vineri, martie 29, 2024

Același AVP, TVR, SRR (și orice alt acronim) cu altă șefie

Una din temele recurente vehiculate mai ales în ultima lună – întâi în mass-media și apoi în Parlament – este iminenta revocare din funcție a șefilor din TVR, SRR și a Avocatului Poporului, în încercarea de a așeza în funcții cheie oameni validați de actuala majoritate.

Este un episod pe care îl trăim în mod recurent. Doar numele personajelor se schimbă o dată cu trecerea timpului (2014): acronimul partidului care propune (2010), a celui acuzat de “politizarea instituției”(2015) și numele șefului demis/propus. Uneori, când legea instituției e cea care împiedică schimbarea se modifică și ea, eventual și numele instituției, că asta nu ne împiedică pentru a fi atins “scopul politic”. (2002-2006-2008).

“Nu, nu! strigă Regina. Întâi condamnarea şi apoi verdictul!” 

 Lewis Caroll, Alice în țara minunilor

Nu mai discutăm despre care este exact temeiul legal (și dacă există!) pentru schimbarea șefului, nu așteptăm (măcar) raportul, nu discutăm despre performanțele instituției publice în sine (sau lipsa lor!), criteriile pentru un candidat independent, procese neutre de evaluare, necesitatea independenței pe termen lung și cum ajungem la acest lucru.

Nu. Vorbim doar despre noul șef peste feudă. Evident, numele noului șef se știe înainte să plece cel vechi.  Din nou, majoritatea politică urmează pas cu pas mișcările precedentei.

Astfel avem certitudinea că cel mai târziu în 2025 va fi invers. Și în 2030 din nou, în altă direcție. Cu alt șef, alt acronim de instituție și alt acronim de partid sau coaliție. 

Pe termen lung pierdem cu fiecare ocazie șansa să punem măcar o cărămida la a avea instituții publice independente. Dar ce mai contează un principiu sau o instituție, când te enervează șeful?!? 

“Capul lui Moțoc vrem”

Costache Negruzzi, Alexandru Lăpușneanul

Articol publicat inițial pe Starea democrației – TAMTAM – Grupul ONG-uri pentru Cetăţean

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. In primul rand ar trebui sa lasam ipocrizia de o parte si sa admitem ca nici una dintre institutii nu face, si nu ar trebui sa faca parte, din instrumentele executive ale guvernarii. Din contra, sunt institutii esentiale pentru garantarea respectarii regulilor democratice. Daca aceste institutii nu pot fi depolitizate (eventual candidati proveniti din „societatea civila”?) poate n-ar fi rau ca aceste posturi sa fie intotdeauna alocate opozitiei. In acest fel s-ar elimina obedienta fata de putere, nociva indiferent care ar fi ea. Aceasta varianta ar avea si avantajul ca ar exista in continuare o responsabilitate politica a persoanelor desemnate, deci electoratul va putea sanctiona derapajele.
    Rolul avocatului poporului nu e sa actioneze in interesul guvernului (cum s-a intamplat pana acum), ci in cel public, chiar impotriva guvernarii daca e nevoie (de ex 10 August). Iar rolul presei este sa critice, nu sa cante in struna, iar opozitia se pricepe cel mai bine la asta. Politicienii ar trebui sa inteleaga faptul ca o critica la obiect e mai folositoare de o mie de ori decat o lauda. Daca responsabilitatile postului nu sunt indeplinite in mod obiectiv, exista legislatie care sa sanctioneze acest lucru. In schimb nu exista legislatie care sa sanctioneze obedienta.

  2. Așa-i!

    Și care e soluția? Lăsarea la post a gunoaielor fetide plantate de PSD? Transferul acestor numiri de la oamenii politici. ce sunt totuși aleși de națiune, unor ONG-uri ce sunt întotdeauna mai angajate politic și ideologic mai dihai ca partidele politice, dar ai căror oameni nu-s aleși de nimeni?

    Deci rămâne cum am stabilit: Șșa rău cum e, e mai bine ca orice soluție izvorâtă din Lala land. La urma urmei, vorba lui Obama (gura păcătosului, adevăr grăiește!): „Alegerile au consecințe”. Oamenii n-au decât să conștientizeze pe deplin acest fapt. N-o vrei pe alde Renata? Forte simplu! Nu-i mai alege pe ăia care au pus maimuța acolo…

    • Solutia perfecta nu cred ca o are nimeni. Si cred ca fiecare caz/acronim ar trebui sa aiba o discutie particulara, tocmai pentru ca reglementarile institutiei si scopurile sunt diferite de la un caz la altul.

      Dar ca principiu ar trebui sa pornim invers – intai sa vedem cum construim instrumentele care pot dupa la lipsa de obedienta politica a institutiei (daca este cazul) ca scop general, inclusiv cele de evaluare a oricarui sef numit deja sau de criterii pentru cei noi (si eventual de agreare trans-partinica a acestor principii).

