joi, mai 6, 2021

Adio Pax Britannica ?

Europa rămâne o sursă de semne de întrebare pentru decidenţii de la Londra, iar din ce în ce mai multe voci estimează o posibilă ieşire a Regatului Unit din structura Uniunii Europene. Britanicii continuă să pună presiuni, iar primul-ministru Cameron doreşte să asigure o renegociere a statutului de membru al ţării sale. Acest element a creat deja un val de frustări pe continent şi poate conduce şi la reacţii mai dure din partea altor parteneri de pe vechiul continent. Toate aceste elemente sunt acompaniate de o simfonie a incertitudinii politicii interne britanice şi cu un iz de independenţă al Scoţiei- dacă acest lucru se va decide în cadrul referendumului din anul 2014.

Marea Britanie şi Uniunea Europeană se iubesc?

Când vorbim de Marea Britanie vorbim de o tradiţie istorică, dar şi politică privind inviolabilitatea drepturilor individului la nivelul societăţii în care trăieşte. Au trecut aproape 800 de ani de când Magna Carta s-a născut în Anglia (1215) formându-se astfel o întreagă tradiţie politică liberală. Totuşi spre deosebire de viziunea franceză şi mai târziu cea americană, britanicii nu au căutat să promoveze aceste valori ca fiind universal acceptate sau mai mult ca şi panaceu faţă de problemele existente în diferite părţi ale lumii.

Britanicii au menţinut o poziţie distinctă faţă de Europa continentală, cu o implicare mai amplă doar atunci când balanţa de putere o cerea sau atunci când interesele economice directe ale insulei erau puse în pericol. Acest aspect este născut din plasarea geografică a Marii Britanii, spre deosebire de rivalul politic francez care a trebuit în permanenţă să menţină vigilenţa în ceea ce priveşte integritatea teritoriului naţional, britanicii au avut avantajul mării de partea lor- încă din anul 1588 prin victoria maritimă împotriva Spaniei lui Filip al-II-lea, astfel decidenţii politici şi militari britanici au realizat importanţa menţinerii supremaţiei navale pentru a asigura integritatea insulei. Astfel raţiunea unui liber schimb comercial (bazat pe o solidă componentă navală) a devenit primordială pentru britanici, urmărind cu atenţie evoluţia politică a Europei- fiind pregătiţi să intervină doar atunci când interesele lor o dictau.

După 1945 britanicii au menţinut o linie politică apropiată faţă de Statele Unite ale Americii, lucru logic dacă luăm în considerare viziunea politică liberală a Statelor Unite, dar şi abordarea militară a acestui stat- bazată mai ales pe componenta navală.

Marea Britanie, prin vocea decidenţilor de la Londra, a exprimat mereu anumite reticienţe faţă de proiectul european, multe din aceste reticienţe fiind consecinţa mai multor secole de implicare parţială şi doar de echilibru a acestui stat în politica de pe continent.

În anii 50 când alte state puneau bazele integrării europene Marea Britanie a stat la distanţă faţă de această iniţiativă, iar de abia în 1973 acest stat a decis să se alăture clubului european- bineînţeles mai mult din raţiuni economice. Chiar şi aţa Marea Britanie nu a acceptat moneda unică europeană păstrându-şi lira sterină şi nici nu a aderat la spaţiul Schengen- lucru pe care şi România probabil nu îl va face (dar cu motivaţii aflate în alte sfere). Britanicii s-au opus şi faţă de participarea la noul tratat fiscal, care soliticta din partea statelor membre o supraveghere mai amplă a bugetelor naţionale precum şi adăugarea de stipulări constituţionale faţă de necesitatea asigurării unui buget echilibrat. Partidul Conservator din Marea Britanie rămâne principala sursă a euroscepticismului din această ţară, linia politică a acestei formaţiuni consideră ca fiind o prioritate organizarea unui referendum privind ieşirea din uniunea Europeană.

David Cameron a amânat organizarea unui referendum până în 2015, oferind astfel un răgaz pentru o mai bună negociere cu Bruxelles-ul în vederea readucerii unor elemente de decizie la Londra. Jocul lui Cameron poate fi privit ca unul duplicitar, încercând să facă faţă atât presiunilor interne, dar şi celor externe faţă de rămânerea în uniune sau părăsirea acesteia.

Toate aceste elemente apar pe un ton al opiniei publice din Marea Britanie ce consideră ieşirea din Uniunea Europeană ca fiind posibilă. Ieşirea acestui stat poate sa aducă cu sine o lovitură dură, de imagine, Uniunii Europene- iar simbolul unităţii ar putea fi destrămat. În acelaşi timp Uniunea Europeană are capacitatea de a continua drumul pe care l-a iniţiat şi în lipsa Marii Britanii. O astfel de decizie ar încununa secole întregi de politică externă britanică, duală şi reticientă faţă de implicarea directă în treburile continentului european. Marea Britanie s-ar putea concentra mai mult pe relaţia transatlantică cu Statele Unite ale Americii (componentă solidă a politicii externe britanice şi în ziua de azi), dar astfel deciziile luate în comun de SUA şi de britanici ar putea fi contestate mai uşor de europeni, în contextul în care Marea Britanie nu ar mai fi prezentă la Bruxelles.

Marea Britanie are şi ea capacitatea de a rămâne în afara uniunii, dar în acelaşi timp o astfel de decizie poate aduce o serie de neplăceri Londrei -mai ales dacă ne referim la schimburile comericiale cu piaţa continentală. Dacă în acest moment ar avea loc un referendum este foarte probabil ca Marea Britanie să părăsească clubul european revenind la o formulă contemporană a “splendidei izolări”.

Totuşi să sperăm că acest lucru nu se va întâmpla, iar dacă se va produce nu putem decât să le urăm- pe un ton ironic- Dii Murgule!

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Domnule Georgescu, am să remarc doar două inexactități:

    1) Marea Britanie a dorit de două ori pe parcursul anilor ’60 să devină membră a Pieței Comune, dar s-a izbit de veto-ul președintelui Franței, Charles De Gaulle. A devenit membră abia în 1973, atunci când acesta dispăruse de pe scena politică și chiar din viață.

    2) David Cameron nu a „amânat” un referendum privind apartenența la UE până în 2015. În 2015 vor avea loc alegeri parlamentare și în cazul în care Partidul Conservatpor pe care-l conduce va cîștiga o majoritate absolută în Camera Comunelor, atunci va avea un mandat să convoace un astfel de referendum.

    În plus, faptul că Marea Britanie nu a aderat la moneda euro a fost un lucru bun, cred că puțini mai sunt aceia care susțin contrariul la ora actuală.

    Cred că analiza dumneavoastră suferă de o abordare clișeistică, poate chiar caricaturală, tipică în unele cercuri euroentuziaste.

    • foatre bune precizarile dumneavoastra. As adauga, intr-un registru minor, ca ”reticenta” este cuvintul romanesc, nu ”reticienta”, plus faptul ca’ ”splendida izolare” este o expresie folosita exact pe dos fata de sensul original. conferit de cel care a folosit-o prima oara. II las domnului autor placerea sa alle cine si ce ce ocazie a folosit primul expresia. In rest, asa e cind scrii despre un subiect doar ca sa te afli in treaba si nu stapinesti ” materia”, cum zic profesorii.Cit despre euroentuziasm, l-as numi mai degraba birocratico, sau franco-marxistoentuziasm.

  2. În plus, faptul că Marea Britanie nu a aderat la moneda euro a fost un lucru bun, cred că puțini mai sunt aceia care susțin contrariul la ora actuală.

    Aparent au fost constransi de situatia de pe piata imobiliara, toate imprumuturile erau in lire sterline si o tranzitie la zona Euro ar fi bulversat financiar acel sector si nu numai. Da, a fost decizia corecta. La asta se alatura si ego-ul britanic care nu ar fi putut tranzitiona usor de la moneda imperiala la ceva … necunoscut.

  3. „Aparent au fost constransi de situatia de pe piata imobiliara, toate imprumuturile erau in lire sterline si o tranzitie la zona Euro ar fi bulversat financiar acel sector si nu numai. Da, a fost decizia corecta. La asta se alatura si ego-ul britanic care nu ar fi putut tranzitiona usor de la moneda imperiala la ceva … necunoscut.”

    Ce mă distrează pe mine aceste opinii la plezneală. Nu e de ajuns experiența Spaniei, Italiei, Greciei, Portugaliei și Irlandei, care suferă acum din cauza adoptării hazardate a acestei monede potrivite pentru economii ca ale Germaniei, Olandei sau Austriei? Oameni buni, când o să vă treziți odată la realitate și o să încetați cu aceste clișee infirmate de nu știu câte ori de viața reală?

    • Dl. Clej, nu este necesar opinia mea, ci a unor economisti/specialisti care sustin acest lucru (piata imobiliara britanica, la modul la care este asezata a fost unul din motivele care a dictat ramanarea la moneda nationala, lira sterlina). Repet, considerand ce s-a intamplat in statele europene pe care le amintiti o consider si eu o solutie corecta, ca simplu observator. Nu am vrut sa fiu sarcastic. Acum poate incercati sa ne demonstrati dvs. metodic si cu argumente ce este la plezneala din ceea ce am afirmat. Cat despre ego-ul insular imi mentin opinia, am lucrat si lucrez cu britanici si am reusit sa ii cunosc destul de bine. Ma bucur ca am reusit sa va amuz, si va doresc o zi buna.

      • Ați lucrat și lucrați cu britanici, o carte de vizită redutabilă pentru justificarea clișeelor pe care le colportați.

        • Multumesc pentru raspuns. Exact, de aproape 20 de ani lucrez cu britanici si pot sa spun ca cei mai multi dintre ai au ego-uri care intrec media (ca sa ma exprim politicos). Asta nu inseamna ca nu am intalnit altfel de indivizi asezati de aceeasi provenienta. Nu este o critica, e doar o observatie pe care dvs. o luati la personal, din pacate. Mai degraba cliseele functioneaza de cele mai multe ori in randul lor, nu in randul altor etnii. Excelenta experiente am avut lucrand cu nemti, francezi, sud-africani, spanioli, indieni. Va doresc weekend placut si vreme proasta pentru a descuraja prezumtiva imigratie romano-bulgara din Imperiul lui Petru si Asan :-)

  4. Domnule Georgescu, situatia Marii Britanii din punct de vedere economic este jalnica. La ora aceasta datoria sectorului privat este 450% din PIB. Va reamintesc ca SUA au intrat in Marea Depresiune in anii 30′ cand datoria sectorului privat a atins 170% din PIB, iar in 2007 criza financiara s-a declansat in SUA cand datoria sectorului privat a fost de 301% din PIB-ul american de 14 trilioane de dolari. Avand in vedere ca, Japoniei i-au trebuit 20 de ani de stagnare si recesiune sa elimine o mare datorie a sectorului privat din sistemul bancar japonez , se poate afirma ca Marea Britanie se afla pe marginea unei prapastii care va insemna 20 de ani de stagnare, recesiune, contractarea economiei si scaderea drastica a nivelului de trai al cetatenilor britanici. Intrebarea se pune la Bruxelles : ce nevoie are UE de o noua criza de proportiile Spaniei si Italiei impreuna ??? A fost norocul poporului englez ca nu au renuntat la moneda lor , si astfel, prin devalorizarea drastica a lirei vor putea reduce o parte din efectele devastatoare a crizei ce va urma sa vina intr-un viitor foarte apropiat !!! Tarile care au cedat suveranitatea politicii monetare ca Italia, spania, Grecia , Portugalia si Irlanda au ajuns la cheremul bancherilor occidentali care controleaza actualmente BCE !!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Radu Georgescu
Radu Georgescu
A studiat la Facultatea de Ştiinţe Politice, secţia engleză din cadrul Universităţii Bucureşti, deţinând un Master pe Relaţii Internaţionale. A lucrat, printre altele, ca şi consultant în cadrul unei formaţiuni politice, în prezent fiind reprezentantul României pe sectorul de tineret în Cadrul Consiliului Uniunii Europene. Este specializat în afaceri externe şi geopolitică.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Bursa din America – gazda unicornilor

Listarea UiPath a încântat publicul avizat din România, unde s-a comentat în termeni de ”o listare de succes”, ”finanțare de miliarde”, ”avalanșă...

PNRR: Eșecul din spatele unui succes cosmetizat

Pe măsură ce se devoalează noi informații din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), se poate observa că acest plan este...

Și în România este confirmat începutul declinului pandemiei Covid-19 (Actualizat)

După o așteptare nu agreabilă, evoluțiile de după 20 aprilie au început să devină pozitive și la nivelul ratelor de mortalitate iar cele două curbe și-au armonizat mișcările descendente. Armonizarea nu a survenit după două săptămâni, cum era de așteptat din evoluțiile anterioare şi din alte ţări, ci după trei săptămâni, cea de a treia consemnând o surprinzătoare recrudescență a mortalității.

Voi, treziți-vă!

Cezar Victor Năstase este convins că: ”Dacă s-ar reintroduce pedeapsa capitală aceasta ar trebui aplicată în primul rând cozilor de topor și...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro