duminică, septembrie 27, 2020

ALDE- ca un fum, ca o țigară…

În anul 2015 un nou partid apărea pe scena politică din România. Și-a ales un nume cu rezonanță europeană, menit să alunge urme de îndoială în privința orientării sale proeuropene. S-a hotărât să se numească ALDE.
Provenea din fuziunea Partidului Liberal Reformator, creat cu vreo câțiva ani înainte de neobositul inventator politic Călin Popescu- Tăriceanu, nemulțumit de desființarea USL, dar și de faptul că vechii liberali începuseră să cocheteze cu democrații, adică tocmai cu aceia care îl susținuseră până la zeificare pe vechiul lui adversar Traian Băsescu, și Partidul Conservator. Partidulețul-televizor care, sub conducerea tânărului Daniel Constantin numit în funcție de însuși fondatorul formațiunii, ex-generalul de Securitate, iar acum mare mogul media Dan Voiculescu, ieșise din lesa celui căruia îi plăcea să i se gâdile în mod plăcut urechea cerându-le lefegiilor săi de la Antene să nu uite să ni-l prezinte drept profesor.
Firește, la vremea respectivă nu putea să nu amuze însoțirea, cum altfel decât cu acte în regulă?, dintre liberalii care își spuneau și reformatori și auto-intitulații conservatori. Dar ce nu face politicianul român ca să își sporească zestrea? Se însoțește chiar și cu Dracul. Cum-necum, nou-apărutul ALDE a reușit să intre în Parlament la alegerile din decembrie 2016, mușcând din ceea ce ar fi putut a fi al PNL-ului dacă acesta nu ar fi avut parte de neinspirata conducere a d-nei Alina Gorghiu făcută președintă din voința și ordinul d-lui Klaus Iohannis. Apoi, asociindu-se cu PSD, a izbutit să intre și la guvernare.O guvernare în cursul căreia dl. Călin Popescu-Tăriceanu care, între timp, câștigase și lupta pentru putere cu mult mai puțin experimentatul Daniel Constantin, a funcționat, în principal, drept goarnă anti-europeană. Adesea mai puternică și dizarmonică, dacă nu cumva chiar mai odioasă decât aceea reprezentată de azi pușcăriașul Liviu Nicolae Dragnea.
Pe 26 mai 2019 atât PSD cât și ALDE aveau să cunoască gustul amar al dezastrului politic. Social-democrații au înregistrat un scor modest, mult sub așteptări la alegerile euro-parlamentare, în vreme ce partidul d-lui Tăriceanu nu avea să mai prindă nici măcar un loc pentru avionul spre Bruxelles și Strasbourg. A doua zi au urmat condamnarea și arestarea lui Dragnea, iar mai apoi preluarea deplină a puterii atât în partid cât și în guvern de doamna Viorica Vasilica Dăncilă.
În pofida faptului că nici cei mai proști, mai naivi analiști și comentatori politici nu creditau defel posibilitatea ca dl. Tăriceanu să fie candidatul comun la prezidențiale al PSD și ALDE, așa cum îl amăgise pe fostul manechin de la APACA dl. Dragnea, acesta s-a legat de promisiune așa cum se leagă un amărât de candidat la înecare de cel mai firav fir de paie. Așa după cum a povestit el însuși luni seara în apariția de la Realitatea tv, dl. Tăriceanu a dat rapid fuguța la noua șefă, d-na V.V. Dăncilă, în vederea reînnoirii jurămintelor. Aceasta mai întâi l-a amețit, apoi a trecut cinic la dezvrăjeală dându-și ea însăși arama pe față. Scoțându-și la iveală incredibilele vise de mărire și gustul pentru puterea absolută. Singura de natură să îi asigure supraviețuirea politică, supraviețuire care, în cazul doamnei Dăncilă, înseamnă totul sau nimic.
Pe 26 august, dl. Călin Popescu-Tăriceanu a decis ieșirea ALDE de la guvernare. Manipulat de dl. Victor Viorel Ponta care a știut cum să îi potențeze și alimenteze pornirile resentimentare. Dl. Tăriceanu și grupul său de acoliți, altminteri puțini la număr, Vosganian, Chițoiu, Nicolai, au plănuit să tragă preșul de sub picioarele doamnei Dăncilă. Au inventat de abia apoi tot felul de pretexte, unele infantile de-a dreptul, spre a-și justifica gestul. Pentru moment încă nu putem fi siguri dacă operațiunea lor a reușit. Preșul e ponosit, dar încă e utilizabil. Aceasta în vreme ce dl. Tăriceanu, dar și ALDE au pierdut aproape tot ceea ce puteau pierde. Funcții, nume, grupuri parlamentare, acel minimum de importanță. Reprezintă doar un amărât de tender oricând detașabil de la locomotivele Ponta și Pro România.
Nu e exclus ca foarte curând dl. Tăriceanu să piardă tot partidul. Deși cum ALDE a fost ceea ce se cheamă un partid de lider, mult mai plauzibilă mi se pare ipoteza ca întregul ALDE să se evaporeze. Să dispară. Ca un fum, ca o țigară….
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

    • L-am cunoscut pe Malin Bot in faza arogant-agresiva, jignind oameni cu o lejeritate de psihopat. Acum dupa ce am vazut imaginile,il compatimesc. Insa isteria e reversul dispretului. Aleg inteligenta.

  1. „mult mai plauzibilă mi se pare ipoteza ca întregul ALDE să se evaporeze…”

    …Foarte probabil „inspirat” de ProRomânia, în care se va dizolva.

    Dl Tăriceanu, cu instinct politic, a înțeles că acesta este modul în care se va transforma PSD pentru a continua susținerea cleptocrației.

Lasă un răspuns la ion adrian Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

De ce e Bucureştiul altfel

Capitala României e cea mai mică (spaţial) metropolă importantă din regiune: oraşul se termină imediat după blocuri. Limitarea extremă crează probleme importante...

România înapoiată: reflecții la început de toamnă electorală

Locuiesc într-un sat situat la mai puțin de 10 km de Sibiu, practic într-o fundătură mărginită de dealuri...

Cum se stinge un sat în România

Satul Șirnea din comuna Fundata, județul Brașov este deja bine cunoscut de publicul românesc. Imagini feerice din acest sat de munte circulă...

Asaltul asupra cunoasterii, ratiunii (common sense) si alunecarea spre intuneric

Am fost ispitit sa scriu intoarcerea in Evul Mediu gandindu-ma la faimoasa “e pur si muove” a lui Galileo Galilei, astronomom ,...

Votul este despre bani!

Asistații Discuția a început de acum câțiva ani când mătușa mea din Ardeal se plângea că nu are cu...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.