marți, octombrie 19, 2021

Alba-neagra cu Master Planul de transporturi

Rareori am văzut scandal ca la lansarea ofi­cială a Master Planului de transporturi: pro­iec­tele propuse pur şi simplu i-au scos din sărite pe transportatori, producătorii de maşini, şo­ferii, publicul larg, şi pe bună dreptate. Master Planul de azi e cu totul altfel decât va­rianta de ieri, n-are sens pen­tru beneficiari şi pare scos de-a dreptul dintr-o cutie nea­­gră cu mecanisme acce­si­bile doar ministerului, nu ne­iniţiaţilor.

La ce ne trebuia, de fapt, acest Master Plan? Ideea cea mai importantă era să avem o dată nişte priorităţi clare, „apolitice“, pentru prin­cipalele proiecte, care să reziste pe hârtie şi în practică mai mult decât un mandat de mi­nistru. Nu că pri­o­rităţile n-ar fi vizibile şi de pe Lună, de pildă, pe rutier sunt cam aceleaşi de la un studiu IPTANA din 1969 încoace; dar, mai ales în condiţiile speciale de la noi, e musai să existe o bază obiectivă, greu contestabilă, ca să ne ţinem de priorităţi pe termen mai lung şi să terminăm o dată nişte bucăţi de şosea. Fie­care ministru şi-a fă­cut propria strategie, bun prilej să se încheie noi contracte pe sute de milioane pentru stu­dii de fezabilitate, cu va­la­bilitate limitată, nu­mai bune de aruncat la coş în doi-trei ani, da­că nu se construieşte ni­mic şi repede pe baza lor. Rostul Master Pla­nului era tocmai să ofe­re acea fundamentare obiectivă şi puţin con­testabilă, cu date, cifre, calcule, pentru prin­ci­palele proiecte, în aşa fel încât să nu-i fie uşor următorului ministru să vină cu alte idei şi s-o lu­ăm de la capăt în fie­care an.

Problema e că acest Master Plan o fi orice, numai „fun­damentat obiectiv şi bătut în cuie“ nu pare. Pe lângă valul de proteste din partea celor direct interesaţi, acest lucru se vede şi dacă ne uităm şi com­parăm două variante con­siderate, ambele, aproape de final: „lista scurtă“ produsă în august, anul trecut, şi priorităţile de azi. Să luăm cazul infrastructurii rutiere: în august 2013, „lista scurtă“ de proiecte prioritare cu­prindea, în ordine:

1) Centura Bucureşti Nord (autostradă)

2) Centura Bucureşti Sud (au­to­str­adă)

3) ocolire Câmpulung Moldovenesc

4) autostrada Comarnic-Braşov

5) autostrada Craiova-Piteşti

6) ocolire Rădăuţi

7) ocolire Si­ghişoara

8) ocolire Vatra Dornei

9) au­to­strada Sibiu-Piteşti.

Abia pentru după 2020, proiectele posibile erau:

1) ocolire Bistriţa

2) autostrada Gilău-Borş (porţiune din au­to­stra­da Transilvania)

3) drum expres Arad-Ora­dea

4) autostrada Braşov-Sibiu

5) autostrada Ploieşti-Comarnic

6) autostrada Bucureşti-Ale­xandria-Craiova

7) autostrada Craiova-Ca­lafat

8) autostrada Ploieşti-Buzău-Focşani-Bacău-Suceava-Siret

9) autostrada Braşov-Bacău

10) autostrada Bacău-Iaşi-Ungheni

11) autostrada Turda-Tg. Mureş-Iaşi-Ungheni.

Nu discutăm acum dacă proiectele din august 2013 erau sau nu priorităţi reale (de fapt, cam acestea au fost şi obiecţiile atunci – în esenţă, că priorităţile nu se fundamentează pe nimic, că preiau fără discernământ pr­e­fe­rinţele ministerului şi nu analizează niciun alt posibil proiect în afară de cele livrate de-a gata de ai noştri; că nu analizează critic ipo­tezele pe care s-au construit acele proiecte, nu pornesc de la o analiză a nevoilor, nu ara­tă din ce s-ar acoperi cheltuielile operaţionale şi de întreţinere, nu explică nicăieri cum s-au calculat indicatorii elementari după care se stabilesc priorităţile, de pildă, rata internă a rentabilităţii). Ce contează e că, folosind exact acelaşi model şi cumva doar manevrând coe­ficienţi şi ipoteze inaccesibile muritorului de rând, rezultă cu totul şi cu totul alte priorităţi, şi care – bonus – par să şi sfideze bunul simţ al utilizatorilor:

1) autostrada Sibiu-Braşov

2) autostrada Ploieşti-Comarnic

3) autostrada Cra­iova-Piteşti

4) autostrada Comarnic-Bra­şov

5) lărgire la patru benzi centura Bu­cu­reşti Sud.

Toate (cu excepţia centurii Bu­cu­reş­tiului, însă pe care o propunem la standard mai scăzut, de drum expres) sunt proiecte în afara reţelei prioritare europene, de parcă e mai probabil să fi greşit toată UE când şi-a stabilit priorităţile, nu ministerul din România şi consultanţii săi. Pentru minister, priorităţile pe care le vede Europa sunt pentru după 2020, şi ca drumuri expres în loc de au­to­străzi (Bacău-Suceava, Buzău-Focşani, Sucea­va-Siret, Lugoj-Craiova şi, abia în cele din ur­mă, Sibiu-Piteşti). Folosind exact acelaşi mo­del şi învârtind netransparent coeficienţii, re­zultă o listă cu totul nouă, din care un singur proiect din cele iniţiale se mai găseşte acum pe lista priorităţilor pentru 2020; avem pro­iec­te prioritare care, la prima mână, nu păreau să fie priorităţi nici până în 2030; şi aproape toate proiectele de autostrăzi din varianta iniţială s-au transformat din condei în şosele de standard mai scăzut.

În alte cuvinte, Master Planul eşuează în prin­ci­pala sa misiune: cea de a oferi priorităţi cla­re, stabile, greu contestabile. Despre ce sta­bi­li­tate poate fi vorba, când acelaşi model dă ori­ce listă vrea ministerul, azi una, mâine al­ta? Cât de credibil e un Master Plan care nu scoate drept prioritar proiectul autostrăzii Pi­teşti-Sibiu şi e nevoie de scandal public ca mi­nisterul să promită că-l va lua în calcul? Fap­tul că Master Planul nu oferă minima garanţie a stabilităţii de la un an la altul e un motiv suficient pentru Comisie să se gândească de două ori, înainte să ne mai dea vreun ban.

Articolul a apărut în Revista 22, www.revista22.ro

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Oricum, nu se va alege nimic din el, va ramane pe hartie, ATAT!
    Ca si celelalte „PLANURI” ale celorlalte guvernari anterioare!

  2. NU Comisia, UE, isi stabileste, seteaza, PRIORITATI si culoare prioritare de transport – ori coridoare integrate de transport rut-fer-fluvial-maritimaerian – ci statele EUROPENE (chiar si nemembre – vezi Serbia/ Ungaria care a inceput inainte de a deveni membra) fac propunerile… Propuneri de regula acceptate, exact cum sunt ele propuse, de catre Comisie si notate ca prioritati pana la dermenul de… dupa care urmeaza alte variante ale PRIORITATILOR.
    De ce nu a facut si Romania niste propuneri ca: E85 sa devina culoar de transport european prioritar, Cra io va Bel grad de asemenea Kiev-Oradea-Timisoara Belgrad, tine de ratiunile celor care au reprezentat si reprezinta ROMANIA la masa unde se fac acele propuneri si de conjuncturi…

    AL-te pro puneri!?
    … Autostrada Baia MARE – SATU mare?, unde e, de ce nu E!
    …deci Autostrada Baia-Satu sa fie prioritara?
    Numarul 55. deci:
    Baia-Satu prioritate de gradul 1:0:0 pana in 2020, da, tovarasi.
    Deocamdata toata lumea trebie sa ajunga la Ungheni, prin Gheraieshti daca se poate, la noul buric al universului in care se va muta noua capitala europeana a Uniunii Europene!

  3. Cred ca in afara de Romania nicaieri intr-o tara a UE nu-si dau cu parerea toti neispravitii ajunsi printr-o conjunctura ministri despre probleme pe care nu le cunosc. Ba mai mult, isi mai si aroga rol de specialisti. Pare greu de crezut, dar Ioan Rus – inginer la baza – nu pare cu nimic mai competent decat jalnicul Dan Sova, de profesie prieten cu premierul. Pana si seriosul actual ministru al transporturilor pedaleaza pe bicicleta fara roate a predecesorului sau si ne asigura ca zbarnaie cu 100 km/ora. E noaptea mintii. Din moment ce UE finanteaza culoarul IV Sibiu-Pitesti, ce mamele lor insista ei cu Bucuresti – Brasov – Sibiu ? Doar ca acolo se pot fura banii de la buget ?

  4. In ultimii 25 de ani in Romania, NU s-a mai construit un singur kilometru de cale ferata. De exemplu : Pitesti – Valcea sau Comanesti – Bacau care v-a scurta drumul intre doua regiuni.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Otilia Nutuhttp://expertforum.ro
Ana Otilia Nuţu este analist de politici publice in energie si infrastructura la Expert Forum.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Suntem un stat laic?

Scriu textul de față îndemnat de trei împrejurări. În ordine cronologică inversă, a treia e apariția reportajului Recorder Clanul marelui alb. Sunt...

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Odăjdiile clanului Soprano

În statutul BOR art. 149, cauzele se introduc pe rolul consistoriului doar cu aprobarea episcopului sau patriarhului.  Hotărîrile devin executorii doar după...

Va ieși sau nu Polonia din Uniunea Europeană? Ultima decizie a Tribunalul Constituțional din Polonia reanimă această dezbatere

,,Nu există o tiranie mai crudă decât cea care se exercită la umbra legilor și cu culorile dreptății” Montesquieu

Cum tac universitățile din România despre vaccinare

Vaccinarea anti-COVID reduce de ~5 ori riscul de a transmite boala și de ~10 ori riscul de simptome grave sau de deces....

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.