Adevăr sau Provocare este un joc tâmpit categorisit ca fiind „de societate”. Cam asta au jucat decidenții noștrii cu noi în industria energetică.
Adevărul
Sunt de acord că amplasarea capacităților de producție de energie sunt amplasate în funcție de resursele zonei geografice. Nu poți amplasa hidrocentrale acolo unde nu există potențial hidrografic, nu poți amplasa eoliene unde nu există potențial de vânt și fotovoltaice acolo unde soarele strălucește doar câteva ore pe zi. Observați că m-am referit la regenerabile intermitente deoarece „combustibilul” necesar funcționării acestor capacități este un dat al locului și nu se transportă. (Ar fi culmea!) În schimb, pentru capacitățile de producție de energie securitară combustibilul se poate transporta fără probleme.
Să nu uităm că energia securitară din cărbune și gaz este simbiotică cu energia termică distribuită prin sistemele centralizate, iar sistemele pe gaz se află în taxonomia UE ce dorește să le (re)implementeze deoarece randamentele sunt mari și sunt mai puțin poluante.
Sărim peste cărbune deoarece știm că poluează și UE va renunța la el într-un timp scurt cu toate că există rezerve în Europa.
Fig. 1 – Rezervele de cărbune în Europa (sursa: bp.com)
Rezerve sunt, întrebarea mea este de ce nu se gândesc decidenții UE să le transforme în energie folosind tehnologiile nepoluante cu captare de carbon?
Refuz să discutăm despre obținerea de energie din produse petroliere (rar se folosește) dar trebuie să discutăm despre capacitățile securitare pe gaz.
Consumul total de gaze în Europa în 2021 a fost de 571,1 mmc. Dar Europa a produs în 2021 doar 210,4 mmc.
Fig. 2 – Producția de gaze în Europa (sursa: bp.com)
Deci Europa a importat.
Fig. 3 – Importul de gaze prin conducte în Europa după proveniență (sursa: bp.com)
Fig. 4 – Importul de gaz natural lichefiat în Europa (sursa: bp.com)
Și România a importat în jur de 3 mmc în 2021 din Rusia, pe atunci singurele interconectoare fiind prin Ungaria și Ucraina prin care trecea gazul rusesc. Am afirmat de multe ori că ANRM-ul a sabotat producția de gaze (și petrol) din România deoarece de mulți ani această agenție care se ocupă cu gestionarea resurselor minerale românești nu a mai scos în concesiune noi perimetre. Situația încă nu s-a schimbat la ANRM dar avem două noi interconexiuni cu Bulgaria – Grecia și Bulgaria – Turcia.
Acest lucru a însemnat că producători de energie electrică din gaz au apelat la importuri. Dar deabia după declanșarea agresiunii Federației Ruse asupra Ucrainei am simțit legătura dintre prețul de producție internă și prețul de import.
Cum au existat multe momente când nu a bătut vântul și soarele nu a strălucit, Romania a fost pusă în situația de a importa gaz pentru producția de energie electrică și din nou am simțit că prețul energiei electrice este legat de prețul gazului. De asemenea, în acele momente, România neavând capacități de producție de energie electrică securitară suficiente, a fost nevoită să importe.
Situația pentru anul 2022 este dramatică, ajungând să importam 6% din total consum.
Fig. 5 – Sursele de energie electrică de consum în 2022 (sursa: date din Transelectrica prelucrate de Cosmin Păcuraru)
Rezultă că România a intrat în epoca sărăciei energetice.
Dar sărăcia energetică este mare în anumite regiuni. Nu este prima dată câd scriu despre sărăcia energetică (aici și aici) dar este prima dată când prelucrez în amănunt datele pe județe.
Fig. 6 – Capacitățile de producție de energie electrică pe județe (sursa: date prelucrate din ANRE)
Fig. 7 – Capacitățile de producție de energie electrică pe județe (sursa: date prelucrate din ANRE)
Constatăm că avem județe care suferă o saracie energetică „lucie”. Nu ne așteptam ca extrem de multe județe să nu își poată acoperi consumul.
Fig. 8 – Județele cu sărăcie energetică extremă (sursa: Cosmin Păcuraru)
Unele județe nu au capacități de producție de nici un fel: în Bistrita Năsăud nu avem decât câteva turbine de eolian și câteva hectare de solar, în Brăila avem un motor pe gaz (la o societate, pentru consum propriu) și câteva eoliene și fotovoltaice. Situații similare găsim în Buzău, Călărași, Caraș – Severin, Covasna, Dolj, Harighita, Maramureș, Sălaj, Satu Mare sau Teleorman. Celelalte județe din tabel au ceva mai multe regenerabile.
Să ne imaginâm o iarnă în care câteva zile sunt înorate și cu temperaturi de – 20 grade. Nu va funcționa nimic, știind că la temperaturi extreme nici eolienele nu merg iar râurile sunt înghețate, deci nici instalațiile hidro nu merg.
Trebuie să amintesc și faptul că Zona Metropolitană București – Ilfov are o situație asemănătoare. Aici trăiește aproximativ 15% din populația țării și se produce aproape 30% din PIB. Cam cum va arăta situația la temperaturi extreme negative sau temperaturi extreme pozitive (când aparatele de condiționare a aerului funcționează la maxim)?
Provocarea
Repet: Cum va funcționa România dacă avem două săptămâni de iarnă cu temperaturi sub – 20 de grade?
La aceste temperaturi este posibil ca nici Dunărea, de unde se aprovizionează cu apă centrala nucleară de la Cernavoda să nu poată furniza apa necesară, ceea ce mai înseamnă încă un minus de 1400 MW din SEN. S-a întâmplat o dată la începutul anilor 2000, deci e posibil ca situația să se repete.
Iar la aceste temperaturi stâlpii Transelectrica se pot îndoi sub greutatea cablurilor prin care circulă energia electrică, deci județele îndepărtate de capaciățile de producție de energie electrică pot fi decuplate. (Să ne amintim imaginile dramatice cu rețelele căzute din Texas de acum trei ani!)
Sau mai avem o situație: două săptămâni cu temperaturi de peste 40 de grade. Situația este aproape similară, singura diferență este că fotovoltaicele vor produce în timpul zilei. Dacă se ajunge la această situație, înseamnă că este secetă, deci hidro va avea o producție mică. La aceste temperaturi vântul nu bate. Iar la aceste temperaturi este posibil ca stâlpii Transelectrica să nu mai reziste.
Cum rezolvăm situația?
Am scris acum câteva săptămâni (aici și aici) că singura soluție este ca UAT-urile să se gândească să investească în capacități de producție de energie electrică pentru a nu mai depinde de „centru”, adică de decizia ministerului care se ocupă de energie. Este o temă de gândire!
Dar vă rog să acceptați provocarea următoare, eu nepricepându-mă la multe: care este rata sărăciei sau a îmbolnăvirilor de TBC sau a șomajului în judetele energetic sărace, enumerate mai sus. Fac această provocare celor interesați și de alte domenii… De exemplu, care este rata migrației în aceste județe? Am mai scris acum ceva timp că sărăcia energetică aduce boala și nebunie, tocmai din acest motiv am revenit cu un articol prin care arăt că energia ar frebui să fie un drept. Este un o provocare pentru un alt subiect de studiu! … Sau poate un punct de plecare în analiza unei noi reorganizări teritoriale!
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Captarea a 90% din CO2-îl emis consumă 30% din energia termică generată de un grup termoenergetic. Prețul energiei electrice crește cu 40%. Nimeni nu face asta după ce toate proiectele subvenționate la greu au eșuat.
– As fi dorit ca si Domnul Presedinte al Romaniei, K.W. Iohannis – sau macar – Consilierii Domniei Sale – sa citeasca articolele Dumneavoastra !
Cu respect – Domnule Doctor Constantin Gabriel Pacuraru si Grupului Proiectului „Contributors.ro” …
Va multumim,
ing.-econ. Sorin-Ioan Nicolescu
Chiar vazusem un reportaj cu o uzina din Islanda care preia CO2 il amesteca cu apa, practic repeta procesul de fabricare a sifonului dupa care injecteaza acel amestec la mare adancime in sol unde in timp el se transforma in roca. De ce nu am face o asemenea instalatie langa un CET si conectam direct cosurile de fum la acea instalatie care injecteaza CO2 innapoi in pamant la mare adancime?
Citeste ce am scris mai sus. De aia!
S-a incercat un pilot la CEO. Esec total.
Unii au vanturat aceasta mare realizare inginereasca ani de zile si le-a mers bine fara sa faca altceva in afara de niste prezentari frumoase in Power Point pe bani foarte multi. Nu dam nume, ca au ajuns country manageri.
Total atehnic ce susții, gazele de ardere au cel mult 11% CO2. Restul este azot și ceva oxigen. Ai idee câte milioane de m3 de gaze ies anual pe coș? Vreo 500 milioane, adică 1.5 milioane m3 pe zi pentru 1 milion tone CO2. Să sparie gândul să comprimi așa ceva
Afirmaţia potrivit căreia s-ar petrece îndoirea stâlpilor din reţeaua electrică de transport al energiei electrice din cauza exclusivă a unor temperaturi extreme nu este nici „adevăr”, nici „provocare”. Este … altceva.
Ați atins esențialul!Astfel de date,ascunse de propaganda verde arată șubrezenia multor proiecte „verzi”,dar nu prea verzi în ceea ce privește transparența și dezbaterea publică.
In timpul guvernării Boc firma A a încercat să ne vândă un proiect de captare a CO2 la un grup de la Turceni. Era proiectat pentru 1 milion de tone anual de CO2 captat, mai puțin decât CO2-ul emis de acel grup. De ce? Pentru ca grupul primise finanțare de la guvernul american pentru un grup care emitea 1 milion tone CO2 pe an. Instalația a costat guvernul american 460 milioane dolari. Știți cu cât voia A să ne vândă o instalație identică (care, repet, nu era proiectată pentru capacitatea grupului de la Turceni)? Cu 1.05 miliarde euro. Boc nu a pus botul la așa mizerie. Am întrebat la o conferință publică pe directorul de Turceni cum se împacă cu operarea unui astfel de grup (dincolo de investiția pe care nu o făcea el), cu faptul că instalația de captare va consuma o treime din energia termică dezvoltată de cazan și că îi va reduce producția de energie electrică cu 30% la același consum de cărbune? Senin a spus că nu e problemă. Am înțeles că mai târziu a avut ceva probleme la DNA.
Ati vazut ca stiti!
Cine conduce azi filiala din Romania a fostei firme A, care acum incepe cu G? D-na care prezenta acest ,,mare” proiect.