joi, martie 28, 2024

Fără responsabili. Fără transparență Achiziții. Contracte. Eșecuri

Motto

Corruptissima re publica plurimae leges – Tacit

Cu cât este mai corupt un stat, cu atât mai multe legi vor fi – Tacit

FAPT DIVERS

Din câte putem vedea mai sus proiectele de investiții majore sunt parte integrantă a vieții noastre si a ideii de mai bine.

Daca urmăriți presa, unul din sistemele digitale relativ critice ale societății românești nu funcționează de zile bune și anume Platforma Informatică a Asigurărilor de Sănătate/ Cardul Electronic – Casa Națională de Sănătate.

Fiind vorba de un sistem critic ar trebui să știm :

De ce l-am făcut ? Cât am investit in el ? Și-a atins investiția obiectivele? Cine este furnizorul ? A fost un proiect de succes? Și-a atins beneficiile ? Are CNAS capabilitatea de a gestiona sistemul ? Este vorba de o greșeala de proiectare, operațională, tehnică ?

Ar trebui să găsim public aceste date, din 2-3 click-uri.

În opinia mea risipim banii în investiții publice majore de 20 de ani fără să evaluăm cum trebuie costurile, furnizorii, fezabilitatea, etc. . Cred, fără a avea date din interior că auditul intern, auditul ex-ante nu funcționează sau funcționează formal. În tot ceea ce înseamnă proiect major. Nu am date să pot afirma că este vorba despre fraudă, corupție sau neglijență. Însă nu ne-a interesat niciodată să corectăm cu adevărat politicile publice care au condus la rezultatele absolut dezastruoase în implementare și anume politicile publice pentru achiziții/livrare, auditul, livrarea, etc.
Câte legi care conțin sintagma „achiziții publice” sunt încă în sistemul legislativ românesc: În vigoare (3453), Ieșite din vigoare (1264)

Iar la final avem obiective/sisteme de o calitate îndoielnică livrate în afara bugetului sau graficului de livrare.

Orice societate care se confruntă cu o asemenea rată a nereușitelor în domeniul proiectelor de investiție publică majoră ar fi trebuit sa își pună întrebări și să aducă corecții în domeniul politicilor publice.

INTRODUCERE

Definiții

  • Investiție – Acțiunea sau procesul de a investi bani in scopul obținerii de profit (care poate fi exprimat tangibil in bani sau intangibil in beneficii)
  • Investiție publică – Acțiunea sau procesul de a investi bani publici in scopul obținerii de profit (care poate fi exprimat tangibil in bani sau intangibil in beneficii)
  • Un proiect poate fi definit ca un efort temporar pentru obținerea unui produs sau serviciu ***. PMBOK – Ghidul ansambului de cunostinte din Managementul de Proiect
  • Managementul proiectului, prin urmare, este aplicarea de cunoștințe, aptitudini, instrumente și tehnici pentru a proiecta activități în scopul satisfacerii cerințele proiectului. PMBOK – Ghidul ansambului de cunostinte din Managementul de Proiect

Deci, investim bani publici în proiecte care sunt traduse în achiziții publice, care devin proiecte-livrate prin contracte.


În fond vorbim despre proiecte. Și încă nu avem o metodologie unitară la nivel de țară. Ca unul care a făcut parte din „nebunii frumoși ai anului 2000” și au fost membri fondatori ai Project Management Institute trebuie să o spun că simt că NU VREM SA FOLOSIM aceasta disciplină numită Managementul Proiectelor.

CICLUL DE VIAȚĂ AL INVESTIȚIEI PUBLICE

Analizând achiziția publică Organizația pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) , în Getting Infrastructure Right postulează că autoritățile publice trebuie sa fie atente pe întreg ciclul de viață al investițiilor publice la posibilele pierderi prin corupție, fraudă etc.

România a avut câteva tentative legislative de a-și urmări profesionist investițiile publice majore cel puțin la nivelul Ministerului Finanțelor Publice.

Și am să le amintesc :

Ordinul nr. 980/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind criteriile de evaluare și selecție a obiectivelor de investiții publice

Norma metodologică privind criteriile de evaluare și selecție a obiectivelor de investiții publice din 08.07.2005

Hotărârea nr. 225/2014 pentru aprobarea Normelor metodologice privind prioritizarea proiectelor de investiții publice

Ceea ce propun eu in acest articol este o segregare clară a investițiilor publice in : normale și de interes major amândouă fiind tratate cu aceeași atenție însă în locuri și de către actori diferiți.

Primii mei dușmani vor fi ministerele/autoritățile de linie care pierd atribuția de a gestiona proiecte majore. În fond, în opinia mea, ministerele nu trebuie să gestioneze proiecte ele trebuie să elaboreze și să gestioneze politici publice.

DIN EXPERIENȚA ALTOR ȚĂRI

Pentru cei care au urmărit firul argumentelor vă prezint modul în care sunt tratate proiectele de investiții majore începând cu definirea și pre-fezabilitatea în alte șase țări europene pornind cu Norvegia – Governance Schemes for Major Public Investments Projects.

De asemenea aș vrea să prezint țări care monitorizează în mod special marile proiecte din sectorul public în mod public si transparent:

Din sfera preocupărilor mele și anume proiectele digitale, experimentați o transparență totală în Our information technology investments at work, Statele Unite ale Americii

ACHIZIȚIA PUBLICĂ ÎN ROMÂNIA

În România achizițiile publice sunt reglementate și controlate de Agentia Nationala pentru Achizitii Publice [ANAP] . De ce amândouă – legiferarea și controlul în același timp nu știm .

Avem până și un ghid al achizitiilor publice care ne spune cât de bine sa facem hârtiile pentru a fi legali …Însă ceva lipsește pentru că finalitatea este cea pe care o vedem…

Vă prezint mai jos în sinteză fazele procesului de achiziție publică așa cum este el descompus în ghidul achizitiilor publice , o realizare deosebita a autorităților din România.

Opinia mea este că în România am acordat o importanță majoră autorității publice care face achiziția, numită autoritate contractantă. Nu ne-am întrebat niciodată începând de acum 20 de ani daca are capabilitatea să desfășoare procese complexe de tipul celor descrise in procesele de achiziție publica și să gestioneze : achiziția publică în sine, livrarea proiectelor, mentenanța, etc.

Și în 20 de ani am avut caiete de sarcini ale unor sisteme strategice dezvoltate în interior de către compartimente cu capabilități limitate sau cine știe ce alte minunății.

Cred că toate experiențele din achiziții publice trebuia să fi fost bine să le inventariem într-un Registru de lecții învățate al achizițiilor publice și să îl depozităm la ANAP. Poate începem acum chiar și retroactiv. Am în memorie rapoartele Autorității de Audit cât și multe din controalele Comisiei Europene.

Trebuie să încercam, în opinia mea, să transferăm din curtea ministerelor de linie procesele de audit- analiză- revizie cât și responsabilitatea livrării de proiecte de investiții majore complexe chiar strategice.

Pentru că poate fi Agenția Națională de Plăți și Inspecție Socială București (și aici folosiți oricare din autoritățile publice)-[ ANPIS] specialist in plăți și inspecții sociale însă nu poate fi în achiziția publica a unui sistem digital care sa ii gestioneze activitatea, exemplu fără legătură cu realitatea. Și nici în managementul de proiect al livrării proiectului.

Să revenim și să vedem care sunt fazele majore ale unei achiziții publice :

EVALUAREA NECESITAȚII

1. Completarea referatului de necesitate

2. Analiza/modificări ale referatului de necesitate

3. Nominalizarea persoanei/grupului de lucru/echipe multidisciplinare

4. Verificarea existentei informațiilor on SAAP

5. Identificarea si analiza factorilor interesați

6. Stabilirea calendarului

7. Elaborarea și/ sau analiza Caietului de Sarcini

8. Stabilirea obiectului, tipului contractului si a loturilor

9. Stabilirea si documentarea beneficiilor

STABILIREA ABORDARII DE ACHIZIȚIE

10. Realizarea cercetării si analizei pieței

11. Analiza relației obiectului contractului – capacitatea de gestionare a procesului de achiziție

12. Stabilirea criteriului de atribuire

13. Stabilirea condițiilor contractuale

14. Determinarea/ Analiza valorii estimate

15. Stabilirea modalităților de atribuire

16. Stabilirea criteriilor de calificare si selecție

FINALIZAREA si APROBAREA DOCUMENTATIEI DE ATRIBUIRE SI A DOCUMENTELOR DE SUPORT

17. Finalizarea Strategiei de contractare

18. Corelarea Strategiei de contractare cu SAAP

19. Conflictul de interese

20. Finalizarea documentației de atribuire

21. Aprobarea documentației de atribuire

22. Semnarea electronică a documentației de atribuire

PROPUNERI DE ÎMBUNĂTĂȚIRE

În opinia mea putem îmbunătăți major doua procese : buna guvernare/guvernanță și transparența ( vezi REPREZENTAREA GRAFICA A PROPUNERILOR)

MĂSURI DE ÎMBUNĂTĂȚIREA BUNEI GUVERNĂRI/GUVERNANȚE

A. Autoritatea contractantă indiferent de mărimea, complexitatea sau gradul de risc ar trebui să desemneze două persoane responsabile (faza 3) :

  • Sponsorul Proiectului (Project Sponsor)
    • Se desemnează din demnitarii publici de rang superior, funcționari publici de rang superior
    • Responsabil cu eliberarea resurselor
    • etc. (urmează a fi decise)
  • Ofițerul Senior Titular (Senior Owner Officer)
    • Se asigură că un program sau proiect își îndeplinește obiectivele și oferă beneficiile proiectate
    • Se asigură în atingerea unui acord între factorii interesați cu privire la care sunt obiectivele și beneficiile proiectului
    • asigură adaptarea strategică a obiectivelor și beneficiilor programului sau proiectului
    • obține angajament din partea părților interesate pentru furnizarea beneficiilor
    • monitorizează livrarea obiectivelor și beneficiilor, luând măsurile adecvate, acolo unde este necesar, pentru a asigura realizarea cu succes a acestora
    • etc. (urmează a fi decise)

După definitivarea caietului de sarcini si valorii estimate (faza 7 si faza 14) proiectul intra într-o operațiune de notare (scoring) prin care proiectul este clasificat ca fiind de importanță normală sau majoră (activitatea de scoring nu este definită sau discutată în acest articol)

Se va ține cont de :

  • Aria de lucru a proiectului : digitalizare, infrastructura feroviară, rutiera, etc.
  • Importanță strategică
  • Valoare
  • Gradul de risc

B. Achiziția publică de importanță majoră este în continuare gestionată de către autoritatea contractantă însă la proiectele clasificate fiind de importanță majoră participă la ședințele de audit-revizie intermediare ( care trebuie definite după faze majore ale achiziției publice) o echipă de revizie- audit ex-ante a livrabilelor majore, condusă de către un Director de Proiect din ANMP și care are obligatoriu în componență :

  • Referent financiar
  • Referent tehnic (cu expertiză la domeniul achiziției)
  • Referent de risc

Responsabilitatea întocmirii documentelor rămâne în cadrul echipei Ofițerului Senior Titular din partea autorității contractante însă toate livrabilele vor fi avizate conform de către echipa ANMP în ședința comună cu autoritatea contractantă.

Cu o mențiune expresă: atât cei care au întocmit livrabilele din ședința de audit revizie finala cât și cei care le avizează conform sunt pe deplin responsabili in fata legii cu privire la conținutul lor.

La finalizarea activității de achiziție publică contractul/proiectul de importanță majoră se înscrie în Registrul național de proiecte de investiții publice de interes major și se predă spre livrare, de preferat, Directorului de Proiect din ANMP implicat in achiziția publică.

C. Achiziția publică de importanță normală va rămâne în responsabilitatea autorității contractante până la ședința de audit revizie finala când livrabilele vor fi avizate conform de către un o echipa condusă de un Director de Proiect din ANMP și care are obligatoriu în componență :

  • Referent financiar
  • Referent tehnic in domeniul achiziției
  • Referent de risc

La ambele activități se pot alătura și membri din echipele ex-ante ale ANAP.

Cu o mențiune expresă: atât cei care au întocmit livrabilele din ședința de audit revizie finala cât și cei care le avizează conform sunt pe deplin responsabili in fata legii cu privire la conținutul lor.

D. Înființarea la nivelul primului ministru a Autorității Naționale de Management de Proiect care gestionează Registrul național de proiecte de investiții publice de interes major

    • Responsabilă de livrarea proiectelor de investiții publice de interes major în timp, cost buget și calitate prevăzută în contracte
    • Proprietarul titular al metodologiei de proiect aplicabile in România
    • Proprietarul titular al metodologiei de management al riscului aplicabile in România
    • Bazin de resurse : Directori Proiect- Proiecte majore , referenți tehnici, de risc, operaționali, funcționali, etc.
    • Etc (va fi definita in urma dezbaterii publice)

Adoptarea metodologiei de proiect aplicabile in România. Transfer ANMP

Adoptarea metodologiei managementului riscului în România . Transfer ANMP

MASURI DE ÎMBUNĂTĂȚIREA TRANSPARENȚEI

A. Publicarea de către fiecare autoritate contractantă in site-ul propriu (cu excepția proiectelor clasificate) a tuturor fazelor majore din calendarul achiziției publice si al livrării contractului proiectului de importanță normală (și a documentelor aferente după aprobare ) :

Achiziții publice

Sponsorul Proiectului (Project Sponsor)

Ofițerul Senior Titular (Senior Owner Officer)

Calendarul cu toate documentele aferente

Analitice daca este cazul

Contracte/ Proiecte in livrare

Sponsorul Proiectului (Project Sponsor)

Ofițerul Senior Titular (Senior Owner Officer)

Calendarul cu toate documentele aferente

Analitice daca este cazul

B. Publicarea de către ANMP (cu excepția proiectelor clasificate) a tuturor fazelor majore din calendarul achiziției publice si al livrării contractului proiectului de importanță majoră (și a documentelor aferente după aprobare )

Achiziții publice

Sponsorul Proiectului (Project Sponsor)

Ofițerul Senior Titular (Senior Owner Officer)

Calendarul cu toate documentele aferente

Analitice daca este cazul

Contracte/ Proiecte in livrare

Sponsorul Proiectului (Project Sponsor)

Ofițerul Senior Titular (Senior Owner Officer)

Calendarul cu toate documentele aferente

Analitice daca este cazul

ALTE MĂSURI

A. Am scris într-un alt articol 29 de ani de cautari – o posibila reforma a Romaniei digitale. Scrisoare intredeschisa ca una din cerințele imperative ale Uniunii Europene a fost inventarierea cantitativă şi calitativă a platformelor, sistemelor, licențelor a tot ceea ce a constituit investiție făcută de autorităţile publice centrale şi locale (acţiune solicitată de către Comisia Europeană, stabilită prin lege şi făcută uitată. Au trecut 4 ani în plus faţă de termenul din decizie , Decizia nr. 170/2015 privind înfiinţarea Grupului de Lucru pentru Tehnologia Informaţiei – G.L.I.T. ) ;-

In momentul in care după ani de zile o finalizăm- înființăm un Registru național al activelor digitale

CONCLUZII

Ce vreau sa rămână după ce veți citi acest articol :

  • Propun înființarea unei agenții responsabile cu auditarea/livrarea proiectelor de investiții de importanță majoră – Autorității Naționale de Management de Proiect
  • Propun înființarea a patru registre :
    • Registrul național de proiecte de investiții publice de interes major la nivelul Autorității Naționale de Management de Proiect
    • Registrul național al lecțiilor învățate Management de Proiect la nivelul Autorității Naționale de Management de Proiect
    • Registru de lecții învățate al achizițiilor publice la nivelul Agenției Nationale pentru Achiziții Publice [ANAP]
    • Registru național al activelor digitale la nivelul CIO Guvernamental
  • Propun întărirea a doua lucruri : transparența și buna guvernare/guvernanta in special responsabilitatea, monitorizarea si controlul.

Și anume :

    • La proiectele de importanță normală responsabilitatea rămâne până la ședința de audit-revizie finală în cadrul autorității contractante. Ședința finală este supervizată de o echipa din ANMP care face și evaluarea ex-ante și împarte responsabilitatea cu echipa autorității contractante.
    • La proiectele de importanță majoră responsabilitatea devine comună cu echipa din ANMP la toate ședințele de audit-revizie. După semnarea contractului livrarea se face de către ANMP.
  • Atât achiziția publică cât și proiectul/contractul poate fi încărcat cu responsabilitatea necesară pentru cei care îl gestionează astfel încât să stopăm derapajele, corupția, frauda. Pentru că această lipsă de responsabilitate manifestă cuplată cu soluții tehnice defectuoase, supradimensionări, etc. oferă spectacolul unor sisteme nefuncționale.
  • Trebuie să înțelegem ca prin achiziția publica trebuie sa achiziționam ceea ce avem nevoie la un preț la care sa obținem valoare pentru banii pe care ii cheltuim
  • Trebuie să înțelegem că nimeni nu va dori aceste schimbări: politic, operațional, tehnic.

Distribuie acest articol

29 COMENTARII

  1. Lipsește un mic amănunt din articol: scopul nedeclarat al investițiilor publice este sifonarea banilor publici. Printre funcționari statului există într-adevăr și multă incompetență, date find criteriile pe baza cărora au ajuns să ocupe acele funcții, dar politicienii nu au nevoie de funcționari competenți care să facă treaba cinstit, politicienii au nevoie de funcționari obedienți care să sifoneze banii publici așa cum li se spune.

    Un exemplu de la un ANAF regional, fără a fi nevoie de nicio investiție în teren: pentru o returnare de TVA ”pe nașpa” de 5 mil.euro, șpaga e de 1 mil.euro. Iar cea mai mare parte a șpăgii merge la politicianul care și-a numit protejații în funcții. Însă politicianul are grijă și de nevoile partidului, nu păstrează doar pentru sine banii primiți.

    • Va salut!

      Nu am niciodata argumente sau probe in a porni discutii de acel gen.
      Incerc sa cred ca daca totul ar fi transparent „CINEVA” nu ar mai admite aberatii de 10 milioane euro – kilometru de autostrada in campie
      Sau efort estimat de 200000 ore- om la un banal proiect software
      Sau asociatiile profesionale ar sari in sus
      Asa pare ca intreaga societate asuma niste costuri/preturi care ne ingroapa
      O zi buna

      Laurentiu

  2. Pentru Harald

    Sunt ferm convins ca veți fi deranjat de apariția a „cât mai mult stat” însă infrastructura mare este beneficiul statului și România nu este atât de matură încât să lăsăm în mod liberal la mâna privatului acest domeniu.
    Am făcut-o în zona de autostrăzi și a ieșit rău. Sunt însă întru-totul deschis ca angajatii Autorității Naționale de Management de Proiect- ANMP să fie individuali angajați de către sectorul public pe bază de proiect.(de altfel toți profesioniștii din sistemul propus pot fi din sistemul privat)

    • @Laurentiu Stelea – ce ați făcut în zona de autostrăzi ca să ”lăsați la mâna privatului”? Ați organizat o licitație la finalul căreia primul ministru a întrebat ”și șpaga unde e?” iar privatul a răspuns ”dacă o construiesc pe banii mei nu e nicio șpagă”, așa s-au împotmolit lucrurile.

      Iar acum se înalță tot felul de zmeie colorate gen ”las’că o facem cu chinezii”, dar chinezii nu dau șpagă la aranjamente din astea.

      Am mai dat exempluil ăsta de vreo 5 ori, viaductul de la Millau a fost ”lăsat la mâna privatului” și așa trebuie făcute lucrurile dacă vrem autostrăzi. Dar dacă vrem doar șmenuri pe bani publici, atunci nu avem autostrăzi. Simplu.

      • @Harald: autostrazile se puteau face demult daca exista vointa politica. N-au vrut sa le faca pentru ca interesul clasei politice in frunte cu PSD a fost sa tina Ro in subdezovltare. Ei stiu f bine ca in momentul in care le merge mai bine oamenilor, ei sunt maturati cu totii, toti dinozaurii de 30 de ani in pulitichia romana.
        In ce priveste autostrazile din bani UE, pai deja pana si oameni de la tzara cu scoala putina stiu ca nu le-au facut pt ca nu pot fura in voie. Fura si din banii aia, dar nu rasar viloaiele cu asa viteza, totusi.

        @autor: nu e nevoie de nicio comitzie si niciun komitet pt ca sa mearga treaba. E nevoie doar de niste unii care sa doreasca sa faca ceva pt semenii lor. Numai ca acei indivizi lucreaza cu drag si spor in momentul asta la propasirea si inaltarea pe noi culmi a unor frumoase tzarishoare din UE si de pe aiurea.

        • @Maximus – da, iar dacă era USR la guvernare, precis erau două autostrăzi la Poiana Largului și a treia la Borsec :)

          România nu are nicăieri volume de trafic la nivel de autostradă. M6 Toll lângă Birmingham are 55.000 de mașini pe zi, dar ar avea nevoie de 75.000 de mașini zilnic pentru break-even. M1 a fost construit în 1959 pentru 20.000 de mașini pe zi, dar astăzi ajunge la 140.000 de mașini pe zi. Poți să dai ca exemplu un tronson de autostradă din RO cu 50.000 de mașini pe zi?

          Se construiesc autostrăzi numai pentru șmenuri pe bani publici, iar dacă vrei să vezi costurile reale, vezi cu cât sunt plătiți subcontractorii. Practic, în România se construiesc autostrăzi în loc de șosele de centură pentru traficul de tranzit (Sibiu, Cluj, parțial Timișoara, parțial Arad).

    • Mai mult stat inseamna mai multe furturi, mai mare paguba, mai multi decidenti cu vile terminate si masini 4×4 la scara. Asta inseamna statul in RO: mie ce-mi iese/pica/curge! Nu-mi iese, nu se face! Statul dixit! Daca avem ceva dubii cand e vorba de privat, cu statul mergem la sigur, paguba e garantata.

      • Nu mi-e frică de furat, dar mă cutremur cînd aud cuvintele ”dăm drumul la investiții” sau ”privatizăm”! Asta înseamnă în România jaf organizat în rețea, scheme de devalizare rapidă și furt în cantități vagonabile pentru băieții care sînt la guvernare, indiferent de partid. Pocăiți-vă, plîngeți-vă păcatele și plecați în bejenie fiindcă mînia Domnului nu mai lovește cu potop, ploaie de foc sau nori de lăcuste, acum plînsul și scrîșnirea dinților vine atunci cînd satanele guvernării scot din teacă și ridică asupra țării sabia pe care stă scris cu litere de foc ”investiții” și ”privatizare”! Doamne, ocrotește-i pe români și nu-i mai pedepsi cu experți, consultanți fiscali, cinșpe mii de specialiști, tehnocrați oengiști, ingineri financiari și restul de operativi, acoperiți, lobbiști, trendsetteri și influensări, că mai e oleacă și facem și noi 40 de ani și tot prin pustii rătăcim!

        • Nu furtul in sine ma cutremura, ci faptul ca pentru un leu furat se face o paguba de 1000 de lei.Aici exceleaza din pacate natia, de am ajuns nepreche in lume, Iar ixecpertii, specialistii, facilitatorii si ailalti soareci de siloz, de nu-i mai incapae pamantul si-s veci nesatui, stau la temelia acestei urgii….

          Ideea ca minimum jumatate din orice cheltuiala publica se duce pe apa Sambetii indiferent ca e voerba de Berna sau Ouagadougou. Normal ca i se intorc omului matzele pe dos can vede cum uraciunea pustiiri mai gaseste ceva de jupuit (in numele eficientizarii, desigur!) din trupul si asa stors ca o lamaie al tarisoarei noastre… Mare noroc ca asist la masacru de la o distanta sigura..

          Aferim!

  3. „În opinia mea risipim banii în investiții publice majore de 20 de ani fără să evaluăm cum trebuie costurile, furnizorii, fezabilitatea…[…] Investiție – Acțiunea sau procesul de a investi bani in scopul obținerii de profit (care poate fi exprimat tangibil in bani sau intangibil in beneficii) ”

    Îndrăznesc să sper că nu se va supăra autorul articolului, dar opinia mea este cu totul diferită.
    Eu cred, spre exemplu, că sunt evaluate cum nu se poate mai bine costurile, furnizorii și fezabilitatea. Doar că există perspective variate asupra semnificației termenului „investiție”. Iar autorul pornește de la prezumția de bună credință a administratorilor averii publice, ceea ce este greșit, după părerea mea.

    Propun să pornim de la premisa că orice politici publice care presupun cheltuieli și investiții se fac nu pentru binele comunității, ci spre profitul decidenților politici. Din resursele extrase o parte este păstrată, o alta este transmisă oligarhilor și apropiaților acestora, iar o alta este alocată costurilor de funcționare a mecanismului cleptocratic (sunt recompensate persoane din aparatul de stat – de la funcționari, la lucrători în serviciile de informații șamd. – , agenți de influență din mass-media, sunt finanțate partidele etc,). Costurile, furnizorii și fezabilitatea, respectiv cantitatea de resurse publice furate și modul de însușire a lor, sunt extrem de bine evaluate de către grupul infracțional care a capturat statul de 30 de ani.

    Practic, nici o investiție publică în România nu este o unvestiție în sens propriu, ci o modalitate de extragere de resurse. Beneficiul public nici nu contează în mod real. Dacă se întâmplă să se și construiască ceva din fondurile alocate investițiilor (în termeni generali), este doar o întâmplare.

    România trăește o perioadă mai nefastă decât dacă s-ar afla sub ocupație strănă. În acell caz ocupantul ar fi fost interesat să construiască măcar câteva drumuri pe care să își transporte prada. Guvernarea cleptocrată nu este interesată nici măcar de așa ceva. Este un jaf continuu din averea publică, înfăptuit cu o ineficiență/risipă de-a dreptul tragică. Este nerealist să vorbim în acest context despre investiții publice. Mult mai adecvat este se le numim pretexte pentru jaf.

    • Salut

      Incerc sa modific doua lucruri :
      RESPONSABILITATEA care este DIFUZA si NEASUMATA
      BUNA GUVERNARE care nu exista

      Vreau ca INVESTITIILE sa fie INVESTITII avand o marja normala pe care o regasim pe tot globul si nu simple pretexte cum ziceti dumneavoastra sub umbrela anonimatului
      Vreau ca asociatiile profesionale care au coduri etice sa vada COSTURI pe viu si sa nu se mai ascunda sub umbrela „NU STIM”

      Multumesc

      • „…cum ziceti dumneavoastra sub umbrela anonimatului”

        Vă mulțumesc pentru atenția pe care ați acordat-o comentariului meu, domnule Laurențiu Stelea. El conține, de altfel, opinii asumate și exprimate începând cu 28 ianuarie și 12 februarie 1990, până astăzi. Știți fără îndoială că dorința dumneavoastră de a mă contacta și a mă cunoaște personal, dacă există, poate fi lesne dusă la îndeplinire. Toate cele bune.

        • Pentru CONSTANTIN

          Va inteleg si poate ca o cerere in Linkedin ar rezova cunoasterea
          Eu nu pot construi un articol in premisa ca totul e proiectat a fi furat
          Nu am probe
          LS

    • @Laurentiu
      UK e un exemplu foarte bun. Olimpiada din Londra 2012 e un exemplu. Calitatea, termenul și costurile au fost realizate în parametri stabiliți la început. Fiecare risc al construcțiilor a fost denumit și asociat cu prețuri. Se știa de la început care sunt costurile în anumite cazuri. Timpul scurt de realizare a avantajat (creșterea prețurilor e mai puțin periculos) acest fel de procedură.
      UK are LSE London Scool of Economics. Aici se predă PPP, de aici vin experți pentru Privat Piblic Partnership. Câți români s-au calificat aici la LSE în 29 de ani pentru PPP?
      Cred că prezentarea e bună. E o bază pentru a discuta.

  4. Mulțumim pentru alarmă și pentru sursele de informații externe. Sunt foarte instructive și interesante.
    Au mai fost inițiative similare… Parcă țin minte că pe vremea guvernului Cioloș a fost trimis corpul de control al primului ministru să centralizeze un tabel cu tot felul de informații foarte aliniate la aspectele semnalate în articol și care au pus în oarece încurcătură multe ministere. Din memorie: se cerea pentru proiectele de IT derulate în anii anteriori pe fonduri proprii sau pe fonduri europene să se listeze platformele, aplicațiile și licențele achiziționate. După care se cereau date legate de utilizare: procesele în care sunt folosite, număr de licențe utilizatori achiziționate vs folosite, frecvența folosiri acestora, dacă platformele mai există și dacă mai sunt active, etc. Cred că mulți au răsuflat ușurați la căderea guvernului Cioloș…
    Pe de altă parte felul în care sunt auditate achizițiile în România nu lasă loc de proiecte care depășesc bugetul și nici proiecte care nu ating toate obiectivele. Site-ul american menționat în articol (Our information technology investments at work, respectiv https://itdashboard.gov/) arată pentru fiecare agenție cifre subunitare pentru gradul de atingere al obiectivelor și respectiv procentul proiectelor pentru care s-a reușit încadrarea în buget… Așa ceva ar fi de ne-imaginat într-un proiect derulat la o instituție de stat și ar fi ca un fel de sac de box pentru ofițerii de la Curtea de conturi sau pentru ziarele și emisiunile de investigații. În consecință avem specialiști în vopsirea trandafirilor ( vezi Alice în țara minunilor ) sau în vopsit ciori astfel încât la sfârșit totul să pară OK în poză, iar Project Managerii români performeri ne-egalați world-wide în ceea ce privește gradul de reușită a proiectelor.
    Teamă mi-e că și agențiile/serviciile sugerate în articol (Autoritatea Națională de Management de Proiect, Registrul Activelor Digitale, Registrul național de proiecte de investiții publice de interes major) ar deveni repede astfel de specialiști, ar induce linii adiționale de raportare și s-ar popula rapid cu rude apropiate ale diferitelor persoane influente prin ministere, partide sau mafia gulerelor albe care căpușează cheltuielile publice. Personal, nu mai am încredere în nicio agenție de stat. Dar regăsesc în aproape fiecare instituție de stat cu care am de-a face persoane competente și determinate pentru realizarea unor proiecte performante. Din păcate acestea nu sunt în vârful organizației ci mai degrabă în nivelul doi sau trei al ierarhiei. Și trebuie să mențină un nivel de hărnicie rezervat astfel încât să nu supere prin exces de zel sau prin ne-aliniere la direcția indicată de politrucii de deasupra.
    Nu cred că soluția pentru România este dată de înființarea de noi agenții guvernamentale sau corpuri de control suplimentare față de cele prea multe existente deja. Cred că soluția ar fi dată de stabilirea unor politici publice adaptate realității, defalcarea din acestea a unor direcții și priorități care să fie transmise de ministere companiilor din subordine, definirea împreună cu acestea a unor proiecte majore ( care să supraviețuiască schimbărilor de guvern…) și un grad de libertate mai mare managementului companiilor pentru spargerea proiectelor majore în subproiecte cu risc controlabil cu competențele existente sau atrase și căilor de realizare: proiect intern realizat cu resurse proprii (ce ar fi să vedem ceva hărnicie în companiile de stat?), atragerea de experți abili prin contractarea de servicii externe (nu ar fi aici un loc mai benefic și poate chiar mai bine plătit pentru experții PMI decât înființarea unei agenții guvernamentale?) sau contracte de lucrări realizate de companii care sunt în stare să performeze în domeniul lor. Iar ca să ne asigurăm că totul decurge cum trebuie să raporteze directorii generali bi-anual câțiva parametrii cheie (nu procentul de cheltuire al bugetului asignat!) și odată la doi ani un raport detaliat de realizare a obiectivelor care să condiționeze prelungirea mandatului. Speranța ar fi că printr-o astfel de abordare „Generalii” ar fi nevoiți să-i găsească printre angajații din subordine pe cei capabili și determinați să facă treabă, să-i motiveze pentru atingerea obiectivelor ( cum oare sperăm să facem ceva în țara asta dacă și cel care trage este plătit la fel cu cel leneș sau cel șmecher ? ) și poate – văzând că un oarece procent din angajați se înhamă la treabă – se stârnește un curent de hărnicie și determinare prin ministere și companiile de stat… Determinare pentru a realiza ceva și nu pentru a învârti hârtii și rapoarte de dragul birocrației sau pentru a avea ce declara ca obiectul muncii în rarele ocazii când se mai fac astfel de chestionare cu ocazia reorganizărilor ( momente de mare transpirație și consum emoțional în companiile de stat…)…
    De altfel cred că sunt suficiente modele de guvernare eficientă a proiectelor majore… aș aduce în atenție, în plus față ce dele deja menționate în articol: Germania, țările nordice dar și…Municipiul Cluj-Napoca!

    • Salut

      Sa o luam pe rand :

      1. Guvernul CIOLOS din care am facut parte incerca sa indeplineasca Decizia nr. 170/2015 privind înfiinţarea Grupului de Lucru pentru Tehnologia Informaţiei – G.L.I.T., lucru nerealizat pana azi.
      2 . Daca ati fi citit cu atentie ati fi vazut ca tarile nordice sunt citate in articol: în alte șase țări europene pornind cu Norvegia – Governance Schemes for Major Public Investments Projects.
      (https://www.ntnu.no/documents/1261860271/1262010703/Concept_report_No47_WEB.pdf/673e28ce-fcbe-4781-a5c2-edb39e2397ea?version=1.0)
      3. Agentia propusa nu este obligatoriu sa functioneze cu PM de stat… Un proiect de 100 de milioane de euro necesita un Director de Proiect care poate gestiona aCEL PROIECT

      In rest nu pot urmari firul argumentatiei dvs.
      Eu propun sa facem ceea ce nu FACEM. Acum ne acoperim cu hartii fara a fi responsabili. Iar responsabilitatea pleaca de la asumarea opiniilor cu nume si prenume
      Multumesc

      • Ciudat, simt că autorul e deranjat de comentariile la articol, deși toate opiniile sunt exprimate cât se poate de politicos, iar din punctul meu de vedere toate sunt foarte aliniate la realitate.
        Cum zice și autorul… Să o luăm pe rând:
        1. Am admirat angajarea lucrativă a guvernului Cioloș, parcă simt că autorul crede că am criticat acel guvern și simte nevoia unei justificări…Acea activitate de inventariere despre care povesteam în comentariul meu o văd ca pe ceva bun și sunt convins că dacă rezultatele ar fi fost publicate ar fi ieșit ceva zarvă sau poate doar un șir postări acide pe Times New Roman și Facebook. Dacă inventarul era făcut pentru a se înființa o nouă agenție, stima mea pentru guvernul Cioloș începe să scadă.
        2. Referitor la menționarea țărilor nordice ca fiind țări eficiente în a derula proiecte majore, nu cred că am greșit, înțeleg că mi se reproșează cuvintele „în plus față ce dele deja menționate în articol”. Rog iertare.
        3. Referitor la „Agentia propusa nu este obligatoriu sa funcționeze cu PM de stat…”. Păi sistematic cei care au comentat, aici au ridicat semnele de alarmă. Nu vrem încă o agenție. Să se ducă PM-ul ca expert extern la compania care derulează proiectul, plătit fiind din bugetul acelui proiect, iar responsabilitatea să rămână a directorului general. Astfel responsabilitatea va fi clar a cui este! Iar dacă va dori să aibă mandatul prelungit, managerul nu va trebui să facă altceva decât să stârnească hărnicia printre subordonați.
        4. Referitor la „In rest nu pot urmari firul argumentatiei dvs.”. Ce pot să spun, rămâneți dator! Eu am făcut efortul să parcurg cu atenție tot articolul iar prima propoziție din comentariu nu e pusă acolo de complezență. Poate trebuia să separ ideile din fraze în propoziții mai scurte?
        5. Referitor la „responsabilitatea pleaca de la asumarea opiniilor cu nume si prenume” dar și la ceea ce văd sistematic în răspunsurile dumneavoastră la alte comentarii – ” despre anonimi numai de bine”, „cum ziceti dumneavoastra sub umbrela anonimatului” – haideți să dezbatem… In afară de faptul că Marian e chiar prenumele meu deci nu e un nickname, eu unul nu văd nimic rău în a dezbate ideile făcând abstracție de persoana care le emite. Cred că poate elimina un filtru de subiectivitate. Pe de altă parte nu sunt o persoană publică astfel încât numele meu să fie recunoscut de mase, să aducă greutate suplimentară ideii exprimate sau să aibă utilitatea de strânge voturi din bazinul electoral al celor care sunt de aceeași părere. Văd că așa au organizat administratorii site-ului Contributors modul de postare a comentariilor. Nu văd nimic rău, e în linie cu preocuparea generală privind protecția datelor personale, dacă cumva prin comentariul transmis am comis ceva ilegal, odată cu comentariul mi s-a cerut și adresa de email, furnizorul de internet poate extrage date despre locul din care am făcut postarea, deci voi putea fi găsit. Dar vin și cu o întrebare: nu cumva acest fel de atitudine este un sâmbure al ceea ce vedem atât de des în ultima vreme? Și anume proiecte care sunt supuse consultării publice pentru durate nejustificat de mici, orice reacție de la public sau ONG-uri este ignorată/redusă la absurd/ridiculizată, iar onor guvernul/ministerul/agenția își continuă imperturbabil(ă) inițiativa, indiferent de opiniile exprimate, având încrederea că știe mai bine ce e bine… Dacă țineți să se prezinte ca la raport în armată cei care comentează sau să solicite conform regulamentului superiorului permisiunea de a vorbi , pe mine nu mă interesează. Și tot ce pot să promit este că am să evit să mai comentez articolele dumneavoastră.

    • @Marian
      Germania e un exemplu greșit. La Berlin aeroportul construit de Landul Barndenburg și Berlin e întârziat cu 10 ani și se constată dublarea costurilor. Cei doi „Ministerpräsident” Platzek/SPD și Wowereit/SPD nu mai sunt în funcție.
      Un exemplu mai bun ar fi Elveția cu tunelul de 50 km pentru calea ferată. Trei tuburi de 50 km s-au realizat în parametri stabiliti: termen, calitate și preț. Germania întârzie cu 15 de ani calea ferată în valea Rinului cu legătura la Basel.
      Germania nu e un exemplu bun la investiții și construcții publice. Traseele de curent din Marea Nordului spre Sud (vânt și soare înseamnă ca se renuntă la curent din vânt) nu sunt realizate de muți ani. Procedurile publice la investitți mari în RFG nu sunt un exemplu bun.

  5. Lenin spunea odinioara ca statul socialist va fi o masinarie perfecta. Atat de bine intocmita, odata ce toate procesele si intreg aparatul administrativ sunt in functiune, incat chiar si o bucatareasa il va putea administra/conduce fara probleme. Doamne Iti multam, urmasii lui Lenin au clocit toate procesele si procedurile imaginabile. Au creat ditai aparatul administrativ, de se sparie gandul. Conducatori cu creiere de bucatareasa la buoane – puzderie. Care a fost rezultatul?! Pai un colpas epic.

    La o alta scara, autorul o ia pe aratura cam in acelasi mod. Lenin avea macar scuza ca pana la el nimeni nu pusese in opera elucubratiile ce-i zburdau lui pe sub chelie. Ei bine autorul nu prea mai are scuza asta. Stai si te intrebi cat trebuie sa bage cineva in vena (sau sa traga pe nas) pentru a extrage din putzul gandirii concluzia ca tot ce-i mai lipseste ditai aparatului administrativ romanesc pentru a trece de la conditia de tumoare maligna la cea instrument eficient in serviciul cetateanului, e tocmai o noua agentura publica si un nou munte de procese si proceduri peste alea in care se incurca deja ca broasca-n par ostirea de contzopisti ai patriei?! Va rog sa primit expresia sincerei mele compasiuni…

      • Oricand cu placere!

        P.S. Recunosc ca ne caim… Da’ nu ne putem abtine :) Bag seama ca traiti de pe urma prapadului din administratia de stat si ca orice diminuare a acestuia va pune in pericol existenta tihnita. Cred ca totusi trebuie sa punem interesul public deasupra considerentelor de ordin personal…

        Toate cele bune!

          • Ei lasati nu fiti chiar asa de sfios!

            Pai cum adica sa diminuati bunatate de aparat de stat?! Pai nu scrieti negru pe alb tocmai in articolul asta ca militati pentru infiintarea un ei noi agentii guvernamentele (adica umflarea aparatului de stat) pe langa alea infiintate mai de mujlt si care trudesc deja de decenii de le sare basca ca sa faca viata cetateanului ce decarteaza ca prostu’ la bugetu’ statului o viata mai bun si mai vesela :) ?!

  6. Cred ca inainte de a face analize pe proiecte complexe ar fi absolut intructiv de analizat un proiect relativ simplu: achizitionarea de hartie igienica in institutiile de stat. Cum se stabileste necesarul, cum se realizeaza achizitia, cum se urmaresc rezultatele, cum se monitorizeaza derularea proiectului etc.

    • Cred că mai bine ne inspirăm de la McDonalds, la capitolul ăsta. Par să fie ceva mai eficienți, nu li se termină hârtia niciodată și nu cred că la ei se monitorizează derularea vreunui astfel de proiect :)

  7. Salut

    Germania as zice ca e dezastruoasa la lucrari publice
    https://www.spiegel.de/international/business/disastrous-public-works-projects-in-germany-a-876856.html
    Recunoscand aceste lucruri Germania are o abordare similara celei propuse de catre autor
    Construction of Major Projects Reform Commission
    To ensure that
     the public develop greater confidence in major projects,
     public funds are spent efficiently and
     the good international reputation of the German planning and
    construction industries is preserved
    the Federal Ministry of Transportation and Infrastructure founded the
    „Construction of Major Projects Reform Commission” in April 2013.
    http://vlaamsewaterbouwers.be/_library/_files/03-Thilo_Wachholz.pdf

    Care au fost cauzele identificate si multe altele in lucrarea de mai sus

    Multumesc
    LS

  8. Exista raportea de audit ale sistemului informatic care sustine activitatea CNAS?

    Conform Regulamentului de Organigramei si Functionare (ROF) al CNAS exista o Directie de Audit Public Intern aflata in subordinea presedintelui CNAS.
    Una din atributiile acestei directii este de auditare, cel putin o data la trei ani, a sistemelor informatice (conform ROF – inlcusiv celui din 2011). – Aici presupun ca sunt acoperite si procesele IT.
    Ar fi interesant de aflat daca:
    – planurile de audit pe un ciclu de 3 ani acopera sistemele informatice informatice critice;
    – care snut concluziile rapoartelor de audit ale sistemelor informatice si opiniile auditorilor (de la punerea in cunctiune a sistemului si pana in prezent);
    – daca aceste rapoarte de audit au fost prezentate atat presedintelui cat si consiliului de administratie;
    – desigur, care sunt certificarile relevante (pt auditul unui sistem informatic) pe care auditorii coordonatori le aveau la momentul auditului (Auditor intern ISO 27001 si ISO 20000, Certificare CISA, ITIL).
    – Exista si rapoarte de audit IT realizate de echipe de auditori IT independenti? Daca nu, de ce nu?
    Avand in vedere ca au trecut un nr. semnificativi de ani (cred ca aprox. 8-9) de cand a fost implementat sistemul PIAS, ma astept sa existe deja cateva rapoarte care sa acopere componentele critice ale acestui sistem.(SIUI, SIPE, CEAS și DES, etc),

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Laurentiu Stelea
Laurentiu Stelea
Absolvent MBA – Management Financiar la City University Seattle, 2005. Absolvent Master în Inginerie Mecanică la Academia Tehnica. Are un certificat in Project Management - The Open University livrat de către CODECS Lucrează in domeniul industriei digitale de peste 28 de ani, începându-si cariera ca și Business Analyst si Software Developer in cadrul Ministerului Apărării Naţionale. A continuat să lucreze in cadrul Ministerului Apărării, unde a condus diferite departamente IT în cadrul Statului Major al Forţelor Terestre şi Comandamentului Logistic. Începând cu anul 1997, Laurentiu a început sa lucreze in sectorul privat pentru importanți furnizori de software sau integratori de sisteme informatice: ICL, Fujitsu Services, SAP, Oracle, CA, etc. În anul 2016 a fost numit ca Secretar de Stat in Ministerul Fondurilor Europene, actual fiind implicat in consultanţă şi constituirea unei asociații a industriei digitale.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro