duminică, iulie 12, 2020

Alegerile din Slovacia şi tentaţia populism-conservatorismului anti-corupţie

Igor Matovič, liderul OLaNO, a fost însărcinat de preşedinta Caputova să alcătuiască un nou guvern în Slovacia, în urma alegerilor din 29 februarie. Ȋn urmă cu exact un an era cu totul de neimaginat ca Matovič sa devină prim – ministru, iar Caputova preşedinte.

OLaNO este un partid relativ nou în Slovacia. Traducerea acestor iniţiale este Oameni Obişnuiţi şi Personalităţi Independente. Prima dată când a participat la alegeri a fost în anul 2010, cu ocazia celor parlamentare, obţinând 4 locuri (printre care şi preşedintele său, Igor Matovič). De fapt, la alegerile respective membrii OLaNO au participat pe listele unui alt partid, Libertate şi Solidaritate (SaS). Ȋn 2012 OLaNO a candidat cu liste proprii şi a obţinut 16 locuri în Parlament. La alegerile europene din 2014 a trimis un deputat în Parlamentul European, iar la alegerile parlamentare din 2016 a candidat din nou împreună cu un alt partid, Noua Majoritate, obţinând 17 mandate.

OLaNO are o natură paradoxală. Ȋn 2014 a ales să facă parte din grupul Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni din Parlamentul European, iar din 2019 a decis afilierea la PPE.

OLaNO este un partid deopotrivă popular, conservator şi populist. De exemplu, în problema avortului OLaNO doreşte introducerea unor restricţii suplimentare. Ȋn problema migraţei, OLaNO s-a manifestat ferm împotriva cotelor pentru refugiaţi. Ȋn 2019 liderul său Igor Matovič a promis ferm alegătorilor că OLANO nu va intra în niciun guvern care ar fi în favoarea parteneriatelor civile între persoane de acelaşi sex. Pe de altă parte, OLaNO s-a remarcat prin campania sa anti-corupţie, pe modelul altor partide populiste. Igor Matovič declara în timpul campaniei electorale că “poporul vrea ca noi să curăţăm Slovacia”. Matovič declara deasemenea că moartea lui Jan Kuciak şi Martina Kusnirova a fost gestul care “a trezit Slovacia”, iar administraţia OLaNO va avea “zero toleranţă pentru corupţie”. OLaNO este aşadar un partid care îmbină carateristicile Fidesz sau PiS cu cele ale Mişcării 5 Stele. Un partid care cu greu se poate asemăna cu alte partide din Europa.

Alegerile din 29 februarie au fost alegeri împotriva Smer, partidul de stânga care a guvernat Slovacia în 12 din ultimii 14 ani. Votul masiv pentru OLaNO nu a fost un vot de susţinere pentru politica acestui partid, ci a fost dat deoarece a fost văzut ca o alternativă credibilă la Smer.

La alegerile europene din 2019 rolul OLaNO a fost jucat de o coaliţie de partide SPOLU – Slovacia Progresistă care au luat împreună peste 20% din voturi. Această coaliţie este cea care a susţinut-o cu succes pe Zuzana Caputova pentru a câştiga alegerile prezidenţiale. Slovacia Progresistă a obţinut la alegerile parlamentare din 2020 doar 6,96% din voturi, ratând pragul electoral de 7%.

Asasinarea unui jurnalist şi a logodnicei sale a dus pentru prima oară la o schimbare totală de registru, ceea ce a creat drum liber unei candidate liberal – progresiste, mai apropiată de stânga. Un an mai târziu, acelaşi eveniment a creat premisele pentru ca un partid populist – conservator să ajungă la guvernare.

Prin câştigarea alegerilor de către OLaNO, Slovacia intră, din punct de vedere al orientării politice interne, în rândul statelor membre ale Grupului de la Vişegrad. Singura diferenţă între OLaNO şi Fidesz, PiS sau ANO ar fi că elementul populist este mai pregnant decât cel conservator în cazul OLaNO, în timp ce celelalte partide au un element conservator mai pronunţat decât cel populist. OLaNO este mai eterogen şi mai înclinat către protestul public – asemănare cu M5S.

De altfel, cazul slovac în ansamblul său este foarte asemănător celui italian: datorită fragmentării spectrului politic, apar două partide, unul populist cu accente liberale (M5S), altul populist cu accente conservatoare (Lega). Ȋn Italia fenomenul a fost simultan. Ȋn Slovacia a fost succesiv, cele două partide beneficiare ale fragmentării nu au reuşit să convieţuiască (decât prin binomul Caputova – Matovič care ar putea genera tensiuni între preşedinte şi prim – ministru).

Italia şi Slovacia nu sunt exemple singulare. Peste tot în Europa aşteptările publicului faţă de politicieni au devenit foarte mari, orice gest de corupţie este sancţionat prompt. Pretutindeni la nivel naţional a devenit din ce în ce mai greu de format coaliţii între partidele tradiţionale şi cele nou apărute. Partide noi apar dintr-o dată şi dispar după mai puţin de un ciclu electoral.

Asistăm la mutaţii cu totul speciale în câmpul politic. Un lider precum Matovič, populist şi conservator deopotrivă, nu repetă modelul lui Berlusconi din anii 1990, ci crează un prototip nou de om politic. La modă sunt alianţele contrarii (cum este cea din Austria între conservatori şi ecologişti, aflată la putere) şi liderii politici cu dublă natură. Mai devreme sau mai târziu, se va ajunge la punctul de inflexiune maximă al fragmentării politice şi se va reveni la modelul traditional stânga – dreapta.

Alegerile din Slovacia şi tentaţia populism-conservatorismului anti-corupţie

Igor Matovič, liderul OLaNO, a fost însărcinat de preşedinta Caputova să alcătuiască un nou guvern în Slovacia, în urma alegerilor din 29 februarie. Ȋn urmă cu exact un an era cu totul de neimaginat ca Matovič sa devină prim – ministru, iar Caputova preşedinte.

OLaNO este un partid relativ nou în Slovacia. Traducerea acestor iniţiale este Oameni Obişnuiţi şi Personalităţi Independente. Prima dată când a participat la alegeri a fost în anul 2010, cu ocazia celor parlamentare, obţinând 4 locuri (printre care şi preşedintele său, Igor Matovič). De fapt, la alegerile respective membrii OLaNO au participat pe listele unui alt partid, Libertate şi Solidaritate (SaS). Ȋn 2012 OLaNO a candidat cu liste proprii şi a obţinut 16 locuri în Parlament. La alegerile europene din 2014 a trimis un deputat în Parlamentul European, iar la alegerile parlamentare din 2016 a candidat din nou împreună cu un alt partid, Noua Majoritate, obţinând 17 mandate.

OLaNO are o natură paradoxală. Ȋn 2014 a ales să facă parte din grupul Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni din Parlamentul European, iar din 2019 a decis afilierea la PPE.

OLaNO este un partid deopotrivă popular, conservator şi populist. De exemplu, în problema avortului OLaNO doreşte introducerea unor restricţii suplimentare. Ȋn problema migraţei, OLaNO s-a manifestat ferm împotriva cotelor pentru refugiaţi. Ȋn 2019 liderul său Igor Matovič a promis ferm alegătorilor că OLANO nu va intra în niciun guvern care ar fi în favoarea parteneriatelor civile între persoane de acelaşi sex. Pe de altă parte, OLaNO s-a remarcat prin campania sa anti-corupţie, pe modelul altor partide populiste. Igor Matovič declara în timpul campaniei electorale că “poporul vrea ca noi să curăţăm Slovacia”. Matovič declara deasemenea că moartea lui Jan Kuciak şi Martina Kusnirova a fost gestul care “a trezit Slovacia”, iar administraţia OLaNO va avea “zero toleranţă pentru corupţie”. OLaNO este aşadar un partid care îmbină carateristicile Fidesz sau PiS cu cele ale Mişcării 5 Stele. Un partid care cu greu se poate asemăna cu alte partide din Europa.

Alegerile din 29 februarie au fost alegeri împotriva Smer, partidul de stânga care a guvernat Slovacia în 12 din ultimii 14 ani. Votul masiv pentru OLaNO nu a fost un vot de susţinere pentru politica acestui partid, ci a fost dat deoarece a fost văzut ca o alternativă credibilă la Smer.

La alegerile europene din 2019 rolul OLaNO a fost jucat de o coaliţie de partide SPOLU – Slovacia Progresistă care au luat împreună peste 20% din voturi. Această coaliţie este cea care a susţinut-o cu succes pe Zuzana Caputova pentru a câştiga alegerile prezidenţiale. Slovacia Progresistă a obţinut la alegerile parlamentare din 2020 doar 6,96% din voturi, ratând pragul electoral de 7%.

Asasinarea unui jurnalist şi a logodnicei sale a dus pentru prima oară la o schimbare totală de registru, ceea ce a creat drum liber unei candidate liberal – progresiste, mai apropiată de stânga. Un an mai târziu, acelaşi eveniment a creat premisele pentru ca un partid populist – conservator să ajungă la guvernare.

Prin câştigarea alegerilor de către OLaNO, Slovacia intră, din punct de vedere al orientării politice interne, în rândul statelor membre ale Grupului de la Vişegrad. Singura diferenţă între OLaNO şi Fidesz, PiS sau ANO ar fi că elementul populist este mai pregnant decât cel conservator în cazul OLaNO, în timp ce celelalte partide au un element conservator mai pronunţat decât cel populist. OLaNO este mai eterogen şi mai înclinat către protestul public – asemănare cu M5S.

De altfel, cazul slovac în ansamblul său este foarte asemănător celui italian: datorită fragmentării spectrului politic, apar două partide, unul populist cu accente liberale (M5S), altul populist cu accente conservatoare (Lega). Ȋn Italia fenomenul a fost simultan. Ȋn Slovacia a fost succesiv, cele două partide beneficiare ale fragmentării nu au reuşit să convieţuiască (decât prin binomul Caputova – Matovič care ar putea genera tensiuni între preşedinte şi prim – ministru).

Italia şi Slovacia nu sunt exemple singulare. Peste tot în Europa aşteptările publicului faţă de politicieni au devenit foarte mari, orice gest de corupţie este sancţionat prompt. Pretutindeni la nivel naţional a devenit din ce în ce mai greu de format coaliţii între partidele tradiţionale şi cele nou apărute. Partide noi apar dintr-o dată şi dispar după mai puţin de un ciclu electoral.

Asistăm la mutaţii cu totul speciale în câmpul politic. Un lider precum Matovič, populist şi conservator deopotrivă, nu repetă modelul lui Berlusconi din anii 1990, ci crează un prototip nou de om politic. La modă sunt alianţele contrarii (cum este cea din Austria între conservatori şi ecologişti, aflată la putere) şi liderii politici cu dublă natură. Mai devreme sau mai târziu, se va ajunge la punctul de inflexiune maximă al fragmentării politice şi se va reveni la modelul traditional stânga – dreapta.

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. am trait sa o vad si pe asta
    daca esti impotriva coruptiei esti populist
    deci PNL si USR sunt populiste la voi
    Probabil PSD e e centru dreapta nu e asa ?

  2. Un articol foarte clar și plin de informații pentru publicul românesc despre ce se întâmplă pe scena politică slovacă. Felicitări!

    Scena politică românească nu are astfel de evoluții, partidele înghesuindu-se în centru, ba la stânga, ba la dreapta, fără nici o viziune clară, fără niciun „out of the box”. Pare că, la noi, partidele sunt niște vehicule ale luptelor personale între unul sau altul din personajele politice, o vendetta permanentă pe seama vieților cetățenilor. Subiectele sunt vechi și țin aproape în totalitate de scenariul „ceilalți sunt corupți – noi nu suntem ca ei” și „totul e bine doar că cei care vă conduc nu sunt buni… alegeți-ne pe noi”.

    Niciun partid nu a propus de exemplu, ceva întradevăr de substanță, cum ar fi schimbarea concepției statului centralizat falimentar după 100 de ani de corupție masivă și ideologie fanariotă, cu modelul unui stat federalizat după modelul Statelor Unite sau Germaniei sau Marii Britanii sau Australiei, sau Canadei, sau Elvetiei. Continuă, toți, să NU discute despre cauzele reale ale situației și să nu pună în discuție, democratic, modelul statului centralizat și uniformist creat după modelul discutabil, cred eu, al Franței. În Romania modelul francez nu a funcționat. După 100 de ani suntem tot unde am fost: ultimii din Europa.

    Ce ar mai fi de spus? Că ideea statului centralizat e bună, doar că politicienii fură? Păi să facem ceva să le tăiem accesul la găleata cu bani și la putere.

    Ce ar fi să dăm Principatelor românești, o adevărată importanță și să mutăm Curtea Constituțională la Iași și Înalta Curte de Casație șa Cluj? Ce ar fi să implicăm cetățenii mai mult în viața cetății? Ce ar fi ca opiniile lor să conteze acolo unde își desfășoară viața de zi cu zi? Ce ar fi să creăm comunități adevărate? Ce ar fi să dăm un semnal că întradevăr cetățeanul contează? S-ar dărâma cerul? Nu. Frica secesionistă, o șmecherie a unor politicieni slabi, uniți doar de obiectivul corupției fratricide. Fratricidă, pentru că ați observat că politicenii români fură de la români, nu de la alții?

    Dacă toate sunt așa de bine, de ce ar vrea Moldova sau Transilvania să se depărteze de frații valahi? Oare ce nu este în regulă cu conceptul centralizat în jurul Valahiei? De ce doar Transilvania și Moldova sunt suspicionate că ar vrea, într-un fel sau altul să se depărteze de modelul centralizat? De unde această frică după 100 de ani, după ce statul român a românizat totul, încet și bine? (așa cum au făcut, dealtfel, și celelalte state europene și nu numai, în secolul națiunilor – e doar o constatare, nu o acuzație, să fie clar).

    E România presupusă a fi doar Sudul și în special Bucureștiul? (doar ca locație centrală unde se adună interesele, banii, puterea și corupția, fără a ataca în niciun fel oamenii ce locuiesc acolo sau orașul, fascinant din multe puncte de vedere, ci doar conceptul de centralism). Sunt doar cei de-acolo români adevărați? Sunt ardelenii sau moldovenii români de categoria a doua? O fi ceva în neregulă. Ce ar fi să discutăm despre astfel de subiecte? E atât de imposibil? Să mutăm Statul Major al armatei la Craiova, Agenția de Mediu, la Timișoara, ANAF la Targu Mures. Hahaha ar fi catastrofal după unii…

    Dacă nu, să facem mai repede autostrăzile, să modernizăm calea ferată, să ajungem mai repede la centru unde se dă șpaga cea de toate zilele! Să înlocuim PSD cu PNL și apoi să punem uniunea USL și-apoi invers. De 30 de ani. Încă 30 de ani și încă pe-atât.

    Frica unei schimbări de substanță este punctul slab al politicienilor români, care în general, consideră politica un fel de mijloc de exercitare a traficului de influență și nicidecum ca un serviciu competent în slujba cetățeanului.

    O altă cauză a problemelor este că toți cei din „sistem” adică sistem de sănătate, sistem de învățământ, sistemul finanțelor publice, sistem de apărare, sistem judiciar nu doresc decât menținerea status-quo-ului și câstigare unor drepturi colective (extrem de nocive pentru cetățenii plătitori de taxe – un exemplu fiind drepturile speciale ale diferitelor categorii de funcționari dar și drepturile colective ale minorităților etnice…), iar niciun partid nu are curaj să răspundă șantajului acestora. România este un stat capturat de funcționarii săi.

    E necesară o discuție. Măcar o discuție.

  3. Orice actiune are si o reactiune la un moment dat. Lasitatea, coruptia si totalul dispret manifestat de politicieni pentru cetateanul care ii sustine prin impozite a dus la cresterea treptata a valului populist-conservator care chiar va matura tot establishmentul paneuropean cu consecinte greu previzibile.

    Dincolo de predictibilitatea ciocnirii dintre curentul neomarxist/”progresiv”/globalist versus conservator/nationalist (grosso modo) exista o enorma masa de nehotarati sau neinteresati. Problema apare cand antagonizezi aceasta masa de neinteresati/neimplicati si ii fortezi sa aleaga o tabara prin actiunile teribil de neinspirate pe care le iei ca politician.

    Deocamdata, de ceva ani, politicienii de stanga au presat prea mult si prea repede, si-au batut joc de platitorii de impozite si au generat contrareactia de dreapta/populista/conservatoare. Sa vedem unde se va opri valul contrareactiei.

    N.B. E valabil si pentru statele europei de vest. In general continentul nu a mai fost niciodata atat de pregatit pentru aparitia liderilor autoritari.

    • În Vest, care a modelat și structurile post-comuniste ale Estului, este de peste 30 de ani, de la Mitterand și de la moșirea UE (din CEE). Plus că, în tot acest timp, s-au acumulat dezechilibre demografice și nu numai, s-au acumulat improvizații politice fără principii și fără o viziune de viitor. Valul care se ridică va fi extrem de periculos și este de neoprit.

  4. As vrea sa pun o intrebare: De ce Slovacia are pentru alegeri pragul electoral de 7%? Zic si eu: Cu acest procent nu exista partid creat pe baza de minoritati nationale. Romanilor le place sa fie santajati! De furat, ce sa mai vorbim…..

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Radu Carp
Radu Carp
Prof. univ.dr., secretar stiintific, Facultatea de Stiinte Politice, Universitatea Bucuresti

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Refuzat la export. Schimb de scrisori cu un prieten maghiar

Dragă Miklós, îți amintești de expresia „refuzat la export” din comunismul nostru românesc; subliniez „nostru”....

Franța vs. Turcia sau de ce nu încap două săbii strategice în teaca Mării Mediterane

Că nu există deloc simpatie între Paris și Ankara se știe nu de azi de ieri, ci...

Românii de la Tönnies suntem noi toți

Abia s-au uscau amprentele de pe tastele cu care au scris jurnaliștii despre scandalul sezonierilor români și polonezi...

Tăcerea manualului nu înseamnă și tăcerea profesorului. Un răspuns lui Selly

Nu manualul sau catalogul te fac profesor, ci faptul că vezi în cei din...

Jurnalism în cheia „clarității morale”

Jurnalismul nu poate fi niciodată matematic obiectiv, însă el ar trebui măcar să fie, cel puțin în teorie,...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)