luni, octombrie 25, 2021

Academia Română

În urmă cu aproximativ o lună, Ministerul Educației Naționale a lansat în dezbatere publică o așa-numită Strategie națională de educație parentală 2018-2025.
În esență, proiectul lăsa impresia că ar intenționa să pregătească introducerea unor lecții, cursuri de educație sexuală, după părerea mea mai mult decât necesare.
Marea problemă e că respectiva “strategie”, la a cărei întocmire au contribuit nu doar MEN, ci și Ministerul Sănătății și felurite ONG-uri, era prost gândită, lamentabil scrisă, cu formulări mai mult decât imprudente, cerându-le profesorilor, între altele, să “nu idealizeze familia tradițională”. Mai exact, unui fundamentalism atroce, unui național-ortodoxism exagerat din cale afară care grevează încă asupra societății românești în general, sus-menționata “strategie” le opunea un radicalism la fel de primejdios care nu are nimic ]n comun nici cu toleranța, nici cu diversitatea, nici cu alteritatea, valori și concepte pe care învățământul românesc are fără doar și poate obligația să le promoveze și să le transmită.
Toate acestea, dar și primejdia ca ceea ce părea a fi o nouă materie de studiu să fure, la propriu, din orele și așa puține pe care actualele planuri de învățământ le rezervă unor discipline fundamentale (Limba și literatura română, Matematica, Fizica, Limbile străine, dar și Educația fizică) au provocat reacții dure care au făcut ca MEN să decidă a nu-și mai asuma “strategia” pe care a retras-o de pe site-ul propriu.
Printre cei mai vehemenți critici ai “strategiei” cu pricina s-a aflat Academia Română care și-a făcut cunoscută poziția prin glasul Prezidiului venerabilei instituții. Textul “poziției” a fost postat pe site-ul Academiei la data de 6 iulie. L-am citit în repetate rânduri, cu speranța că e vorba despre o greșeală ce va fi rapid îndreptată, despre o glumă sinistră, un coșmar, că eu nu îi înțeleg esența, că ceva mi se întâmplă. Încă de la prima lectură, mi-au țiuit urechile de-a dreptul găsind în cuprinsul „poziției” cuvinte și sintagme ca, de pildă, “specific românesc”, “familia tradițională”, “viața socială, culturală, morală și creștină”, “fonduri provenite din străinătate” în așa fel folosite încât părea că ne-am întors în timp, în epoca național-comunismului de tip Ceaușescu. Textul „poziției” e agresiv, lasă impresia a fi fost conceput în laboratoarele Secției de propagandă a CC. al PCR, dă impresia unui amestec fetid, retrograd, pernicios între condeiul lui Nicolae Iorga, falsificat din rațiuni de propagandă naționalist-comunistă, și cel al lui Nicolae Ceaușescu. Un Ceaușescu resuscitat și dezlănțuit ca în plenarele pe teme ideologice de la Mangalia.
În fapt, Academia Română nu face decât să recidiveze. Să procedeze la fel de prost, de neinspirat precum a făcut-o, de pildă, în februarie 2017, atunci când nici mai mult, nici mai puțin decât 84 de nemuritori au dat publicității un document în care se pronunțau “cu tărie în favoarea identității, suveranității și unității naționale”, punând, în fapt, indirect la zid protestele #rezist și sărind pe față în ajutorul puterii actuale, dar și atunci când s-a cerut legarea de glie a absolvenților de instituții de învățământ superior din România.
Academia Română nu e deloc credibilă atunci când are opinii redactate în cel mai retrograd stil cu putință despre educația parentală, însă tace chitic invocându-și un fals apolitism, în fața stâlcirilor pe față ale esenței democrației, ale Statului de drept, ale ideii însăși de justiție. ale orientării pro-europene a țării de către un guvern și o majoritate parlamentară care îi cumpără tăcerea prin fonduri sporite și privilegii acordate cu nemiluita conducerii sale.
Am mai făcut apel în comentariile mele la cartea istoricului austriac Oliver Jens Schmitt România în 100 de ani Bilanțul uni veac de istorie (editura Humanitas, București, 2018). Acolo sunt identificate patru instituții care au asigurat etno-naționalismul ortodox în ultima o sută de ani și anume Biserica, Armata, serviciile secrete și Academia Română. Oliver Jens Schmitt se arată neiertător și cu acea Academie Română atât de idealizată din încă și mai idealizata perioadă interbelică, și cu Academia mustind de non-valori științifice și colaboraționiști notorii din perioada comunistă, și cu cea de după 1990 încoace. Adevărul e că Academia post-decembristă nu s-a prea grăbit să se curețe de gunoaie. Dimpotrivă, a operat puține excluderi, a făcut primiri controversate, acceptă să aibă printre componenții ei foști colaboratori dovediți ai serviciilor secrete comuniste care, la o adică, ar putea fi lesne acuzați de complicitate la crimă.
Greșeli au comis și alte Academii din Europa. Oliver Jens Schmitt dă în cartea sa chiar exemplul Academiei Austriece, dar care a publicat sub egidă proprie o Istorie critică a perioadei 1939-1945 și a alcătuit o comisie al cărei rost este acela de a studia critic și de a publica o istorie critică a Academiei Austriece. Va face și Academia Română același lucru sau mult prea sensibilă la “specificul românesc” intim legat de politica struțului și la “viața socială, culturală, morală și creștină” va tăcea chitic pe mai departe?
„Nemuritorii” ar trebui să știe că, totuși, nimeni nu este nemuritor, că vine și momentul judecății și că s-ar cuveni să facă ceva pentru ștergerea petelor de pe obrajii proprii și de pe aceia ai instituției din care fac parte.
Text apărut concomitent pe site-ul contributors. ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Nici o grijă. Nu e un fals. Nu e vorba de fake news.

    …“… “specific românesc”, “familia tradițională”, “viața socială, culturală, morală și creștină”, “fonduri provenite din străinătate” în așa fel folosite încât părea că ne-am întors în timp, în epoca național-comunismului de tip Ceaușescu. Textul „poziției” e agresiv, lasă impresia a fi fost conceput în laboratoarele Secției de propagandă a CC. al PCR, dă impresia unui amestec fetid, retrograd, pernicios între condeiul lui Nicolae Iorga, falsificat din rațiuni de propagandă naționalist-comunistă, și cel al lui Nicolae Ceaușescu. Un Ceaușescu resuscitat și dezlănțuit ca în plenarele pe teme ideologice de la Mangalia…. „…..

    Colaboratorii de ieri sunt și colaboratorii de azi. Cum au ajuns în „academie“ până 1989? Cine a rămas în „academie“ după eliberarea 1989? Alarmismul „academiei“ 2017: identitate, pericol, pedepse!! Telul „academiei“ și al lui Dragnea/PSD e același „naționalism etnicist izolaționist“. In loc de naționalcomunism autohton ieri, azi „românism ortodox tradițional“. Distanțare de occident ieri și azi.
    Mitologie dâmbovițeană de ieri, de azi și de mâine. Mai lipsește ceva?
    La centenar se vede ceva din patrimoniul literar 1918-1989-2018, din limbile (culturile) regiunilor istorice? Stau pe treptele vântului….

  2. „În esență, proiectul lăsa impresia că ar intenționa să pregătească introducerea unor lecții…”.
    Exprimarea rezuma perfect limbajul dublu al strategiei nationale asumate (nu si concepute) de MEN. Cat despre posibilele cursuri de „educatie sexuala”, probabil ca, domnule profesor, nu ati sesizat nuantele formularilor de tip „egalitate de gen” si „reeducare obligatorie a tuturor parintilor” care, sper ca sunteti de acord, asaza lucrurile in cu totul alta matca.
    Dar, desigur, daca scopul textului Dvs. este de a arata strict sincopele, eufemistic spus, generice ale Academiei Romane, aveti perfecta dreptate.

  3. Excelent articol despre Academia Romania, si absolut real.

    „Va face și Academia Română același lucru sau mult prea sensibilă la “specificul românesc” intim legat de politica struțului și la “viața socială, culturală, morală și creștină” va tăcea chitic pe mai departe?

    Nu, Acad. Romana e un stat paralel. Aici isi afla salasul fostii consilieri , fosti sefi, fosti rectori, generali SIE nedeclarati si asa mai departe. Eugen Mihaescu, caricaturist, membru PSD si PRM, membru de onoare al AR, e doar un exemplu din multe,prea multe.

Dă-i un răspuns lui Mircea Morariu Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Cine sunt adevaratii „crizatori”?

Din toata aceasta costisitoare, frustranta, murdara, dar, vai, pilduitoare tevatura, remarc cateva lucuri precise: 1. Criza a avut...

Democrație, decizie colectivă, raționalitate, știință, medicină

Mă tem că numele Nongqawuse nu e prea cunoscut. Era o fetiță din tribul Xhosa, din Africa de...

Criza de carburanţi din S.U.A. şi România din anul 1979 şi limuzinele utilizate de politicienii comunişti de la Bucureşti în perioada 1957-1979

În cursul şedinţei din 25 iulie 1979, Nicolae Ceauşescu a propus şi membrii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. au aprobat majorarea...

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Preşedintele unui stat eşuat

Preşedintele Iohannis a trecut de la plimbările cu bicicleta şi recomandările practicării terapeutice a golfului la gestionarea crizei sanitare. Ca de atâtea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.