luni, februarie 26, 2024

Acad. Georgeta Filitti despre parcursul european al României

Am citit zilele trecute o carte pe care, oricât de necritic ar putea fi considerat cuvântul, nu am cum să o calific altfel decât superbă. Se cheamă România de totdeauna, are cam 250 de pagini, a apărut la editura Corint-Istorie-Autori români și înseamnă transcrierea unui cu totul remarcabil dialog pe care l-a avut preț de mai multe luni istoricul, astăzi academician, Georgeta Filitti cu mai tânăra ei colegă Simona Preda. Da, e bine spus, colegă deoarece, chiar dacă la ora actuală Simona Preda se recomandă a fi jurnalist, fiind carevasăzică, cum se spune, istoric al clipei, ea deține un doctorat în Științe istorice. Mai mult ca sigur un doctorat pe bune, faptul acesta văzându-se din calitatea întrebărilor adresate ilustrei sale interlocutoare. O persoană care, prin tot ceea ce a făcut, a dovedit că nu sunt nicidecum vorbe în vânt însușiri precum cinstea, corectitudinea, comportamentul civilizat în societate. Atribute pe care, în partea finală a dialogului, Georgeta Filitti le enumeră ca reprezentând valorile supreme ce au condus-o în viață. Lor asociindu-li-se caracterul și erudiția.

Născută într-o familie ea însăși cu istorie, Georgeta Filitti a izbutit totuși să treacă de obstacolul reprezentat de dosarul cu probleme, un obstacol curent în anii 50,  și a urmat, începând cu toamna anului 1956, cursurile Facultății de Istorie a Universității din București. Și-a încheiat studiile universitare în anul 1961, într-o vreme în care, cum chiar domnia-sa mărturisește, nu a avut acces oficial la operele lui Nicolae Iorga, Gheorghe Brătianu sau Ion Filitti, în acel moment istorici interziși. A fost repartizată ca cercetătoare la Institutul de Istorie care, de la un moment dat încolo, s-a numit Nicolae Iorga. În tinerețe a cedat slăbiciunii omenești și s-a adresat unei ghicitoare. Care i-a prezis că va avea parte de trei căsătorii. Chiar așa a fost căci celor cu arheologul Iura Cazimir și cu istoricul Manole Filitti li s-a asociat cea cu Istoria. Mariajele înregistrate în registrele Stării civile au făcut și ele ca cel de-al treilea să fie unul fericit. Ele permițându-i omului de știință să îi cunoască pe mulți dintre aceia ce au devenit, în timp, subiecte de analiză, de cercetare și, adesea, chiar de admirație. Iura Cazimir și, mai ales, Manole Filitti i-au fost academicienei de astăzi îndrumători și modele profesionale, lor adăugându-li-se și acei cercetători de odinioară, care eliberați din 1964 încolo din temnițele comuniste, i-au devenit colegi la mai sus menționatul Institut de Istorie Nicolae Iorga.

De ce se cheamă cartea ce reface, la modul colocvial, traiectul a vreo trei secole din istoria României și îndeosebi a elitelor acesteia din secolul al XVIII lea și până astăzi România de totdeauna? Fiindcă, la urma urmei, în cuprinsul ei se argumentează în esență câteva idei-forță. În primul rând aceea că cele trei provincii românești au reprezentat, în ciuda vicisitudinilor istorice, un tot. Evidențiat ca atare fie și prin minuscule detalii precum acela al circulației unor rețete culinare. În al doilea rând prin faptul că în cuprinsul celor 250 de pagini ale volumului, Georgeta Filitti argumentează consecventul și nedezmințitul parcurs european al țării. “…eu stărui să spun că nu am intrat în Europa în 2007, că nu un act juridic ne conferă acest statut european. Boierimea a avut precumpănitor mentalitate europeană prin contactul de mai bine de o sută de ani cu Europa”.

Cum s-au consumat începuturile acestui contact? Cum au fost, în fapt, domniile fanariote? Erau fanarioții chiar atât de lipsiți de educație și cultură precum ni se spunea celor ce am făcut școala în perioada comunistă? Cum au fost acceptate influențele occidentale vizibile mai întâi în schimbările în obiceiuri și vestimentație ale claselor avute? Cât de mare a fost influența Franței? În obiceiuri și mentalitate. Cum s-a manifestat ea grație ofițerilor ruși ajunși aici îndeosebi în perioada Regulametului Organic. Care au fost meritele majore în procesul de eropenizare ale pașoptiștilor? Care este adevărul despre domnul Unirii, Alexandru Ioan Cuza și în ce condiții a fost el înlăturat de pe tronul țării? Cum s-a ajuns la soluția dinastică și cum s-au comportat monarhii? Carol I, Ferdinand, Carol al II lea și Mihai. De unde nebunia lui Carol al II lea pentru Elena Lupescu?  Cum au fost, dincolo de legendele pioase, reginele Elisabeta, Maria, Elena? Cine au fost cu adevărat Mihail Kogălniceanu, Bălcescu, Ion Ghica, C. A. Rosetti, Brătienii, Alexandru Margiloman, Bibeștii, Cantacuzinii? Cum a fost Enescu și care este adevărul despre dragostea  nebună a acestui mare coureur des dames pentru Maruca Cantacuzino? Cum a intrat în poveste Nae Ionescu?  Cum i-a cunoscut Georgeta Filitti, grație soțului său, Manole, pe Eugène Ionesco, pe Cioran, pe Neagu Djuvara? Dar pe Corneliu Coposu, Ion Rațiu sau Alexandru Paleologu? Mai avem astăzi elite? Care ar fi rolul lor? Ce rol ar putea juca astăzi educația și cum trebuie ea înțeleasă?

Sunt numai o parte dintre temele de discuție din cartea Români dintotdeauna. Abordate în cele trei mari părți ale volumului. Acei domni…, Acele doamne, Și viețile lor…. La întrebările întotdeauna pertinente ale Simonei Preda, acad. Georgeta Filitti răspunde cu eleganță, competență, erudiție. Respectând întotdeauna adevărul istoric. Chiar dacă acesta intră în contradicție cu acele idées recues  despre, cum spuneam, fanarioți sau așa-numita Monstruoasă coaliție. O face cu darul povestirii. O face știind cum să plaseze fapte de natură să mire, dacă nu cumva chiar să șocheze. Stimulând astfel plăcerea lecturii.   

Simona Preda în dialog cu acad. Georgeta Filitti- ROMÂNIA DE TOTDEAUNA; Editura Corint- Istorie- Autori români, București, 2022

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro