sâmbătă, aprilie 10, 2021

Alegerile anticipate – capcana perfectă pentru Republica Moldova

Doamna Maia Sandu a câştigat alegerile prezidenţiale din Republica Moldova pe baza promisiunii de a organiza alegeri anticipate. Este normal ca orice preşedinte să dorească a avea de partea sa o majoritate în Parlament, atunci când doreşte să promoveze anumite reforme, vitale pentru statul pe care îl conduce. Tentaţia alegerilor anticipate există în orice democraţie. Unele ţări au sisteme mai flexibile care permit declanşarea alegerilor anticipate, altele au sisteme mai rigide. În general, sistemele parlamentare intră în prima categorie, cele semi-prezidenţiale în cea de-a doua.

Republica Moldova a optat de la bun început pentru un sistem rigid de declanşare a alegerilor anticipate. Este nevoie de două solicitări de investitură care să fie respinse de Parlament. Republica Moldova ar fi trebuit să studieze cu atenţie cum a eşuat de fiecare dată încercarea de a avea alegeri anticipate în România. Nici atunci când un partid aflat la guvernare, aflat pe un loc foarte bun în preferinţele electoratului, a dorit să declanşeze alegerile anticipate nu a reuşit acest lucru. Explicaţia stă în intervenţia unui actor extern jocului politic înre legislativ şi executiv: Curtea Constituţională.

La fel se prezintă situaţia şi în Republica Moldova. Hotarârea Curții Constituționale din 6 august prevede următoarele:

Așadar, răspunzând la întrebarea autorului sesizării, în baza considerentelor Hotărârii Curții Constituționale nr. 32 din 29 decembrie 2015, Curtea reține că marja discreționară a Președintelui Republicii la desemnarea candidatului pentru funcția de Prim-ministru este limitată. În cazul în care este constituită o majoritate parlamentară absolută formalizată, Președintele Republicii este obligat să desemneze candidatul înaintat de această majoritate pentru funcția de Prim-ministru. În cazul în care nu este constituită o majoritate parlamentară absolută formalizată, Preşedintele Republicii este obligat ca, după consultarea fracţiunilor parlamentare, să desemneze un candidat pentru funcţia de Prim-ministru, chiar dacă fracţiunile parlamentare nu sunt de acord cu propunerea sa”.

Spre deosebire de România, unde decizia CCR a venit după declanşarea mecanismului alegerilor anticipate, în Republica Moldova era cunoscută această jurisprudenţă a Curţii, fiind după cum se poate vedea de dată foarte recentă.

Doamna Maia Sandu a refuzat însă să ia în calcul constituirea unui grup de parlamentari care să poată alcătui o majoritate parlamentară formalizată. Pentru a câştiga turul al doilea al alegerilor prezidenţiale, Maia Sandu a avut nevoie de voturile celor care votaseră în primul tur cu candidatul partidului Şor. Aceste voturi au fost obţinute, iar acest partid a declarat că susţine ideea alegerilor anticipate.

Ce anume l-a determinat pe Ilan Shor să renunţe la ideea alegerilor anticipate si să alieze cu PSRM pentru a construi o majoritate aleternativă? Este greu de dat un răspuns în acest moment. Oricum, alianţa sa cu PSRM nu a fost spontană, ci premeditată cu suficient timp înainte.

Maia Sandu a însărcinat-o pe doamna Natalia Gavriliţa ca premier desemnat, iar aceasta a prezentat o formulă de guvern în plenul Parlamentului în data de 11 februarie. În repetate rânduri, doamna Gavriliţa, precum şi alţi membri ai cabinetului propus, au declarat că nu vor să fie votaţi. În ziua votului, nimic nu anticipa crearea unei noi majorităţi în Parlament. A surprins întrucâtva faptul că deputaţii Partidului Şor au părăsit sala înainte de vot dar acestui gest nu i s-a dat o conotaţie dincolo de intenţia de a nu se poziţiona deloc faţă de tema alegerilor anticipate.

Imediat după votul din Parlament, Maia Sandu a chemat partidele politice la consultări. Între timp, până la începerea consultărilor, PSRM şi Partidul Şor au anunţat crearea unei noi majorităţi parlamentare şi au înaintat candidatura doamnei Mariana Durleşteanu în funcţia de premier, împreună cu o listă de 54 de semnături.

Au ştiut cei din PAS şi Maia Sandu de această intenţie în prealabil? Din desfăşurarea evenimentelor, se pare că nu. Niciunul dintre cei care doreau alegeri anticipate nu a evocat public posibilitatea formării unei noi majorităţi parlamentare, înainte de votul din Parlament sau în timpul acestui vot. Constituirea unei noi majorităţi şi candidatura doamnei Durleşteanu au luat prin surprindere, deşi este evident că acest act nu ar fi fost posibil fără o pregătire prealabilă minuţioasă.

Maia Sandu a anunţat în seara aceleiaşi zile că o propune tot pe Natalia Gavriliţă, persistând astfel în scenariul alegerilor anticipate. Noua majoritate din Parlament a anunţat că va sesiza Curtea Constituţională şi nu va convoca şedinţa pentru audierea doamnei Gavriliţa până când nu va fi emisă decizia CCM.

Din momentul în care Maia Sandu a anunţat scenariul alegerilor anticipate, au existat foarte multe voci în Republica Moldova care au avertizat asupra riscului declanşării acestei proceduri. Avertismentele au fost şi mai explicite din momentul desemnării doamnei Gavriliţa în funcţia de candidat pentru poziţia de premier. Era nevoie de consultări în Parlament pentru constituirea unei alianţe pro-europene constituită din reprezentanţi ai mai multor partide care să sprijine un guvern Gavriliţa. Se pare că nu au fost deloc făcute eforturi în această direcţie. Dovada este că reprezentanţii PAS au declarat în repetate rânduri că partidul doreşte să meargă singur în alegerile înainte de termen.

Atunci când nu există o majoritate clară în Parlament, cel desemnat pentru poziţia de premier are două alternative: să prezinte o echipă guvernamentală sprijinită de un singur partid dar având girul şefului statului sau să încerce alcătuirea unei formule de guvern formată din toate partidele care se regăsesc în parlament. În prima variantă, votul va fi garantat împotrivă (cel puţin la prima încercare; la a doua, parlamentarii ar putea să prefere orice premier cu garanţia că nu se va dizolva Parlamentul). A doua variantă a practicat-o recent în Italia Mario Draghi: a consultat fiecare partid din Parlament şi a preluat de la fiecare cel puţin un membru al viitorului guvern. În acest fel, s-a asigurat de un vot de încredere foarte larg. Era posibil şi în Republica Moldova scenariul aplicat în Italia? Răspunsul este afirmativ dar mandatul doamnei Gavriliţa a fost de la bun început să ceară un vot de neîncredere.

Cine câştigă din acest joc politic? PSRM. Acest partid avea nevoie de timp pentru a se redresa după înfrângerea lui Igor Dodon la alegerile prezidenţiale. PSRM nu dorea alegeri anticipate – deşi declarativ poziţia sa era în favoarea dizolvării Parlamentului – deoarece nu mai deţinea avantajul de a avea şeful statului. PSRM avea nevoie de timp – iar recentele evenimente i-au oferit exact ce avea nevoie. Va dura mult până când CCM va delibera din nou, ulterior este posibil ca cei de la PAS să se adreseze Comisiei de la Veneţia pentru a răsturna verdictul CCM. În tot acest timp, PSRM se va afla la guvernare dar va critica cu orice ocazie acţiunile doamnei Maia Sandu. Desigur, există şi ipoteza ca CCM să nu ţină cont de propria jurispudenţă, ceea ce va însemna un vot foarte întârziat pentru guvernul condus de Natalia Gavriliţă. PSRM câştigă timp şi în acest scenariu.

Cum se poate ieşi din criza politică de la Chişinău? Nu există decât o singură variantă: şeful statului să joace rolul de mediator între partidele din Parlament. Maia Sandu poate oricând renunţa la scenariul alegerilor anticipate (care oricum nu vor avea loc) şi să încerce constituirea unei majorităţi pentru o formulă de guvern care să fie votată în Parlament. Republica Moldova nu poate continua multă vreme cu formula unui guvern interimar dar nici nu îşi poate permite să meargă la infinit pe formula unor alegeri anticipate total improbabile. Maia Sandu ar trebui să realizeze că poziţia de mediator între partidele politice este atributul său cel mai puternic şi nu desemnarea unor candidaţi pentru poziţia de premier.

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Daca ne aducem aminte, alegerile anticipate sau posibilitatea declansarii unor alegeri anticipate , in Romania , a fost blocata de decizia CCR ce se referea la obligativitatea sustinerii , aplicarii alegerilor anticipatelor , de catre toate fortele politice existente sau reprezentate in parlament , ca parte a nevoii de decizie in unanimitate . Ceea ce s-a intimplat in Republica Moldova , moment in care premierul propus nu a obtinut nici un vot, poate fi considerat ca accept unanim pentru sau in vederea declanserii alegerilor anticipate .

  2. Numai cine nu a urmărit/urmărește ce se întîmplă în ”REPUBLICA MOLDOVA” poate trăi cu convingerea ”indiferenței” față de …vecina noastră proximă de la răsărit. Potențialul exploziv al locului este însă foarte acut si f. primejdios. Indiferent din ce perspectivă ai vrea să judeci situația creată , nu se poate să nu vezi pericolele pt RO ! Mă uimește de-a dreptul reactia noastră generală vizavi de această gravitate – clasă politică, societate civilă, guvern, parlament,media scl. Recent MAIA SANDU a revenit de la BRUXELLES, s-a întîlnit cu Macron , cu înalți decidenți politici UE… Si totusi nu ”apare” nimic din ceea ce te-ai fi așteptat. NU, nu vorbesc de…UNIRE ( e și mai îndepărtată perspectiva decît a fost !) Dar acolo se face echilibristică politică pe o sîrma întinsă la maximum și fără nicio plasă de siguranță pentru NIMENI ! E CIUDAT ce se întîmplă cu RO și cu toată zona noastră de ”parteneriat strategic”. Iar asta nu de azi de ieri. Chiar în halul ăsta de ”voia sorții ” am ajuns ? În timp ce – ACUM -de la o oră la alta în RM (nu voi mai folosi numele de BASARABIA , pt că despre așa ceva nu mai putem vorbi !) se pot întîmpla escaladări cu costuri negative iremediabile. Plutește în aer ceva greu sezisabil ,însă ”palpabil”. Mie unuia, îmi dă fiori reci,

  3. cand nu ai paine faci circ

    eu i-as fugari pe toti de acolo, fiindca nu fac ce trebuie sa faca

    Domnule autor: „Doamna Maia Sandu a câştigat alegerile prezidenţiale din Republica Moldova pe baza promisiunii de a organiza alegeri anticipate”

    o privesc ca o manipulare, am urmarit si eu un pic cat am avut timp, si nu cred ca acesta a fost motivul. Motivul a fost ca nu l-au vrut pe dodon. Pentru popor ii e indiferent de anticipate, ei vor sa o duca mai bine. Poporul are un milion de probleme simple. De altfel sunt multe manipulari in ce scrieti. Incercati sa fiti neutru.

  4. Recunosc, nu sunt la curent cu detaliile scenei politice din Republica Moldova. Ce scriu vine dintr-un soi de „common sense”.
    Ca si Romania, Republica Moldova incearca sa o rupa cu trecutul si sa-si intoarca privirea catre Occident.
    Ilici Iliescu si ai lui pesedisti au facut tot ce-au putut pentru a submina orientarea Romaniei catre SUA, UE si NATO.
    Igor Dodon si ai lui fac tot ce pot pentru a submina orientarea Republicii Moldova catre SUA si UE.
    Diferenta e ca Ilici nega ca e prorus, pe cand Dodon e prorus „pe fata”.
    Asa cum Romania trebuie sa se decupleze complet de orice sechele sovietice, Republica Moldova trebuie sa se decupleze si ea. In Romania, PSD si satelitii sai ne franaeza, in Republica Modova, franarul e PSRM. Franarii trebuie exclusi de la „butoane”, total.
    Pentru Romania, sper ca actuala coalitie de guvernare sa reziste si sa performeze. Republicii Moldova ii doresc sa poata coagula o majoritate proeuropeana, la guvernare. Prin anticipate, daca altfel nu se poate.

  5. Un moldovean mi- a scris, sa las mai incet, sa nu suparam pe rusi, sa nu facem jocul Moskovei. Tineti minte ce zic :
    – Tacerea, lipsa de patriotism, atmosfera de inferioritate, frica sa nu-i suparam pe rusi, asta ne-a facut sa ajungem in halul unde suntem, adica la coada vacii.
    Suntem o natiune dezbinata, dezmembrata, demoralizata si ne gandim sa nu suparam pe sovietici. Daca toti moldovenii ar gandi asa, atunci da frate ne meritam soarta sa fim o natiune de prosti. Si sincer ,in general vorbind suntem o natiune de prosti. Nu rusii ne- au pus pistolul la tampla sa alegem numai tampiti la conducere, nu rusii ne- au pus cutitul la gat sa acceptam coruptia ca pe un sport national, noi suntem de vina. Noi sa inghitem si sa tacem, sa nu suparam si sa facem jocul Moskovei ,…asta ne- a facut sa ajungem aici. Noroc cu diaspora , astia plecand in vest, sau mai desteptat si au aleso pe M Sandu. Fara Diaspora il aveam pe Dodonel inca mult si bine. Multi moldoveni, ii injura pe fratii romani din vest, dar este bine sa avem pasapoarte romanesti sa plecam si sa lucram in UE. Dar ii aceptam pe rusi , aceptam ca ne – au ocupat, aceptam sa ne rusofonizeze, aceptam sa isi bata joc de noi. Suntem patetici, ne plangem singuri de mila dar nu avem sangele lui Stefan cel Mare. Da, frate ai dreptate ne meritam soarta si prostia. Ca incheiere reamintesc ca suntem ca oile fara cioban. Sunt moldoveni sovietici, moldoveni prosti cu nicknumele de Stefan cel Mare, Domnitor, Cetatea alba, dar scriu in ruseste. Alti moldoveni se dau patrioti ,dar isi scriu numele cu chilirica, alti moldoveni lauda Rusia, dar iuta sa zica ca au pasapoarte romanesti, alti moldoveni care urasc pe M. SANDU si plang dupa dodonel…vai Maria Ta, Stefan cel Mare, ce natiune ai a avut si unde au ajuns

Lasă un răspuns la POLILOGU Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Radu Carp
Radu Carp
Radu Carp este profesor la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București, Director al Departamentului Politici Publice, Relaţii internaţionale, Studii de securitate (2020 - ). Doctor în drept al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (2002). MA în studii europene și relații internaționale, Institut Européen des Hautes Etudes Internationales, Nisa (1996). Reprezentant al Universităţii din Bucureşti în proiectul CIII-PL-0702-09-2021 - Ethics and Politics in the European Context, parte a reţelei CEEPUS III, coordonat de Universitatea Catolică Ioan Paul al II-lea din Lublin care reuneşte universităţi central şi est-europene (2012 -). Coordonator al echipei Universităţii din Bucureşti în reţeaua ştiinţifică europeană Observatory on Local Autonomy, coordonată de Université de Lille (2015 -). Membru al Academic Curriculum Group, în cadrul E.MA - European Master’s Degree in Human Rights and Democratization, program al Global Campus of Human Rights, Veneţia (2020 - ). Membru al Comisiei de ştiinţe politice, studii de securitate, ştiinţe militare, informaţii şi ordine publică a CNATDCU (2020 - ). Membru al Consiliului de Conducere al ICR (2017 -). A ocupat funcțiile de membru al Comitetului Executiv al E.MA - European Master’s Degree in Human Rights and Democratization, program al Global Campus of Human Rights, Veneţia (2015-2020), membru al board-ului International Centre for Black Sea Studies, Atena (2010-2012), director general al Institutului Diplomatic Român, Ministerul Afacerilor Externe (2010-2012), prodecan (2008-2010), secretar științific (2010-2012) director al Şcolii Doctorale de Ştiinţă Politică (2015-2020) la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București. Colaborări și stagii de predare: Global Campus of Human Rights, Veneţia (2019, 2020); Universitá di Genoa (2019); Universitatea Catolică Ioan Paul al II-lea din Lublin (2019); Institutul de Ştiinţe Politice, Universitatea din Viena (2017, 2019); National Tchengchi University, Taiwan (2016); EIUC - European Inter-University Centre for Human Rights and Democratization, Veneţia (2016, 2017, 2018); Universitatea Matej Bel, Banska Bystrica (2016); Universitá degli Studi Florența (2015); Institut für Sozialethik, Universitatea din Viena (2015); Institutul de Ştiinţe Politice, Universitatea Wroclaw (2014, 2017); Universitatea Trnava (2014); Universitatea Umea (2013); Universitatea Carolină, Praga (2013); Universitatea Bologna (proiectul internațional 156171-LLP-1-2009-1-IT-ERASMUS JUSTMEN. „Menu for Justice. Towards a European Curriculum on Judicial Studies”, 2009-2013); Universitatea Szeged (2012); The Munk School of Global Affairs, Universitatea din Toronto (2011); Universitatea „Mykolo Romerio”, Vilnius (2010); Universitatea din Atena (2000). A participat la proiecte de cercetare în colaborare cu mai multe instituţii: Fridtjof Nansen Institute - Fridtjof Nansen Stiftelsen på Polhøgda Oslo (2020 - ), Université Libre de Bruxelles (2020 - ); Comisia Europeană/CRPE (2019); Academia Română (2018); Wilfried Martens Centre for European Studies (2015); Institut für Rechtsphilosophie, Religions-und Kulturrecht, Universitatea din Viena (2006 2008); Institutul European din România (2007); Institutul „Ludwig Boltzmann” pentru Studiul Problematicii Religioase a Integrării Europene, program al New Europe College, București (2004); TMC Asser Instituut, Haga (2002) etc. A publicat 16 cărți în calitate de autor și coautor. Ultima carte publicată : O lumină în întuneric. Democraţie, stat de drept şi drepturile omului într-o lume în schimbare, Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2020. Capitole de cărți și articole publicate în: Austria, Belgia, Bulgaria, Germania, Lituania, Polonia, Republica Moldova, Olanda, SUA, Ucraina.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro

Top articole

Invitarea Ucrainei în NATO – marea lovitură strategică a SUA în Estul Europei şi scenariul care dă fiori regimului Putin

Agitaţie mare în estul Ucrainei, de ambele părţi ale frontierei cu Rusia. Informaţii contradictorii, acuzaţii reciproce de escaladare a conflictului, masarea trupelor...

Cum am decis să mă implic în politică: povestea unei generaţii

Într-o zi, în cursul anului 2017, în mica bucătărie comună a Reprezentanţei Comisiei Europene în România discutam cu...

Azi sunt alegeri în Bulgaria. Tot ce trebuie să ştiţi despre ele. Cu poze

Ca şi în România, dincolo de pandemie tema politică majoră rămâne Statul de Drept / Rule of Law. Într-o conferinţă recentă un...

Țară-Țară, vrem… români!

România stă inertă pe propriu-i catafalc, acoperită din cap până-n picioare cu un cearșaf numit naționalism. România trăiește de...

Infrastructura și lucrările publice, veriga slabă a PNRR 2.0

Planul Național de Relansare și Reziliență (PNRR), versiunea 2.0 prezentată public în martie 2021, nu a reușit să...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.