      Dupa care apelam la instrumetele de evaluare si se ia decizia, indiferent daca il cheama Popescu sau Ionescu.

      Altfel, nu facem decat sa perpetuam greseala. Si peste maxim 5 ani se va intampla exact invers.

      • Foarte bine! Porniți invers. Care e problema? Vreo idee ceva? Aaaa… Nimic, nimic?

        Haideți să ne luăm de mânuțe și să „pornim invers” împreună. Avem două opțiuni mari și late:

        1. Șefii acelor acronime sunt numiți de politicienii ce au scos majoritatea în alegeri. Adică situația de azi, dar ar merita să fie mult mai pe față. În acest caz există măcar predictibilitate și știm că un acronim merge prost sau bine pentru că l-am ales pe X sau Y.

        2. Avem „experți” care evaluează activitatea șefilor diverselor acronime, respectiv care-i aleg. Bine, bine, dar cine decide că Ionescu sau Popescu au „expertiza” și onestitatea necesare ca să-i judece în mod obiectiv pe alde X sau Y. Păi vedeți? Scoatem din bască alți „experți” care să-i evaluează pe „experții” din Popescu & Ionescu? :)

        Deci io zic să lăsăm deoparte limba de lemn & copilăriile spuse cu vorbe sofisticate. Rămâne exact cum am stabilit inițial: E bine așa rău cum e. Orice „îmbunătățire” va face mai mult rău decât bine. Da, peste 4-5 ani toți acești șefi de acronime vor fi schimbați de cine va prelua puterea politică. So be it! E oricum mai bine decât să ai tot soiul de gunoaie fetide numite pe viață. Așa cum am mai spus publicul trebuie să conștientizeze că votul său are consecințe.

      • E o mare diferență.

        Maimuța antropoidă a PNL-ului e de preferat lemurianului PSD-ist chiar dacă amândouă mănâncă banane. Nu-i așa?

        • Daca punem asa problema, am o senzatie de greata suprema. :-).
          ===

          Spuneam ca organizarea TVR este cea care, in mod voit, favorizeaza captura politica.

          Prin urmare, nu politica de personal este solutia, ci schimbarea organizarii. Insa cei care ar putea sa o schimbe sunt exact cei care profita de actuala organizare.

          Ca in mai toate situatiile de acest fel, parerea mea este ca de fapt solutia este in afara televiziunii – este necesara o presiune publica si un factor de putere. Asa ceva presupune insa o schimbare politica majorea. Imposibila in actualul context politic si economic intern si international.

  3. Domnule Manolea,
    Pozitia dumneavoastra mi se pare duplicitara, iar singura calitate a randurilor de mai sus este celeritatea, desi, cand nu ai nimic a spune, e mai bine sa taci.
    Dumneavoatra spuneti, in sumar, ca e gresit sa se ceara decapitarea institutiilor in absenta studierii rapoartelor de activitate, a performantelor institutiilor publice, etc. Total neadevarat domnule Manolea, orice forum de opinie publica stie cate parale face conducerea acestor institutii si ce “performante” au avut in acesti ani sub conducerea “luminata” a doamnei Gradea si a domnului Severin. Performantele, au fost facute nu pentru ca ei au condus aceste institutii, ci in pofida acestui fapt. Multi profesionisti care isi iubesc meseria, au adus echipament de acasa si au petrecut literalmente zile si nopti ca sa obtina putina performanta care a existat. Asta in timp ce, bugetele alocate din bani publici erau cheltuite pe tot felul de interese private, fara a avansa misiunea ori idealurile institutionale declarate ale TVR ori SRR. Atitudinea antagonista manifestata de numerosi jurnalisti, politicieni, angajati ai acestor institutii (AVP, TVR, SRR), simpli platitori de taxe, fata de SRR sau TVR, este generata si alimentata de nenumaratele abuzuri comise de sefii acestor institutii la adapostul sustinerii politice si a prea multelor „servicii.” Acesti despoti nu raspund in fata nimanui, fac propriile reguli dictate doar de putinatatea mintii si spiritului lor. Spre exemplu, platesc avocati din bani publici sa se apere pe ei, nu institutia, numesc in functii doar oameni care le sunt loiali, de obicei fara calificarea pentru functia respectiva, iar cand cineva incearca sa ii demaste, pornesc cruciade impotriva divulgatorilor de potlogarii. As putea continua…dar daca aveti curiozitatea, puteti gasi in media multe alte abuzuri comise de acesti indivizi lipsiti de scrupule ramase inca neinvestigate sau pedepsite de organele in drept. Va dau un exemplu de articol pe aceasta tema publicat de Cristian Andrei la Radio Europa Libera Romania in data de 4 ianuarie 2021, https://romania.europalibera.org/a/d%C3%A2ra-politicului-%C3%AEn-tvr-%C8%99i-srr-rapoarte-ascunse-zero-reform%C4%83-%C8%99efi-numi%C8%9Bi-politic/31033175.html
    Exista multe altele, inclusiv pe Contributors.ro. Dramatic este ca aceste abuzuri au fost posibile cu complicitatea sistemului, a politicienilor, serviciilor, intereselor meschine, afacerilor necurate, a celor care trebuiau sa previna abuzul de putere si infractionalitatea. Nu s-a intamplat asa, si de ani de zile acesti sefi de institutii continua sa sfideze legile, regulile de orice fel, opereaza nestanjenit generand un climat de frica si insecuritate printre cei care nu sunt cu “gasca” de la varf. Domnule Manolea, faptul ca se vorbeste de schimbarea sefilor ca de o formalitate, este din cauza ca i-au trebuit realitatii ani de zile sa prinda din urma dezastrul produs de acesti incompetenti, uneori criminali in gestionarea fondurilor si relatiile cu proprii angajati. Ei sunt doar expresia purulenta, vascoasa, a descompunerii Romaniei. Deci, caderea capului lui Motoc ar trebui sa fie doar inceputul unui proces de restructurare, in speranta ca hidra nu va mai creste alte capete. Poate ca institutiile de acest gen trebuiesc conduse de manageri, obisnuiti sa gestioneze fonduri cu asistenta unor oameni de specialitate care sa le explice ce prioritati exista in institutie. Poate ca regulile de functionare actuale trebuiesc complet distruse si inlocuite cu altele mai bune, care sa nu permita cumularea de functii, ignorarea de catre un PDG a oricarei decizii a CA ului. Sunt multe de facut, dar abuzurile acestor sefi actuali au produs deja daune ireparabile in aceste institutii. Fiecare zi in care ei continua sa fie in aceste pozitii, inseamna si mai multe daune si abuzuri. Daca vedeti o cangrena, ce faceti domnule Manolea, va uitati la ea si controlati pacientul la amigdale si ii luati temperatura, sau amputati membrul ca sa salvati organismul?!
    O alta nedumerire legata de randurile dumneavoastra este referirea la „a avea instituții publice independente.” Formal, TVR îşi desfăşoară activitatea sub “controlul” Parlamentului, în conformitate cu Legea nr. 41/1994. Ce fel de independenta aveti in vedere la o institutie finantata 90% din bani publici, asa cum este TVR? In prezent, problema acestor institutii este ca sunt prea “independente,” rupte de realitate, jucate si controlate politic, si unde prolifereaza abuzurile, lipsa de respect, politica bunului plac, tratarea institutiei de catre calamitati umane precum DOINEA Gradea ca si cum ar fi mosia personala unde isi creste porcii si gainile. Domnule Manolea, institutii cu impact si reprezentare la nivel national au o complet diferita independenta, iar asta se traduce in responsabilitate fata de audienta, fata de banul public. Exista astfel de modele in tari civilizate. Cata vreme in Romania, o institutie de interes national cum este TVR este batjocorita zilnic de personaje kafkiene ca doamna Doina Gradea, Romania nu se poate considera o tara civilizata.
    Asadar, in loc sa scrieti randurile cu pricina, era mai simplu spuneti ca unul din personajele Scrisorii pierdute a lui Conu Caragiale, “„Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale.”
    Astept din partea dumneavoastra materiale cu continut si substanta, cel putin din respect pentru Contributors.ro si cititorii sai.

  4. Cand „analistii politici” care fac emisiuni la TVR sunt platiti cu mii de euro pe luna ca sa-si dea cu parerea despre viata politica din Romania (vezi Cristoiu sau Nistorescu) ceva ar trebui sa-i puna pe ganduri pe cei care isi dau cu parerea ca trebuie mai intai o analiza a acestei institutii.
    Unii au simtit ca se apropie sfarsitul furaciunii si-si iau bagajele si se duc la alte posturi TV (vezi Dinescu platit cu 15 000 Euro pe luna, care pleaca cu emisiunea sa la Prima TV unde poate sa-si faca si acolo liber reclama propriilor produse).
    Solutia nu este doar de a demite conducedrea unei instituții precum TVR ci de a-i pune la zdup pe cei care o fura.
    Ma tem insa ca vor veni niste „independenti” care vor avea alti analiști invitati la masa bugetara.

    • De ce e nevoie de „analisti” la televiziunea publica?!

      Mass-media nu poate fi neutra cand vine vorba despre politica.

      Eu as interzice orice emisiuni de analiza politica la televiziunea publica. In definitiv sunt suficiente posturi private – nu cred ca se opune cineva coloraturilor politice ale acestora, face parte din jocul democratic.

      ===

      Televiziunea publica a transmis emisiuni telescoala de toata jena, nu putea fi folosite fondurile date „analistilor” pentru emisiuni educative?! Chiar si unele mai slabe, tot ar fi fost de prefereat „analizelor” .

      La fel si cu programul de Revelion – chiar nu se puteau contracta companii private pentru numere individuale, daca intr-adevar se dorea o emisiune decenta?

      Eu nu vad niciun motiv pentru care o anume conducere a TVR s-ar comporta altfel decat o alta. Exista o aservire politica evidenta, favorizata de un cadru legislativ voit elaborat pentru a permite acest lucru.

      Unii au ideea ca daca se schi,ba conducerea odata cu schimbarea spectrului politic, se schimba ceva si in TVR. Eu nu vad un argument, consider ca se schimba un despot cu un altul, si nicio sansa nu e sa dam peste vreun despot luminat. :-(

      • De ce e nevoie de „analisti” la televiziunea publica?!
        Cred ca este o întrebare retorica. In dec 89 prima grija a noii puteri a fost sa controleze TVR. Treaba s-a perpetuat an de an indiferent de cine ocupa Cotroceniul sau Palatul Victoriei pentru ca TVR este un mijloc de propaganda pentru cei la putere. Exista si TV private dar acolo trebui sa plătești. La TVR plătește contribuabilul. Mai ieftin si mai sigur pentru cei la putere.

        • Daca prin Regulament s-ar interzice emisiunile de analiza politica, s-ar mai potoli avantul.

          Si daca ar scadea la 10% toate indeminizatiile ar fi si mai bine.

          ===

          Astfel de situatii te fac sa te gandesti la ce bun sa mai votezi?!

          Insa absenteismul favorizeaza anumite partide – ceea ce ar trebui sa mobilizeze pe celelalte.

  5. Televiziunea publica si radioul public exista exclusiv pentru a deservi binele public, acolo unde mecanismele de piata nu sunt eficiente.

    ===

    Prin urmare, ce trebuie sa faca:
    – sa educe, in mod direct si declarat
    – sa transmita evenimente culturale a caror audienta redusa nu permite posturilor private sa le preia
    – sa prezinte sintetic informatia politica la zi, pentru a permite distributia sa acolo unde posturile private nu ajung (subliniez: „sa prezinte”, nu „sa analizeze!” si „sintetic” nu „pe larg”!)

    Ce nu trebuie sa faca:
    – sa analizeze politica, pentru ca nu are dreptul sa fie partinica si orice analiza este sau prezinta riscul de a fi partinica
    – sa transmita emisiune de amuzament cu audienta larga, pentru ca asta o fac posturile private

    ===
    Din aceasta perspectiva sunt necesare 2 lucruri:
    a) un regulament intern (eventual si o modifiare a legislatiei) care sa stabileasca modul de lucru conform celor de mai sus
    b) o conducere colectiva si cu mandat limitat (1 an), pentru ca rotatia sa evita deservirea politica

    ===
    De ce nu este posibil?
    Pentru ca decidentii politici, in mod constient si eliberat cauta sa isi aserveasca aceste institutii pentru a-si transmite propriul mesaj electoral.

    ===
    Care ar fi soltia?
    – nu vad nicio solutie completa si definitiva (poate o vad altii)
    – presiunea publica e importanta, pentru ca ea se traduce in voturi

    • @Dedalus Soluția ar fi desființarea TVR. Sincer, la această dată nu vad de ce ar mai trebui să existe. Până la apariția rețelelor mobile și a internetului, da. Dar la această oră nu se mai justifică dpdv al existenței. Părerea mea…

      • Exista in continuare multi cetateni care nu isi pot permite cablu sau nu au acces la el. Sau nu au acces la internet suficient.

        Un alt motiv- foarte puternic – este faptul ca emisiunile educative, cele culturale, nu au si nu pot avea un rating suficient pentru televiziunile private.

  6. Daca prin Regulament s-ar interzice emisiunile de analiza politica, s-ar mai potoli avantul.

    Si daca ar scadea la 10% toate indeminizatiile ar fi si mai bine.

    ===

    Astfel de situatii te fac sa te gandesti la ce bun sa mai votezi?!

    Insa absenteismul favorizeaza anumite partide – ceea ce ar trebui sa mobilizeze pe celelalte.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Bogdan Manolea
Bogdan Manolea
Bogdan Manolea este interesat de domenii ca dreptul tehnologiei informatiilor, drepturi civile digitale insa si de orice domeniu implicand dreptul, Internetul si atitudinea civica. Scrie din 2001 despre Drept&Internet la www.legi-internet.ro

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro