joi, octombrie 28, 2021

Adio, educație în limba română în Ucraina

Este oficial, ucrainenii au adoptat, românii nu au comentat. 

Controversata lege privind limba de stat din Ucraina a fost declarată constituțională de către Curtea Constituțională a Ucrainei în 14 iulie 2021. Pentru cei care nu sunt la curent cu importanța acestei decizii istorice pentru românii din Ucraina, dar și România, menționez faptul că printr-un mănunchi de legi nou adoptate în ultimii 3 ani de către Ucraina, printre care și această nouă lege declarată constituțională, întregul sistem de protecție a persoanelor aparținând minorităților naționale, a fost redus la un program de asimilare lingvistică aprobat prin inacțiune și de către România. 

Am făcut într-un material anterior AICI o analiză a neconstituționalității cu legea fundamentală ucraineană a anumitor prevederi din această lege adoptată de parlamentul ucrainean, dar și o sesizare la Ministerul Afacerilor Externe din România (răspunsul AICI sumarizand autoritatile din Romania urmaresc cu atentie situatia si considera neafectat dreptul la educație în limba română atâta timp cât aceasta poate fi studiată la fel ca engleza!) cu privire la măsurile luate de către România pentru asigurarea respectării drepturilor românilor din Ucraina la identitate etnică, culturală și lingvistică. 

Comunitatea istorică română din Ucraina este a treia ca pondere pe harta etnico-lingvistică din Ucraina, după cei care se declară etnici ucraineni și ruși, având un număr speculativ de peste 500.000 de persoane (și care până la adoptarea noilor modificări puteau să învețe în limba română din perioada Uniunii Sovietice). Date exacte cu privire la numărul etnicilor români (sau al copiilor etnici români care au fost realocați la școli cu predare exclusiv în limba ucraineană) nu avem, deoarece acest lucru nu a fost niciodată considerat o prioritate pentru MAE român (ce avem sigur fără să fie nevoie de vreun număr exact de la MAE este că românii din Ucraina pot spune adio educației în limba română așa cum au avut parte până la modificarea legilor din 2019, adoptate prin încălcarea Constituției Ucrainei și a Tratatului de bază dintre România și Ucraina și a celorlalte norme internaționale aplicabile în domeniul minorităților naționale). De altfel, Este dificil de imaginat cum poate MAE să asigure respectarea art. 7 din Constituția României* în legătură cu românii din Ucraina dacă nu are un număr exact al acestora sau o strategie de monitorizare a respectării drepturilor lor de către statul de reședință. Acum din fericire pentru MAE acest lucru nu o să mai reprezinte o problemă – au rezolvat-o ucrainenii așa cum au știut ei mai bine. Asimilezi subiectul și dispare problema. Nu ne putem totuși să nu ne întrebăm dacă alte încălcări ale tratatului ar fi tratate cu același dezinteres de catre MAE si România, să zicem mutarea graniței 2 metri mai spre Constanța? Greu de crezut, exemplul de mai sus ar fi agresiune teritorială, pe când cealaltă problemă este doar o încălcare a unor prevederi privind minoritatea română din Ucraina, adică o mică asimilare națională a unor cetățeni ucraineni etnici minoritari românii care au avut norocul să se trezească în Cehoslovacia, după în Uniunea Sovietică, iar acum in Ucraina. O ignorare a datoriei morale și legal constituționale a României față de românii din comunitățile istorice de-a lungul istoriei, de la momentul apariției României Mari, până în prezent, este mai mult decât evidentă în ultima sută de ani. Chiar dacă votul acestor romani a fost legal valabil și utilizat de către România modernă pe certificatul său de naștere. Personal pot să număr pe degete numărul de români care știau că există câteva comunități istorice românești pe lângă granițele țării (un merit deosebit fără îndoială al școlii românești). 

O națiune are două dimensiuni, una juridică și una culturală. Națiunea română juridică este cea formată din toți cetățenii români, indiferent de etnie, limbă, cultură, rasă, etc.. Națiunea română culturală este cea formată din persoanele care pot fi sau nu cetățeni români, dar care se identifică etnic, lingvistic sau cultural cu națiunea română (comuniune lingvistică, datini, tradiții și obiceiuri, inclusiv apartenență etnică). După cum putem observa națiunea culturală este mult mai cuprinzătoare și mai extinsă decât cea juridică. Națiunea culturală nu este limitată de vreun teritoriu sau documentație oficială emisă de vreo autoritate a vreunui stat – aceasta există prin simplul fapt al manifestării exterioare a limbii, valorilor, culturii și celorlalte elemente definitorii a ceea ce numim și considerăm a fi românesc. Națiunea juridică deși este mult mai restrânsă are pârghiile legale de a organiza și contribui la dezvoltarea celor două dimensiuni a națiunii. De aceea atunci când interesele membrilor națiunii culturale pot fi afectate, națiunea juridică trebuie să intervină prin toate mijloacele legale pentru protecția acestora fiind singura în măsură de a interveni la un nivel internațional care contează, în calitate sa de subiect de drept internațional, ceea ce un individ nu poate să facă. Acest lucru este consacrat într-o formă generică de către legiuitorul constituțional român prin art. 7 din Constituție, dar și printr-un număr de alte legi interne privind românii de pretutindeni, din diaspora și comunitățile românești istorice. Cu toate acestea această obligație în problema comunităților istorice este constant ignorată de către autorități, probabil pentru că destinatarii acestui drept constituțional nu au cetățenie română și prin urmare nu pot fi convinși să voteze într-un fel sau altul.

Revenind la prezentul material, deși nerespectarea Constituției Ucrainei este evidentă în această problemă după cum am arătat în materialul menționat mai sus, în special a art. 10 (dreptul la utilizarea și dezvoltarea limbii materne), art. 11 (dreptul la dezvoltarea diversității etnice, lingvistice și culturale a etniilor conlocuitoare), art. 21-24 (drepturile individuale, egalitatea în fața legii, a drepturilor și libertăților fundamentale), libertatea de expresie și gândire (art. 34), interdicția eliminării sau reducerii unor drepturi existente și garantate de către Constituție, Curtea Constituțională a Ucrainei a realizat o interpretare a Constituției care pare a fi o opinie politică a unui Guvern cu o retorică profund naționalistă, decât o interpretare strict juridică a problemelor semnalate ca fiind neconstituționale. Curtea și-a asumat un rol politic a cărei decizie deși obligatorie, nu poate fi considerată ca fiind una juridică în măsură să ofere temeiuri legale pentru decizia dată. Nu o să trecem aici prin toată decizia Curții deoarece majoritatea textului este o trecere în revistă a istoriei ucraineano-ruse și a asupririi de către cei din urmă a ucrainenilor pe parcursul întregii lor istorii. Analiza de față va cuprinde strict câteva din argumentele pseudo juridice oferite de către Curte în justificarea constituționalității prevederilor neconstituționale al căror efect va duce la asimilarea comunităților românești din Ucraina. 

Unul dintre argumentele principale ale Curții este bazat pe faptul că noua lege se impune și este constituțională ca urmare a nevoii de eliminare a moștenirii sovietice care a permis existența învățământului în limba maternă, lucru ce a dus la segregarea unor părți din națiunea ucraineană și apariția unor pături etnico-naționale și lingvistice diferite de ucraineni. “Caracterul de segregare a fost inerent sistemului de învățământ chiar și în acele cazuri în care singura limbă de predare era alta decât rusă, respectiv limba unei minorități naționale, până când Rada Supremă a Ucrainei a adoptat pe 5 septembrie 2017 Legea № 2145-VIII. Înainte de adoptarea Legii № 2145 – VIII, modelul educațional de predare a copiilor aparținând minorităților naționale din învățământul preșcolar, primar și secundar general era bazat pe educație exclusiv în limba lor maternă, limba de stat fiind studiată ca materie separată, rezultând un nivel scăzut de înțelegere și folosire; rezultatul fiind utilizarea limbii ruse, iar nu cea oficială, ca mijloc de comunicare interetnică; formarea de comunități (comunități) izolate de participarea la viața publică și procesul democratic.”** Curtea astfel, consideră în continuarea motivării, că orice formă de revenire la sistemul de educație anterior legilor modificate – catalogat ca fiind un sistem segregaționist – este inacceptabilă. Acest gen de afirmații depășesc cadrul juridic obiectiv pe care Curtea este chemată să îl asigure și trec în domeniul unui politic extremist pe care Curtea nu are nici competența, nici chemarea juridică ori socială de a-l consacra. În loc să regăsim argumente juridice pentru a valida decizia constituționalității unor prevederi vădit neconstituționale pentru cei care încă reușesc să citească în Ucraina un text constituțional, Curtea a continuat să-și argumenteze decizia prin utilizarea unor considerente geopolitice și a relației curente dintre Federația Rusă și Ucraina, statuând ca  element esențial în motivare faptul că limba rusă este unul dintre instrumentele vitale ale Rusiei de expansiune geopolitică ce are drept consecință crearea unei situații interetnice periculoase. Ne scapă bineînțeles felul în care utilizarea acestei logici de către Curtea Constituțională ar fi diferită față de metodele prin care Ucraina încearcă acum să uniformizeze harta lingvistică internă prin eliminarea învățământului în limba maternă și controlarea acestuia prin intermediul unor clase și programe speciale al căror scop este de fapt eliminarea dreptului la dezvoltarea identității naționale specifice în sânul majorității etnice ucrainene. Asimilarea lingvistică neconstituțională nu poate duce la integrare așa cum nu poate exista unitate prin omogenizare obligatorie. Poate ar trebuie ca Uniunea Europeană să reamintească valorile spre care Ucraina afirmă public că tinde, deși practic face exact opusul, respectiv sloganul Uniunii – unitate prin diversitate. 

Diversitatea etnico-lingvistică trebuie respectată și protejată, nu în detrimentul statalității și integrității teritoriale a Ucrainei, ci în vederea creșterii identității naționale ucrainene prin respectarea și asigurarea respectării drepturilor și libertăților tuturor etniilor conlocuitoare. Ceea ce se petrece azi, însă, în plan legislativ și social, este exact opusul a ceea ce ar trebui să facă Ucraina, respectiv să limiteze influența limbii ruse implementată la nivel național administrativ în perioada sovietică, prin creare unor reguli care să permită limbii ucrainene să devină în mod organic la nivel național, limba oficială în toate actele administrației. Să implementeze mecanisme legale al căror scop este foarte bine delimitat și care să respecte Constituția și obligațiile internaționale asumate în calitate de stat european, nu să realizeze o imixtiune neconstituțională (cu interpretări trase de coadă de către Curtea Constituțională ca să justifice o aparență de constituționalitate) în viața privată, socială și identitatea lingvistică și culturală a popoarelor conlocuitoare. 

De altfel, statul ucrainean încă recunoaște chiar și prin noile legi dreptul la utilizarea limbii materne (ceea ce ar trebui să facă și pentru celelalte minorități naționale unde ponderea acestore o impune) doar locuitorilor din Crimeea aceștia fiind catalogați drept popor autohton care nu are un corespondent statal extern Ucrainei (cum ar avea celelalte minoritati, cu excepția romilor și tătarilor din Crimeea) și prin urmare ar avea nevoie de un grad de protecție superior minorităților naționale (unde teoria este că acestea ar beneficia deja de un stat în care limba și cultura acestora se dezvoltă în mod liber). Logica acestei opinii juridice reiterate prin decizie și de către Curtea Constituțională este cel puțin ciudată și incoerentă juridic. Nu e posibil să recunoști un set de drepturi superioare unui grup etnic minoritar doar pentru că acesta nu are un corespondent extern statal (iar dacă o faci, atunci nu o faci selectiv doar pentru tătarii din Crimeea, ignorând romii din Ucraina). Nu e ca și cum faptul că celelalte grupuri etnice interne care au un corespondent statal ar beneficia în Ucraina de anumite avantaje din partea statului cu care se identifică național (cu mici excepții unde anumite state, de ex. Ungaria are un rol activ în menținerea identității lingvistice și culturale a cetățenilor ucraineni aparținând minorității etnice maghiare). 

Ceea ce contează de fapt în dezvoltarea tuturor minorităților naționale (inclusiv pentru maghiarii ucraineni) indiferent de statul la care ne raportăm, este posibilitatea de învăța în limba maternă întreg ciclul de educație (cu obligativitatea învățării și a limbii statului de reședință) și respectarea drepturilor specifice (educație în limba maternă, dreptul la menținerea și dezvoltarea identității etnice, lingvistice și culturale, drepturile individuale, egalitatea în fața legii, libertatea de expresie și gândire, etc.) recunoscute prin Constituția respectivului stat și actele internaționale. Crearea unui mediu de acceptare și recunoaștere a faptului că identitatea ta etnică, lingvistică, culturală sau religioasă, nu este un handicap sau un lucru care ar trebui remediat deoarece este un element negativ – o plagă pentru societatea majoritar etnică – ci un beneficiu, o valoare adăugată, o situație care permite realizarea unei diversități încurajate și protejate în vederea dezvoltării în mai bine a societății. Puncte de vedere extremiste putem regăsi în ambele tabere (și la minoritari și la majoritari), dar ce este esențial de ținut minte pentru un stat (și oficialii acestuia), este faptul că Statul este reflecția juridică a ceea ce au agreat elementele sale componente, respectiv etniile conlocuitoare ce constituie – națiunea, indiferent de etnie, religie, cultură, limbă. Statul are rolul de arbitru care trebuie să aplice principiile statului de drept utilizând forța sa coercitivă fără discriminare în favoarea vreunui grup etnic (fie acesta majoritar sau minoritar). 

Din păcate deși Curtea Constituțională avea posibilitatea de a analiza foarte serios juridic situația și să readucă pe drumul cel drept legiuitorul care dintr-un exces de zel probabil favorizat de starea geopolitică complexă, a preferat să recurgă la metode legale extreme de asigurare a unei omogenizări lingvistice, a dat apă la moară acestui legiuitor. Astfel, Curtea, în loc să rămână în lumea normelor juridice, aceasta a statuat în motivare faptul că pericolul reprezentat pentru limba ucraineană prin neutilizarea acesteia așa cum își dorește legiuitorul este echivalent cu existența unui pericol pentru siguranța națională egal cu pericolul dispariției Statului Ucrainean de pe harta politică a lumii. De aceea, orice fel de imixtiune cu privire la statutul juridic al limbii ucrainene ca limba oficială pe teritoriul Ucrainei este inacceptabilă, deoarece încalcă ordinea constituțională a statului, pune în pericol siguranța națională și existența Statului Ucrainean.*** Sunt niște afirmații extrem de puternice și probabil se referă la o lege de acum 10 ani din perioada în care exista o lege ce permitea în anumite zone ale Ucrainei unde ponderea unei anumite minorități depășea un anumit procent ca alături de limba ucraineană (oficială) să fie utilizată și limba acelei minorități în relația cu organele statului. Ceea ce în România este o normă deja istorică în termeni de aplicare, Curtea Constituțională a Ucrainei în anul 2021, o consideră ca fiind un atentat la adresa statului. Bineînțeles, contextul este altul, însă acest lucru nu prea contează de vreme ce legea nu se aplică în funcție de context, ci în funcție de litera și spiritul ei, altfel riscăm să avem legi și principii dependente de context. 

Astfel, o vehemență și un categoric juridic al Curții care este în contradicție cu Constituția atât de clar nu poate fi justificat decât ca urmare a faptului că aceste afirmații au fost făcute sub presiunea inconștientă a unui război care încețoșează obiectivitatea. Poate de aceea este interzisă orice modificare a Constituției în vreme de război, lucru ce nu a fost pe agenda judecătorilor când au analizat legea limbii de stat și imixtiunile pe care le face în domeniul drepturilor anumitor cetățeni ucraineni. În opinia judecătorilor constituționali realizarea drepturilor minorităților naționale nu poate avea ca scop segregarea acestora de societatea etnic majoritară, ignorând faptul că menținerea identității etnice, lingvistice și culturale nu se face ca un moft de către titularii acestor categorii sau în scopul segregării, ci este un imperativ esențial și indisolubil legat de propria identitatea și modul de viață al acestor categorii minoritare care prin manifestarea identității proprii, nu realizează vreo imixtiune în buna derulare a vieții sociale a majorității. Sub masca integrării aceștia justifică nevoia asimilării. Citim mai departe în motivarea Curții faptul că plecarea unui individ aparținând unei identități diferite (și cu atât mai mult unui grup de persoane) din largul societății, în spațiul identității proprie acesteia, este un pericol pentru unitatea societății ucrainene.**** Înțelegem de fapt din această formulare faptul că, în ochii Curții Constituționale diversitatea este un pericol, iar omogenitatea o acțiune necesară. Din nou, revin la comentariul anterior referitor la lipsa de argumentație juridică a Curții și utilizarea excesivă a unor considerente social-politice care nu au nicio legătură cu decizia pe care a fost chemată în fapt să o dea Curtea. Ne păstrăm răbdarea și mai răsfoim puțin prin motivare și regăsim din nou o formulă ce se vrea juridic structurată însă denotă un mod orwellian de interpretare și răsucire a textului constituțional ucrainean. 

Astfel, Curtea continuă indicând că, deși art. 53 para. 5 din Constituția Ucrainei specifică expres faptul că cetățenilor care fac parte din minorități naționale le este garantat “dreptul de învăța în limba maternă sau de a învăța limba maternă” prin intermediul instituțiilor de învățământ ale statului, totuși precizează Curtea, articolul 14 din Convenția-cadru privind minoritățile naționale, nu indică un standard anume sau vreo obligație pentru Statul Ucrainean de a asigura învățământul exclusiv în limba maternă pentru persoanele aparținând minorităților naționale, Statul având o mare marjă de apreciere (a wide measure of discretion) cu privire la metodele de asigurare a învățământului în limba maternă. Este important de analizat acest argument mai juridic al motivării, respectiv Curtea Constituțională a Ucrainei justifică constituționalitatea unei legi de modificare a Constituției adoptate neconstituțional prin care se elimină o garanție constituțională  în vigoare a unor cetățeni ucraineni (dreptul de a învăța în limba maternă) și se încalcă un număr de alte prevederi constituționale, (inclusiv interdicția de a adopta sau modifica Constituția dacă rezultatul acelei modificări poate duce la restrângerea sau eliminare drepturilor existente ale cetățenilor), utilizând ca temei legal un articol dintr-o Convenție internațională care este un ghid de aplicare a drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale.***** Articolul 22 din Constituția Ucrainei, precizează expres faptul că drepturile și libertățile constituționale, sunt garantate și nu pot fi revocate, acestea nefiind exhaustive, iar atunci când se modifică sau adoptă legi noi, nu este permisă restrângerea conținutului și sferei drepturilor și libertăților existente.****** Cu toate acestea, Curtea invocă o normă generică dintr-un document internațional ca să justifice nerespectarea unei norme constituționale clare, respectiv sa limiteze beneficiile existente constituțional invocând un alt document al cărui scop este de a trasa importanța și principiile care trebuie respectate de către statele semnatare pentru a îmbunătăți situația minorităților naționale, iar nu de a înrăutăți situația juridică a persoanelor aparținând minorităților naționale. Logica judecătorilor ucraineni pare a fi pusă în slujba unui sistem politic beligerant care nu înțelege nevoia de a distinge între drepturi inalienabile statuate constituțional și nevoia de a implementa în mod real limba oficială în aparatul administrativ. Oricum Convenția este folosită acolo unde judecătorilor li se pare că poate fi utilizată pentru a justifica poziția lor într-un mod restrictiv ad literam sau mai bine zis ad obscurum, dar nu în conformitate cu scopul acesteia. Alte prevederi din Convenție care sunt încălcate prin noua lege (ex. Art. 16, respectiv obligativitatea de a nu înrăutăți situația unei minorități naționale,******* etc.) nu sunt demne de atenția judecătorilor. 

În esență această motivare conține toate elementele unei motivări dată în timp de război și sub presiunea unor politicieni al căror scop ar trebui să fie găsirea unei soluții pașnice pentru rezolvarea conflictului, identificarea elementelor care au dus la apariția acestuia și remedierea lor, asigurarea drepturilor și libertăților constituționale a tuturor cetățenilor țării și armonizarea nevoii de dezvoltare a elementelor specifice naționale (inclusiv implementarea obligativității utilizării limbii ucrainene în organele statului, dar și ca factor unificator național și de asigurare a securității statului prin realizarea unui echilibru sensibil între nevoile minorităților, idealul omogenității al majorității și Constituție) cu realitățile etnico-lingvistice existente și strategia de integrare europeană urmărită. Acest lucru din păcate nu se întâmplă în prezent, iar statul și elementele sale constitutive, inclusiv Curtea Constituțională a Ucrainei, au pornit la un drum naționalist poleit cu ficțiuni democratice. Nu se întrevede vreo opoziție din partea României cu privire acest efort susținut de a demara un proces de asimilare ireversibil a românilor din Ucraina. Singurul stat care are o strategie privind protecția persoanelor aparținând națiunii sale culturale pare a fi Ungaria, care a fost cea mai vocală în această problemă și care poate o să mai intervină politic pentru a se reveni la cadrul legal inițial în domeniul protecției persoanelor aparținând minorităților naționale, cel puțin pentru maghiarii ucraineni. Rămâne de văzut dacă Ungaria va reuși să negocieze această revenire cu ucrainenii pentru minoritatea maghiară sau dacă resemnarea României și strategia de a nu face nimic este una vizionară. 
Note

*Articolul 7 din Constituția României „Statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor țării și acționează pentru păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase, cu respectarea legislației statului ai cărui cetățeni sunt.” Sursa http://www.cdep.ro/pls/dic/site2015.page?den=act2_1&par1=1#t1c0s0sba6 (ultima accesare 03.08.2021)

**Punctul 13.6 din Decizie. Sursa https://ccu.gov.ua/sites/default/files/docs/1_p2021.pdf 

***Punctul 4.1 din Decizie. Sursa  https://ccu.gov.ua/sites/default/files/docs/1_p2021.pdf 

****Punctul 4.2 din Decizie. Sursa  https://ccu.gov.ua/sites/default/files/docs/1_p2021.pdf

*****Convenția-cadru privind minoritățile naționale. 

Article 14 1 The Parties undertake to recognise that every person belonging to a national minority has the right to learn his or her minority language. 2 In areas inhabited by persons belonging to national minorities traditionally or in substantial numbers, if there is sufficient demand, the Parties shall endeavour to ensure, as far as possible and within the framework of their education systems, that persons belonging to those minorities have adequate opportunities for being taught the minority language or for receiving instruction in this language. 3 Paragraph 2 of this article shall be implemented without prejudice to the learning of the official language or the teaching in this language. Sursa https://rm.coe.int/16800c10cf#:~:text=The%20framework%20Convention%20is%20the,the%20protection%20of%20national%20minorities.(ultima accesare 04.08.2021)  

******Constituția Ucrainei, Articolul 22. „Drepturile și libertățile omului și ale cetățenilor consacrate în această Constituție nu sunt exhaustive. Drepturile și libertățile constituționale sunt garantate și nu pot fi revocate. Atunci când se adoptă noi legi sau se modifică legile existente, nu este permisă restrângerea conținutului și sferei drepturilor și libertăților existente.”

Sursa Rada Supremă a Ucrainei https://zakon.rada.gov.ua/laws/show/254%D0%BA/96-%D0%B2%D1%80#Text (ultima accesare 04.08.2021)*******Convenția-cadru privind minoritățile naționale. Article 16 The Parties shall refrain from measures which alter the proportions of the population in areas inhabited by persons belonging to national minorities and are aimed at restricting the rights and freedoms flowing from the principles enshrined in the present framework Convention. Sursa https://rm.coe.int/16800c10cf#:~:text=The%20framework%20Convention%20is%20the,the%20protection%20of%20national%20minorities.  (ultima accesare 04.08.2021)

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

  1. Derapajele din Ucraina sunt explicabile pentru că a fost neglijat dialogul direct dintre București și Kiev. În timp ce Polonia a avut mereu un dialog și consultări intense cu Ucraia, Bucureștiul a luat mereu poziția mutului, rezumându-se la relații de rutină/ de fațadă. Am lucrat câțiva ani la ambasada României la Kiev dar în afară de personajele meschine din jur (români rusofili și/sau corupți din ambasadă) nu am întâlnit vreun interes sau vreo coordonare coerentă de la București pentru un dialog uman care la începutul anilor 2000 ar fi fost încă posibil. În prezent ar fi de dorit contacte foarte perseverente, sincere și țintuite la nivel foarte înalt. Cred că este loc pentru înțelegere la Kiev. După 2014 este evident că din cauza Rusiei Kievul tratează minoritățile etnice cu adversitate. Mai multă insistență de dialog din partea Bucureștiului și o eventuală alianță cu Polonia în sensul ăsta ar putea avea rezultate mai bune. Până atunci, dacă școlile de stat plătite de contribuabilii românofoni din Ucraina nu le mai asigură învățământ în română, poate trebuie organizate școli private – chiar și pe lângă biserici, eventual cu diplome recunoscute în regim simplificat la București. Alte neamuri au procedat oarecum similar sute de ani și chiar cu mare succes. Deocamdată este binevenită orice soluție eficientă, chiar și privată, dacă temporar nu se poate altfel.

  2. Nici Rusia nici Ukraina nu au fost vreodata prietenoase cu romanii, din contra. Nu discutam motive sau istoric, doar status quo. Daca am fi avut patrioti in guvernul natiei noastre am fi conditionat absolut orice apropiere de vest a vorbitorilor de rusa/ukraineana de concesii facute natiunilor conlocuitoare. Punct. La fel cum olanda ne conditioneaza noua schengenul. Este doar politica, ar trebui sa ne rafinam mai mult.

  3. Cine oprește Romania sa finanteze si sa trimjta profesori si invatatori care sa predea in spatii puse la dispozitiede autoritatile locale interesate sau chiar inchiriate.
    Aceste cursuri sa fie recunoscute în România pentru continuarea studiilor superioare.
    Dacă Ucraina nu va recunoaște aceste studii sa stopam orice ajutoare financiare si diplomatice in favoarea Ucrainei.
    Sa urmam exemplul dat de Ungaria pentru etnicii maghiari din Transcarpatia.

    • Cu mai multi ani in urma au fost trimisi profesori asa cum sugerati dar tocmai cand incepuse sa mearga treaba au fost UCISI intr-un accident de masina cu multe necunoscute ramase pana astazi. Patru cadre universitare si-au pierdut viata in acel accident. De a doua zi nimeni nu a mai dorit sa mearga acolo pana in ziua de astazi… E usor sa ai pareri dar voua nu va ucis nimeni profesorii veniti in Romania.

    • corect. autoritatile romane trebuie sa actioneze in regiunea cernauti asa cum fgac ungurii in transcarpatia. iar ucraina trebuie conditionata la orice sprijin in cadrul ue sau osce sau onu sau in orice organizatie internationala. nu esti civilizat, nu mananci cu ceilalti in sufragerie, ci de pe jos, din bucatarie. ucraina nu se conporta abuziv doar cu etnicii romani. ucraina are propria agenda si in privinta altor vecini, cum ar fi moldova. au un sistem de 6 hidrocentrale pe nistru la care lucreaza intens, desi asta ar insemna condamnarea moldovei care isi ia 80% din apa necesara din nistru. mai multa presiune combinata cu ceva sanctiuni ar duce la rezultate bune.

  4. Asa cum Ungaria controla la sange transportatorii romani, si o face si acum ( vezi cozile din vami ). De ce in Romania nu sunt opriti soferii de TIR dar si de turisme, cu prioritate pe soselele din Romania? Sa mearga prin Polonia ca pe acolo au prieteni !

  5. Comportamentul si deciziile conducerii actuale a Ucrainei sunt opuse principiilor de baza ale UE, ca atare, in cadrul relational UE-Ucraina, ar trebui initiate presiuni progresive, cu eventuale sanctiuni, fata de aceste decizii excesiv nationaliste. Romania (Presedintia/MAE) ar trebui sa actioneze mult mai drastic si vocal, chiar daca ni se recomanda insistent si incruntat sa avem o relatie „frateasca” cu ucrainienii.

  6. Nu numai ca nu a facut nimic pentru romanii din Bucovina ba chiar a lucrat impotriva lor taind finantarea revistei in limba romana Mesager bucovinean oferind in schimb finantare opozitiei din Belarus

  7. Este evident ca aceasta lege e indreptata-pe buna dreptate-contra suprematiei istorice a limbii ruse,limba ucrainiana fiind-sau interzia in timpul tarismului, sau marginalizata in timpul sovietelor.Numarul mare de rusi din Ucraina,favorizeaza rusa in concurenta neloiala cu ucrainiana.Dar noi nu avem nicio vina!Este necesara-si sunt parghii pentru aceasta-o interventie viguroasa si ferma a autoritatilor romane-exemplul maghiar e edificator!Le sugerez o solutie: legea sa nu se aplice minoritatilor UE,prin motivatia ca incalca prevederile UE pe care Ucraina tinde sa le insuseasca.In acest mod, dispare amenintarea atot puternicei limbi ruse-folosite de Kremlin ca arma politica-fara a afecta celelalte minoritati ale caror state realmente nu au nicio vina privind situatia actuala lingvistica a Ucrainei.

  8. „Comunitatea istorică română din Ucraina este a treia ca pondere pe harta etnico-lingvistică din Ucraina, după cei care se declară etnici ucraineni și ruși, având un număr speculativ de peste 500.000 de persoane” – ucrainenii minimizeaza aceasta cifra, ba chiar un fost ambasador a replicat la o intrebare pe hotnews ca pana la urma e vorba doar de 0,5% din populatia totala a Ucrainei. Doar ca aceasta minoritate „nesemnificativa” (intradevar la scara intregii tari) este concentrata intr-o zona extem de compacta. Cu atat mai greu de inteles de ce nu putem face nimic, ba ne oferim si suportul neconditionat si dezinteresat fata de Ucraina.

  9. Ucraina are într-adevăr o problemă foarte serioasă cu propria identitate nașională. E puțin probabil ca ea să fie rezolvată de o lege, dar asta e treaba lor.

    Mă îndpoiesc de asemenea că ucraina chiar intenționează să adere la UE. Conform sondajelor sub 50% din populație o dorește. Cât despre NATO în mod cert nu se va întâmpla. procentul susținătorilor n-a trecut niciodată de 30%. Sunt mult prea imbecilizați.

    Tot ce poate face România e să ajute societățile culturale române de acolo, să acorde burse de studie și cetățenia etnicilor români de acolo. Iar dacă printr-un miracol Ucraina chiar va încerca vreodată să adere la UE atunci se poate impune veto-ul până ce nu se resturează educația în limba română.

    Ce altveva s-ar putea face?! Să se pună embargo la țigările urcaineene de contrabandă ?:)

  10. Toate aceste actiuni inacceptabile la adresa romanilor din Ucraina se intampla in timp ce noi murim de grija Crimeii luata „nedemocratic” de rusi.

    Poate e bine sa ne reamintim.
    Crimea care apartinea Rusiei din 1783 a fost luata in 1954 de la Federatia Rusa de N.S.Hrusciov (ucrainean la origine ajuns SG al PCUS ) si data Ucrainei !

    Nu mai vreau sa amintesc cum au ajuns si teritorii din Basarabia in componenta Ucrainei.

    Din pacate nu am stiut niciodata sa ne aparam interesul national iar ce se intampla acum in Ucraina o dovedeste din plin.
    Noi, citez un alt comentator : ” Urmărim cu atenție și îngrijorare evoluția lucrurilor ” care-l persifleaza pe KWJ.

  11. „…o sesizare la Ministerul Afacerilor Externe din România (răspunsul AICI sumarizand autoritatile din Romania urmaresc cu atentie situatia si considera neafectat dreptul la educație în limba română atâta timp cât aceasta poate fi studiată la fel ca engleza!) cu privire la măsurile luate de către România pentru asigurarea respectării drepturilor românilor…”

    Cam cu aceeasi „atentie” si „prioritate” urmareste MAE situatia Românilor din restul lumii tot pentru a lua „masurile” potrivite:

    https://www.youtube.com/watch?v=cGqqjKJM_PA

  12. O intrebare foarte buna. Am oferit MAE niste sugestii (sesizarea Curtii Internationale de Justitie sau publicarea unei strategii cu obiective clare si pasi efectuati) in primul material unde am detalit ce anume incalca noile legi (Constitutie, acte internationale, etc.), inclusiv Tratatul de baza dintre Ro si Uc (care este un contract valabil intre cele doua tari unde este agreata respectarea frontierelor, dar si a celorlalte subiecte de interes pentru ambele state). Din pacate nu se intampla nimic. Ramane intrebarea evidentadaca intr un contract o parte poate sa incalce niste clauze fara nici o consecinta, ce o impiedica sa incalce si alte clauze din acelasi contract/tratat? Cine la Buc decide de fapt unde tragem linie?Cine decide care clauze din tratat sunt mai importante si care sunt optionale?Tratatul si legea nu functioneaza asa. In esenta este o incalcare a tratatului si a altor acte foarte clara, dar care nu poate fi sanctionata deoarece nu exista vointa politica in tara, desi legea nu ar trebui sa depinda de cea din urma. Romania incalca atat propria Constitutie, cat si Tratatul prin inactiune punand in pericol credibilitatea sa ca subiect de drept international care isi urmareste interesul national si e capabila sa solicite respectarea acestuia prin toate mijloacele legale disponibile celor care il incalca. Este un exemplu graitor pentru alte tari la ce anume se pot astepta de la Ro daca ar incalca un contract semnat cu Ro. Oricum pe langa metodele juridice sunt foarte multe lucruri pe care Ro ar putea sa le faca politic (nici nu ar trebui sa inoveze aici putand copia ce face Ungaria sau macar sa isi coordoneze actiunile cu aceasta). Din pacate cum a comebtat cineva aici nu cred ca exista de fapt competenta sau interesul necesar pentru abordarea acestor probleme cu Uc. (desi exista legi privind raspunderea ministeriala, dar si a funct publici). La foarte multe probl din Ro pericolul cel mai mare este resemnarea si falsa idee (cea mai simpla si usoara de fapt) ca nu putem face nimic, responsabili sunt politicienii sau alti tapi ispasitori abstracti (pe care nu ii identificam si nu ii tinem responsabili niciodata pebtru actiunile sau inactiunile lor).

  13. Vă mulțumesc pentru articol! Este ciudat ce se intâmplă având în vedere că ministrul de externe este Bogdan Aurescu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vasile Țiple
Vasile Țiple este absolvent al Facultății de Drept, Universitatea București și doctor în drept. A fost consilier juridic al unui ONG global unde a coordonat Centrul de Advocacy si Asistență Juridică pentru cetățeni în România. Ulterior s-a alaturat echipei juridice a unei companii americane software globale, iar în prezent lucrează la cea mai valoroasa companie românească, unde a creat si condus departamentul juridic global în cadrul căruia a implementat primii roboți juridici, dezvoltând totodată și Programul de Automatizare în Domeniul Juridic (Legal Automation Program). A publicat articole și opinii în drept internațional public, administrație, proprietate intelectuală și inteligență artificială.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Cine sunt adevaratii „crizatori”?

Din toata aceasta costisitoare, frustranta, murdara, dar, vai, pilduitoare tevatura, remarc cateva lucuri precise: 1. Criza a avut...

Democrație, decizie colectivă, raționalitate, știință, medicină

Mă tem că numele Nongqawuse nu e prea cunoscut. Era o fetiță din tribul Xhosa, din Africa de...

Criza de carburanţi din S.U.A. şi România din anul 1979 şi limuzinele utilizate de politicienii comunişti de la Bucureşti în perioada 1957-1979

În cursul şedinţei din 25 iulie 1979, Nicolae Ceauşescu a propus şi membrii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. au aprobat majorarea...

Agenda ,,verde”, Europa și gazul rusesc: cronica unei crize energetice anunțate

            Dacă la sfârșitul verii s-a vorbit despre o situație tensionată, acum se vorbește deschis despre o criză energetică. Prețurile la petrol,...

Preşedintele unui stat eşuat

Preşedintele Iohannis a trecut de la plimbările cu bicicleta şi recomandările practicării terapeutice a golfului la gestionarea crizei sanitare. Ca de atâtea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.