Activitatea CNSAS în primejdie?

Pe măsură ce promisiunile electorale se dovedesc, vorba Elenei Ceaușescu, „minciuni în falș”, iar situația economică a țării se deteriorează din ce în ce mai vizibil (să ne reamintim în grabă creșterea cursului de schimb, creșterea Robor, avertismentele tot mai categorice referitoare la posibile surprize economice neplăcute formulate de economiști redutabili și de stafful BNR, devenit el însuși ținta unor atacuri politice furibunde) PSD își intensifică plantarea în funcții a fidelilor.
Au primit în zilele din urmă job-uri importante, substanțial remunerate, inși care aveau nevoie de o sinecură cu care să își completeze pensia ori celelalte venituri. Sinecură plătită din tot mai secătuitul buget al țării. Puțin contează că personajele respective au un trecut cum nu se poate mai controversat, mai discutabil, câteodată chiar dosare penale pe rol ori condamnări răsunătoare. PSD le face cadou dregătorii, sfidează oamenii cinstiți, calcă în picioare valorile morale și aceasta pur și simplu fiindcă „poate”.
Numai în ultimele zece-cincisprezece zile au fost readușe în actualitate, votate, instalate în posturi cheie o seamă de personaje sumbre. Bătrânului bolșevic Ion Iliescu i s-a îndeplinit dorința ca dl. Gelu Voican Voiculescu, o caricatură a lui Che Guevara ori a lui Fidel Castro, să fie numit director al Institutului Revoluției Române, aceasta în disprețul dorinței revoluționarilor autentici, dl. Cazimir Ionescu, altă fantomă din partea tulbure a Revoluției, a fost propus de PSD membru în CNSAS, aceasta în pofida faptului că și unul, și altul sunt trimiși în judecata în Dosarul Mineriadei din iunie 1990, iar vadimistul Constantin Buchet a ajuns chiar președinte al organismului însărcinat cu administrarea și să cercetarea dosarelor fostei Securități.
Reamintesc că dl. Buchet a mai fost membru în CNSAS. În primii ani de după Revoluție a reprezentat în Consiliu Partidul România Mare. I-a făcut pe față, fără nici o jenă, jocurile și interesele. I-a îndeplinit dorința ca CNSAS să nu se atingă de foșții granguri și tartori ai Securității comuniste, mulți dintre ei deveniți membri ai PRM, protejați ori familiari ai președintelui de atunci al partidului, între timp repauzatul întru Domnul Corneliu Vadim Tudor.
Dl. Buchet s-a numărat printre aceia a căror misiune evidentă era nu de a dinamiza, cum ar fi fost firesc, ci de a pune tot felul de piedici activității CNSAS. Nu se poate ca astăzi, când dl. Constantin Buchet este reactivat, scos de la naftalină, pomădat, prezentat drept trufanda, să nu se insinueze temeri că guvernul condus de d-na Viorica Vasilica Dăncilă, în care se găsesc și foști membri ai PRM, apropiați ai lui Corneliu Vadim Tudor, l-a ajutat pe dl. Buchet să obțină postul tocmai cu scopul ca respectivul să-și reia opera de mistificare, de ascundere a uneia dintre cele mai odioase perioade din istoria României.
La aproape 30 de ani de la Revoluție, de la abolirea formală a comunismului, la mai bine de zece ani de când fostul președinte al României, dl. Traian Băsescu, a dat citire, de la tribuna Parlamentului, a actului care condamna definitiv comunismul nu prea avem motive să fim mulțumiți de felul în care țara noastră și-a încheiat socotelile cu trecutul. Foștii securiști și mari activiști ai PCR fie că beneficiază pe mai departe de pensii consistente, fie că sunt proprietarii unor afaceri cum nu se poate mai prospere, SRI nu a predat încă întreaga arhivă a fostei Securități către CNSAS, invocând pretextul existenței unor obiective ce ar ține de securitatea națională, totul în vreme ce arhiva DIE este pe mai departe ferecată cu zeci de lacăte.
Implantarea în fruntea CNSAS a unei persoane cu un trecut mai mult decât discutabil, așa cum este, din păcate, dl. Constantin Buchet, ridică semne de întrebare în ceea ce privește viitorul Consiliului. Sunt voci care avertizează că s-ar insinua primejdia ca activitatea CNSAS să fie compromisă, iar Consiliul să se întoarcă la blocajul din anii ‘90.