duminică, aprilie 18, 2021

Academia Română

În urmă cu aproximativ o lună, Ministerul Educației Naționale a lansat în dezbatere publică o așa-numită Strategie națională de educație parentală 2018-2025.
În esență, proiectul lăsa impresia că ar intenționa să pregătească introducerea unor lecții, cursuri de educație sexuală, după părerea mea mai mult decât necesare.
Marea problemă e că respectiva “strategie”, la a cărei întocmire au contribuit nu doar MEN, ci și Ministerul Sănătății și felurite ONG-uri, era prost gândită, lamentabil scrisă, cu formulări mai mult decât imprudente, cerându-le profesorilor, între altele, să “nu idealizeze familia tradițională”. Mai exact, unui fundamentalism atroce, unui național-ortodoxism exagerat din cale afară care grevează încă asupra societății românești în general, sus-menționata “strategie” le opunea un radicalism la fel de primejdios care nu are nimic ]n comun nici cu toleranța, nici cu diversitatea, nici cu alteritatea, valori și concepte pe care învățământul românesc are fără doar și poate obligația să le promoveze și să le transmită.
Toate acestea, dar și primejdia ca ceea ce părea a fi o nouă materie de studiu să fure, la propriu, din orele și așa puține pe care actualele planuri de învățământ le rezervă unor discipline fundamentale (Limba și literatura română, Matematica, Fizica, Limbile străine, dar și Educația fizică) au provocat reacții dure care au făcut ca MEN să decidă a nu-și mai asuma “strategia” pe care a retras-o de pe site-ul propriu.
Printre cei mai vehemenți critici ai “strategiei” cu pricina s-a aflat Academia Română care și-a făcut cunoscută poziția prin glasul Prezidiului venerabilei instituții. Textul “poziției” a fost postat pe site-ul Academiei la data de 6 iulie. L-am citit în repetate rânduri, cu speranța că e vorba despre o greșeală ce va fi rapid îndreptată, despre o glumă sinistră, un coșmar, că eu nu îi înțeleg esența, că ceva mi se întâmplă. Încă de la prima lectură, mi-au țiuit urechile de-a dreptul găsind în cuprinsul „poziției” cuvinte și sintagme ca, de pildă, “specific românesc”, “familia tradițională”, “viața socială, culturală, morală și creștină”, “fonduri provenite din străinătate” în așa fel folosite încât părea că ne-am întors în timp, în epoca național-comunismului de tip Ceaușescu. Textul „poziției” e agresiv, lasă impresia a fi fost conceput în laboratoarele Secției de propagandă a CC. al PCR, dă impresia unui amestec fetid, retrograd, pernicios între condeiul lui Nicolae Iorga, falsificat din rațiuni de propagandă naționalist-comunistă, și cel al lui Nicolae Ceaușescu. Un Ceaușescu resuscitat și dezlănțuit ca în plenarele pe teme ideologice de la Mangalia.
În fapt, Academia Română nu face decât să recidiveze. Să procedeze la fel de prost, de neinspirat precum a făcut-o, de pildă, în februarie 2017, atunci când nici mai mult, nici mai puțin decât 84 de nemuritori au dat publicității un document în care se pronunțau “cu tărie în favoarea identității, suveranității și unității naționale”, punând, în fapt, indirect la zid protestele #rezist și sărind pe față în ajutorul puterii actuale, dar și atunci când s-a cerut legarea de glie a absolvenților de instituții de învățământ superior din România.
Academia Română nu e deloc credibilă atunci când are opinii redactate în cel mai retrograd stil cu putință despre educația parentală, însă tace chitic invocându-și un fals apolitism, în fața stâlcirilor pe față ale esenței democrației, ale Statului de drept, ale ideii însăși de justiție. ale orientării pro-europene a țării de către un guvern și o majoritate parlamentară care îi cumpără tăcerea prin fonduri sporite și privilegii acordate cu nemiluita conducerii sale.
Am mai făcut apel în comentariile mele la cartea istoricului austriac Oliver Jens Schmitt România în 100 de ani Bilanțul uni veac de istorie (editura Humanitas, București, 2018). Acolo sunt identificate patru instituții care au asigurat etno-naționalismul ortodox în ultima o sută de ani și anume Biserica, Armata, serviciile secrete și Academia Română. Oliver Jens Schmitt se arată neiertător și cu acea Academie Română atât de idealizată din încă și mai idealizata perioadă interbelică, și cu Academia mustind de non-valori științifice și colaboraționiști notorii din perioada comunistă, și cu cea de după 1990 încoace. Adevărul e că Academia post-decembristă nu s-a prea grăbit să se curețe de gunoaie. Dimpotrivă, a operat puține excluderi, a făcut primiri controversate, acceptă să aibă printre componenții ei foști colaboratori dovediți ai serviciilor secrete comuniste care, la o adică, ar putea fi lesne acuzați de complicitate la crimă.
Greșeli au comis și alte Academii din Europa. Oliver Jens Schmitt dă în cartea sa chiar exemplul Academiei Austriece, dar care a publicat sub egidă proprie o Istorie critică a perioadei 1939-1945 și a alcătuit o comisie al cărei rost este acela de a studia critic și de a publica o istorie critică a Academiei Austriece. Va face și Academia Română același lucru sau mult prea sensibilă la “specificul românesc” intim legat de politica struțului și la “viața socială, culturală, morală și creștină” va tăcea chitic pe mai departe?
„Nemuritorii” ar trebui să știe că, totuși, nimeni nu este nemuritor, că vine și momentul judecății și că s-ar cuveni să facă ceva pentru ștergerea petelor de pe obrajii proprii și de pe aceia ai instituției din care fac parte.
Text apărut concomitent pe site-ul contributors. ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Nici o grijă. Nu e un fals. Nu e vorba de fake news.

    …“… “specific românesc”, “familia tradițională”, “viața socială, culturală, morală și creștină”, “fonduri provenite din străinătate” în așa fel folosite încât părea că ne-am întors în timp, în epoca național-comunismului de tip Ceaușescu. Textul „poziției” e agresiv, lasă impresia a fi fost conceput în laboratoarele Secției de propagandă a CC. al PCR, dă impresia unui amestec fetid, retrograd, pernicios între condeiul lui Nicolae Iorga, falsificat din rațiuni de propagandă naționalist-comunistă, și cel al lui Nicolae Ceaușescu. Un Ceaușescu resuscitat și dezlănțuit ca în plenarele pe teme ideologice de la Mangalia…. „…..

    Colaboratorii de ieri sunt și colaboratorii de azi. Cum au ajuns în „academie“ până 1989? Cine a rămas în „academie“ după eliberarea 1989? Alarmismul „academiei“ 2017: identitate, pericol, pedepse!! Telul „academiei“ și al lui Dragnea/PSD e același „naționalism etnicist izolaționist“. In loc de naționalcomunism autohton ieri, azi „românism ortodox tradițional“. Distanțare de occident ieri și azi.
    Mitologie dâmbovițeană de ieri, de azi și de mâine. Mai lipsește ceva?
    La centenar se vede ceva din patrimoniul literar 1918-1989-2018, din limbile (culturile) regiunilor istorice? Stau pe treptele vântului….

  2. „În esență, proiectul lăsa impresia că ar intenționa să pregătească introducerea unor lecții…”.
    Exprimarea rezuma perfect limbajul dublu al strategiei nationale asumate (nu si concepute) de MEN. Cat despre posibilele cursuri de „educatie sexuala”, probabil ca, domnule profesor, nu ati sesizat nuantele formularilor de tip „egalitate de gen” si „reeducare obligatorie a tuturor parintilor” care, sper ca sunteti de acord, asaza lucrurile in cu totul alta matca.
    Dar, desigur, daca scopul textului Dvs. este de a arata strict sincopele, eufemistic spus, generice ale Academiei Romane, aveti perfecta dreptate.

  3. Excelent articol despre Academia Romania, si absolut real.

    „Va face și Academia Română același lucru sau mult prea sensibilă la “specificul românesc” intim legat de politica struțului și la “viața socială, culturală, morală și creștină” va tăcea chitic pe mai departe?

    Nu, Acad. Romana e un stat paralel. Aici isi afla salasul fostii consilieri , fosti sefi, fosti rectori, generali SIE nedeclarati si asa mai departe. Eugen Mihaescu, caricaturist, membru PSD si PRM, membru de onoare al AR, e doar un exemplu din multe,prea multe.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Egalitatea de șanse și egalitatea de rezultat – problema Tigru și Dragon

În filmul „Tigru și Dragon” un luptător Wudang ajunsese să fie considerat de mulți invincibil. Pe lângă stăpânirea artelor marțiale la perfecție,...

Mult așteptatul declin al pandemiei în țările europene s-a declanșat. Locul României

1.Introducere  2. Experiența a trei țări cu declin ferm și durabil  al pandemiei 3. Țările europene 4. Locul României 5. Perspective și...

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Cine pierde în urma actualei crize de orgolii?

Alianța USR-PLUS a comis greșeala ca de-a lungul celor aproape 5 luni de când e parte la o așa-numită coaliție de guvernare,...

Fostul deţinut politic Petre Pandrea îi scrie premierului Ion Gheorghe Maurer (august 1965)

Primul gând care ne-a trecut prin minte, după ce am descoperit şi citit scrisoarea inedită de mai jos, a fost despre „sindromul...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro