duminică, noiembrie 29, 2020

Alba-neagra cu Master Planul de transporturi

Rareori am văzut scandal ca la lansarea ofi­cială a Master Planului de transporturi: pro­iec­tele propuse pur şi simplu i-au scos din sărite pe transportatori, producătorii de maşini, şo­ferii, publicul larg, şi pe bună dreptate. Master Planul de azi e cu totul altfel decât va­rianta de ieri, n-are sens pen­tru beneficiari şi pare scos de-a dreptul dintr-o cutie nea­­gră cu mecanisme acce­si­bile doar ministerului, nu ne­iniţiaţilor.

La ce ne trebuia, de fapt, acest Master Plan? Ideea cea mai importantă era să avem o dată nişte priorităţi clare, „apolitice“, pentru prin­cipalele proiecte, care să reziste pe hârtie şi în practică mai mult decât un mandat de mi­nistru. Nu că pri­o­rităţile n-ar fi vizibile şi de pe Lună, de pildă, pe rutier sunt cam aceleaşi de la un studiu IPTANA din 1969 încoace; dar, mai ales în condiţiile speciale de la noi, e musai să existe o bază obiectivă, greu contestabilă, ca să ne ţinem de priorităţi pe termen mai lung şi să terminăm o dată nişte bucăţi de şosea. Fie­care ministru şi-a fă­cut propria strategie, bun prilej să se încheie noi contracte pe sute de milioane pentru stu­dii de fezabilitate, cu va­la­bilitate limitată, nu­mai bune de aruncat la coş în doi-trei ani, da­că nu se construieşte ni­mic şi repede pe baza lor. Rostul Master Pla­nului era tocmai să ofe­re acea fundamentare obiectivă şi puţin con­testabilă, cu date, cifre, calcule, pentru prin­ci­palele proiecte, în aşa fel încât să nu-i fie uşor următorului ministru să vină cu alte idei şi s-o lu­ăm de la capăt în fie­care an.

Problema e că acest Master Plan o fi orice, numai „fun­damentat obiectiv şi bătut în cuie“ nu pare. Pe lângă valul de proteste din partea celor direct interesaţi, acest lucru se vede şi dacă ne uităm şi com­parăm două variante con­siderate, ambele, aproape de final: „lista scurtă“ produsă în august, anul trecut, şi priorităţile de azi. Să luăm cazul infrastructurii rutiere: în august 2013, „lista scurtă“ de proiecte prioritare cu­prindea, în ordine:

1) Centura Bucureşti Nord (autostradă)

2) Centura Bucureşti Sud (au­to­str­adă)

3) ocolire Câmpulung Moldovenesc

4) autostrada Comarnic-Braşov

5) autostrada Craiova-Piteşti

6) ocolire Rădăuţi

7) ocolire Si­ghişoara

8) ocolire Vatra Dornei

9) au­to­strada Sibiu-Piteşti.

Abia pentru după 2020, proiectele posibile erau:

1) ocolire Bistriţa

2) autostrada Gilău-Borş (porţiune din au­to­stra­da Transilvania)

3) drum expres Arad-Ora­dea

4) autostrada Braşov-Sibiu

5) autostrada Ploieşti-Comarnic

6) autostrada Bucureşti-Ale­xandria-Craiova

7) autostrada Craiova-Ca­lafat

8) autostrada Ploieşti-Buzău-Focşani-Bacău-Suceava-Siret

9) autostrada Braşov-Bacău

10) autostrada Bacău-Iaşi-Ungheni

11) autostrada Turda-Tg. Mureş-Iaşi-Ungheni.

Nu discutăm acum dacă proiectele din august 2013 erau sau nu priorităţi reale (de fapt, cam acestea au fost şi obiecţiile atunci – în esenţă, că priorităţile nu se fundamentează pe nimic, că preiau fără discernământ pr­e­fe­rinţele ministerului şi nu analizează niciun alt posibil proiect în afară de cele livrate de-a gata de ai noştri; că nu analizează critic ipo­tezele pe care s-au construit acele proiecte, nu pornesc de la o analiză a nevoilor, nu ara­tă din ce s-ar acoperi cheltuielile operaţionale şi de întreţinere, nu explică nicăieri cum s-au calculat indicatorii elementari după care se stabilesc priorităţile, de pildă, rata internă a rentabilităţii). Ce contează e că, folosind exact acelaşi model şi cumva doar manevrând coe­ficienţi şi ipoteze inaccesibile muritorului de rând, rezultă cu totul şi cu totul alte priorităţi, şi care – bonus – par să şi sfideze bunul simţ al utilizatorilor:

1) autostrada Sibiu-Braşov

2) autostrada Ploieşti-Comarnic

3) autostrada Cra­iova-Piteşti

4) autostrada Comarnic-Bra­şov

5) lărgire la patru benzi centura Bu­cu­reşti Sud.

Toate (cu excepţia centurii Bu­cu­reş­tiului, însă pe care o propunem la standard mai scăzut, de drum expres) sunt proiecte în afara reţelei prioritare europene, de parcă e mai probabil să fi greşit toată UE când şi-a stabilit priorităţile, nu ministerul din România şi consultanţii săi. Pentru minister, priorităţile pe care le vede Europa sunt pentru după 2020, şi ca drumuri expres în loc de au­to­străzi (Bacău-Suceava, Buzău-Focşani, Sucea­va-Siret, Lugoj-Craiova şi, abia în cele din ur­mă, Sibiu-Piteşti). Folosind exact acelaşi mo­del şi învârtind netransparent coeficienţii, re­zultă o listă cu totul nouă, din care un singur proiect din cele iniţiale se mai găseşte acum pe lista priorităţilor pentru 2020; avem pro­iec­te prioritare care, la prima mână, nu păreau să fie priorităţi nici până în 2030; şi aproape toate proiectele de autostrăzi din varianta iniţială s-au transformat din condei în şosele de standard mai scăzut.

În alte cuvinte, Master Planul eşuează în prin­ci­pala sa misiune: cea de a oferi priorităţi cla­re, stabile, greu contestabile. Despre ce sta­bi­li­tate poate fi vorba, când acelaşi model dă ori­ce listă vrea ministerul, azi una, mâine al­ta? Cât de credibil e un Master Plan care nu scoate drept prioritar proiectul autostrăzii Pi­teşti-Sibiu şi e nevoie de scandal public ca mi­nisterul să promită că-l va lua în calcul? Fap­tul că Master Planul nu oferă minima garanţie a stabilităţii de la un an la altul e un motiv suficient pentru Comisie să se gândească de două ori, înainte să ne mai dea vreun ban.

Articolul a apărut în Revista 22, www.revista22.ro

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Oricum, nu se va alege nimic din el, va ramane pe hartie, ATAT!
    Ca si celelalte „PLANURI” ale celorlalte guvernari anterioare!

  2. NU Comisia, UE, isi stabileste, seteaza, PRIORITATI si culoare prioritare de transport – ori coridoare integrate de transport rut-fer-fluvial-maritimaerian – ci statele EUROPENE (chiar si nemembre – vezi Serbia/ Ungaria care a inceput inainte de a deveni membra) fac propunerile… Propuneri de regula acceptate, exact cum sunt ele propuse, de catre Comisie si notate ca prioritati pana la dermenul de… dupa care urmeaza alte variante ale PRIORITATILOR.
    De ce nu a facut si Romania niste propuneri ca: E85 sa devina culoar de transport european prioritar, Cra io va Bel grad de asemenea Kiev-Oradea-Timisoara Belgrad, tine de ratiunile celor care au reprezentat si reprezinta ROMANIA la masa unde se fac acele propuneri si de conjuncturi…

    AL-te pro puneri!?
    … Autostrada Baia MARE – SATU mare?, unde e, de ce nu E!
    …deci Autostrada Baia-Satu sa fie prioritara?
    Numarul 55. deci:
    Baia-Satu prioritate de gradul 1:0:0 pana in 2020, da, tovarasi.
    Deocamdata toata lumea trebie sa ajunga la Ungheni, prin Gheraieshti daca se poate, la noul buric al universului in care se va muta noua capitala europeana a Uniunii Europene!

  3. Cred ca in afara de Romania nicaieri intr-o tara a UE nu-si dau cu parerea toti neispravitii ajunsi printr-o conjunctura ministri despre probleme pe care nu le cunosc. Ba mai mult, isi mai si aroga rol de specialisti. Pare greu de crezut, dar Ioan Rus – inginer la baza – nu pare cu nimic mai competent decat jalnicul Dan Sova, de profesie prieten cu premierul. Pana si seriosul actual ministru al transporturilor pedaleaza pe bicicleta fara roate a predecesorului sau si ne asigura ca zbarnaie cu 100 km/ora. E noaptea mintii. Din moment ce UE finanteaza culoarul IV Sibiu-Pitesti, ce mamele lor insista ei cu Bucuresti – Brasov – Sibiu ? Doar ca acolo se pot fura banii de la buget ?

  4. In ultimii 25 de ani in Romania, NU s-a mai construit un singur kilometru de cale ferata. De exemplu : Pitesti – Valcea sau Comanesti – Bacau care v-a scurta drumul intre doua regiuni.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Otilia Nutu
Otilia Nutuhttp://expertforum.ro
Ana Otilia Nuţu este analist de politici publice in energie si infrastructura la Expert Forum.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

“Tradiţia” Sf Andrei, moaştele lui Eminescu şi cruciadele IPS Teodosie Tomitanul

Arhiepiscopul Teodosie de Constanţa, acest Radu Mazăre al BOR, se agită periodic pentru organizarea câte unui carnaval televizabil, în bunul obicei local....

Netflix, Sir David Attenborough și morsele care se „sinucid” din cauza încălzirii globale – Un nou exemplu de fake news și manipulare climatică

Pentru a șoca și manipula cu succes opinia publică naivă și mai puțin informată, o parte a mass mediei recurge la ceea...

… drumul spre iad al Papei Francis

... si-atunci aveti a ma ierta daca nu voi discuta acum nici alegerile din Romania sau din Statele Unite, nici Ziua Recunostintei,...

Țara noastră în termeni de destin*

In interviurile pe care le-am făcut în marginea recentului dialog epistolar cu Andrei Pleșu intitulat Despre destin, am fost întrebat în câteva...

Despre utopia energiei eoliene offshore a României

Actualul articol este generat de faptul că în proiectul de Strategie Energetică generat de MEEMA (aflat încă în discuție), precum și în...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.