miercuri, aprilie 21, 2021

Acarul Păun din Sănătate

Negocierile desfășurate până astăzi între sindicaliștii din Sănătate și ministrul de resort, doamna Sorina Pintea, nu au adus rezultatele scontate. Nici una dintre părți nu a înregistrat nici cea mai mică victorie, dar nu a făcut nici un pas în spate.
Pentru simplul motiv că, din câte se pare, d-na Pintea nu a fost mandată de Guvern să ofere în plus nimic. Nici măcar o promisiune de mai bine.Doar abureli și vorbe. Iar sindicaliștii nu mai vor să se lase păcăliți o dată.
În fapt, d-nei Pintea i-a fost încredințată de câtăva vreme misiunea de a scoate castanele din foc cu mâna-i proprie. Iar focul l-au pus mai întâi ministrul Muncii, doamna Lia Olguța Vasilescu, și mai apoi fostul titular al portofoliului Sănătății, dl. Florian Bodog. Și unul, și celălalt au făcut promisiuni en gros, au garantat creșteri salariale care pentru orice om cu capul pe umeri păreau de la o poștă mult prea hazardate dacă ținem seama de situația economică a României.
S-au promis lefuri ca în Occident, sume de-a dreptul colosale, s-a lăsat impresia că din martie încolo pentru angajații din Sănătate viața se va confunda cu un imens fluviu alcătuit lapte și miere. Într-o primă instanță chiar s-a garantat că nimeni nu va pierde nici un leu, ci, dimpotrivă, toată lumea va încasa lefuri pe care nici un medic, nici un asistent, nici un chimist, nici un brancardier nu va ști cum să le cheltuiască. Realitatea din teren este, din păcate, cu totul alta. Din incompetență, din lucru prost, din grabă, din infantuare, din calcul politic, iar principala vinovată, doamna Olguța ot Craiova, formată în stil și pe croi vadimist, a aruncat pisica moartă în curtea d-nei Pintea și a recurs la un limbaj mai mult decât de neîngăduit pentru un ministru.
Nu doar că în fața greșelilor ei cât casa d-na Lia Olguța Vasilescu a preferat soluția datului birului cu fugiții, ci și-a amintit, probabil de adolescență, când îl auzea la televizor pe Ion Iliescu edictând că protestatarii, recte cei din Piața Universității, nu au decât să fiarbă în suc propriu. Nemulțumiți nu sunt, cum vor să ne lasă să înțelegem autoritățile, doar asistenții medicali, biochimiștii, farmaciștii, infirmierele, brancardierii, ci și foarte mulți medici cărora modificările aduse regimului sporurilor le dijmuiesc, în unele cazuri, destul de consistent veniturile. Sau, mai corect spus, așteptările.
Doamna Sorina Pintea a încercat la început să facă și dumneaei pe niznaiul, a spus că soluțiile problemei trebuie identificate de manageri. Atâta doar că legea e lege, statele de plată sunt verificate de ordonatorii principali de credite care ridică neputincioși din umeri. Pur și simplu nu se poate, nu se poate fiindcă nu îngăduie legea, nu se poate fiindcă nu sunt resurse.
Nefiind Mafalda, nu pot să mă aventurez în prognoze referitoare la ce va fi astăzi. Când sindicaliștii se vor întâlni cu mai mulți miniștri și se va încerca iar găsirea unei soluții.Cert e doar un singur lucru- că situația nu e deloc simplă. La Oradea, la UPU, de pildă, după demisia șefului Serviciului, unul dintre pionierii SMURD-ului din România, dr. Hadrian Borcea, ca urmare a unei decizii luate cam pe genunchi și, din câte înțeleg, cu un ușor iz politic, de Consiliul local controlat de Opoziție, situația a devenit de-a dreptul explozivă. Se vorbește despre faptul că 80% din personalul angajat și-ar fi pregătit demisiile. Politic reacționează și reprezentanții PSD-ALDE care vin cu soluții total nerealiste. Pe care, la urma urmei, le vor deconta pe pielea lor tot pacienții.
Situații similare care pot deveni necontrolabile se înregistrează și în alte domenii de activitate. În învățământul superior, de pildă, unde deciziile populiste ale ministrului Valentin Popa-Pamblică privind majoarea burselor studențești fară bugetarea respectivelor creșteri din fonduri guvernamentale se apropie de scadență. Se vorbește chiar despre faptul că, după recentele măriri salariale, care în Educație nu au depășit 20%, ar plana primejdia ca, din toamnă, măcar o parte dintre instituțiile de învățământ superior din România să nu își mai poată plăti profesorii.
În tot acest timp guvernanții dovedesc că nu au învățat nimic. Continuă țopăiala bugetar-fiscală. Promit noi și noi măriri salariale. Găsind tot felul de Acari Păuni și explicații pentru o rată a inflației care ne face șefi de pluton la nivelul Uniunii Europene și din ce în ce mai vulnerabili dacă, Doamne ferește!, vine o nouă criză.

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Nu poate exista bunastare fara munca productiva, care sa creeze valoare.

    Romania lucreaza ceea ce capitalistii din vest inca n-au vrut sa automatizeze – cind o vor face, e o chestie de profit -, adio productie in Romania si bun venit somaj si mizerie !

    Distrugerea industriei romanesti a fost o crima savirsita de Iliescu si Roman nu prin disparitia unitatilor de productie (multe erau dincolo de recuparare), ci prin disparitia oamenilor calificati, atitia citi erau.
    Acum, e aproape imposibil sa creezi legiunile de savanti, ingineri, tehnicieni si muncitori care ar putea oferi Romaniei o sansa in razboiul economic.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Înapoi la „dreptul forței”. Rusia și China pariază riscant pe declinul și neputința Americii de a le înfrunta

Rezumatul în 10 puncte: Pentru a mai putea conduce lumea și în secolul XXI, SUA trebuie să câștige...

Mult așteptatul declin al pandemiei în țările europene s-a declanșat. Locul României

1.Introducere  2. Experiența a trei țări cu declin ferm și durabil  al pandemiei 3. Țările europene 4. Locul României 5. Perspective și...

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

Apocalipsă amânată: Modelele climatice actuale supraestimează semnificativ viitoarele creșteri ale nivelului oceanic. Câteva considerații despre credibilitatea lor

Narațiunile apocaliptice actuale despre Armagedonul climatic conțin mai multe scenarii de groază, dintre care topirea ghețarilor și creșterea nivelului oceanic ocupă un...

Egalitatea de șanse și egalitatea de rezultat – problema Tigru și Dragon

În filmul „Tigru și Dragon” un luptător Wudang ajunsese să fie considerat de mulți invincibil. Pe lângă stăpânirea artelor marțiale la perfecție,...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro