joi, martie 28, 2024

Achtung! Achtung! Optimizarea noxelor și a taxelor se face până la limita evitării oricărui pericol! ”Mașina poporului” nu a ințeles asta!

Am acasă o mașină produsă de grupul VW și o pisică. Îmi plac amândouă. Nu m-ar mira ca producătorul, știind că-mi plac pisicile, să fi instalat un soft de face TDI-ul să toarcă precum Toulouse, pisoiul. Artificiul acesta de marketing ar intra, până la urmă, în jocul modern productor-client. Până la un punct, e un joc amuzant, întreținut de feeria publicității din jur.

Dar mi s-ar mai părea la fel de amuzant acest joc dacă producătorul, știind că-mi place să am grijă/ să fiu responsabilă față de mediu, ar instala un soft ca să-mi arate cum TDI-ul poluează cât o motoretă? Care e punctul de la care lucrurile nu mai sunt amuzante?

Despre asta e vorba în mega-scandalul VW pe care îl (în)toarce acum pe toate fețele presa din toată lumea. Despre ce (mai) e tolerabil și ce nu (mai) e tolerabil în ziua de azi, din punct de vedere politic.

Scandalul noxelor la grupul de origine germană seamănă ca două molecule cu scandalurile pe probleme de taxe care afectează acum mari concerne internaționale. Poluarea și taxele (în ce ordine vreți) au devenit cartofi fierbinți pe agenda politicii de astăzi.

Am să mă limitez la o singură comparație, pentru că tot e vorba de motoare – Google (altfel, e plină presa de exemple, vezi Apple, Microsoft, Caterpillar, Coca-Cola … doar să dați o căutare pe Google!)

Ambii producători fac motoare ireproșabile tehnic, dar … nu asta e problema, ci ”avoidance” (evitare, în engleză). Evitând să achite costul real al emisiilor de taxe sau evitând factura reală a taxelor, ambii sunt acuzați că evită să-și facă datoria de contribuabili corecți.

Google și ceilalți giganți sunt acuzați că au pus în practică structuri de tax avoidance, care sunt la granița unei optimizări fiscale tolerabilă cu una in-tolerabilă. E o graniță tot mai fluidă în lumea post-criză, când guvernele rămase fără bani acuză grupurile că apelează ”abuziv” de prevederi, altminteri legale. Rețineți termenul ”legal”. Și luați aminte că ”nu-mi pasă dacă e legal, că e incorect” (președintele Obama dixit).

Acum, revenind la VW. Într-un cadru strict privind emisiile, producătorii vin cu propriile declarații de încadrare în standarde (un fel de declarații fiscale). EPA ( Agenția americană de mediu) acționează ca IRS (Fiscul american) și, prin sondaj, pe baza unor factori de risc – că e extrem de costisitor să o facă pentru toate modelele – verifică aceste declarații. Sigur, te găsește că nu ești în marja normelor, ești penalizat, amenzi usturătoare etc. Dar problema devine extrem de complicată când, în uma verificării, se constată că, deliberat, ai încălcat aceste standarde. Deja problema capătă dimensiune politică și se transformă într-un coșmar atunci când este pusă la îndoială credibilitatea companiei.

Iar ca jocul să se complice și mai mult, mai luați în calcul că verificarea a pornit de la sesizarea unor activiști care, ce ironie!, luau de bune datele prezentate de companie! Iată ce va să zică implicarea consumatorului. De aici până la protestele conumatorilor împrotiva ”celor care evită să plătească taxe” mai e doar un pas.

Să nu mire, astfel, reacția disperată a producătorului german, ba chiar a politicienilor germani, de a aplana efectele incontrolabile care pot apărea la nivelul publicului consumator.

Să nu mire nici reacțiile companiilor când sunt confruntate cu acuzații din partea Fiscului – ți-am verificat declarația fiscală și am văzut că nu te-ncadrezi în marjele de profit pe care le au și competitorii tăi. Pentru că astfel de acuzații au devenit foarte grave și companiile trebuie să explice că acea neîncadrare în marje nu este rezultatul unei acțiuni deliberate, ci efectul unor deficiențe obiective de piață.

Miza producătorului auto este acum să arate că eventuala incorectitudine a datelor este un efect al unor deficiențe tehnice/obiective. Ca și în fiscalitate însă, e infinit mai greu să vii cu explicații post-factum, decât să te pregătești din timp pentru a răspunde întrebărilor.

Nimeni nu poate spune acum ce magnitudine va avea acest scandal nu doar asupra producătorului în cauză, ci asupra întregii industrii auto. Ca să vă faceți o idee, fiscalitatea este astăzi răvășită în toată lumea (vezi BEPS, CCCTB – un articol pe această temă aici) pornind de la astfel de sesizări privind încălcările de norme ale grupurilor de companii. Cert e că, în orice domeniu ați fi, mai ales dacă nu aveți un brand de calibrul ”mașinii poporului”, nu evitați să recunoașteți realitatea dură: de inspecțiile pe taxe și pe poluare nu mai scapi în ziua de azi!

Distribuie acest articol

68 COMENTARII

  1. O complectare (poate mi-a scapat in articol): producatorul a procedat cu buna stiinta la mistificarea gradului noxelor.
    Pe bancul de proba motorul torcea linistit sau se ambala furios, dar se incadra in limitele admise de noxe.
    In trafic, noxele depaseau si de 40 de ori gradul admisibil.
    Mda, hotul neprins e negustor cinstit; acum nu fu cazul.
    Iar mult laudata corectitudine germana se vede si in politica externa.
    Cu fundul unde le convine, dar sub umbrela americana.

  2. Hmmm… Paralela facuta de autoare intre taxe si emisii e divergenta rau de tot.

    Cost avoidance e ceva absolut normal, legal si necesar. Eu personal nu cumpar actiunile unei companii care nu-si optimizeaza cheltuielile fiscale. Pentru ca daca nu le optimizeaza insemna ca plateste aiurea cine stie carui guvern o parte din banii ce mi se cuvin mie ca dividende. Asta e ceva inaceptabil. Prefer sa aleg eu si nu altcineva ce, cui si cat sa donez :-)

    Acum la chestia cu poluarea e complet diferit. Acolo nu-i vorba de nici un fel de „avoidance” ci de minciuna groasa si inselatorie de cea mai joasa speta. Lucrez in domeniul constructiilor de vehicole off-road si stiu foarte buine cum merge chestia cu EPA in SUA. EPA nu crede pe nimeni pe cuvant. Toate tipurile de vechicule ce au motoare cu combustie interna sunt validate inainte de a ajunge pe piata. Fara certificatul EPA dealer-ul care vinde se poate trezi amendat usturator si obligat rsa rascumpere vehicolul in cauza (ceea ce probabil ca va pati VW). E adevarat ca de multe ori se valideaza doar motorul si nu intreg vehicolul. Nu stiu cum a procedat VW , dar majoritatea companiilor de pe piata americana implica EPA din faza de validare a motorului/vehicolului, ca sa evite surprizele neplacute la testele oficiale. Asta inseamna ca VW a mintit metodic si consistent de la bun inceput.

    • VW a mintit. Ca si NSA.
      Daca astia mari ne minte, pai ce sa mai cerem da la aia micii?!

      PS. Cate actii tre’ sa cumperi, da po’ s-alegi ce, cat si cui? Si sa mai ai timp da comentat pa forumu asta.

      • Eu nu cumpar nimic de la NSA. Aia e o agentie de informatii/contrainformatii si ma astept sa minta pentru ca asa natura afacerii lor.

        Cate actiuni tre’ sa cumpar? Nu conteaza. Ideea ce ca ce merge la stat nu merge inn buzunarul meu. iar eu nu am vazut nimic niciodata de la stat asa ca am tare putine motive sa-i dau orice bacsis.

        Cat despre timp, conteaza cat de eficient e omu’ nu cat de mult da la sapa. Parerea mea, ca sa-l citez pe jupan Vacaroiu.

        • @JS, nici de la administrația Reagan n-ai cumpărat nimic probabil. Au cumpărat însă iranienii arme, iar din câștigurile astfel realizate au fost sprijiniți în Nicaragua rebelii Contras, care-și finanțau rebeliunea cu trafic de cocaină chiar în USA. CIA știa tot dar și ăștia erau probabil plătiți să mintă.
          Cum nici de la mine nu cumperi nimic, aș putea să mint și eu amintind de JPMorgan, de PCA sau de cheile GM, de Enron sau de PG&E, de Philip Morris.
          Nu, vina VW nu e mai mică după ce-i enumăr pe aceștia, dar dumneata ai totuși mai puțin de pierdut din cauza manipulărilor de la motoarele lor. Așa că nu-mi explic vehemența intervenției dumitale decât prin prisma originii europene a mincinosului în acest caz. Hai să nu fim mai catolici decât Francisco: când cumpărăm un autoturism, ne uităm mai ales la design și preț, la accesorizare, la puterea motorului, poate și la costurile de întreținere sau valoarea anuală pierdută, dar încă ne uităm cu indulgență la emisiile poluante. Americanii formează un popor indulgent totuși și, dacă VW procedează fair de acum încolo, își poate recâștiga fanii din State.

          P.S. Eficiența ar fi mai degrabă cantitatea de idei raportată la numărul de cuvinte și mai puțin numărul de litere tastate în unitatea de timp.

  3. „Guvernul Germaniei şi Uniunea Europeană aveau cunoştinţă că grupul auto Volkswagen folosea în Statele Unite un soft pentru inducerea în eroare a testelor privind emisiile, afirmă surse citate de publicaţia germană Die Welt.”
    Mediafax.
    Un fel de: americanilor, o spionati pe mama Merkel? nu ne lasam mai prejos, va intoxicam pe toti :P
    Stiau si guvernul german si UE? greu de inteles!

  4. Exact stimata doamna, cum a spun si antecomentatorul victor L. V-ati invartit in juruc cozii ca sa ne serviti o abureala. Au mistificat cu buna stiinta datele. De ce au facut-o, e alta discutie.

  5. Vă e așa de greu să duceți frumușel mașina de unde ați luat-o? Sau, mai simplu, să dați un telefon să vină să o recupereze frumușel? Și, bineînțeles, cu banii returnați, plus daune și dobânzi? Altfel, nu faceți decât reclamă acelor presupuși impostori din companie.

  6. Doamna, in Statele Unite se pleaca de la premiza ca oricine face afaceri le face in good faith. Daca se dovedeste contrariul, D-zeu sa te aibe in paza. Sau societatile de asigurari.

    Este clar ca grupul VW a instalat software-ul cu un anumit scop. Acela de a masca emisiile reale la motoarele Diesel – le spune TDI in Statele Unite – cu care a echipat sute de mii de masini vandute in America si in restul lumii aparent din 2009 pana in prezent. Motorul cu pricina a fost aclamat de cercurile care monitorizeaza piata auto, de unde si numarul semnificativ de cumparatori.

    In California, odata la doi ani, odata cu inregistrarea masinii trebuie executat si testul de smog. Pe romaneste, proprietarul masinii merge la un garaj autorizat unde masina este supusa unor teste tehnice inclusiv cel de emisii. Rezultatele testelor sunt transmise electronic la DMV (autoritatea de transport a guvernului local). Daca emisiile sunt in limitele aprobate de lege, DMV semnalizeaza verde pentru reinscrierea masinii pentru urmatoarele 24 luni. Proprietarul plateste taxa de reinscriere si pune un sticker colorat pe placuta de inregistrare. Toate bune si frumoase. Daca emisiile sunt in afara limitelor aprobate de lege, atunci proprietarul masinii are un numar de zile sa rezolve problema si sa retesteze ulterior emisiile masinii. Altfel este ilegal de a pune in circulatie masina respectiva.

    In legatura cu VW… produsele nu sunt grozave comparativ cu cea ce ofera concurenta. Motoarele tind sa aiba probleme devreme, iar dupa ce garantia expira costurile legate de reparatii si intretinere sunt mari. Aceleasi probleme au patat si brand-urile de lux pe care VW le controleaza: Audi si Porsche. Dar gusturile la automobile nu se discuta. Fiecare are preferinta personala.

    Cu astfel de probleme, „Das Auto” (VW) si „Truth in Engineering” (Audi) nu pot ajunge departe.

    • ”TDI” sunt o anumită versiune de motoare Diesel, bazate pe tehnologia ”pumpe duse” (pump-nozzle cred că ar fi în engleză).

      Când toată lumea civilizată a trecut la CDI (common-rail) și VW continua să promoveze TDI, era clar că e ceva putred la Wolfsburg :)

      • Nu poți să îți abandonezi creația așa ușor… TDI este invovația celor de la VW. E firesc să o promoveze și să o perfecteze. În general, producătorii germani preferă motoarele turbocharged atât la cele pe motorină căt și la cele pe benzină. BMW foloseste pentru motoarele de 2 L sau 2.8 L tehnologia dual-turbocharged de cățiva anisori. Asta în timp ce producătorii japonezi preferă motoarele supercharged și transmisia de tip CVT pentru motoarele de litraj mic. Honda excelează la asa ceva.

          • probabil modelele europene de VW. Cele destinate pietei americane vin cu transmisie in trepte, mauala sau automata.

            • Se poate să nu fie comercializate în State. Modele se numesc Audi Multitronic. Au însă tracțiune exclusiv pe față.

      • A treia generatie de TDI a renuntat la PumpenDüse si foloseste tot Common Rail. Combinatiile de culori folosite la inscriptionarea TDI indica generatia, cu exceptia TDI verde care era folosit la Lupo 3,0 L.

  7. Imi pare rau, consider ca nu ati inteles problema.

    VW nu face motoare. VW nu face caroserii, nu face scaune, nu face oglinzi. VW face masini. In momentul in care afli ca producatorul masinii pe care o conduci si pe care-ai dat bani zdraveni a complotat pentru a insela o autoritate de reglementare, te intrebi imediat ce alte „scurtaturi” a mai luat.

    Poate airbag-urile sunt de mana a doua? Oricum, care-s sansele sa folosesti un airbag pe durata de viata masinii? Cine o sa observe? Poate a trisat si la testele NCAP. Etc.

    Ne permitem sa conducem autovehicule moderne la viteze de 20-30-40 de ori mai mult decat am putea merge pe jos tocmai pentru ca avem incredere in complianta fata de autoritati. Si brusc, aflam ca nu-i asa.

    Intrebare: ce se va intampla cu valoarea de revanzare a masinii afectate? Ca veni vorba, ce se va intampla cu masina afectata pe durata de folosire? Am luat o masina de 140 CP – nu e nici pe departe ok s-o resofteze in urma unui recall la 130. Sau la 100. Sau naiba stie.

    Mici probleme care afecteaza DIRECT consumatorul si au prea putin de-a face cu scenarita politico-economica transatlantica…

    • Nu e vorba de ”scurtături”, e vorba de marketing. VW a oferit clientului performanțe mult mai bune ale mașinii, comparativ cu cele rezonabile care se puteau obține la acea capacitate cilindrică respectând normele actuale anti-poluare.

      Toți producătorii auto fac diverse lucruri de genul ăsta, exista pe vremuri un model de Corsa care oferea în realitate 58 CP în loc de cei 50 declarați. Astfel încât clienții Opel / Vauxhall erau super-încântați de cum se comporta o Corsa de 50 CP, comparativ cu un Nissan Micra de 50 CP (care oferea în realitate 48CP).

      Nu e vorba în niciun caz de airbag-uri second-hand și alte asemenea prăpăstii. Ca să facem o comparație, un contabil care ”mânărește” ceva în acte nu e totuna cu un tâlhar care amenință victima cu cuțitul ca să-i ia banii.

  8. Ati incurcat un pic borcanele in comparatia Google-VW: in timp ce VW a facut ceva ilegal, Google lucreaza perfect legal, doar ca nu ii convine lui Obama si altor politruci care cheltuie bani din taxe si ar vrea un sac fara fund in care sa adune bani. Stiu in detaliu problema taxarii pentru ca lucrez intr-o companie care face optimizari similare, dar perfect legale, si ceea ce face Google este perfect legal si moral, nu seamana in nici un fel cu VW.

    Iar ce crede Obama nu tine pe post de axioma, Biblie sau morala, ci de o parere a unui socialist; putea sa fie comunist, liberal, republican sau anarhist, e doar o parere a unui politruc si nimic in plus.

  9. N-aș vrea ca doamna autoare să fie neplăcut impresionată, însă o mulțime de oameni de bine își modifică mașinile ca să meargă mai ”sportiv” pe stradă. VW a făcut asta la un mod mai organizat, atâta tot. Iar în materie de poluare, probabil că poluează totuși mult mai puțin decât cele modificate artizanal.

    Probabil că în State nu face nimeni așa ceva, de aceea e toată lumea șocată acolo. Însă în UK se ”mânăresc” mașinile la fel ca în România, se rescriu și se schimbă chip-uri etc. Dacă ar fi testate la întâmplare diverse mașini aflate în trafic, probabil poluează de încă vreo 10 ori mai mult decât acele VW cu software modificat.

    • Customized Cars există și în Statele Unite. Nu este un fenomen larg răspândit, dar există cercuri de entuziasti în automobilism care se ocupă cu astfel de lucruri. Există ateliere auto cu ștaif care se ocupă cu recondiționarea masinilor vechi (clasice, de epocă) și cu modificarea celor noi, pentru a le face mai performante, etc. Cred că în România se folosește termenul de „tunare” – din limba engleză „tuning” care are de altminteri altă semnificație tehnică.

      Automobilul customized trebuie să treacă testul de emisii din statul unde masina este inregistrată dacă proprietarul dorește să îl pună în circulație. In plus, automobilul trebuie asigurat.
      Aici începe dansul, pentru că în cazul unor astfel de automobile speciale, taxele de înregistrare sunt mai mari decât în cazul celor obișnuite. Pe un principiu similar se merge și în domeniul asigurărilor auto. Ratele lunare sunt mult mai mari în cazul automobilelor speciale.

      Automobilele cu motoare Diesel nu sunt atât de populare în State comparativ cu Europa. VW este -ca să spunem așa- excepția. De-a lungul anilor, VW a continuat să ofere automobile dotate cu motoare Diesel care, repet, au fost apreciate de presa de specialitate. Car and Driver, Consumer Reports, Kellly Blue Book au review-uri laudative la adresa motoarelor VW pe motorină (aceste publicații iau de bune specificațiile oferite de producător, inclusiv nivelul emisiilor, se merge pe încredere ca să spun așa). Nu a făcut excepție nici modelul Golf cu motor TDI, care a fost primit bine de piață comparativ cu celelalte modele VW, în special noul Passat (varianta americană, mai lung și mai spațios) care a dezamăgit în design și performanță.

      Personal, cred că automobilele VW comercializate pe piața americană (atât cu motoare pe benzină cât și pe motorină) nu sunt grozave. Chiar după ce VW si-a creat un centru de design, cercetare si producție în Tennessee, fiabilitate produselor a dezamăgit, în general. La preț similar poate fi achiziționat un automobil de o calitate superioară (în general un brand nipon) produs în Canada, Statele Unite sau Mexico. E doar o opinie personală.

      • Motoarele Turbocharged Diesel Injection sau Turbocharged Direct Injection (TDI) produse de concernul VW par bune la prima vedere: la o cilindree ceva mai mica decat la alte modele, puterea motorului este mai mare. Ceea ce duce la o inserare a automobilului intr-o categorie inferioara de impozitare, cel putin in DE, pentru ca aici referinta o reprezinta capacitatea cilindrica iar nu puterea in sine. perfect legal pana aici!
        Ca sa „scoata untul” dintr-un Motor minimizat la maxim sunt necesare insa unele compromisuri, iar cele mai frecvente sunt uzura prematura si emisiile necontrolate de Noxe, mai ales la variatii mari de turatie. Fraierii au crezut ca va tine. N-a fost sa fie.

        • Exact. Trebuie sa compromiti undeva pentru a obtine performantele promise.

          Azi am consultat din curiozitate pagina web a grupului VW in SUA. Au retras toate modelele echipate cu motoare Diesel. :-) In prezent, Golf se vinde in mai multe variante, toate echipate cu motoare pe benzina: S, SE, SEL sunt echipate cu motoare de 1,8 L, care dezvolta pana la 170 CP iar GTI, R sunt echipate cu motoare 2 L, care dezvolta pana la 220 CP. Ambele variante de motoare sunt TSI, au 4 cilindri cu 16 valve. Cumparatorul poate opta pentru transmisie automata sau manuala si este chiar avertizat ca performantele motorului sunt asteptate numai cand foloseste benzina premium (adica de la 91 cifra octanica in sus) :-) Au inceput sa sufle si in iaurt.

          Modelul e-Golf, este echipat cu un motor electric, cu o putere de 115 CP. VW promite 83 mile (130+ km) pe „plin electric”, al carui cost este estimat la $3.

          Sic transit gloria mundi! (asa trece veselia omului).

      • Cheia se află tocmai în formularea dvs. – ”ateliere auto cu ștaif”.
        Fenomenul despre care vorbeam eu nu se referă la așa ceva. E pur și simplu un ”Gică” (dacă e chiar român) sau un ”Ahmed” cu un laptop. Uneori și cu un dispozitiv artizanal de programare, cu care se conectează direct pe pinii chip-ului. Alteori și cu o stație de lipit (soldering station) ca să schimbe efectiv chip-ul sau să-i deconecteze pinul de protecție la scriere.

        Iar mașinile ieșite din mâinile lor n-ar trece testul de gaze ”ever veci” :P

    • Ce acrie Harlad in postarea lui e ceva de genul „merele sint indentice cu perle pentru ca ambele sint ,in final, fructe”.
      Faptul ca masina manarita de „Gica” polueaza la fel de mult ca masina „standard” VW nu inseamna ca VW nu a organizat o escrocherie.
      Iar reclamele din SUA cu motoarele „curate” de la VW scoate in evidenta si mai mult dimensiunea escrocheriei.
      Iar Leo (mai sus) are perfecta dreptate : de unde stii ca nu a trisat si la airbag-uri ( de exemplu ca sa mai creasca profictul cu 10 centi pe airbag…) Te izbesti cu masina intr-un pom?Si nu ma refer neaparat la VW,ci in general ( cine mai stie ce „surprize” mai avem in curand,noi, cumparatorii)

      • Nu. Ce scrie Harald e că problema reală e mult mai vastă. Și dacă ne interesează într-adevăr poluarea, ar fi bine să fim conștienți că o mașină ”mânărită” de ”Gică” poluează cât 300 de VW-uri.

        Dar dacă vrem să ne folosim de incident doar pentru a produce ”banu’ gros” (18 miliarde) atunci nu avem nici cea mai mică legitimitate morală, nu suntem cu nimic mai buni decât VW.
        Iar Harald mai scrie și despre AdBlue mai jos.

  10. Stiti , noxele alea spre deosebire de mult prea temutele E-uri chiar sunt toxice .De-aia le cheama noxe . E o chestie mult mai grava decat doar o smecherie fiscala .

      • Se potriveste dar nu se nimereste :
        NÓXĂ, noxe, s. f. Agent, factor sau împrejurare cu acțiune dăunătoare asupra organismului, care se răspândește în atmosferă de obicei în timpul diferitelor procese tehnologice. – Din lat. noxa.

  11. Când au apărut primele detalii ale scandalului, am crezut că este vorba exclusiv de automobile destinate pieții americane. În SUA, definiția noxelor admisible pentru motoare Diesel este alta decât cea europeană. În plus, există handicapul de volum anual de vânzări, care se reflectă fie în prețul de vânzare al unei mașini cu motorizare Diesel față de un motor standard, fie în prețul unui galon de carburant (Diesel este cel puțin la fel de scump ca benzina cu cifră octanică mai ridicată). Văd însă că VW a fost mult mai ambițios, judecând după numărul total de automobile implicate și piețele afectate :)
    Am lucrat aproape 15 ani pentru o corporație germană care este încă un mare producător de piese de automobil și așa ceva nu am pomenit :) Desigur, bănuiam că șvabii mei sînt mai corecți decât alte „triburi” germane :). Ce denotă acest scandal, este o cultură interioară a corporației, pe care o promovează numai și numai cei de sus. Desigur, se poate deplânge această delăsare de la proverbiala corectitudine teutonică. Experiența mea personală este că tinerii sînt mai boemi decât generația părinților, dar asta se cam poate afirma oriunde, deci nu este neapărat un bun punct de plecare :). Eu am asistat la decizii care dimpotrivă, loveau în interesul financiar al corporației tocmai pentru a păstra și cultiva un nume și o reputație- să le zicem niveluri de hemoragie financiară pe care o corporație americană nu ar tolera-o.
    Orice motor, mic sau mare, se testează periodic pe un stand dinamometric, ÎNAINTE de a intra în asamblajul final. Domeniul în care am lucrat eu era unul dedicat motoarelor de mai joasă cilindree și absolut toate modelele se testau fie periodic și la întâmplare, fie 100%. 100% înseamnă că se face întâi un rodaj la rece și apoi unul la cald, perioadă în care se înregistrează și parametrii de funcționare- datele se stochează și pe câțiva ani, pot să identific numărul de serie al unui motor și să cer o copie a parametrilor de testare care includ noxele și curba de putere sau cuplu. Prin urmare, cel puțin după ce s-a publicat, ar părea că acesta era un fel de secret al lui Polichinelle în sânul companiei. Daunele imense pe care grupul VW le va avea de plătit vor necesita ani pentru totalizare- efectul însă asupra propriilor angajați este cel puțin la fel de dăunător- în momentul în care „merge și-așa” devine strategia conducătorilor, e doar o chestiune de timp până se pun lacăte pe dinafară și sigiliul portăreilor. Acest incident însă depășește cu mult pe „merge și-așa”.
    Acum, ca să fac pe avocatul diavolului, percepția publicului cumparator de automobile este ea în sine un fenomen interesant de studiat. Orice fabricant, oricâte proceduri și metode de control ar avea, nu poate garanta 0 defecte de-a lungul anilor. Shit happens, cum spun americanii, fiind o gafă și nu ceva premeditat. Să presupunem că respectivul fabricant e corect și imediat anunță un recall pentru sute de mii de automobile afectate. Percepția publicului va fi „iată, sînt corecți” sau „auoleu, și ăștia au ajuns să facă gherle” ?

    • @ Andrei A.,
      – „Directorul general al Volkswagen (VW), Martin Winterkorn, si-a prezentat miercuri demisia, dupa o reuniune de urgenta a conducerii si principalilor actionari, pe fondul scandalului emisiilor, transmite DPA.”
      – „Ministrul german al Transporturilor a anuntat ca Volkswagen a recunoscut ca manipulari ale emisiilor de la masinile diesel au avut loc si in Europa, anunta Reuters”
      http://economie.hotnews.ro/stiri-auto-20448828-volkswagen-recunoscut-manipulari-ale-emisiilor-masinile-diesel-avut-loc-europa.htm

      Nu inteleg pentru ce tii neaparat sa devii „avocatul diavolului”, pentru ca ai pledat slab, deviind de la subiect.
      Dovada ca nu era nevoie pentru un „avocatul diavolului”, este chiar recunoasterea de catre nemti a magariilor facute.
      Hotiile si magariile cele mai mari se fac dupa ce ti-ai cistigat o oarecare onorabilitate.
      Sub masca onorabilitatii ai scuza „a gresit, doar n-o sa-i luam capul”.

      • Eu chiar nu pledam pentru nimic, dimpotrivă- asta se poate vedea dacă ce am scris este citit pe rânduri și nu între ele :). Altfel, românashul este foarte supărat pe doamna Merkel că I-a vârît problema cu refugiații pe gât. Acum, românashul jubilează, zicând că „iată, sînt și ei ca noi”. Am putea să ne gândim și la catastrofa cu centurile de siguranță Takata- deci mai avem puțin și-i ajungem din urmă și pe niponi :). Venim tare din urmă, oameni buni ! Dar nu este nevoie să ne excităm într-atât. Relaxe ton sexe, cum zice quebecosul. Oricât ne-am dori-o, nu ei vor decădea la condiția noastră ci dimpotrivă, noi trebuie să mai ieșim puțin din bortă. Altfel, vom continua cu propulsia mioritică și transmisia protocronică.

        • Daca nu pledezi „pentru nimic”, atunci incerci sa deviezi discutia.
          „20.10: „Va spun foarte clar ca aceste manipulari ale testelor de emisii constituie un dezastru moral si politic”, spune Berthold Huber, seful consiliului de administratie. „Un grup mic de oameni a cauzat un prejudiciu urias”, spune directorul care reprezinta salariatii in CA. (AFP).”
          Despre asta e vorba, nu despre filozofia cum e romanul :P
          @ Ali,
          in acelasi stil spune „VW a mintit. Ca si NSA.” Iar tu spui ca „românaşul” e suparat pe dna Merkel; dar nu romanasul a descoperit hiba,ci altii. Acum, nu cumva americanii au facut-o doar ca sa se razbune pe nemti?
          Desi nemtii recunosc dezastrul moral si politic ;)

    • În mod normal, pe termen lung, orice persoană și orice companie nu are altceva mai valoros decât propria reputație. Pe ea trebuie să poată să conteze, iar în timp o bună reputație chiar se convertește în bani. Problema e că pe termen lung :)

      Conducerile executive și diviziile de marketing ale companiilor au însă diverse obiective (și bonusuri) care trebuie realizate pe termen scurt. Așa că reputația este trecută în plan secund, mai important e banul. Multe ilegalități nu se descoperă niciodată sau se descoperă abia după ce conducerea s-a schimbat deja.

      • În cazul companiilor germane, reputația este deja acolo (justificată sau nu :)). La fel se pune problema pentru cele elvețiene. În cazul celor japoneze, este câștigată cu multă trudă, după ani în care au produs „junk” (mă gândesc la primele automobile Honda pe piața americană). Deci, ani de zile „au luat-o în freză’ pe piața americană dar au persistat până la a-și câștiga poziția cunoscută în zilele de azi. Hyundai nu face excepție. Mi-aduc aminte un debut catastrofal la fabrica din Quebec la începutul anilor ’90. Tot așa, rating-ul de fiabilitate era la nivelul gunoi. Până astăzi, au făcut pași uriași. Nu cunosc condițiile garanțiilor oferite în Europa, dar aici cea disponibilă pentru automobile Hyundai este de departe cea mai solidă. Și presupun că nu a fost un act gratuit- să-ți asumi costul unei garanții extinse în perioada în care știai sau bănuiai că te expui încă la destule probleme.
        Fără ca să vreau să jignesc pe posesorii de VW, dar în SUA nu au o reputație grozavă în ce privește fiabilitatea. Eu însumi am avut un Passat 2000 cu motor V6 și tracțiune pe patru roti, care a mers foarte bine cât a mers :) Apoi, undeva s-a anclanșat butonul de self-destruct :) și a început să pice în cascade :). Cred că riscul financiar pentru VW în SUA este mai puțin datorat strict numărului de automobile implicate cât litigiilor. Toți avocații se freacă pe mâini :) Pentru guvernul german este de neconceput să distrugă unul din pilierii industriei naționale și implicit mii de locuri de muncă. Pentru guvernul american, interesează mai puțin impactul asupra fabricii din Tennessee.

        • Nici în Germania VW nu sunt considerate printre cele mai fiabile autoturisme. În toate clasamentele de gen, VW, desi in top ten, nu ocupă la nicio categorie locuri pe podium. Astea sunt rezervate japonezelor Mazda, Toyota, Honda, doar uneori BMW sau Mercedes.
          O explicație ar putea fi și nr de km parcurși anual, dar și stilul de șofat. În general autoturismele germane parcurg în medie cu 30-40% mai mulți km decât cele japoneze, iar șoferii au tendința să apese mai mult pe coada pisicii. Doar limuzinele scumpe, cumpărate de rentnerii teutoni, mai salvează oarecum mândria națională.

          P.S. Un vecin are un Passat TDI de vreo 12 ani. A parcurs 370 mii de km, aproape fără defecțiuni tehnice. Lucrează la 70 km distanță, dar pentru că autostrada trece la o zvarlitura de băț, a cruțat bibiul, ferindu-l de accelerări sau frânări bruște, de zguduiri sau curbe strânse.

          • Și în SUA mașinile japoneze domină la capitolul fiabilitate. Ar fi de remarcat saltul calitativ făcut de cele americane, care au avut de depășit un handicap imens. Aici, la orice mașină nouă se presupune o viață minimă de 350.000 km în care să faci doar întreținerea periodică și nici o reparație majoră. Înțeleg ce spuneți relativ la stilul de condus mai agresiv pentru anumite mărci germane- și aici de exemplu, VW Golf este favoritul „puștimii”- de ani de zile VW încearcă să proiecteze o imagine care să atragă tinerii- deși sincer, privind la ultimele modele care se vând aici, mi se pare că s-au băbit :).
            Dat fiind că aici nu prea este transport în comun, nici din cel feroviar, că distanțele sînt mult mai mari decât în Europa și că benzina e mai ieftină, rezultă un stil de condus foarte diferit și necesități deosebite pentru automobile. Un exemplu ar fi cutia de viteze- în Europa, cuplul maxim e de regulă obținut la o turație mult mai ridicată decât aici, între altele, pentru că acolo depășirile se fac la viteze de croazieră mai ridicate. Iar în ce privește povestea de dragoste a Americii cu tracțiunea pe patru roți, parte e răsfăț dar parte este pură necesitate.

            • Golf s-a babit, intr-adevar! Sau, poate, si-a pastrat suporterii care, intre timp, au ceva mai mult experienta. ;)
              Nu cunosc situatia in intreaga EU, dar in Germania japonezele cu peste 100.000 km nu mai sunt vandabile. Exceptie fac cateva modele SUV 4×4. Turismele produse de europeni, desi se asteapta ca ele sa parcurga sfertul de milion fara probleme, se revand cel mult pana pe la 170.000 km. Motivele sunt diverse, dar cred ca cel mai important este infrastructura: strazile sunt mult mai inghesuite si mai aglomerate, parcarile mai mici si mai putine, semafoarele mai dese si toate astea supun vehicolele la incercari deosebite. Desi in Germania autostrazile sunt „no speed limit” si media de autostrada este cam 110 km/h, un autoturism circula de fapt cu o medie de 40 km/h pe perioada vietii sale. In orase media de 30km/h este una foarte buna, de vreme ce aproape jumatate din timp o petreci asteptand la semafor. „Regimul de lucru” la care este supus automobilul in Germania este unul draconic, putine fiind masinile care nu ajung des la reparatii dupa 100.000 km. Am fost de trei ori pe Coasta De Est (Boston, NY, Washington, o data la Chicago & Detroit) si e o placere sa sofezi: totul este larg, usor previzibil, ai oricand loc pentru eventuale manevre bruste … ce mai?! localitati din epoca automobilului, nu a calestilor.
              Poate si din cauza asta, masinile americane nu prea reusesc sa penetreze piata europeana: rar vezi cate un C300, cate un Chevy Spark sau un Dodge Caliber. Nu pentru ca celelalte modele nu ar fi fiabile, ci pentru ca allura lor le face foarte greu manevrabile pe soselele din EU. Iar in parcarile etajate, in afara de Matiz, nici n-ar trebui sa incerce sa patrunda … doar sa apeleze la trucul „sunroof”.
              https://mopo24.de/assets/images/a/141202parkhaustest02-a85089ca.jpg

    • Marile corporatii americane tin cu mare strictete la reputatie, prioritar fata de eventualul risc de hemoragie financiara, nu-i chiar asa cum sustineti dumneavoastra; se aloca timp substantial si fonduri pentru integritate si sunt „manuale ale integritatii” care prezinta destul de amanuntit cum trebuie sa se comporte un angajat (de la portar la CEO) ca sa nu cada in pacatul coruptiei sau sa devieze de la linia morala – atat de amanuntit si de exagerat incat, pentru mine starneste amintiri despre codul eticii si echitatii socialiste.
      Cel putin la nivel declarativ se prefera ratarea unei afaceri indiferent cat de profitabile atunci când este in joc reputatia firmei. De regula sunt date drept contra-exemplu firme germane, exemplul SIEMENS fiind notoriu de cativa ani – acum intra si VW pe lista de „asa nu” care mangaie orgoliul americanilor când vine vorba despre moralitate.
      Dar întrebarea cea mai frecventa pe care am intalnit-o in toate comentariile cu cei din jur este: cum au putut sa creada ca asa ceva va trece neobservat pe veci? O DATA SI ODATA TOT SE AFLA? Ce te faci atunci? care-i planul?
      Asta este de-a dreptul incredibil! Au riscat compromiterea reputatiei firmei cu buna stiinta sau numai pentru ca cineva la nivel inalt a fost (este) un cretin?
      Sau poate este un joc pe care inca nu-l vedem?

      • Aici ar fi mai multe comentarii, ca să nu cădem în capcana de a deveni self-righteous.

        Despre Enron ce-ați putea să ne spuneți, acela a fost exemplu de moralitate americană în afaceri? Dar despre Arthur Andersen ce-ați putea să ne spuneți, acela a fost tot exemplu de moralitate americană în afaceri? :P

        Ce a făcut VW nu e din categoria ”odată și odată tot se află”. Dacă nu se afla în următorii 10 ani, putea să nu se mai afle niciodată. Companiile din domeniu știau că nu se pot îndeplini normele la nivelul la care pretindea VW că le îndeplinește. Dar așa cum spunea o revistă de specialitate în urmă cu vreo 10 ani, celelalte companii produc mașini pentru bani, VW produce mașini pentru a crea locuri de muncă.

        Iar în lumea de azi, turma nu devine isterică doar atunci când e vorba de norme anti-poluare. Turma devine mult mai isterică atuncin când e vorba de locuri de muncă. Strict în momentul de față, combinația nefericită pentru VW a constat în faptul că turma isterică din State nu era de aceeași parte a baricadei cu turma isterică din Germania :)

        • Evident ca nu s-a desavarsit moralitatea in marile concernuri americane, numai ca ei fac un caz mult mai mare in legatura cu asta decat toate celelalte, ajungând pana la excese sau chiar exhibitionism. In realitate am mari indoieli despre moralitatea americana si ascult prelegerile despre integritate ca pe lectiile de socialism stiintfic de altadata. Pentru ei insa, este o componenta a mândriei nationale si se tot compara cu companiile nemtesti de acelasi calibru, nu cu persoane sau firme de talie medie.

          Mai devreme sau mai tarziu s-a aflat si ca gigantii chimiei germane au alimentat cuptoarele mortii din lagarele de concentrare, si s-a trecut si peste asta ca, vorba aia, era razboi.

          Dar despre aceasta mica smecherie de la VW nu avea cum sa dureze atat de mult pana sa se afle – asta e problema. Daca nu s-au asteptat la asta, sau au mizat ca va dura mai mult, … pai atunci merita sa dea si faliment.
          Pacat de victimele colaterale!

      • Fără supărare, dar cred că idealizați :). E suficient doar să rămânem în domeniul industriei constructoare de automobile și să ne uităm la câteva din procesele gen „class action” intentate celor 3 Mari (pe vremea aceea, acum au mai scăzut). Sau să ne uităm la scandalul mai recent implicând General Motors. Sau la cazul flagrant al șefului cercetării științifice de la una din marile companii producătoare de țigarete, care a tras semnalul de alarmă pentru a fi apoi distrus moral și financiar deși s-a dovedit la proces că avea dreptate. Sau cazul minor, să-i zicem chiar infim, legat de Apple, care a știut de ani de zile că MacBook Pro de 17 inch avea probleme cu procesorul grafic și a preferat să modifice sistemul de operare astfel încât să solicite mai puțin partea grafică și să reducă riscul defectării (dar în același timp reducând și performanța grafică a acelui laptop)- cercetați, e un class action mai recent.
        Cazul VW este cras într-adevăr dar nu cred că reprezintă norma. Ce vreau să spun este că în marea majoritate a cazurilor, nu cred că cineva își propune să tragă consumatorul în piept (în afară de producătorii de țigări :)). Ce distinge poate cultura unei corporații de alta, este modul în care reacționează în momentul în care se descoperă o problemă.
        Tradițional, o companie germană va sângera mai mult decât una americană în cazul unei căderi economice pentru simplul motiv că în Germania este mai greu și mai costisitor să dai pe cineva afară, sau să închizi o fabrică, decât în SUA. Spre exemplu, statul în care locuiesc eu, nu impune legal decât o singură obligativitate în cazul închiderii unei fabric/companii/etc- preaviz de 60 de zile. Restul e la latitudinea angajatorului, cât vrea să fie de generos ori nu.
        Eu cred că se vor găsi kilometri generați la imprimantă, care să ateste că într-adevăr, problemele de performanță ale motoarelor în chestiune erau cunoscute. Dar nu cred că se va găsi nici un căpețel de email, care să ordone sau instruiască pe cineva cum se testează motoarele și cum se setează softul de control- decât eventual un acar Păun.
        Am lucrat și încă lucrez în corporații de genul celor pe care am zis că le idealizați- fără însă ca eu să pretind că trebuie demonizate. Când se descoperă o problemă (și nimeni nu e scutit de asta), dacă miroase a recall, încep șușotelile și cerința de „tăcere radio” completă. Nu se va găsi deci niciodată o „potecă tipărită”, sau protocoluri care să indice responsabilitatea, deși reacția automată este de a raporta șefului, ca fiecare să se pună la adăpost. Mi-este greu deci să cred că această „mânărie” la VW era doar secretul unor inițiați.

        • De fapt producatorul de tigari ar vrea sa fie tras in piept.

          Referitor la „idealizare” mi-am pierdut de mult capacitatea de a idealiza in legatura cu mari puteri de orice fel. Asa cum i-am raspuns si lui Harald, este vorba despre propaganda si de o (posibila) frustrare a companiilor americane in raport cu cele Germane. N-am inghitit niciodata argumentele morale pe care ni le servesc marile companii si marile state, dar in cazul de fata ma refer punctual la :
          „Eu am asistat la decizii care dimpotrivă, loveau în interesul financiar al corporației tocmai pentru a păstra și cultiva un nume și o reputație- să le zicem niveluri de hemoragie financiară pe care o corporație americană nu ar tolera-o.”
          De dragul demonstratiei si aparentei de moralitate, marile concerne americane pot face sacrificii financiare pe care altii nu le fac. In acelasi timp nu pot sa le consider straine de deciziile majore pe care le iau SUA in politica externa

          In ceea ce priveste asa-zisa integritate, delatiunea este stimulata intr-un asemena mod incat vechii securisti ne pot parea copii de gradinita. Si atunci raman sa ma mir: putea oare cineva sa creada ca face o astfel de manevra si nu se va descoperi intr-un timp destul de scurt ca sa provoace o explozie? Daca a crezut asa, cat de competent era pentru postul sau, intr-o companie care este chiar reprezentativa pentru Germania?

          • Vă contrazic din nou- marile concerne americane nu fac sacrificii pentru că acționarii au răbdarea la capătul unui fitil foarte scurt. Remunerarea unui director general american este în medie cea mai mare din lume ca valoare absolută și iarăși cea mai mare din lume în ce privește raportul față de cel mai mic salariu al companiei. Dar în același timp, și presiunea în ce privește performanța este cea mai intensă- adică are la dispoziție timpul cel mai scurt pentru a arăta rezultate. Nu știu unde locuiți și în ce domeniu lucrați- în ce mă privește, cred că am avut suficientă experiență într-un domeniu mixt (americano-german) ca să-mi susțin părerea. Slogane de genul „Ford, unde calitatea este prioritatea nr.1” au însoțit o perioadă în care compania era în pragul dezastrului. Nu trebuie să ne luăm după „jingles”. Cum bine spunea cineva, dacă intri într-o companie unde vezi lozinci care spun „săptămâna calității”, e clar că sfârșitul e aproape. Adică, în celelalte săptămâni, calitatea e pe planul 2 ? :) Calitate, profit, eficiență, trebuie să fie subconștiente, nu să răspundă la lozinci, ca pe vremea comunismului :).

          • În ce privește ceea ce dumneavoastră numiți „delațiune”, cred că lucrurile nu stau chiar așa de limpede. Dacă lucrez pentru o corporație în domeniul alimentar și-mi dau seama că un produs este toxic în mod voit (din diverse motive), trebuie să tac din gură ? Sau, luând cazul acelui director științific de la Reynolds (compania de țigarete), dacă știu că tutunul e tratat astfel încât să dea dependență, trebuie să păstrez tăcerea ? Sau dacă lucrez într-un minister românesc și-mi dau seama că ministrul fură de sparge, trebuie să spălăm rufele murdare în familie ? :)

        • Poate că ”delațiune” în românește nu descrie exact sensul lui ”whistleblowing” din engleză. O companie care se respectă are și o ””whistleblowing policy” printre multe alte policies. E întotdeauna de preferat ca problemele să poată fi rezolvate intern, așa că ”whistleblowing” e încurajat de-obicei.

  12. La fel ca autoarea acestui text, nu ma pricep nici la motoare, nici la emisii de gaze, asa ca am apelat la un american care scrie de ani de zile despre automobile si motociclete. Articolul lui despre acest scandal, din care am aflat multe amanunte interesante despre care presa nu scrie, incepe asa:

    „This could kill VW – until recently (until last week) the world’s largest car company.

    But unlike say the exploding Pinto fiasco this is not a story about defective cars. It is a story about defective public policy.

    None of the VW cars now in the crosshairs are unreliable, dangerous or shoddily built. They were simply programmed to give their owners best-case fuel economy and performance.”

    http://ericpetersautos.com/2015/09/23/crucified-by-uncle/

    Mai adaug si comentariul laconic al unui alt blogger american:
    „Dear Volkswagen: This Was Your Biggest Mistake”

    https://tinyurl.com/q6e4o7o

    P.S. Masinariile nemtesti de toate felurile au fost si inca mai sint cele mai bune din lume. Si, asa cum zice Eric Peters, in discutie nu e deloc calitatea, fiabilitatea sau siguranta masinilor VW.

    • Și totuși discutăm și despre minciună, da? Mercedes folosește cu totul alte soluții și nu a ajuns în situația de a fenta, ca Volkswagen.

      Personal, consider normele anti-poluare de azi exagerate. Și totuși Mercedes a ales să le îndeplinească folosind tehnologia de la camioane, bazată pe uree (AdBlue). VW a ales să nu le îndeplinească, preferând să încânte cumpărătorii cu performanțele mai bune ale mașinii, dar pretinzând în același timp că le îndeplinește.

      Poate că e mai enervant să cumperi tot timpul și AdBlue. Dar ăsta e prețul pentru a îndeplini ”pe bune” cerințele anti-poluare de azi. Poate că normele sunt exagerate și ar trebui relaxate. Dar a minți că le îndeplinești nu e în niciun caz soluția corectă.

      • Ani de zile m-am mirat de urmatorul fapt, comparand caracteristicile date de producator la motoare: la aceeasi tip de motor (bezina/diesel) si cilindree, VW are putere mai mare, consum si emisii mai mici fata de Mercedes. Parea ca VW este un gigant pe langa un Daimler pitic.
        Azi avem explicatia si deduc ca Daimler erau ceva mai corecti. Sper sa nu cobesc :).

      • „Și totuși discutăm și despre minciună, da?”

        Discutam despre orice. Dar nu esti tu acela care stabileste temele.

        • Nu, tema o stabilește autorul articolului. Iar eu sunt cel care invită fiecare comentator să vadă tema respectivă din cât mai multe unghiuri. Cam asta-i :P

      • Propaganda?

        Adica nu e adevarat ca Barack Obama’s British cousin is suing Scotland Yard for £400,000?

        Asta pretinzi?

        Sau voiai sa zici ca „propaganda de pe Russia Today nu prea are ce căuta în discuțiile civilizate” doar fiindca e de pe Russia Today?

        Propaganda din alte parti e binevenita „în discuțiile civilizate”?

        • Prea puțin interesează pe cineva dacă e adevărată sau nu o poveste de pe Russia Today despre verișoara lui Obama, la un articol despre o înșelătorie comisă la scară mondială de un producător auto german. Chiar crezi că un troll oarecare poate deturna discuția spre astfel de frivolități? :P

  13. Tendinta contemporana este una axata, ca de obicei dealtfel, pe profit – care insa se bazeaza acum pe eludarea realitatii si impunerea aparentelor convenabile cu titlu de certitudine. Publicitate, reclama, pareri publice date de parerologi specialisti, reviste, presa – cam asa se ridica acum un brand. Pana prin 2001 – 2003 parca s-au mai tinut de treaba nemtii cu masinile, pe urma am impresia ca au luat-o de-a latul… daca tot fac masini de consum acum, mai bine le-ar face din hartie ca e mai ieftin…

  14. E ubicuu, posteaza 24/7 si contrazice pe toata lumea, autori si comentatori de-a valma, fara nici o discriminare si indiferent despre ce e vorba. Te-ar contrazice si daca ai afirma ca ziua urmeaza noptii. Si se pricepe la absolut orice.

    E atit de dornic sa contrazica pe toata lumea si sa demonstreze ca traieste intr-o lume de prosti („in aceasta lume de gogomani in care eu sunt cel dintai”, cum ar fi zis Catavencu) incit e in stare, asa cum se intimpla la articolul asta, sa sustina un lucru la un moment dat si opusul lui peste citeva ore sau minute.

    Cind Bogdan Brebenel spune la 23/09/2015 22:39 ca problema VW e ca a mintit, apare Harald si da tare in tehnologia invechita a VW.

    Cind Leo spune la 23/09/2015 23:01 ca, daca VW „a complotat pentru a insela o autoritate de reglementare, te intrebi imediat ce alte “scurtaturi” a mai luat, apare Harald si te lamureste, aparind tehnologiile VW, ca, citez, „Nu e vorba de ”scurtături”, e vorba de marketing” si ca minciuna celor de la VW nu e cine stie ce mare crima. In plus, „VW a oferit clientului performanțe mult mai bune ale mașinii, comparativ cu cele rezonabile care se puteau obține la acea capacitate cilindrică respectând normele actuale anti-poluare.”.

    Apoi, Harald i se adreseaza autoarei explicindu-i si ei ca smecheria VW e doar una insignifianta, una la care se deda tot omul:
    „VW a făcut asta la un mod mai organizat, atâta tot.”

    Cind Vasilica Opinie spune la 25/09/2015 0:21 ca „in discutie nu e deloc calitatea, fiabilitatea sau siguranta masinilor VW”, tisneste Harald din negurile internetului, calare pe un magarus alb si, cu degetul ridicat, atrage atentia ca: „Și totuși discutăm și despre minciună, da?”

    E vreun specialist prin preajma sa ne spuna cum se numeste asta?

    • Nu cred că se află ”vreun specialist prin preajmă” care să-ți explice așa ceva, dar poți să studiezi vreo 10 ani psihologie și te lămurești. Eu așa am făcut :P

    • E vreun specialist prin preajma sa ne spuna cum se numeste asta?

      Desigur, ne trebuie un psiholog iar acesta este, dupa cum bine stiti, insusi… Harald!

  15. Comparația cu taxele nu mi se pare exagerată- în fond, este de datoria oricărui departament de contabilitate de a stoarce cât se poate- e într-un fel asemănător traficului rutier- în statul meu, dacă limita de viteză postată este 55 MPH, poți merge în regim de croazieră la 60 fără să te doară capul. La 70, este cazul să te uiți atent în spate, lateral și prin locurile unde poate fi un echipaj al poliției- iar dacă te ia, toți încetinesc puțin după care accelerează la loc.
    Vrem toți aer curat dar nu prea sîntem dispuși să plătim pentru asta. Nu m-ar mira să apară și alte surprize de genul VW.

  16. Din cate am inteles, scuza majora pentru VW este aceea ca normele EPA erau, practic, irespectabile!! Si-atunci imi pun cateva intrebari, si anume:
    – ce facem cu „dezirabilitatea” modelelor produse de alte marci? Cand unii joaca corect gasiti normal ca altul sa ocoleasca legile, asigurandu-si astfel un avantaj competitiv?
    – daca VW este oricum cea mai mare firma de automobile de ce nu a initiat o actiune anti-EPA, explicand poporului ca nu exista tehnologii capabile de 150CP din 10cmc, si cu emisii zero. Pana la urma vorbim despre legile fizicii, pe care nu le poate modifica nici muma lu’ EPA!
    – vreti Prius? Pai luati luati-va conserva aia supraevaluata. Acuma, nu prea m-ar deranja un Tesla numai ca inca nu fabrica pentru toate gusturile (si nici pentru toate buzunarele). Sau tocmai asta se urmareste?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Adriana Stoian
Adriana Stoianhttp://contributors
Adriana Stoian este specialist cu 15 ani de experiență în domeniul fiscal, cu accent pe reorganizări de grupuri de societăți și structurări fiscale internaționale. Adriana este partener în cadrul Transfer Pricing Services.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro