marți, martie 19, 2024

Alegeri cu cannabis în Ucraina, vecinul nostru cel mai important (după Moldova, Marea Neagră etc)

Duminică sunt alegeri locale în Ucraina, probabil cele mai importante în regiune pentru noi românii (evident în afară de cele prezidenţiale din Moldova din 1 şi 15 noiembrie). Nu doar că e vecinul nostru cel mai mare, interpus între noi şi o Rusie agresivă, deci a cărui democratizare ne interesează în cel mai înalt grad. Dar Ucraina a devenit în ultimii ani o neaşteptată grădină cu experimente inovatoare în materie de administraţie şi e-government, dând clasă multor state membre vechi ale UE. O ţară problematică şi cam haotică, dar tocmai de aia vibrantă şi plină de creativitate.

Vom putea constata la urne ce s-a ales din revoluţia politică a preşedintelui-actor Zelenski, ales anul trecut pe un val de entuziasm popular anti-sistem, şi din partidul său Sluga Narodu. Vom vedea de asemenea cât va penaliza numitul narod împotmolirea luptei anticorupţie, deja evidentă şi semnalată în rapoartele europene, ca şi progresele destul de modeste în raport cu promisiunile din 2019 în direcţia soluţionării conflictului din Donbas.

Partea optimistă a poveştii e că rezultatele acestor alegeri sunt imprevizibile, deschise, ceea ce este foarte bine. Ucraina devine pe zi ce trece o ţară tot mai democratică, în care nimeni nu controlează total jocul politic – şi deci fundamental diferită de Rusia. Acest freamăt patriotic-guraliv, pe fondul războiului mocnit din Est şi al ocupaţiei ruseşti în Crimeea, a declanşat un proces ireversibil de nation-building prin care ucrainenii ajung în fine să-şi construiască o identitate clară, separată de a vecinilor, şi un narativ de naţiune independentă, după două încercări nereuşite în sec. XX. Este de neimaginat ca vreodată în viitor, indiferent cine va fi la putere în Kiev, Ucraina să mai poată fi încorporată într-o entitate eurasiatică guvernată de Kremlin; în urmă cu numai zece ani, lucrul ăsta nu era atât de limpede.

N-o să ne întindem acum cu descrieri privind surprinzătoarele inovaţii privind transparentizarea şi proiecte parteneriale cu privaţii pentru a dezvolta sisteme IT pentru achiziţii publice, de exemplu, cu două clase peste SEAP-ul românesc (şi mult mai ieftine, pentru aia). Nici că sunt în al cincilea an de aplicare a unui program de bugetare participativă în marile oraşe, cu proiecte propuse de cetăţeni pe un cadru realist, care chiar dau rezultate, nu sunt praf în ochi. Revenind la alegeri, să mai observăm că materialele lor electorale (urne, panouri, buletine etc) sunt de mai bună calitate decât ce folosim noi în România. Asta e adevărat şi pentru Republica Moldova, de altminteri: nu mi-e clar de ce noi ne alegem tot timpul cu cutii de banane pe post de urne şi hârtie prin care trece cerneala, iar vecinii noştri mai săraci pot să facă mai multe, pe bani mai puţini.

Sistemul electoral folosit de Ucraina duminică e mult mai complicat decât ce am avut noi la locale luna trecută. E bine să ne uităm şi la asta şi să învăţăm nişte lecţii, atât de tip aşa da, cât şi aşa nu, pentru că nu totul la ei e bună practică. Personal am o preferinţă pentru simplitate în administraţie, cel puţin atâta vreme cât instituţiile noastre publice dau dovezi că se împiedică în cele mai banale proceduri.

În Ucraina administraţia locală e pe 3 niveluri (localităţi, raioane, regiuni), aşa cum a fost moştenită din perioada sovietică. Pentru o ţară cu dublul populaţiei României şi aproape triplul suprafeţei, probabil că se justifică regiunile cu consilii alese şi guvernatori, deşi există şi dezavantaje. Mai important, acesta este primul scrutin după reforma teritorial-administrativă care a redus numărul raioanelor de la 490 la 136, iar pe cel al primăriilor de la 10.900 la puţin peste 1.400 (prin fuziunea satelor în etape, mai întâi voluntară, apoi obligatorie). Ucraina este astfel una din puţinele ţări europene care chiar a pus în practică ceea ce mulţi alţii doar discută, dar nu se pot hotărî să facă, deoarece costurile politice sunt foarte mari deci partidele nu prea vor: reducerea numărului de primării prin amalgamare teritorială, simplificare administrativă şi bugetară.

Gustul post-sovietic pentru complexitate se regăseşte în schimb în sistemul de vot: primarii se aleg într-un singur tur dacă localitatea are sub 75.000 locuitori; şi în două tururi în oraşele mai mari de 75.000 locuitori. Pentru consilii, în unităţile de peste 10.000 locuitori va fi vot pe liste de partid deschise (capul de listă are locul fix, dar în rest se poate schimba prin vot ordinea candidaţilor); în unităţile sub 10.000 locuitori se va practica un sistem majoritar destul de sofisticat, cu împărţirea în subdiviziuni, admiterea de independenţi pe listă şi vot nominal (single non-transferable vote). Te doare capul; sunt totuşi curios dacă Ucraina va reuşi să numere voturile mai repede decât ne-a luat nouă după bulibăşelile AEP, în ciuda sistemului nostru simetric şi banal.

Ca să-şi tragă în sus partidul la urne, preşedintele Zelenski confirmă reputaţia de comediant şi a pus la cale oleacă de show: în paralel cu alegerile a convocat un referendum cu cinci (!) întrebări. Două sunt din meniul populist evergreen pe care îl ştim şi noi: reducerea numărului de parlamentari de la 450 la 300; şi închisoare pe viaţă pentru corupţie (!!). Răspunsul votanţilor nu e greu de ghicit. Încă două sunt legate de conflictul cu Rusia din Est, destul de aburitoare, menite să dilueze cumva impresia de lipsă de progres în negocieri.

Întrebarea a cincea face titluri în presa internaţională, deoarece are în vedere legalizarea cannabisului în scopuri medicale. Evident, nu era prioritatea nr 1 a Ucrainei acum iar acest referendum cu cele cinci întrebări ale lui oricum nu este constrângător legal, ci doar “consultativ”: parlamentul va judeca apoi ce legislează şi ce nu din ce s-a votat. Criticii întreabă din ce fonduri se plăteşte această consultare neortodoxă (din sponsorizări, zice preşedintele) şi dacă nu cumva el a vrut să-şi lege chiar numele Zelenski (“verde”) de întrebarea cu iarba.

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

  1. domnule, nici acum n ai invatat ca nu haina l face pe om ? n ai observat ca nu cutia de banane pe post de urna, ci ce / cine iese din ea i esenta ? ce votanti preferi, aia cu caciulile pe frunte, sau p aia cu blugii rupti in fund ? lasa i dle sa traga pe nas altfel isi pierd luciditatea. pina una alta, Romania i in ue si nato, asa ca poa sa ninga si sa ploua noi avem caciula noua

  2. Meştere, fii mândru că eşti român în continuare. N-are a face că te costă nişte cartoane mai mult decât urnele transparente şi refolosibile din Moldova, vorba aia, la casă boierească cine se uită la nişte firfirici :) Nuntă la Chitila, gen

  3. „Alegeri cu cannabis în Ucraina, vecinul nostru cel mai important…”

    Mulțumesc autorului pentru frumosul articol. Nu glumesc, îmi place. Atât de mult, încât mai că aș vrea să mă mut în Ucraina. Să explic…

    Eu știam că cel mai important vecin al României este Ungaria. Și nu doar din cauza volumului schimburilor comerciale bilaterale… Bunăoară, relațiile pe care le are cu Rusia sunt mai apropiate, după cum observa de curând o mare personalitate politică românească în Jerusalem Post. Sau, din perspectiva minorităților naționale. Ori, în ceea ce privește lobby-ul internațional în favoarea României, o vorbă bună la OECD… dispusă oricând să primească un turneu de tenis care nu mai încape la noi… șamd.

    Acu’ trebuie să recunosc că nu mult a lipsit să am domiciliul în Ucraina fără voia mea, așa cum s-a întâmplat cu unele rude. Dar, odată democratizată Ucraina atât de mult, mă gândesc că chiar dacă nu mă mut, voi fi iar vecin cu slovacii și polonezii, pentru a reconstitui împreună la aniversări (cu butaforie, desigur) bătăliile lui Ștefan cel Mare și Sfânt.

    Eu aș spune mai degrabă că iarba d-lui Zelenski are efect cu anticipație și chiar peste frontieră… sau graniță, ca să zic așa.

  4. Ca de obicei, analizele domnului Sorin Ioniță sunt adevărate oaze în privința clarității expunerii, argumentației și nu în ultimului rând a stilului narativ (și că veni vorba, „narativ” rămîne un simplu adjectiv în limba română, în timp ce „narațiune” ar echivala cu ”the narrative” din engleză; singurul loc care m-a zgâriat în acest articol). Gen.

  5. Mulțam, băi Ionică…fain de tot explicat…sper că nu ne mințăști.
    Deci Ucraina…OK.
    Dreacci!!…poate d-aia e mare battleground p-acolo în politica amierikăne-assă.
    donnalldo cu tancurile, Biden cu păturile…afaceri pe energie…în vecinătatea lui pukkineațță. Țară tampon…
    Haikku BIDEN!!!…poate ne ajută Ăl Bătrân…facem măcar UN pas înainte, fără 16 înapoi.

  6. Interesant articolul, într-adevăr. Aș fi totuși foarte interesat să înteleg ce vreți să spuneți prin „pentru aia” în acest context: „a dezvolta sisteme IT pentru achiziţii publice, de exemplu, cu două clase peste SEAP-ul românesc (şi mult mai ieftine, pentru aia).”
    M-am luptat o vreme, dar din păcate nu am reușit să deslușesc.

  7. Societățile nu se schimba usor, oricat de mult canabis sau cocaina ar consuma liderii lor, inertia este mare. Se spune ca cat mai mare este un vapor cu asta mai greu este sa carmeasca, și asta intr-o mare deschisa, nu intr-un spatiu geopolitic bine definit, cu vecini puternici si agresivi.
    Acest articol îmi aduce aminte de entuziasmul romanilor de după alegerile care au adus la putere Conventia Democrata in 1996. De atunci au trecut aproape 25 ani si unii din cei ce plangeau atunci de bucurie au ajuns pensionari sau au chiar murit cu gust de cocleala.
    The Economist a publicat recent un articol despre progresele luptei anticorupție in Ucraina si tare ma tem ca DNA-ul din Ucraina va avea o traiectorie mai putin glorioasa decat cel din Romania.
    https://www.economist.com/europe/2020/09/26/ukraines-anti-corruption-court-bares-its-teeth

  8. Pe mine m-a interesat următoarea informație: „Pentru consilii, în unităţile de peste 10.000 locuitori va fi vot pe liste de partid deschise (capul de listă are locul fix, dar în rest se poate schimba prin vot ordinea candidaţilor)…”. La noi, cu listele fixe, multe partide pun pe locuri eligibile diferite broaște râioase, și ca alegător ești constrâns să votezi lista la pachet, să votezi altceva sau să nu votezi.
    Aș fi curios cum va funcționa în Ucraina. În câte situații cetățenii vor profita de acest drept pentru a schimba ordinea aleșilor din listă? Aștept deci de la dl. Ioniță o analiză pe acest aspect, evident după alegeri.

    • Experienţa internaţională ne arată că cetăţenii folosesc puţin la urne această opţiune de schimbat ordinea candidaţilor pe listă, deşi în teorie le place mult şi o susţin în discuţia publică.
      Vom vedea cum e în Ucraina

  9. Articolul e foarte bine venit.
    Se discuta puțin în România de situația vecinilor direcți , cu care avem granița comuna. Daca unii ar privii o hartă , ar observa că Ucraina e pe locul doi în clasamentul ” lungime granița cu Romania”.
    Pe primul loc e Moldova .
    Și totuși ne concentrăm doar pe a cincea tara in clasamentul granițelor comune. Ungaria.

    Poate ar trebui sa mai modernizăm strategiile astea de politică externă.
    E ca în un cartier. Discuți , ești atent la vecinul de etaj , bloc și doar după aia te interesezi de locatarii din alta clădire.

    Mă uit la spanioli. Mereu cu ochii pe portughezi , francezi și englezi ( Gibraltar) .Doar după se concentrează pe nemți , olandezi , suedezi sau italieni.

    • La noi, barierele de limbă cu vecinii slavi şi maghiari sunt foarte mari. Plus bariera aroganţei româneşti faţă de primii. In Iberia chestiile astea sunt puţin diferite.

  10. „…după aia te interesezi de locatarii din alta clădire…”

    După ce l-am găsit în patul meu, cu nevastă-mea, și mi-a pus pistolul la tâmplă, pentru că așa a stabilit Winston și prietenii săi, intersecțiile cu vecinu’ au căpătat un gust și o emoție aparte.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sorin Ionita
Sorin Ionitahttp://www.expertforum.ro
Paleo-liberal (adica din soiul cel vechi) Partener fondator la EFOR (www.expertforum.ro) think tank independent Citeste si preda teorii ale dezvoltarii si sectorului public Consultant pe reforma institutionala si descentralizare in Europa de Est si Balcani

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro