joi, martie 28, 2024

„Acolo e cu totul altfel”

M-am împrietenit cu Monsieur Neil anul trecut, cu mult înainte de boleșniță: fetițele noastre se jucau cu lopățele și găletușe, iar el și cu mine, c-am vrut, că n-am vrut, am intrat în vorbă. Dar de fapt, am vrut amândoi, am vrut foarte mult: și el este un străin la Bruxelles, ca și mine, nici el nu e prieten cu limba franceză, și lui îi era cumplit de dor să trăncănească în englezește, nici el nu mai are ochii buni, ca să poată sta cu orele pe internetul telefonului, cât supraveghează copilul. Bref, ne-am potrivit mănușă. Iată povestea lui, dar nu înainte de a mă lăuda cu întrebarea mea de deschidere, de care sunt mândru și-acum: „Mă scuzați că vă deranjez, dar cum de Maria vorbește rusa, româna, engleza și ucrainiana?”. Înțelegeți motivul mândriei: cine ar fi fost în stare să deosebească rusa de ucrainiană din vorbele încurcate ale unei fetițe de nici patru anișori?

Monsieur Neil s-a născut, susține el, undeva la țară, în Midlands, dintr-un tată scoțian și o mamă englezoaică; și-a ales identitatea de „britanic” (deși taică-său ar fi vrut să scoată din el un patriot scoțian), a fost cam derbedeu, a muncit pe ici, pe colo, s-a înrolat în armată, a ajuns caporal, a nimerit direct în Golf și acolo a fost rănit grav fără ca măcar să întâlnească inamicul („fuckin’ friendly fire”), a stat prin spitale de i s-a urât, l-au reparat cât s-a putut, l-au completat cu membre artificiale (un picior și o ureche, de fapt), l-au lăsat la vatră c-o pensie grasă de care el și-a bătut joc, divorțând de prima soție și spărgând banii pe pensia alimentară. Nu s-a lăsat: a intrat într-o altă instituție de stat, a făcut niște cursuri de rusă și-a fost trimis în Federația Rusă, unde și-a refăcut viața, s-a recăsătorit (cu o localnică) și a rămas aproape 20 de ani, furnizându-mi mie subiect de articol. L-a părăsit și-a doua soție, Monsieur Neil s-a-nsurat de-al treilea, c-o ucrainiancă de-a noastră din Republica Moldova, o femeie mai simplă, care avea deja un copil (pe Maria), apoi a fost detașat din Rusia la Bruxelles, unde a continuat – din păcate – să bea pe ascuns. Cât ne petreceam timpul pe bancă, trăncănind, cu ochii pe copii, Monsieur Neil mai scotea flaskul dintr-un buzunar secret și se-nviora cu câte-o gură. La început mi-a oferit și mie dar l-am refuzat, pe motiv de nevastă neprietenă cu tăriile.

Ceea ce este – era – fascinant la Monsieur Neil: absoluta lui convingere că „acolo [în Rusia – nota mea] e cu totul altfel”. Eu n-am călătorit mult pe lume, dar nici puțin; așa și-așa, ca toată lumea. Dar peste tot pe unde-am fost am dat de o categorie de localnici dispuși să moară cu mine de gât că ei sunt cu totul și cu totul diferiți de alți oameni și că pe ei „n-am cum” să-i înțeleg, oricât aș încerca (sunt convins că această boală psihică era și-un nume științific, doar că nu-l știu). I-am explicat lui Monsieur Neil că oamenii sunt oameni, peste tot, cu probleme similare și cu rezolvări tot similare, în esență, chiar dacă uneori aparențele înșală. El, nu și nu. Că Rusia este complet, dar complet diferită de orice altă țară și că rușii sunt complet, dar complet diferiți de orice alt popor de pe lumea asta. Că eu nu înțeleg nimic și nici n-am cum să înțeleg, pentru că sunt un „continental” spălat pe creier de propagandă. Că ce-am văzut eu, ca turist grăbit, la Sankt-Petersburg și Moscova, nu e aia; că am intrat în fentă ca toți ceilalți și că trebuie să trăiești ca rușii ca să-i înțelegi pe ruși… dar nici atunci.

Nu insist, deoarece cazul este clar. E frumos de relatat în scris toate discuțiile în contradictoriu dintre Buzea și Monsieur Neil, dar din păcate nu interesează pe nimeni. Altceva ar putea interesa: mă mai întâlnesc cu el și cu Maria în Parcul cu Oglinzi (e vorba de niște oglinzi deformante, jucării de playground, de aici numele cu care fiică-mea a botezat părculețul), și chiar dacă acum fetițele se joacă separat, Monsieur Neil și cu mine continuăm duelul retoric. El susține c-o să văd eu. Că în Rusia n-o să fie nicio pandemie, niciun virus, niciun mort și nicio criză economică ulterioară, pentru că „acolo e cu totul altfel”. Eu susțin, bunînțeles, exact opusul. Suntem cam caraghioși cum strigăm așa, unul la altul, de la 15 metri distanță, într-un parc pustiu unde nu vine nimeni, în afară – rar – de câte-o babă cu cățel; dar n-avem ce face, că Monsieur Neil e rău de gură, și eu la fel (având avantajul deplasării rapide, eu sunt mereu în mișcare în jurul lui, în timp ce el, static, nu poate decât să se sucească în baston, ca să rămânem cât de cât față în față).

Evident, nu am altceva de făcut decât să aștept. Sunt convins că am dreptate, dar sunt iarăși convins că niciun argument nu-mi va aduce câștig de cauză, în afară de viitoarele statistici oficiale. Sunt de acord cu „altfel”, dar absolut împotriva acestui „cu totul altfel” pe care-l consider nu numai fals, dar și aducător de nenorociri. Când un om, o societate, un partid, un stat sau o cultură se crede „cu totul altfel” își arogă, de obicei, tot felul de drepturi speciale, de derogări, de exceptări și de chestii de-astea, care duc la nedreptate, pe termen scurt, și la resentimente, pe termen lung.

Abia aștept ziua când fiică-mea va putea să scurme iar după râme, cu Maria, și să-și dea din nou cu lopățelele-n cap, ca înainte. Iar Monsieur Neil și cu mine să găsim alt subiect. Deocamdată, vorba sloganului publicitar, n-avem ce face: „Now we wait”. Teamă mi-i că viitorul îmi rezervă una dintre cele mai triste dreptăți pe care le-aș putea avea. Există totuși posibilitatea să mă înșel, iar Monsieur Neil să-și sărbătorească dreptatea cu un întreg flask de whisky.

Distribuie acest articol

41 COMENTARII

  1. Savuros text, ma îmbie sa va citesc si celelalte articole in binge.
    Chestia asta cu copii trilingvi, quadrilingvi si chiar mai mult e tipica pentru emigranții din Bruxelles. Avem niște amici el portughez, ea letona si un sfert rusoaica iar copii vorbesc curent si limbile părinților si ale bunicilor si cele locale, de la școală si, desigur, engleza.
    Mister Neil, cu ideile sale si cu liquid lunch-ul din flask, sigur a votat si pentru Boris si pentru Brexit. Păcat de pitorescul sau.
    Sănătate, că e în vârsta cu risc.

    • Da, e Brexiter și-i foarte mândru de asta. N-am mai pomenit și de celelalte subiecte de trăncăneală, că încărcam degeaba textul.

  2. Domnule Buzea, ați citit „Snowdrops”, cartea lui AD Miller? A prins lista scurtă pentru Booker în 2011, pare-mi-se. Ghioceii din titlu sînt moscoviții uciși de diversele interese interlope locale și lăsați să-i acopere zăpada. N-am idee cum ar privi cineva ca Monsieur Neil cartea pomenită, dar eu am avut aproape tot timpul un sentiment acut de „România anilor nouăzeci”.

    • N-am citit-o. Dacă ziceți că merită, am s-o caut. M-am uitat pe net, se pare că mai există un Andrew Miller, mult mai cunoscut decât ăsta micul: Andrew Brooke Miller, cu 14 ani mai bătrân. Cinstit vorbind, abia acum aud și de unul, și de altul!

      • Nici mie nu mi-e cunoscut autorul. Peste cartea cu pricina am dat întîmplător în biblioteca British Council din București, căutînd ceva necomplicat cu care să-mi umplu week-endul. Nu-i comentez valoarea literară, deși nici prost nu-i scrisă. Foarte cinematografic, zic eu. Îi vezi scenele, pur și simplu. Pe unele dintre ele eu chiar așa mi le amintesc, nu cu cuvinte, ci cu imagini.
        Merită măcar răsfoită, mai ales acum, în izolarea noastră comună.
        https://www.goodreads.com/book/show/9579671-snowdrops

  3. Ha..ha….haa….M-a amuzat imaginea din parc in care doi coltosi se infrunta verbal, unul incurajat si de licoarea lui Bachus… Din pacate si la noi exista adepti ai teoriei exceptionalismului autohton, celebrii dacopati…asa incepe nationalismul gaunos…noi suntem mai cu mot….

  4. Daca lui mister Nail ii place sa traga asa tare la masea, cred ca dragostea fata de rusi i se trage de la vodca. Probabil ca a tras niste betii fabuloase la Maskva. Sa stiti ca si multi dintre basarabeni se simt mai degraba atasati fata de rusi decit fata de romani, scotind drept argument, printre altele, tot acest „altceva”. E un fel de fratietate barbara in betie, o inconstienta din aia: ori se rupe hamul, ori moare calul.
    In alta ordine de idei, vedeti ca gasiti niste beri bune la Colryt sau la Delhaize.

    • Nu cred ca pe Monsieur Neil l-au invatat ( sau corupt ) rusii la bautura. Am avut ocazia sa lucrez cu englezi (scotieni ) si ,multi dintre ei,dupa orele de serviciu trageau baietii vartos la masea ca sa se relaxeze !
      E drept insa ca nu consumau votca ci whisky.
      Fortand putin lucrurile probabil ca daca se apucau sa bea vodca s-ar fi indragostit si ei de rusi !

      • Așa susține și el, că practică sportul ăsta de când se știe. N-a fost nevoie să-l învețe nimic, dimpotrivă, el i-a învățat pe localnici „meserie”, cel puțin așa zice (nu numai în Moscova, ci peste tot pe unde-a fost pe-acolo. El se laudă c-a fost mai peste tot, acum, eu de unde să știu?! E mare Rusia!). Aici se simte singur și trist, că n-are cu cine :)

        • Am lucrat cu un american Alex din Minnesota,care lucrase cu niste rusi, in Rusia, cu vreo doi ani de zile inainte, la un proiect in aviatie.

          Alex imi povestea despre Ivan si alti rusi (de la beneficiarul proiectului) trageau – seara – vodca cat cuprinde si n-aveau nici pe „dracu” a doua zi.

          Asa a prins si el curaj si s-a „prins in hora” si a constat ca-i la fel: „n-avea nici pe dracu a doua zi”.

          Sigur, Alex nu consuma aceleasi cantitati ca Ivan &Co dar a fost total dezamagit cand intorcandu-se acasa in USA si a incercat acelasi tip de vodca (made in Rusia) si a fost total deziluzionat:era vodca pentru export in USA.

          Dupa aceasta, Alex a revenit la Jack Daniels (american whiskey).

          Fiecare natie cu bautura specifica !

  5. Când îl revezi,Maestre, confruntă-l cu rezultatele înregistrate de ruși:nu sunt în stare de nimic, creează numai probleme (soldate cu sute de milioane de morți,marea majoritate tot dintre ai lor).

    • Deocamdata, rusilor nu prea le sufla nimeni in ciorba, cu toata saracia si abrutizarea lor. Romanii nu pot jura cu mana pe inima ca hainele de pe ei le apartin :)

      Faptul ca Neil s-a nascut si a crescut in Midlands e foarte relevant, oamenii de pe-aici inca mai stiu cum ar trebui sa fie o viata normala.

      • Faptul că vorbește cu accent de Midlands e unul dintre foarte puținele lucruri despre care pot spune că nu-s născociri. Cât am lucrat în Londra am avut colegi care veneau din zona aia și așa vorbeau, cu un fel de deformare germano-danezo-olandeză a consoanelor… de fapt, până m-am obișnuit cu vorba băieților din Londra, am cam fost ciuca miștourilor. Ei înțelegeau tot ce spuneam eu, ziceau că vorbesc ca televizorul (sau „ca femeile”), eu nu înțelegeam nimic din ce-mi spuneau ei. Accentul! Accentul ăla m-a ucis, cel puțin în primul an.

        • @Mihai Buzea – nu e deformare, e pronuntia veche, asa se vorbea engleza pe la 1700. Orasele mari au ajuns acum sa aiba fiecare un accent propriu, dar niciunul nu e ca la tara in Midlands. Cand intelegi pentru prima data ce spune o casiera sau un sofer de autobuz de prin satele din Nottinghamshire sau Lincolnshire, abia atunci se zice ca stii engleza :) E cam ca la noi in Maramures, oamenii sunt siguri ca ei vorbesc romaneste, dar trebuie antrenament cu ei :)

    • Mulțumesc. E-un text de la firul ierbii, nu are pretenții. Vă citesc cu atenție, nu încerc să vă imit decât în privința conciziei. Să mă ierte cine trebuie, dar pe unii autori îi uită Dumnezeu la tastatură… ca și pe unii comentatori, de altfel.

  6. Faptul ca Monsieur Neil trage cite o dusca mi-l face simpatic, mai simpatic decit cel care refuza. Nu stiu daca are dreptate, de fapt nici nu conteaza, la o asemenea conversatie de departe important e sa sustii altceva decit celelalt.
    Si da, cred ca rusii sunt altfel, sa nu uitam ca Moscova nu crede in lacrimi, altfel nu-nseamna neaparat mai buni, dar nici mai rai, pur si simplu altfel. Imi imaginez ca n-o sa fie criza economica, ei sunt oricum in criza de cind se stiu.

    Mi se pare tare nesuferita ambitia de a avea dreptate, sau nu. O conversatie nu trebuie sa aiba o finalitate, ca nu e sex, frumusetea ei e pur si simplu un schimb de replici.

    • E totuși greu de susținut o discuție interesantă cu cineva care-ți dă dreptate tot timpul… dac-ar fi așa, aș crede fie că Neil își bate joc de mine, fie că e prost ca noaptea.

    • Că trage o dușcă, poate fi ok. Că o face în preajma locurilor de joacă pentru copii, nu mai este.
      Prin asta s-ar putea să semene într-adevăr cu vreun rus de modă veche. Impresia că adulților le este totul permis, iar puștanii trebuie să își arate oricum respectul față de aceștia, începe însă să nu mai prindă nici în taiga.

      • @Hantzy – asa e. Aresteaza-l, da-i cativa ani de inchisoare si ia-i copilul, sa-l creasca statul. Eventual, trimite-l si in Siberia, cum faceau sovieticii cu invalizii de razboi, ca sa nu strice imaginea oraselor sovietice. Omul ala e invalid de razboi din cauza propriei armate, deci a statului, dar standardele tale de cetatean european nu tolereaza un flask de whisky pe terenul de joaca al copiilor.

      • @Hantzy
        In UK trasul la masea este un sport de masa, mai raspandit decat cred cei care cred ca rusii sunt cei mai mari betivani.
        In plus, fata de rusi, cetatenii mai „din lumea buna” nu-si fac probleme de imagine ca-n tarile estice, daca-si pot demonstra in public capabilitatile…

        Ma rog, atat cat am putut sa vad eu, fara sa fac si statistici au masuratori

        • Oh, donQuijote, cel mai târziu când petreci o seară în vreo Kneipe nemțească, înconjurat de șvabi aburiți ce consideră sport național „metrul de Willi*”, atunci știi că nu e niciun popor mai bețiv decât altul. Dar nu despre teribilism era vorba în intervenția mea. Neamțul care se mândrește că, pe cap de locuitor, este campion mondial la zeci de litri de alcool îngurgitați anual și își dă în petec în penumbra vreunui local, devine un cu totul alt om când îi trece pragul. Atunci contează să nu treacă strada pe roșu, mai ales dacă prin apropiere sunt copii. Investiția în cultura cetății primează eliberării din frustrările și stresul cotidian. Aici e diferența dintre occidentalul care interzice tinerilor sub 21 ani să cumpere alcool și țigări și cel care se consideră cu totul altfel, iar în virtutea acestui statement personal are impresia că își poate permite orice.
          Imaginați-vă că ați fi în locul domnului Buzea și v-ați însoți zilnic copila să se joace cu Maria lui Neil. Trec anii și ajungeți bunic, iar prietena de joacă a Mariei vă trimite la parcul cu oglinzi cu nepoții. Iar pentru că Neil nu mai este, vă face ea cadou un Flachmann cu bohotin. Să vă țină de urât, că așa a văzut ea la Neil că se face. V-ar mai păsa atunci de campionate naționale în sportul cu halbere?!

          Reiau, în încheiere, concluzia autorului:
          Când un om, o societate, un partid, un stat sau o cultură se crede „cu totul altfel” își arogă, de obicei, tot felul de drepturi speciale, de derogări, de exceptări și de chestii de-astea, care duc la nedreptate, pe termen scurt, și la resentimente, pe termen lung.

          • *metrul de Willi este un șir de câte 10 păhărele cu câte 2 cl de țuică de pere „Williams Christ”, care trebuie băute cât mai repede, concurând cu alți competitori, între doi țapi de bere.

  7. Aparent inexplicabil, mare parte din populaţia Pământului a luat-o rara cu capul. Brusc. C-o să mori după ce dă o maşină peste tine e ok, sau că bagă unul cuţitul în tine e iar ok, o sută de morţi posibile nu nasc nicio emoţie. Dar să mori de corona, iată ceva de nesuportat! cum, noi, rasa cea mai cea a evoluţiei cosmice, nu avem nicio şansă în faţa unei puchini? cu toate superputerile noastre? criză, isterie, haos, staţi în casă că murim toţi! cred c-o să vă fie foarte ruşine de ce faceţi acum, când se va termina dezmăţul ăsta. Şi sunt curios ce-o să le povestiţi copiilor, peste 20 ani, să zicem – că v-aţi scăpat pe voi, o omenire întreagă, pentru un fâs? Chiar nu vi se pare că ceva nu e în regulă că toată lumea, aşa cum aţi construit-o, cu mândrie, a paralizat de la ceva ce altădată era ceva banal? Bănuiesc că la sfârşit, când vi se va spune gata, puteţi ieşi, de ciudă, veţi întoarce lumea cu fundul în sus.

    • Peste 20 de ani, toti se vor da mari eroi, vor povesti cum sabotau ei mistificarile autoritatilor si cum se implicau ei in actiuni de fronda. Exact cum s-a intamplat dupa ’90, atunci toti se trezisera mari dizidenti anticomunisti.

    • Nu știu ce v-a cășunat pe mine, sunt alte articole care chiar se ocupă cu disecarea situației cauzate de acest virus, eu nu despre asta am scris. Dar, ca să vă dau totuși replica, pentru că așa este frumos, iată părerea unui biolog: „Unele broaște (Lithobates catesbeianus) percep semnalele chimice pe care broaștele infectate cu boli mortale le produc și astfel păstrează o anumită distanță pentru a nu se infecta; așa fac și peștii guppy, pe care îi creștem în acvariile noastre. Lucrurile sunt similare nu doar în lumea vertebratelor, ci și în cea a nevertebratelor. S-a observat la o specie de homar (Panulirus argus) că uneori aceștia se infectează cu un virus mortal și devin contagioși după opt săptămâni de contactarea virusului, dar de-a lungul evoluției au dezvoltat niște mecanisme moleculare de semnalizare, iar membrii grupului percep infecția încă de la patru săptămâni și astfel se distanțează de cel infectat. Poate că cel mai semnificativ caz este cel al albinelor. Uneori, o bacterie infectează larvele din stup și apare o pestă letală. Unele larve semnalizează faptul că sunt infectate și le anunță pe celelalte din stup. Acestea, ca să protejeze grupul, izolează larvele de restul stupului. De-a lungul evoluției, prin selectie, au supraviețuit tot mai mult roiurile care aveau larve care semnalizau infecția. La cele la care infecția nu era semnalizată, aceasta se răspândea în tot stupul și mureau toate. În acest fel, specia a supraviețuit datorită celor care, infactate fiind, semnalizeză asta stupului și contribuie la supraviețuirea lui. Albinele, ființe sociale, supraviețuiesc, ca toate celelalte specii sociale, nu doar protejandu-se pe ele ca indivizi, ci și întreg grupul. Soluția este clară și, după cum am spus, este în ADN-ul nostru de milioane de ani. Putem supraviețui gândindu-ne nu doar la noi ca indivizi, ci la întreaga comunitate. Speciile depind nu doar de ce face grupul pentru individ, ci și individul pentru grup”.

      sursa: https://www.revistasinteza.ro/biologul-alexandru-stermin-virusul-partea-nespusa-a-povestii

  8. Ah, si va asteptati ca statisticile rusesti sa va dea dreptate? Good luck with that.
    „Ruskii Mir” chiar este altceva, o realitate paralela care este mentinuta cu costuri colosale la nivel uman si istoric.

  9. Tot din Bruxelles scriu acum, insa ca unul care a trait un timp in Moscova. Daca domnului Neil ii place bautura, atunci este lesne de inteles de ce i-a placut in Rusia. Daca-i mai plac si femeile, iarasi este usor de inteles de ce i-a placut in Rusia si de ce are o impresie fantastica despre rusi. In aburii vodcii totul ti se va parea roz bonbon. Daca ai trecut prin Rusia sau daca ai mai si lucrat pe acolo, nu poti sa eviti un contact direct sau indirect cu cei din FSB. Ca expat in Rusia esti privit cu multa „curiozitate” si ascultat cu si mai multa curiozitate. Fiecare apel se aude cu „ecou”. Depinde cat si cum rezisti.

    • Aveți o experiență categoric mai valoroasă ca a mea în privința judecării „cazurilor” ca Neil. Poate că un articol întreg despre acest subiect ar clarifica multe lucruri? Adică, de ce lumea (omenirea, planeta, soluțiile la probleme) se văd atât de… neverosimil de diferit de la Bruxelles și de la Moscova? Eu chiar n-am cum să știu. Mie Neil mi se pare cam căpos, cam maniac, cam britanic (în sens negativ) și cam impermeabil la argumentație. Și, da, cam permeabil la ce cară-n flaskul ăla, de zici că-i biberon. Cum zicea Mateiu Caragiale? „Doza pentru adulți”? :)

      • @Domnule Buzea in general am un deosebit respect pentru rusi si nu vreau sa-i judec prea mult. Am intalnit efectiv oameni minunati acolo si foarte buni profesionisti. Colegele erau foarte elegante de imi era si jena sa vin la birou in blugi si tricou, aveau viata culturala intensa, iar in fiecare weekend mergeau la Balshoi Teatr sa vada spectacole, o data pe saptamana unii colegi mergeau la masaj, iar in fiecare vineri era seara de chef cu vodca, caviar, sampanie si concert la chitara. Socializare in stil rusesc. La cateva luni aveam „team building” in afara Moscovei, intr-un loc unde puteai sa joci tenis, sa faci sauna, etc. Sunt oarecum constienti de puterea lor militara, politica si chiar economica, la fel cum si americanii sunt constienti de aceste lucruri la ei in tara. M-a surprins modul in care trateaza Europa, ca pe o imensa statiune de lux la malul marii, unde poti sa te distrezi si sa faci si shopping. Cam asta este abordarea lor fata de Europa. Relaxare, shopping la Paris, schi in statiunile din Austria sau Elvetia si turism la Marea Mediterana. Poti sa nu le dai dreptate? Ce este UE in materie de politica externa? In rest…chestiile serioase, grele, de politica de aparare, politica externa, amenintari serioase sunt evaluate si discutate direct cu America. America este rivalul lor si prinicipalul partener „serios” de discutii care le poate pune probleme. In rest, n-au teama de nimeni si de nimic. Am prins Ziua Victoriei asupra nazistilor pe 9 Mai, zi in care isi scot la defilare arsenalul militar in Piata Rosie in care rasuna imnul Rusiei si Kazachok . Nu vreti sa stiti ce rachete si sisteme de rachete scot pe strazi. Te trec fiori, mai ales daca le privesti in timp ce asculti imnul Rusiei. Ma uitam pe geam la toata tehnica aia de lupta scoasa pentru repetitii si un coleg ma intreaba „in gluma”: „ce zici, aveti curaj sa va bateti cu noi?” Traind acolo, intelegi mentalitatea rusa, intelegi cum gandesc oamenii, intelegi cat de atrase sunt femeile de Putin ca barbat!!! Iohannis cum sta la capitolul asta? Rusii il iubesc pe Putin pentru ca le-a redat demnitatea. La fel si americanii il iubesc pe Trump pentru ca „America First” i-a fascinat.

    • @jay – consumul de alcool e o metoda de evadare din realitate. In general, progresimea blameaza dependenta in sine ( vesnica virtue signalling) fara sa inteleaga ca alternativa ar fi sinuciderea.

      Alcoolul ii face pe oameni sa uite de probleme, nu sa le rezolve. Insa problemele sunt reale, iar unele dintre ele chiar sunt nerezolvabile la nivelul individului. E simplu sa blamam rusii pentru orice, lipsa lor de civilizatie ne da iluzia superioritatii, dar si in RO e de notorietate alcoolismul in randul politistilor si militarilor. Oare de ce?

  10. Cu toti rusii cu care m-am intalnit (in vest) am avut aceeasi experienta. Orice ai zice, sa nu le dai nici cea mai mica impresie ca zici ceva rau de mama Rusia. e sfanta. Am inceput o data un dialog cu un nou cunoscut, rus. Politicos i-am zis aaa, Rusia, o cultura frumoasa, balet, muzica, literatura, filozofie otodoxa, cei mai buni matematicieni, fizicieni talentati, intelectuali de sah, gimnastica, etc.

    S-a uitat chioras la mine si mi-a zis „asta tot ce poti sa spui frumos despre Rusia?”. Sincer nu prea stiam altceva frumos despre Rusia, drepturile omului, economia, etc? Cand l-am intrebay sa imi spuna el ceva frumos despre Rusia mi-a vorbit cu au eliberat ei Europa de fascism.

    Cum i-au atacat fascistii pe ei si ei au murit pe capete sa ne elibereze pe noi, tot la fel de fascisti. Cum suntem de nerecunoscatori ca frati ortodoxi si i-am tradat in fata vestului. Marele lor razbio de apararea patriei a inceput in 1941 cand i-au atacat nemtii si romanii.

    Cand le zici ca mustaciosul lor cu mustata mare era prieten bun cu mustaciosul cu mustata mica al nemtilor si impreuna in 1939 au inceput razboiul impartind Europa in 2, iti pun aceeasi placa – „esti spalat pe creier de propaganda vestica”. Comunismul lor (in ciuda evidentelor) e lurcrul cel mai perfect din lume. Nu ii scoti din ale lor, si nu vorbesc de oameni nescoliti.

    Cu adevarat, rusii sunt alfel decat restul lumii. Emotionalul e la asa cote ca rationalul nu are loc. Mama Rusia e sora buna cu mama vodka.

    2 rusi am intalnit care erau diferiti, o placere intelectuala sa vorbesti cu ei. Amandoi m-au intrebat de pactul Ribbentrop-Molotov. Auzisera de el, insa nu stiau exact ce este. S-au intristat cand au inteles ca Rusia lor nu a fost cu nimic mai prejos decat Germania celuilalt cu mustata scurta. S-au intristat si mai mult cand au inteles in ce rahat se afla poporul rus de cel putin 100 de ani, ca victimele ruse au fost in mare parte cauzate de politica dusa de mustaciosul lor, gulagurile, NKVD-ul, KGB-ul care numai binele poporului nu il vrea.

    Dar doar doi, restul…

    • Macar ati gasit doi.
      Chiar si printre cei care sunt de 20-30 de ani cetateni vest europeni, e prezenta obsesia asta de popor unic, altfel

  11. Păi firește că la ei e totul altfel. La ei nu e nici o problemă cu Covid-ul, însă problema e că mai mulți ruși au mâncat dulce în postul Paștelui, așa că degeaba au scăpat de Covid că le-a dat Dumnezeu o molimă cu dureri de cap și tuse uscată de au murit câteva zeci de mii și noroc că a ținut prea-fericitul o slujbă de iertare că probabil mureau încă pe atât …

    • Si, pentru orice eventualitate, se vor umple cisterne cu aghiasma si se va da pe strazi si se va stropi din elicoptere.

  12. Era un banc pe vremuri…un filozof pleaca in desert pentru zece ani ca sa mediteze asupra sensului vietii. Dupa zece, se intoarce, uscat, mai mult mort decat viu…presa il astepta, prima intrebare…dupa zece ani in izolare, in desert, ce ne puteti spune despre sensul vietii? filozoful raspunde: viata e ca un put cu apa rece! urmeaza o tacere, iar reporterii intrigati, intreaba: cum, dupa zece ani de meditatii, asta e tot ce poti sa ne spui despre sensul vietii? atat, ca viata e ca un put cu apa rece??? filozoful, dupa inca un moment de tacere, raspunde: eh, atunci nu e ca un put cu apa rece!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Buzea
Mihai Buzea
Mihai Buzea este arborist și scriitor. Cea mai recentă carte publicată: „Tarot”, editura Polirom, 2023.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro