marți, aprilie 20, 2021

ADN bolsevic: Despre Ruth Fischer (1895-1961)

Arthur Koestler writes about her in his memoirs. Born in December 1895, she came from a distinguished Viennese Jewish family. Her father was a university professor. She was well-educated, fell in love with the Messianic dream of a world revolutionary redemption. In the early 1920s, Elfriede Eisler joined the Austrian Communist Party with card number 1. The she became Ruth Fischer, moved to Berlin and, together with her partner Arkadi Maslow, tried to carry out Stalin’s plans for a German revolution. More precisely, they failed catastrophically. In 1926, prompted by Stalin and his pointman on Germany, Karl Radek, Fischer and Maslow attempted the insurrectionary tactic. In his „Memoirs oif a Revolutionary,” Victor Serge wrote: „Ruth Fischer, Arkadi Maslow, Heinz Neumann and Arthur Rosenberg believe that their hour had come.” After his expulsion, Arthur Rosenberg wrote a remarkable history of Bolshevism.

The Comintern singled them out as culpable for the disaster. Heinz Neumann joined the Ernst Thalmann faction and became, in the early 1930s, the head of the KPF parliamentary faction. He was married to Margarete Gross, ex-wife of Rafael Buber, philosopher Martin Buber’s son. Neumann was a Stalin favorite until the Great Terror. He was executed, like so many other German communist refugees, during the Great Terror. Margarete and Ruth knew each other quite well. Margarete’s sister, Babette, was married to Willy Munzenberg, the „red millionaire”…

Once they broke with the Stalintern, Fischer and Maslow became pariahs. Even after the divorce with the KPD and the Comintern, she continued to attack the Weimar Republic. For the Stalinists, she was a despicable renegade. For the Nazis, a Marxist Jewish enemy. For the liberals, an irresponsible critic of democratic institutions and values. As historian Jeffrey Herf once put it, at an hour when the Weimar Republic desperately needed friends, Ruth Fischer decided to attack it.

She had two brothers: Gerhard, a Stalinist propagandist, and Hans, an outstanding composer. Gerhard spent the war years in the US and was involved in espionage eactivities. Hanns emigrated to the US too and then returned to East Germany where he wrote the DDR’s anthem. Ruth was not a real theorist, but she knew very well the history of the radical Left in Germany. During the early years of the Cold War she wrote a book destined to become a classic: „Stalin and German Communism.” She testified against former comrades in front of the House Un-American Activities Committee. In private correspondence, she referred to Gerhard and Hanns as „ex-brothers.” Her son was horribly tortured by the Gestapo.

Hannah Arendt disparagingly mentioned her obnoxious remark about Luxemburgism as a syphillis within the German revolutionary movement. She was no Rosa. By the end of her life, she was enthused with Khrushchev de-Stalinization. She died convinced that a non-Stalinist socialism had a future. She never fully broke with Bolshevism and never fully accepted liberal democracy.

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Excelent, domnule Tismaneanu.
    Si inspaimantator.
    Comunistii germani, supunandu-se orbeste ordinelor Moscovei (vedeti teoriile lui Suvorov), l-au adus la putere pe cel mai amarnic dusman al lor.
    Asa voia tatucul.
    Destinul celor ramasi fideli Moscovei n-a fost mai bun (Neumann). Ei s-au refugiat la Moscova, unde au fost executati, iar cei care au fost incarcerati si trimisi in Gulag au fost, in 1939, predati lui Hitler, putand astfel sa se bucure de avantajele ambelor sisteme concentrationare, comunist si nazist.

  2. Foarte trist, cunosc destui care au gândit astfel, comunismul a fost, este și va fi în continuare o religie, cu zeii lui, Marx, Engels, eventual Lenin, nu Stalin, deși Lenin nu părea mai bun, nici Marx nu era niciodată un iubitor de oameni. O religie nu poate fi combătută cu argumente logice sau argumente istorice. Oricum istoria lui Ruth Fischer este exemplară pentru „ORBIREA” unor sinceri aderenți ai religiei marxiste. Ne întrebăm , care dintre religiile din ultimele secole a dispărut? NICIUNA. Sunt curios cum va evolua și religia comunismului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Înapoi la „dreptul forței”. Rusia și China pariază riscant pe declinul și neputința Americii de a le înfrunta

Rezumatul în 10 puncte: Pentru a mai putea conduce lumea și în secolul XXI, SUA trebuie să câștige...

Egalitatea de șanse și egalitatea de rezultat – problema Tigru și Dragon

În filmul „Tigru și Dragon” un luptător Wudang ajunsese să fie considerat de mulți invincibil. Pe lângă stăpânirea artelor marțiale la perfecție,...

Mult așteptatul declin al pandemiei în țările europene s-a declanșat. Locul României

1.Introducere  2. Experiența a trei țări cu declin ferm și durabil  al pandemiei 3. Țările europene 4. Locul României 5. Perspective și...

Cine pierde în urma actualei crize de orgolii?

Alianța USR-PLUS a comis greșeala ca de-a lungul celor aproape 5 luni de când e parte la o așa-numită coaliție de guvernare,...

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro