sâmbătă, mai 21, 2022

Achiziții publice și date deschise: de la teorie la practică

De ceva vreme vorbim cu ceva mai multă încredere despre folosirea datelor deschise (open data) în administrația publică. Publicarea seturilor de date publice în format deschis reprezintă deja un standard în țările dezvoltate și contribuie la creșterea transparenței guvernării, la limitarea corupției și la dezvoltare economică prin stimularea inovării. Anul trecut am notat câteva progrese importante în România (inventariate de Andra Bucur), între care lansarea portalului național de date deschise (data.gov.ro), dar și reticența față de asumarea politică și integrarea noilor principii în activitatea tuturor structurilor guvernamentale. Avem în aceste zile prilejul să constatăm încă o dată dublul standard al guvernului, diferența uriașă în teorie și practică.

Anul acesta, România propune un nou plan național de acțiune în cadrul inițiativei Open Government Partnership, principalul instrument internațional pentru promovarea guvernării deschise. Ieri s-a încheiat perioada de dezbatere publică a primei versiuni a planului. Așa cum aflăm chiar din document (unul în lucru, găsiți aici un set extins de comentarii asupra lui), planul vizează angajamente legate de creșterea transparenței, creșterea numărului de date deschise publicate, pregătirea resurselor umane și promovarea conceptului de date deschise prin cât mai multe mijloace de comunicare. Unul dintre cele mai ambițioase obiective este publicarea contractelor cu finanțare publică (open contracting). De asemenea, guvernul își propune creșterea calității și numărului de date deschise publicate și utilizarea inovatoare a acestora. Totul sună foarte frumos și se apropie de interesele utilizatorilor, doar că aceste cuvinte nu par să fi ajuns și la alte instituții publice cu responsabilități în domeniu.

Dintre cele peste o sută de seturi de date publicate pe portalul guvernamental, cele despre achiziții publice suscită cel mai mare interes, pentru că reutilizarea lor permite atingerea directă a obiectivelor de transparență menționate. De altfel, la hackathonul cu date deschise organizat în luna februarie, o bună parte dintre cei peste 30 de participanți voluntari au lucrat mult pentru curățarea și includerea în aplicații a acestor date. Au rezultat observații și recomandări transmise instituțiilor publice și așteptam cu interes actualizarea datelor.

Astăzi nou înființata (din ianuarie 2014) Agenție pentru Agenda Digitală a României (AADR) a publicat anunțul de achiziție a unui nou sistem informatic pentru gestiunea achizițiilor publice, un proiect în valoare estimată de 27,1 milioane de lei. Noul sistem, botezat SICAP, este menit să înlocuiască actualul SEAP, lansat în 2007 și rămas în urma progresului tehnologic. Inițiativa este una bună, pentru că sunt cunoscute și documentate problemele bătrânului SEAP. Însă din perspectiva datelor deschise surpriza este cât se poate de neplăcută: tânărul SICAP le ignoră.

Nu găsim nicăieri în caietul de sarcini cerința unui modul care să permită exportul datelor din SICAP către portalul de date deschise. Între beneficiarii SICAP nu se numără și Cancelaria Primului Ministru, acolo de unde Departamentul de Servicii Online și Design (DSOD) gestionează infrastructura și politicile privind datele deschise. Pare că AADR nu a auzit sau nu vrea să știe despre aceste lucruri; nu a remarcat nici măcar că, așa cum scris în programul de guvernare, DSOD are, printre altele, rolul să monitorizeze implementarea proiectelor de e-Guvernare, Partneneriatul pentru Guvernare Deschisă (Open Government Partnership), strategia privind Agenda Digitală a Uniunii Europene, precum și să sprijine instituţiile publice implicate. Sunt chiar curios cum monitorizează DSOD implementarea SICAP.

Sigur că, la nevoie, datele pot fi preluate manual din SICAP și publicate pe data.gov.ro, sau poate fi construit ulterior un modul în acest sens. Însă ambele variante implică resurse suplimentare și experiența ne arată că alocarea unor astfel de resurse pentru transparență este de obicei amânată pe termen nedefinit.

Este absurd să ai pe de o parte o strategie în domeniul datelor deschise, iar pe de altă parte să inițiezi noi proiecte ce nu prevăd și mecanisme de a respecta această strategie. Cazul de la AADR nu este singular, sunt și alte ministere sau agenții guvernamentale care au proiecte de informatizare ce ignoră strategii și programe guvernamentale. Este însă un caz emblematic pentru că arată o disfuncționalitate importantă de comunicare între două instituții ce sunt obligate prin însăși actele de înființare să coopereze, iar din această cauză ratăm din nou oportunități bune de a atinge obiective importante deja asumate.

Articol aparut pe blogul Fundatiei pentru o Societate Deschisa

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ovidiu Voicu
Absolvent al cursurilor universitare de știința calculatoarelor și științe politice. A urmat cursurile școlii naționale de statistică organizată de FSR și s-a specializat în statistică socială, devenind coordonatorul programelor de cercetare ale Fundației pentru o societate deschisa, dintre care cele mai vizibile au fost seriile Barometrul Opiniei Publice și Studii Electorale Românești. Din 2012 este directorul Departamentului de Politici Publice al Fundației pentru o societate deschisa. Autor al mai multor articole și capitole în studii pe teme precum educație, implicare civică, migrație. Domenii preferate de lucru: democrație și alegeri; educație și resurse umane

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro