joi, ianuarie 21, 2021

Adevărata opțiune –primenirea țării și a societății

Nu fac parte dintre aceia care cred că o revenire pe tronul României a Majestății Sale, Regelui Mihai, în contextul tulbure al primelor zile de după Revoluție ori în lunile pline de întâmplări care mai de care mai bizare din prima parte a anului 1990, ar fi fost posibilă. Cu atât mai puțin favorabilă Coroanei.
Celor care s-au dovedit în cursul trecutelor zile de doliu mult prea optimiști, din cale afară de înaripați în scrierea de scenarii îndatorate celebrului ce-ar fi fost dacă le-aș aminti numai trei fapte. Trei episoade din istoria noastră recentă.
Primul reprezintă un detaliu consumat în timpul în care Gheorghiu-Dej și Petru Groza îl sileau pe Rege, sub amenințarea pistolului și a băii de sânge ce ar fi urmat în cazul unui refuz, să semneze actul de abdicare. Se zice că în timpul discuției mai mult decât încordate cei doi oameni ai Moscovei, veniți la Palatul Regal cu misiune clară, stabilită de însuși Stalin, i-ar fi spus cinic Majestății Sale că până atunci poporul a fot obișnuit să își iubească Regele, iar din acel moment încolo va fi obișnuit să îi iubească pe comuniști.
Chiar dacă în decursul celor aproape 50 de ani de comunism nu s-a ajuns la iubirea visată de Dej și de Groza, nu s-ar putea spune că îndoctrinarea comunistă nu a dat roade ori că nu a lăsat urme în conștiința românilor cărora li s-a predat în școală o istorie mincinoasă. Urmele acestea persistă chiar și astăzi. Din păcate.
Cel de-al doilea este felul în care marea majoritate a românilor i-a primit pe cei doi contra-candidați la președinție ai lui Ion Iliescu. Pe Ion Rațiu și pe Radu Câmpeanu. Cu huiduieli, cu lozinici de genul “nu ne vindem țara!” ori “nu îi vreme în fruntea noastră pe cei ce nu au mâncat salam cu soia”. Desigur, și în acest caz și-au spus cuvântul educația comunistă, istoria falsificată, de propagandă, ca și operațiunile de dezinformare puse rapid la cale de cei ce au preluat puterea- Iliescu, Roman, Brucan, Bârlădeanu, îndeaproape ajutați de oameni deveniți fideli lor, inși proveniți din vechea Securitate. Nu a fost neapărat nevoie de înființarea SRI în martie 1990 după evenimentele sângeroase de la Târgu Mureș, nu a trebuit să aștepte, să vedem fața umanizată de TVR a lui Virgil Măgureanu pentru ca ofițerii poliției politice ceaușiste să intre în slujba puterii feseniste. Schimbarea de stăpân s-a făcut repede, în condiții reciproc avantajoase.
În al treilea rând, aș menționa un fapt amintit joia trecută de dl. Andrei Pleșu, cu ocazia apariției sale televizate la postul de televiziune Digi 24. Și anume că, într-o dezbatere organizată cu partidele politice în floare în aprilie 1990, nici PNȚCD, nici PNL nu și-ar fi făcut cunoscută poziția pro-monarhică. Fiindcă trăim în țara lui Caragiale, în favoarea monarhiei ca formă de guvernământ s-a pronunțat Partidul Republican al profesorului Ion Mânzatu. O tempora, o mores!
Bun, să admitem totuși că Regele Mihai ar fi revenit în decembrie 1989-ianuarie 1990 pe tronul României. Aceasta ar fi însemnat revenirea obligatorie la litera și spiritul Constituției democratice din anul 1923. Care reglementa ferm prerogativele Regelui și ale Casei Regale. Obligată să se exprime prin guvernul democratic numit. Cine ar fi făcut parte din noul Executiv? Intelectualii, oamenii de bună calitate, foștii disidenți? Nici vorbă! Aveau ei expertiza și ezperiența necesară? Nu știm. Mihai Șora, Andrei Pleșu și alți oameni de bună calitate au fost adesea ținuți departe de deciziile importante ale primelor guverne de după 22 decembrie. Totuși. Să ne amintim cu câta încântare i-am privit pe cea mai bună parte a componenților primului și celui de-al doilea guvern condus de Petre Roman. Era vorba, în general, despre oameni tineri, buni vorbitori de limbi străine (ce diferență față de Suzana Gâdea, Tudor Postelnicu, Manea Mănescu, Aneta Spornic, Alexandrina Găinușă!). Unii dintre ei cu stagii de formare pe la felurite instituții prestigioase din străinătate. Mai apoi au apărut detalii biografice mai bizare, întrebări, chiar certitudini legate de apartenența lor la DIE. S-a spus că făceau parte din rezerva de cadre. Ar fi fost oare oamenii aceștia în totalitate loiali Maiestății Sale? Puțin probabil. Iar toate neîmplinirile ar fi fost decontate de Rege. Mai mult ca sigur.
Deși cu convingeri republicane, îi înțeleg pe toți acei care au protestat zilele acestea față de formula “ultimul Monarh al României”. E adevărat. Istoria nu se repetă niciodată. Dar este lungă și imprevizibilă. Oricând, ar putea fi posibilă revenirea la Monarhie. Deșl cred că are dreptate profesorul Lucian Boia care, la sfârșitul cărții domniei-sale Suveranii României- Monarhia, o soluție?(Editura Humanitas, București, 2014), scrie “ oricât ar fi progresat opțiunile monarhice, este de presupus că România va rămâne în continuare republică”. Și mai departe: “Problema crucială a României nu stă, așadar, în alegerea între monarhie și republică, ci într-o primenire radicală a țării și a societății”. Or, numai asta nu au făcut în aceste zile de doliu componenții alianței anti-justiție PSD-ALDE- UDMR.

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. În 1989 românul voia mîncare, haine, săpun, televizoare color și să vadă dispărut clanul Ceaușescu. Era foamete, se trăia ca în Coreea de Nord, ajunsesem să-i invidiem pe ruși și să ne uităm la tv la bulgari, oricine ar fi venit în locul lui Ceaușescu ar fi fost mai bun. Nu degeaba se spunea că dacă slăbea nițel hățurile cu cultul personalității și dădea mîncare, ceva distracție la tv și o mai muia cu cenzura, Ceaușescu era și azi la putere. Cei care l-au dat jos știau perfect asta și au procedat și procedează în consecință, pentru că și în ziua de azi românul tot asta vrea, dar one level up, adică țoale de firmă, plasmă, smartphone, BMW și să poată înjura la liber guvernul. Vorbim de monarhie, democrație, constituție și justiție într-o țară în care nu s-a schimbat nimic. Cei care vor mai mult pleacă, cei care sînt la putere rămîn aici pentru că și-au făcut legi care le permit să poată fura extrem de ușor fără să pățească nimic, cei care rămîn ca simpli cetățeni înjură, strigă hoții și se amăgesc cu speranța deșartă că dacă ăștia pleacă, cei care vin în loc nu vor mai fura, fără să vadă că înlocuitorii de aia vin la putere, ca să fure. Eterna schimbare a domnului și bucurie a nebunului va mai funcționa pînă cînd țara va intra în faliment. Atunci iar va fi răscoală și vom relua ciclul pînă cînd asteroidul, planeta Nibiru sau un război nuclear va avea milă de noi și ne va curma suferințele.

  2. In mare va impartasesc opiniile. Cu cateva rezerve. Constitutia din 1923 dadea Regelui dreptul de a demite guvernul si a disolva parlamentul ! Prerogativele actuale ale Presedintelui sunt mult mai mici si, fata de constitutia Frantei, care-a servit drept model, asimetrice: Presedintele numeste ministri – inclusiv pe prim-ministru – dar nu-i poate destitui. Asisderea, Parlamentul poate – relativ usor – sa-l suspende pe presedinte care doar foarte greu si in conditii cu totul speciale (neintalnite in ultimii 27 de ani) poate disolva parlamentul.
    Cat despre „aducerile aminte” ale Dlui Plesu, cu toata stima pe care i-o port si simpatia ce i-o nutresc …. Deh, se poate intampla oricui. N-ar strica totusi sa consulte ultimele cateva zeci de exprimari publica ale raposatului Corneliu Coposu !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Navalnîi a fost judecat în secția de poliție. Doar pe vremea lui Stalin se mai putea întâmpla așa ceva. Interviu cu analistul Armand Goșu

Duminică seara, la revenirea în Rusia, Aleksei Navalnîi a fost arestat, la punctul de control al pașapoartelor, din...

Transgenderii, „Dezastru al unor oameni fără Dzeu”?

Îi mai țineți minte pe CpFeii ăia cu mîna pe cruce și familia-n gură care puseseră de-un referendum acum vreo doi ani...

Scandalul de la Campionatele Europene de Box generează o problemă între România şi Polonia (4-5 iunie 1969)

În perioada 30 mai – 8 iunie 1969 s-au desfăşurat la Bucureşti Campionatele Europene de Box Amator. La competiţiile respective au luat...

O variantă modernă a poveștii cu vulpea bearcă: „Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite a calculat că mai avem circa 60 de...

Dacă ați fi participat în iulie 2015 la lucrările Conferinței dedicate Anului Internațional al Solurilor, desfășurate în Colorado sub auspiciile Organizației pentru...

Radiografia dezastrului industriei energetice românești în 10 ani

Cifrele nu mint, sunt luate din site-ul Transelectrica și puse în tabele și grafice pentru a trage concluziile. Am extras datele SEN...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.