Acțiunile de vineri ale Jandarmeriei- o nouă enigmă post-decembristă?

Din 1990 încoace ni se tot promite, periodic, aflarea adevărului ba despre Revoluția din Decembrie 1989, ba despre evenimentele din martie 1990 de la Târgu Mureș, ba despre mineriada din 13-15 iunie și, mai apoi, despre mineriada din septembrie 1991, cea care a condus la căderea guvernului condus de Petre Roman.
Tot periodic, dosarele acestor evenimente încâlcite ba se deschid, ba se închid, în funcție de voința conducătorilor politici ai țării. Cea mai recentă redeschidere a adus cu sine câteva audieri, însă rezultatele concrete sunt departe de a fi cu adevărat semnificative. Aceasta în ciuda faptului că multe, foarte multe lucruri sunt deja cunoscute, sunt chiar rostite cu voce tare, însă așteaptă să fie puse pe hârtie sub forma unor concluzii și soluții ale instanțelor de judecată.
De pildă, se știe foarte bine că și în decembrie 89, și în martie, și în iunie 1990, și în septembrie 1991 au fost implicate instituțiile de forță ale Statutului. Indiferent că ele se cheamă Armata, Securitatea, SRI ori SPP. Se mai știe și că în decembrie 1989 armata, înainte de a fi cu noi, a fost împotriva noastră și că tocmai de aceea este o blasfemie să mai vorbim despre generalul erou Vasile Milea, și încă și mai scandalos este ca bulevarde importante din câteva mari orașe ale țării să poarte numele ministrului Apărării Naționale din vremea regimului lui Nicolae Ceaușescu.
Se știe și că FSN, implicat, prin oamenii săi, de la Ion Iliescu la Petre Roman și Gelu Voican Voiculescu în marea majoritate a acestor evenimente sângeroase, a profitat de ele pentru a crea noi instituții de forță, așa cum este SRI-ul, a cărui apariție este intim legată de evenimentele din martie 1990 de la Târgu Mureș. Și cu toate acestea lucrurile nu progresează, adevărurile sunt în continuare dosite, ba pentru un consens, de care făcea mare caz la vremea respectivă Ion Iliescu, creatorul FSN, strămoșul PSD-ului de astăzi, ba pentru că, vezi Doamne!, nu e momentul ca apele să fie tulburate inutil.
Evenimentelor neclare sau pretins neclare din istoria recentă a României enumerate în prima parte a editorialului de astăzi li s-a adăugat, începând de vineri, un complex de fapte legate de așa-numitul Miting al Diasporei. În centru se situează reacția disproporționată a Jandarmeriei, felul complet, dar și suspect de neprofesionist în care, în mai multe etape ale protestului, a reacționat aceasta.
Sunt multe lucruri, pe care deși s-au dat ceasul morții să le explice purtătorii de cuvânt ai instituției, constituie pete pe obrajii instituției, sunt mult prea multe indicii că Jandarmeria a reacționat la ordinul factorului politic. Este de domeniul evidenței că nu doar câțiva dintre angajații ei au fost victimele unor violențe abominabile, ci și că parcă s-ar fi așteptat ca aceste violențe să crească pentru a permite și justifica acțiuni în forță.
Jandarmeria, echipată superprofesionist, a lăsat impresia că ar fi uneori depășită de situație, a pozat în victimă, a dat informații false referitoare la starea de sănătate a femeii-jandarm care a fost bătută, dar și vizibil abandonată de camarazii ei de arme, a bătut protestatarii pașnici, a folosit în supra-exces gazele lacrimogene.
Prea mulți reprezentanți ai conducerii actuale a Statutului fac exces de zel în a justifica acțiunile în forță, prea mulți șefi ai PSD-ALDE își exprimă solidaritatea cu Jandarmeria și se fac că uită că vineri seara s-au înregistrat și 450 de victime din rândul protestatarilor. Aproape ai impresia că inși de calibrul unui Dragnea, Tăriceanu, Paul Stănescu, Carmen Dan, dar și minusculi șefi ai PSD de prin județe, ori neînsemnați funcționari guvernamentali, așa cum este un anume Bîrdac, regretă că numărul acestora nu a fost mai mare.
Nu mi se pare defel o exagerare afirmația făcută de câțiva analiști politici că președintele PSD, dl. Liviu Dragnea, a mizat pe escaladarea violențelor pentru ca, pe baza lor, să dea o lovitură de stat după modelul celei dată de Recep Erdogan în Turcia.
Încă de sâmbătă dimineața, Parchetul militar a făcut anunțul că a deschis un dosar penal al cărui obiect este lămurirea acțiunilor Jandarmeriei. Președintele Klaus Iohannis a cerut Procuraturii Generale să înceapă propria ei anchetă. Un fapt care a provocat reacții politizate, nervoase, generatoare de semne de întrebare, ba ale lui Liviu Dragnea, ba ale lui Călin Popescu-Tăriceanu, ba ale fostei secretare Carmen Dan, cocoțată pe nemerit în postul de ministru de Interne. Ceva e putred în Danemarca, adică în Jandarmerie, iar putregaiul acesta trebuie scos la iveală.
Cercetarea judiciară se impune a fi dusă consecvent și fără ingerințe politice până la capăt. Istoria recentă a României are, cum spuneam, prea multe enigme. Nu mai e nevoie de încă una. Dimpotrivă.
Text apărut concomitent pe site-ul contributors. ro și pe blogurile adevărul.ro