Nu sunt singurul care constată că, în țara aceasta, prostia extremă se extinde pe zi ce trece, ca o molimă fără leac. Proștii rău au penetrat toate instituțiile statului și, vor deveni, în scurt timp, majoritari, dacă nu cumva deja au făcut-o. În învățământ, cu siguranță. Dovadă, simularea de ieri, 13.03.2017, a Evaluării naționale la limba și literatura română.
Așadar, la simularea Evaluării naționale s-a dat, la subiectul I, un fragment din poezia lui Ion Pillat „Toamnă la Miorcani”. Li s-a cerut elevilor să demonstreze că textul aparține genului liric. Problema este că, așa cum a fost decupat, fragmentul devine, în a doua lui parte, de neînțeles. De ce? Pentru că autorul decupajului nu a înțeles el însuși nimic din această poezie și a tăiat, la întâmplare, exact în mijlocul unei fraze. Să citim ce a rezultat:
„În grădina aurită de lumină și de frunză –
Rodu-n care o dulceață înțeleaptă să se-ascunză.”
Aceste două versuri sunt neinteligibile, pentru că ele au fost desprinse de restul frazei din care făceau parte (vezi textul original în stânga). Substantivul „rodu(l)” este numele predicativ al verbului copulativ „să fiu” care se găsește cu trei versuri mai sus:
„Toamnă dulce ca iubirea, ca iubirea de amară,
Fie-ți milă de făptura mea de om și fă să fiu …
Rodu-n care o dulceață înțeleaptă să se-ascunză.”
Acum e logic. Versurile capătă sens. Eul liric îi cere toamnei (senectuții) să-i dea forță creatoare…
Că autorul decupajului nu are habar pe ce lume trăiește rezultă și din finalul poeziei:
„Binecuvântarea asta de mi-o dai, va fi de-ajuns.”
Acest vers conține un verb la persoana a II-a („dai”), ceea ce este un indiciu că eul liric se adresa cuiva. Cui? Evident, toamnei, dacă citim toată poezia. Dar versul cu adresarea nu apare în fragmentul decupat, așa că elevul nu are de unde să știe asta.
Prin urmare, ca fragmentul să aibă cât de cât un înțeles, el trebuia decupat (cel puțin) de la versul „Toamnă dulce ca iubirea, ca iubirea de amară…”
Să dai elevilor de clasa a VIII-a din toată țara să interpreteze un text masacrat în prealabil de o minte buimacă mi se pare o iresponsabilitate crasă, care nu poate avea altă explicație decât PROSTIA GENERALIZATĂ de la nivelul instituțiilor abilitate: CNEE, MEN și care or mai fi.
TEXTUL ORIGINAL | FRAGMENTUL DAT LA SIMULARE |
Toamnă la Miorcani
de Ion Pillat
Peste dealuri, peste ape, pretutindenea se lasă Toamnă-amară, toamnă dulce pentru cine te-nțelege, Poate-un om atunci să vină să-mi culeagă câte-un vers |
Toamnă la Miorcani
de Ion Pillat
Peste dealuri, peste ape, pretutindenea se lasă …………………………………………………….. ……………………………………………………….. …………………………………………………………… ………………………………………………………………. …………………………………………………………… …………………………………………………………… …………………………………………………………. ………………………………………………………………. ……………………………………………………………. ………………………………………………………… ……………………………………………………………. ……………………………………………………………. ………………………………………………………………. ………………………………………………………………. …………………………………………………………………. În grădina aurită de lumină și de frunză – Poate-un om atunci să vină să-mi culeagă câte-un vers |
Fara suparare, dar Dvs. ce ati facut pana acum? Sau, si mai bine spus, ce aveti de gand sa faceti?
De ani de zile ascult Corul Bocitoarelor la nivel national, pe toate posturile, pe toate platformele, peste tot.
Toata lumea plange cu capul pe umerii invatamantului, dar nimeni nu propune vreo solutie.
Singurii care au cate o idee de imbunatatire a educatiei nationale sunt cei care traiesc in afara Romaniei.
Ca educatia in Romania este mecanismul pervers prin care prostii (de fapt, needucatii, daca-mi permiteti) se reproduc nu mai e o noutate pentru nimeni de cel putin 20 de ani.
Cine vreti sa se ocupe de reforma educatiei?
Toata lumea da vina pe politicieni sau pe minister. Dar daca un politician sau cineva dinb minister propune ceva, toata lumea ii sare in cap, criticandu-l.
Toti cei care se pricep se dau deoparte si ii lasa pe cei care nu se pricep sa faca ceva. Apoi se mira si critica la greu.
Cand spun asta, toata lumea gaseste scuza ” nu e treaba mea, de-aia ii platesc pe politicieni sa gaseasca o solutie, de aia avem minister”.
In realitate, ne e mult mai usor sa gasim scuze pentru impotenta noastra dand vina pe altii.
Stiti cine ingroapa invatamantul romanesc? Nu cei incompetenti, ci cei competenti care se lasa cuprinsi de lene si lasitate.
Romania este cu cativa zeci de ani in urma tarilor de mai la vest de noi (Ungaria, Cehia, Slovacia). Tot ce trebuie sa facem este sa le urmam exemplul. Vedem ce merge bine la ei si aplicam in acelasi fel la noi.
Cei care sunt platiti sa ia decizii in numele nostru ar trebui sa foloseasca sistemul lor de invatamant ca exemplu si asta e tot.
Este imposibila preluarea educatiei din alte state. Sunt erxtraordinar de multe diferente administrative, culturale, economice chiar.
In lume nu seamana 2 sisteme de educatie unul cu altul, decat cateodata in statele federale si nici acolo prea tare.
Educatia nationala este de competenta exclusiva a statelor membre ale UE, asa ca nici UE nu se baga. De altefel, tocmai din cauza deosbiriolor majore dintre sistemele de educatie nationale, edeucatia nationala nu a ajuns sa fie de competenta UE.
Cate state sunt, atatea sisteme nationale sunt.
Pur si simplu este imposibil sa copiezi un sistem de educatie din alta tara.
Mai mult, pentru a ajunge unde doresti, trebuie sa faci si un mecanism de tranzitie de la situatia actuiala la cea dorita. Nici pe acesta nu il poti copia, nu ai de unde.
Amice, rolul nostru nu e sa propunem solutii (si degeaba le propunem daca oricum nu se implementeaza). Pentru aia avem ministru, secretari de stat, experti, inspectori si ce-o mai fi pe-acolo. Aia trebuie sa propuna SI sa implementeze solutii. Rolul nostru e sa atragem atentia si sa ne platim taxele ca aia sa nu moara de foame in timp ce fac actul invatamantului.
Bine atins! Si as mai adauga faptul ca sunt platiti sa o faca …bine platiti!
Atunci stati si bociti mai departe.
Fiecare cu intelegerea lui in ce priveste spiritul civic.
In orice caz, mai uitati-va si prin alte tari cum anume functioneaza democratia. Ca asa, sa discutam pe ce isi imagineaza fiecare ca ar trebui, pierdem vremea.
Si la urma urmei, nici eu nu sunt platit sa alfatbetizez pe cineva in ce priveste functionarea unui stat democratic. Mai ales ca se face si o disciplina speciala in scoala cu asa ceva.
Toata lumea le sare in cap din alte motive, pentru ca adopta schimbari evident nocive si/sau nu rezolva problemele de fond, ci doar trateaza efecte. Cand am avut tentative reala de reforma, au sarit de fund in sus doar cei din sistem si cei in opozitie – se vede clar cand doar cei pe interes se ataca – este evident problematic.
Solutii exista. De la reformarea modului cum sunt evaluati toti bugetarii – care ar duce la crearea de criterii de competenta, pana la ideile punctuale de imbunatatire a programei, toate aceste idei pot ajuta, chiar daca nu-si propun sa revolutioneze ceva – se incearca o evolutia in directia potrivita in ritmul care poate fi sustinut de sistem – si nu este deloc un lucru rau aceasta abordare in sine. A esuat pentru ca nu a avut sustinere politica.
Exista si solutii de soc, la fel de utile unele data fiind situatia de fapt si problema care trebuie rezolvata. Am sa dau un exemplu – trecerea la sistemul privat a celor care-si permit aceasta alternativa si decontarea cheltuielilor (similar cu ce s-a intamplat in sanatate). Daca sistemul refuza sa se lase imbunatati si eficientizat, poate fi inlocuit treptat cu totul. N-am nicio problema cu asta, tot o forma de reforma este – prin crearea de concurenta reala. Sistemul ori se va reforma de nevoie ori va deveni irelevant treptat, treptat. De exemplu, in sanatate, sunt destul de multumit de clinicile private. Se confrunta in continuare cu lipsa de specialisti, dar problema care pare in curs de remediere. In 5 ani de zile, voi folosi probabil cu maxima incredere si pentru probleme mai serioase, momentan imi este suficient pentru preventie si pentru probleme curente. Exact in aceeasi situatie suntem in ce priveste gradinitele si urmeaza scolile primare/gimnaziale. Sunt prea putine momentan, dar situatia se imbunatateste.
Un invatamant calarit de sindicate scoate REBUT peste rebut (60%= 20% abandon scolar + 40% esec la bac).
Minstrul? accesoriu sindical. Cum deschide gura cum apar protestele.
Intre cele 2 razboaie dascalimea sustinea PNL si era centru-dreapta.
Azi e doar de rosu-aprins.
La fel de prostesc a fost subiectul referitor la organizatorul expozitiei: muzeul sau artistul. O mare prostie! Pentru asta se pregatesc copiii in gimnaziu?!
Dacă ar fi fost permise în săli dispozitive cu acces la Internet, poate că elevii ar fi avut de unde să știe.. Iar fragmentarea trebuia „taxată din oficiu” de fiecare elev-dacă presupunem că la acea vârstă „jonglează” cu chestii precum gen liric, atunci sigur au și discernământ, puțin importă că medicii ne contrazic, chiar și legea; ar fi putut așadar candidații începe cu această constatare că alegerea unui anumit fragment nu este justificată; după părerea mea, ar fi putut și încheia cu această unică aserțiune.
Fiind toamna o parte din poezie, cum era si normal, s-a vestejit :)
Zic, poate ca e simptompatic pentru modul in diagonala in care surfam pe Internet si cred, cel putin raportandu-ma si la propria experienta ca link-urile ne fac sa pierdem fondul mesajului si face sa ne concentram mai mult pe informatii legate de un context imediat decat de o privire reflexiva si de ansamblu care sa aduca si adancimile poate in perspectiva imediatului si sa le lege cu ceea ce este in sensul mai larg al existentei umane care se manifesta si prin scris.
Un proiect de reconfigurare fundamentala a invatamantului ar trebui sa devina piatra de temelie a oricarei incercari politice viitoare.
Asa e. Am spus si eu asta, zadarnic , in perioada de precampanie.
Partidele politice nu au luat in serios educatia nationala. Nici unul dintre ele.
Acest dezinteres politic este unul dintre motivele absenteismului de la vot.
In continuare insa, atat in randul partidelor cat si al specialistilor, se manifesta aceeasi combinatie catastroflca de dezinteres, bocet si pseudosolutii punctuale.
===
O greseala fundamentala este insa sa crezi ca profesorii sunt cei care art trebui sa reformeze educatia. Nicidecum. Profesorul nu are ca meserie educatia nationala, ci disciplina pe care o preda.
Un profesor de matematica extraordinar nu are cum sa stie cum sa fie reformata educatia nationala, pentru ca nu se pricepe la legaturile dintre educatie si economie, dintre educatie si societate etc.
Poate avea o minima contributie la programa disciplinei sale, nu mai mult. Pentru ca si acolo, decisiv nu este talentul la predat matematica, ci faptul ca tu stii de ce anume este nevoie, de ce cunostinte si indemanari are tanarul nevoie intr-un timp si un context social dat.
Nu cred că vreun profesor de mate ar aviza (devenit inspector-ori pur și simplu, la o primă lectură în vreo cancelarie ori la o bere cu colegii) pe bune astfel de subiecte la română. Asta apropo de diferențele (le arătați dumneavoastră pe cele doctrinare) care trebuie, respectiv nu trebuie puse pe tapet. Se va putea afla cine a propus/avizat/confirmat definitiv subiectele și dacă s-au încasat onorarii specifice. Contextul despre care mai scrieți (pentru care ar trebui pregătiți oamenii prin educație) este acum cel al lipsei răspunderii personale, dar și al blocării activării mecanismelor de recuperare a prejudiciilor de la asiguratorii acestor profesioniști (termen legal).
Sunt de accord cu lipsa de responsabilitate din invatamantul de astazi, este una din cauzele majore ale dezasrului. Am spus-o si eu de multe ori.
Restul comentariului Dvs. nu l-am inteles.
Ministerul este o organizatie politic-administrativa se ocupa de politica guvernului privind educatia otrivit unor scopuri sociale definite si administreaza sistemul. Nu are cineva in minister competenta privind procesul de educatie in sine, acela este in seama unr profesionisti organizati ca scoala. Aceea trebuie sa aiba educatia, instructia si competentele necesare pentru a gandi procesul de invatamant sub toate aspectele sale. Ministerul poate consulta specialisti cu practica nemijlocita in invatamant, nu functionari nu manageri, atunci cand decide asupra proiectelor educationale.
Cum anume trebiue sa arate educatia nationala este treaba politicii.
Politica este cea care conduce societatea, nu administtatia si nici profesionistii.
Iar politica functioneaza daca exista partide politice, adica grupari ce urmaresc puterea de stat pentru a impune solutii derivate din doctrina (ideologia) poilitica respectiva.
Astfel, un partid social -democrat va cauta sa organizeze educatia nationala pe rpincipiile social democrate, iar unul liberl – pe cele liberale.
Daca insa intre partidul social-democrat si cel liberal nu exista deosebiri doctrinare (ideologice) ci doar seturi de masuri administrative diferite (fara a fi rezultatul vreunei ideologii anume), atuinci cele doua partide sunt de fapt unul si acelasi.
Intr-o astfel de situatie, reforma educatiei devine imposibila, pentru ca seturile de masuri administrative nu sunt coerente, nu urmaresc valori sau mecansime de reglare sociale, ci modifica doar administratia educatiei, pe baza unui mecanism de tip „raspuns la situatia negativa.”.
Rezulta ca pentru a avea o reforma a educatiei, aceasta trebuie sa isi gaseasca originea intr-un partid politic real (in adevaratul inteles al cuvantului) adica intr-un partid ce sustine o anumita ideologie.
Doar intr-o astfel de situatie, cu partidel politice distincte, dezbaterea reformei, atat publica cat si la nivel de experti in sisteme de invatamant poate avea loc pe baza unor argumente.
In caz contrar, este imposibil de purtat o dezbatere, petnru ca nu ar exista o posibilitate de argumentare pentru solutiile propuse.
Situatia este complicata si de emergenta unei pseudo-doctrine, a unei suprasinteze politice ce grujpeaza aleator diverse valori si coordonate doctrinare, ce conduc la confuzia alegatorului. Pe langa faptul ca fac imposibila orice constructie legislativa coerenta.
Asa e cum spuneti dvs. Dar la altii e si mai rau!
Un articol foarte bun, un titlu mai puțin inspirat. Nu cei care evaluează sunt proști, ci, poate, cei care propun subiecte. Adesea, cei din urmă sunt rupți de realitatea școlii, nu au predat, nu au format tineri.
Niste „prosti” care evalueaza tineri care la 14 ani au nevoie de google pentru a descoperi sensul unor cuvinte banale… ma refer „pretutindeni”, „a zari”… si nu au fost putini.