Vara se cern profesorii preuniversitari din România. Tradiția, dacă se poate vorbi în acești termeni cu pretenții, a adunat ceva timp de când există. Dacă în deceniul 1991-2001, examenele de angajare în sistemul preuniversitar de învățământ aveau loc în cadrul unei organizări ,,pe hârtie”, permițând o groază de mișmașuri birocratice prin dosare și registre, pe listele de posturi scoase la concurs, mușamalizate ca ,,explicabile erori umane”, de aproape un sfert de secol beneficiem de ,,munca pe calculator”, de ,,salvarea generală” prin digitalizare. În ciuda adevărului elementar că digitalizarea nu este sinonimă cu transparența și aplicarea corectă a legilor, publicul educat și middle-class îmbrățișează ideea-colac de salvare că ,,mai puține hârtii, mai rapid procesul de funcționare a statului”. E sigur mai puțin costisitor ca timp, dar este oare mai eficient? Depinde de calitatea profesională a funcționarului român, care este, de regulă, la piciorul broaștei din punctul de vedere al competențelor dovedite iarăși și iarăși, până la exasperarea cetățeanului. De fapt, sursa principală de disfuncționalitate a activității uzuale a statului român o constituie personalul slab educat academic, prost pregătit conform ,,fișei postului” și dispus la încălcarea sistematică a legilor, dacă se poate extrage un folos personal de oarecare însemnătate. De aici rezultă, pe bună dreptate, performanța submediocră și, pe alocuri, îngrijorătoare, alarmantă și stupefiantă a angajatului la stat. Ori cu informatizarea volumului de muncă, ori cu mult consum de hârtie semnată și ștampilată, acel Beamtenstaat democratic, corect și la timp nu există în România. Oamenii sunt măsura tuturor lucrurilor, iar la noi se măsoară în termeni de metehne românești, conform unui ius gentium nescris, unui cod natural al înapoierii liber consimțite, unei barbarii de care nu ne e rușine.
Cazul recent al tinerei profesoare din Constanța, care a fost prost informată și ghidată eronat de inspectorul de resurse umane din inspectorat[1], surprinde articulațiile unui sistem care toacă mărunt cariere și distruge orice meritocrație prin reprezentanții săi politici, căci inspectorul nu este, din nefericire, un profesionist onest în România, care supervizează, îndrumă și ia decizii, ci un aparatcic de partid cu misiune de ,,a le ține pe toate sub controlul politico-administrativ – pace și liniște pentru noi”. Nu contează prea mult numele persoanelor în comparație cu situație în sine, care, nu ne îndoim, se reproduce pe scară largă în fiecare inspectorat din România. Dezinformarea cu rea-voință constituie nucleul tare al conservării stabilității sistemului. Din cunoașterea eronată, incompletă rezultă manipularea și perseverența în primitivism. E adevărat că nici publicul vizat de aceste practici, adică profesorii copiilor noștri, nu înțelege ce i se întâmplă și nu ia măsuri să se protejeze măcar minimal. De o parte ,,șmecheria” obraznică a celui care deține o funcție, de cealaltă ,,prostia” naivă și vulnerabilă a victimei de ocazie. Faptul că un absolvent de master, dar care nu a susținut încă examenul final – deși are emisă o adeverință de absolvent al cursurilor de masterat urmate – întrucât acesta este programat la o lună după depunerea dosarului pentru examenul de ocuparea a unor posturi, este sfătuit să își completeze pe cerere studiile la nivel de licență, uitând să fie informat cu privire la imposibilitatea de a putea alege un post la liceu fără studii absolvite de masterat în domeniu, limitându-i-se astfel opțiunile de angajare, denotă superficialitate la prima vedere și riscă să dea naștere la bănuieli legate de corupție și alte aranjamente din culise. Tranzacționarea posturilor bugetare este, din păcate, o practică în statul român. Căutătorii de sinecuri și paznicii șandramalei își fac complice cu ochiul. Câte povești nu putem depăna în acest loc? S-ar putea scrie o istorie instituțională pornind numai de la această variabilă. Cui îi pasă?
Posturi întregi listate la concurs în primăvară, dar care dispar subit de pe orbita birocratică la ședințele de opțiuni din iulie-august, păstrate pentru o cunoștință de vârstă a treia sau o nepoțică a directorilor din școală, posturi rezervate pentru soții de ofițeri, plecate în misiune cu soțul de cel puțin zece ani etc., acestea sunt mărunțișuri pe lângă ce se petrece în departamentul de resurse umane din inspectoratele noastre școlare. Nimeni de mai sus nu verifică ce e mai jos (a menține liniștea – idealul inspectoratelor școlare din România, de parcă am vorbi în termenii unui program de noapte la o asociație de locatari), deși ne plângem că avem un deficit de profesori în mediul rural sau de anumite materii, cum ar fi din categoria științelor naturale (fizică, biologie și chimie). Școlile caută profesori de matematică, dar doritorii sunt mai puțini decât cererea reală pentru că pe lângă salariul modest, procesul de selecție este în ceață și neconcludent. Cui îi pasă?
Dincolo de examenele aberant de nerealiste, croite după tiparul unor minți șablonarde și fără experiență de lucru cu elevii din clase, a posturilor puține și instabile, avem pacostea inspectorilor care gândesc și acționează precum la Constanța în articolul citat. Dacă s-ar aduna presa din țară care semnalează anual abaterile și neregulile din inspectoratele școlare, ne-am confrunta cu o mapă suficient de voluminoasă pentru a îngădui demiterea multor inspectori. Intervenția procuraturii ar fi de dorit în multe locuri, dar procurorii României au altele pe cap. Aceștia se luptă de nu mai zoresc cu ,,marea corupție”. Însă toate acestea nu vor avea loc în țara noastră, oricât ne-am dori-o. Oamenii sunt asigurați de ,,un spate” tare. Clicile funcționărești pot sfâșia în libertate în continuare. Sistemul e mort, dar încă poate hrăni unele guri hulpave. Cui îi pasă?
În mod normal, părinții și profesori ar trebui să protesteze în fel și chip pentru practicile celor care manageriază sistemul de învățământ. Se pare că avem alte griji decât cele privitoare la starea educației de stat în România, un concert, un city-break sau o ieșire la iarbă verde. Cui îi pasă că ne distrăm printre ruinele propriei neputințe de a construi ceva împreună?
[1] https://cugetliber.ro/mobile/stiri-cultura-educatie-strigat-disperat-al-unei-tinere-profesoare-catre-isj-constanta-vreau-sa-mi-se-faca-dreptate-486784
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Continutul textului pare a avea sens dar el spune lucruri generale si foarte cunoscute, fie si imaginativ ,de catre fiecare dintre noi .„Lantul slabiciunilor ”este bine cunoscut de multa vreme si stim cu toti cum, in Romania zilelor noastre ,o mina spala pe cealalta si amindoua obrazul .Solutile sunt cunoscute nu numai pentru zona de invatamint .Punerea in valoare a invatamintului particular , micsorarea personalului auxilar si a celui ce asigura functionarea invatamintului de stat . Noua lege a Invatamintului este cea care va aviza dezvoltarea viitoare a competentelor .Avem din nou de asteptat .Un rezultat imediat nu poate aparea peste noapte .Responsabilizarea „invatatorului” este miza . De criticat este usor dar solutiile trebuiesc sa apara din interior .Indiferent cit de bune sunt legile doar cei responsabili de aplicarea lor pot produce schimbarea .Din pacate vechile metehne nu se uita usor. Privind la „restul ”vedem cum implicarea UE incerca sa ofere Romaniei nu numai un parcurs democratic dar si o dezvoltare fara de precedent .Obligatiile asumate in cadrul PNRR , pe masura implementarii acestora , vor produce mari modificari in societate .Termenul final se apropie si noi toti , cu mici exceptii ,ce deja apar ca si exagerari, pe la unele televiziuni , vom purcede la a schimba Romania .O serie intreaga de cetateni nu doresc sa isi asume nevoia imediata de solidaritate .Viata ii va invata ca nu le este fericita decizia de a te impotrivi majoritatii chiar daca primesti uneori ajutor din partea unor formatori de opinie .Buba se va sparge .
de ce s-or lupta pentru niste posturi asa prost platite si cu atitea obligatii?
oricum, rolul inspectoratelor este depasit; mai bine desfiintate; lasati scolile sa se conduca singure, impreuna cu parintii! mai dati bani de la buget unor banditi…
Foarte bine punctate aceste adevaruri de catre autor. Ce ma intriga cel mai tare este lipsa de reactie ai parintilor. Sa faca scoala cum o fi ca mai departe vom vedea. Dar si in invatamantul superior si in cercetare lucrurile stau si mai prost.
Romania nu mai este capabila sa construiasca nimic. Gata, s-a terminat cu orice constructie. Romania a atins maximul evolutiv inainte de „era noului PSD”, atunci cand inca DNA-ul mai functiona, iar AUR nici nu exista. Atat s-a putut si atat s-a facut. Pleaca romanii pe capete in tari vestice, oameni care aveau o situatie financiara buna in tara lor, dar care au preferat sa traiasca in tari mai civilizate, iar copiii lor sa urmeze scolile din aceste tari.
Apropo de pile si relatii, acestea sunt activate chiar si atunci cand unii profesori (mai „batrani”) vor sa lucreze in scoli din afara, mai precis scoli europene care apartin institutiilor europene si sunt finantate de catre acestea. Acesti profesorasi trag sfori in Romania, pe la inspectoratele scolare locale, pentru a putea pleca pe un post la scolile europene. Oameni care n-ar trebui sa fie intr-o scoala europeana pe diferite posturi, oameni cu mentalitate arhaica din anii 80-90 care polueaza aceste scoli in care invata copii de diplomati, de functionari UE, educati in sistemele vestice si neobisnuiti cu oferirea de cadouri profesorilor pentru o „imagine” mai buna. Caracatita invatamantului romanesc isi intinde tentaculele si prin alte capitale europene, nu doar in Romania. Voila!
Știu că președintele și miniștrii primesc niște sinteze ale presei în fiecare dimineață (Băsescu primea și stenogramele discuțiilor adversarilor, dar și ale supușilor lui din PD). Mă gândesc, așadar, că și consilierii prezidențiali (mulți cu vocație de ministru!), ar trebui să citească ce se scrie pe-aici, pe Contributors. Nu mai zic de consilierii ministrului educațiunii naționale. Sunt niște ani de când citesc Contributors și nu țin minte să fi citit un articol-răspuns scris de vreo mărime administrativă sau executivă. Nici politica platformei nu este aceea de a publica interviuri (răspunsurile obținute ar aduce multă limbă de lemn, logică șchioapă, ipocrizie, n-am îndoială). Dacă vreun autor al platformei a fost vreodată invitat la o discuție de un înalt oficial în cauză, să ne spuneți și nouă …
Deși am o vagă impresie că cineva se ocupă de revista presei cu foarte mare atenție, împarte autorii în favorabili și ostili și cred că și comentatorii au/avem profile și suntem împărțiți în categorii. Pentru că unele lucruri se fac serios în România. De către oameni pentru care un venit de câteva mii de euro pe lună de la stat este ceva mult mai palpabil decât viitorul României.
Cred că mai întâi ne trebuie un președinte educat, un ministru al educațiunii naționale care să nu gândească ca Moș Teacă și consilieri care să aibă din ce consilia.
„Dacă vreun autor al platformei a fost vreodată invitat la o discuție de un înalt oficial în cauză, să ne spuneți și nouă …”
https://www.contributors.ro/o-propunere-si-o-programa/
Fa o sinteza cu cei care iti par mai ancorati in realitate fie si pe subiecte distincte dintre cei care comenteaza ca sa vedem ce atitudine politica preferi . Multe comentarii sunt practic corecte tinind seama doar de informatiile de care dispunem .Ar fi interesante aceste pareri .
Contributors este o platforma in care multi romani de calitate si caracter au scris multe adevaruri din cele mai diverse domenii. Foarte multi din experienta proprie acumulata aci sau in alte tari au dat solutii si exemple. Altii au comentat doar de pe margine si de multe ori aiurea. Pe guvernanti, de la marele sef, ministere, agentii guv., prefecti, presedinti de cons.judetene, Academia Romana nu intereseaza. Chiar daca ar citi, Romania este prea mult anchilozata pe grupuri de interese, politizata oana la prostie iar solutiile propuse le distruge increngaturile mafiote. Ca exemplu recent, atitudinea Ministerului de Finante si ale salariatilor sai, de parca ei sunt alfa si omega tarii. Restul poate sa se duca naibii.
Pentru cititorii de pe acest blog recomand de pe blogul „republica” sa citeasca articolul dlui Cezar Gheorghe” De ce va taxeaza ?! Pentru ca meritati……Adevarul bine spus dar daca nu ne trezim tot asa vor fi si in urmatorii 30 de ani.
În sistemul academic, ca și în sistemul de Justiție, se constată că sistemul însuși NU poate/știe/vrea să se autoreglementeze. Mai mult, vrea reglementarea din exterior, de la altcineva, eventual prin forța legii. NU domnilor, reglementati-va singuri! Dar nu VREȚI, vă place așa. În timpul ăsta, educația și justiția sunt la pământ. Bătaie de joc.
Mda, i-am tot auzit pe diversi, recent, ca invatamantul romanesc nu performeaza din cauza de salarii mici. Onor-sindicatele „independente”, adanc politizate, n-au protestat impotriva inspectorilor scolari si directorilor de scoli numiti 100% politic, ci au facut greva pentru salarii mai mari. Salarii mai mari, pentru aceiasi oameni, la fel de incompetenti astazi, ca si ieri.
Ca in mai toate organizatiile patronate de stat, conducerea invatamantului romanesc este un refugiu pentru lingai incompetenti, dirijati politic. Asta in timp ce dascalii autentici se imputineaza, limba romana se degradeaza, creste procentul de analfabeti functional ce termina liceul, iar fetele de doispe ani au vocabularul birjarilor de acum un secol…
Politizarea excesiva a tuturor domeniilor a fost defectul principal al functionarii societatii comuniste din Romania, in ultima ei parte. Din pacate, politizarea a continuat la fel de intens dupa 1989. Inclusiv in domeniul invatamantului, asa cum bine puncteaza autorul.
De aici execrabila functionare a tuturor domeniilor, inclusiv Invatamantul, fiindca politizarea a generat mediocritate, impostura, coruptie.
„Revolutia” din 1989 nu a fost pregatita de o grupare care sa exprime nemultumirile societatii, care sa aiba niste obiective de indeplinit dupa reusita ei. A fost o revolta populara, probabil si ea provocata, de care au profitat rivalii lui Ceausescu si niste nomenclaturisti puusi pe capatuiala.
Nu a fost o adevarata revolutie. Ce-ar fi sa facem o revolutie adevarata?
Cel putin, aceasta libertate o avem. Dar… oare de ce n-o folosim?
… deoarece majoritatii ii lipseste exact educatia necesara pt a intelege ceea ce este libertatea
si indeosebi cum poate fi exprimata/folosita pt a imbunatati lucrurile (starea de fapt).
Politizarea si/sau coruptia generalizata sunt efecte.
Cauza? Aceeasi lipsa de educatie.
Adevarata intrebare: de ce aceasta lipsa (de educatie)?
Deoarece, dupa generatii intregi de fractura a logicii elementare si gogosi nemuritoare prezentate ca revelatii istorice obtii peste 80% de analfabetism functional.
Bonus: scaderea calitatii structurii genetice.
Remember: va mai amintiti procentul cu care a castigat iliciescu in 90?
Intr-un excelent serial de spionaj se spunea „ultima întrebare (problemă) e cea importantă”. de o treime de secol – același lucru – cauza tuturor relelor: Iliescu (și procentul lui din 1990) Dă bine, doar aici „toți suntem de dreapta”