vineri, martie 29, 2024

Alegerile în Franța, câteva constatări

În acest weekend francezii ies la vot pentru primul tur al prezidențialelor. Ca român, ca străin, mă uit la alegeri de pe margine iar dezbaterile mă implică emoțional foarte puțin. Totuși ma uit cu stupoare la retorică ieftină a discursului politic oferit de majoritatea candidaților.

Prima constatare. Pentru acest tur alegerile nu se joacă între Nicolas Sarkozy (UMP, dreapta) și François Hollande (PS, stânga). Cei doi sunt practic la egalitatea, 27%, cu o diferență în marja de eroare în favoarea candidatului de stânga. Agendă e dictată însă de extrema stânga și extrema dreptă. Întrebarea fundamentală este câte voturi sunt capabili să adune doi candidați cheie, Jean Luc Mélenchon ( Front de Gauche ) și Marine Le Pen (Front National).  Scorul obținut de aceștia în primul tur va fi direct proporțional cu efortul și concesiile pe care Srakozy și Hollande le vor face în al doilea tur pentru a-și apropia electoratele respective. În sondaje fiecare dintre extreme este creditată cu aproximativ 15%. Pe scurt, 30% din francezi votează la stânga, 30% votează la dreapta și 30% sunt împărțiți între comuniști mai mult sau mai puțini moderați și extremiștii de dreapta care predică ieșirea din zona Euro, închiderea granițelor și bascularea străinilor care distorsionează societatea și cultura franceză, respectiv diverse forme de naționalizare a băncilor și creșterea salariului minim la 1 700Euro. Detaliile celor două programe aici și aici.

A doua constatare. Campania electorală este despre orice altceva în afară de problema reală a Franței, o datorie suverană care tinde spre 90% din PIB și care a crescut în mandatul lui Nicolas Sarkozy (de drepta!) de la 64.2% din PIB în 2007 la 82.3% din PIB  în 2010 (sursa Eurostat).  Utimele dezbateri erau axate pe subiectul crimelor de la Nantes Toulouse, care au scos la iveală din nou tot felul de pasiuni anti-islamice (detalii aici). Însa, mult timp agendă publică a fost dominată de dezbaterea despre carnea « halal/kosher» pe care toți consumatorii non-musulmani/non-evrei o cumpără fără să știe, având în vedere că excesul de producție e vărsat în piață pe filierele clasice de distribuție (detalii aici). Faptul că în Franța datoria creată de facturile sociale a crescut de la 53.557 milioane EURO în 2007 la 175.601 milioane EURO în 2010 (sursa Eurostat) este subiect marginal pe agenda publică.

O mică anecdotă, spre ilustrare. Un amic de al meu francez, doctor în fizică, este șomer de aproximativ 6 luni. Lucra într-un proiect de cercetarea finanțat de stat. Între timp fondurile alocate pentru acel proiect au fost stopate ca urmare echipa a fost trimisă în șomaj. În Franța poți primi ajutor de șomaj in funcție de cât timp ai lucrat si de valoarea ultimului salariu. El primești timp de un an de zile 57.4% din ultimul salariu. Lăsând la o parte suma pentru alocația de șomaj, un alt lucru este mai interesant. Amicul meu își poate găsi ușor un post de profesor de liceu sau asistent de cercetare, însă în orășelul în care locuiește el va găsi numai ceva în timp parțial. Conform legii, dacă accepți orice contract de agajare ajutorul de șomaj îți este automat oprit. Ori, între a accepta un salariu de aproximativ 700-800Euro/lună și un ajutorul de șomaj care ajunge în cazul lui spre 1 200Euro/lună, alegerea e limpede – preferă să mai stea în șomaj și să se plimbe prin Europa timp de un an, pe banii statului Francez.

A treia constatare. Implicațiile directe și indirecte pentru românii care lucrează în Franța sau își caută de muncă aici nu sunt optimiste. E de aștepta ca pe termen mediu în Franța să nu se schimbe fundamental mare lucru, din contră, mă aștept ca situația să se înrăutățească. Dacă va câștiga Nicolas Sarkozy cel mai probabil se va continua cu politici de restructurare, respectiv reducerea locurilor de muncă în zonă guvernamentală fapt care va crea o presiune crescută pe locurile de muncă din privat. Ca urmare, păstrarea sau găsirea unui loc de muncă vor fi din ce în ce mai dificile. Dacă însă va câștiga François Hollande se întrevăd două scenarii. Secnariul A, acesta va implementa ce a promis în campanie, adică creșterea cheltuielilor publice prin reangajarea a 60.000 de profesori, întoarcerea vârstei de pensionare la 60 de ani și taxarea cu 75% a veniturilor care depășesc 1 million de Euro, cu cel putin două consecințe. Prima, presiunea pe privat va fi enormă deci creșterea economică va avea de suferit ridicant astfel și mai mult rata șomajului. A doua, piețele financiare nu vor ezita să taxeze Franța pentru astfel de excese și prețul la care guvernul se va împrumută va fi din ce în ce mai mare. Un scenariu similar cu cel al Spaniei nu este deloc exclus. Secenariul B, dacă însă François Hollande își va nuanța promisiunile după câștigarea alegerilor, așa cum mă aștept, ne întoarcem la o versiune îndulcită cu iz social a scenariului Sarkozy. Ce mi se pare însă îngrijorător la François Hollande este discursul lui vis-à-vis de Uniunea Europeană. El continuă să ceară renegocierea Pactului de Stabilitate Fiscală motiv pentru care Agela Merkel nu l-a primit într-o vizită tête-à-tête. Deci cu François Hollande Franța pare să intre într-un gen de izolare europeană cu implicații nocive nu numai pentru francezi dar și pentru europeni. Detalii aici.

În loc de concluzie. Alegerile din Franța mă fac să mă gadesc la o Europa fără viziune și ne-conectată la realitate. Observ o retorică prăfuită care prinde azi la fel de bine că acum 10 ani în condițiile în care lumea și piețele tocmai se redeseneaza. Franța pare că nu vrea să accepte acestă realitate oferind alternative complet perimate.

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. am vazut cate ceva din discursurile de campanie ale lui Hollande si Sarkozy. am inceput sa am o parere mai buna despre ai nostri.

  2. Nu e același lucru dacă îți asiguri garsoniera de 50 000 euro, sau viloaca de 5 milioane. Primești niște bani când arde vila, alții când îți arde garsoniera. Așa e și cu ajutorul de șomaj. În Franța poți avea venituri cât timp ești în căutare unui loc de muncă, desigur sub un anumit plafon. Că altfel ceri despăgubiri când incendiul nu a avut loc.

    Gargara țigăneasco-balcanico-băsesciana prezentată ca și „concepție anglo-saxonă” despre lume și viață nu prea face impresie în Franța.

    Hollande nu se va izola. Vrea să conducă Europa împreună cu o Germanie social-democrată. Angela Merkel nu prea mai are ce face, poate alegeri anticipate în Germania, unde stagnarea își arată colții. De-altfel de-aia și vrea Hollande să anuleze Tratatul fiscal. Pentru că vrea creștere economică, vorba lui Cațavencu, cu orice preț. E cam învechit Hollande, dar are o calitate, știe să-și aleagă oamenii de care să asculte.

    În Franța există un puternic curent anti-european (românii sunt primele lui victime) datorată africanilor (prin ricoșeu și unor francezi get-beget). Să sperăm că nu se va impune. Alternativa ar fi un nou imperiu al Franței cu Africa de Vest, pentru a depăși dificultățile actuale. Adică trecutul.

  3. Cateva precizari
    – crimele de la nantes nu au nici o legatura cu islamismul ci mai degraba cu catolicismul ; autorul lor era un fanatic integrist
    – profesorul se plimba un an pe banii lui si nu pe ai statului, suma pe care a platit-o la asigurarile sociale in timp ce lucra probabil ca acopera cu mult mai mult decat „un an de plimbari” in europa. Sunt altii care trebuiesc aratati cu degetul pt ca ar castiga mai mult din ajutoare sociale si nicidecum cei care stau cateva luni in somaj

  4. Spuneti „Europa fara viziune”… Eu as vedea mai degraba mai multe „Europe”.Si mi se pare ca ideea care se deseneaza din ce in ce mai pregnant este cea a renasterii Mittel Europei. Si sincer, nici nu mi se pare atat de rau.

    Poate Franta sa para atragatoare cu ale ei lumières…dar cand privesti mai de aproape, nu mai zic cand esti surub in sistem, vezi ca de fapt, luminile Frantei s-au stins demult- asta daca au existat vreodata.

    Franta a ramas o monarhie in spirit…Si asta o spun chiar francezii.Dar nu una care lasa loc la emancipare ca la britanici, ci una anchilozata. Este „Vive la Republique, Vive la France !”, dar e de 3 ori mai conservatoare decat monarhia spaniola sau britanica…trezirea va fi dura pentru francezi.Si momentul se apropie…

  5. Autorul articolului face un fel de ”pot-pourrie” fara a tine cont de fapt de lucrul esential al francezilor este de a fi unici in felul lor in Europa. Ei au facut caderea Bastiliei si comuna din Paris, iar mai recent ”mai 68” punind in mare dificultate OMUL care a facut cel mai mult pentru Franta(De Gaulle), impreuna cu Napoleon si Ludovic al IV. Deci spiritul revolutionar al francezilor este vesnic in ei si autorul nu ar trebui sa fie surprins de faptul ”ca extremele” sunt puternice. Este suficient sa vezi manifestatiile si grevele organizate de sindicate. Dupa umila mea parere, cred ca suntem pe cale de a inchide perioada ”capitalismului arogant” si o spune unul care pina acum 5 ani nu a votat decit cu dreapta. Da deci pot spune ca in 2007 nu l-am votat pe Sarko, fiindca stiam ce fel de om este, care a facut numai anunturi soc, de parada, si si-a pus toti prieteni si protejatii in functii ”cheie” ale statului, justitiei, mas-media, etc. Acum va culege tot ce a insamintat, dispret si o scirba generala. Hollande este total opus actualului presedinte si personal am mare incredere in el, fiindca este mai intii de toate un umanist si vrea sa faca justitie tuturor celor care au avut de suferit nu de 5 ani, ci de 10 ani. Cit despre compatriotii mei din tara(RO), marea majoritate dintre ei sunt ignoranti in problemele politice generale si fac mari amalgame intre comunisti si socialisti sau intre social-democrati si psd. Intr-o tara in care s-a facut alianta intre psd si liberali, aceasta tara nu-i normala, deci imi este foarte greu sa vorbim de principii, caractere si valori morale. Mare pacat.

    • O tara in care se observa calitatile individuale deasupra valorilor doctrinare este de laudat. De criticat este o tara ca franta in care micul dejun si cina au devenit subiecte de campanie prezidentiala… desi as putea spune ca e de tot rasul, nu de criticat. In Romania spiritul liber acum se naste, in franta poate nu a existat niciodata cu tot cu Napoleon si De Gaule. Europa si intreaga lume se indreapta spre un capitalism pragmatic si nu spre un socialism utopic. In Romania nu se confunda deloc socialismul cu comunismul. Stim ca in comunism era dictatura si stim ca in socialism este cersetorie si furt din banii publici pentru a da celor care nu vor sa lucreze. Acel „cercetator in fizica” (culmea, si eu sunt asa ceva, doar ca acum in londra) poate, daca depune un minim efort, sa caute alte programe, finantate de stat sau de alte institutii si sa se reprofileze… nu cred ca cineva care stie cat de cat fizica nu poate trece de la un subiect la altul daca citeste si invata cateva luni. Problema e ca francezii s-au dezobisnuit de a mai cauta pozitii disponibile si proiecte… sa nu mai vorbim de a initia proiecte… totul porneste de la stat… da, am avut ghinionul sa stau doi ani in franta, in paris, primul a fost in 2006-2007 cand am intrat in contact prima data cu mentalitatile aberante ale francezilor si a doua perioada a fost 2010-2011 cand am intalnit un sistem intesat de incompetenti cu aere de lideri mondiali si fara nici o abilitate. Toti se declarau socialisti si erau fericiti ca „parisul este socialist”… dar nu se vedeau ca nu erau capabili sa faca nimic… e incredibil cum aveau la dispozitie programe pe care nu le stiau folosi si se laudau cu „clustere” de calculatoare care erau depasite de vreo 10 ani… si dupa 2 ani de lucru la un proiect finantat pe bani „europeni” nu au realizat nimic… nici macar nu au inteles ce anume ar trebui sa faca in cadrul acelui proiect, desi trimiteau rapoarte in care relatau „marile progrese” catre UE cu o perioada de cateva luni…

      • Cum arata rezultatele capitalismului neoliberal acolo unde el functioneaza? Sa vedem niste statistici din SUA (tara cu economia cea mai puternica din lume) aparute in articolul din iulie 2010 (dupa administratia de dreapta a lui Bush) intitulat „Clasa mijlocie din America sufera o contractie extrema” („The Middle Class in America Is Radically Shrinking”), articol aparut pe „Yahoo Finance” cu date statistice preluate de pe „Business Insider”:

        http://finance.yahoo.com/tech-ticker/the-u.s.-middle-class-is-being-wiped-out-here%27s-the-stats-to-prove-it-520657.html

        – 61% dintre americani traiesc de la un salar la altul.
        – 50% dintre americani detin mai putin de 1% (unu) din bogatia natiunii.
        – 83% din capitalul societatilor comerciale din SUA este detinut de 1% din populatie.
        – Raportul dintre salariul mediu al managerilor si salariul mediu al angajatilor „de rand” este de pana la 500 la 1.
        – Mai mult de 40 milioane de americani au nevoie de tichete pentru alimente („food stamps”, asigurate de stat, nu de societati comerciale) pentru a-i ajuta pe oamenii cu venituri mici sa-si cumpere alimente.

        http://www.ssa.gov/pubs/10101.html

        – Aproximativ 21% dintre copiii din USA traiesc SUB LIMITA SARACIEI !!!
        – 43% dintre americani au contribuit (economisit) cu mai putin de 10.000 dolari pentru pensie (au alt sistem de pensii).
        – In ciuda crizei economice, numarul milionarilor din SUA a crescut cu un „procent enorm” („whopping percent”) de 16%, ajungand la 7.8 milioane (milionarii reprezinta 2,5% din populatia SUA, care este de 308 milioane).

        Aceste date arata ca regulile „jocului” economic si social nu sunt corecte. Cu un alt set de reguli am avea alte rezultate. Discrepanta uriasa dintre cei putini si bogati si cei multi si saraci nu se datoreaza diferentei de valoare dintre aceste categorii ci este un rezultat al regulilor incorecte ale „jocului” economic si social. „Scara valorilor” a fost si ea distorsionata (de cei care doresc mentinerea statu-quo-ului), pentru a justifica aceasta situatie (banul a devenit masura valorii omului). Un singur exemplu: „Bogatia furnizeaza un mecanism important de transmitere a inegalitatilor la generatiile urmatoare. Cam jumatate dintre oamenii cei mai bogati din America au mostenit averea”. (Gilbert, Dennis. The American Class Structure in an Age of Growing Inequality . N.p.: Wadsworth Publishing;, 2002)

        http://en.wikipedia.org/wiki/Wealth#Sociological_treatments

        Dar nu au mostenit doar averea ci au mostenit si regulile „jocului” care au favorizat discrepantele economice uriase.
        Avem deci doua aspecte importante ale problemei:
        1. Regulile „jocului” economic si social nu sunt corecte, mentinind in zona saraciei un procent mare din populatie.
        2. Cei care sunt dezavantajati de aceste reguli nu pot sa le schimbe (este evident, nu sunt masochisti), deci sunt condamnati la saracie.
        Este un cerc vicios din care cei saraci nu au cum sa iasa.
        Avand in vedere ca 61% dintre cetatenii americani traiesc de la un salar la altul, este evident ca trebuie schimbate regulile „jocului” economic si nu trebuie admis ca piata sa decida singura soarta oamenilor. Clasa de mijloc este mai afectata de actualele reguli de „joc” (neoliberalism, autoreglementarea pietei), dupa cum se vede si din articolul „Clasa mijlocie din America sufera o contractie extrema”, din care am citat mai sus.

  6. Continuare, referitor la pozitia lui Hollande de a renegocia tratatul impus de Merkel-Sarkozi, mi se pare absolut normal si veti vedea ca ”se va schimba vinzarea” sa opresca ”hemoragia” cu diminuarea datoriilor suverane… Cum se face ca orice tara avea datorii si pina acum vreo 2-3 ani pe nimeni nu-i interesa. A trebuit sa fie infiintate agentiile de notare (ghiciti cine oare a avut aceasta idee…). Politica de austeritate nu este o solutie care sa aduca bunastare nimanui; vezi cazul Greciei, Italiei, Spaniei, Portugaliei sau Irlandei. Miine va fi rindul Olandei, Belgiei, Frantei, etc. Si atunci ce facem; un nou razboi… in Europa va fi greu. Deci personal ii dau dreptate lui Melanchon care vrea o ”revolutie civica”. Trebuie oprit liberalismul care distruge pur si simplu, vietii umane, societati sau natiuni. Toti speculatorii care fac profit ”dormind”, trebuie trasi ”in teapa” vorba vine, dar nu se mai poate continua de juca la bursa cu ”bani virtuali”, cum a fost si mai este cazul, astazi.

    • raspund la cele mai ireale postari iar astea doua ale tale se incadreaza perfect… Evaluarea celor care iau credite se face de pe vremea cand s-a inventat notiunea de credit, in Venetia acum vreo 500 de ani… Tocmai, daca agentiile de rating ar fi evaluat cum trebuie multora le-ar fi pasat de datoriile tarilor. Politicile de „asuteritate” nu vor sa aduca bunastarea cuiva ci vor sa il salveze de la faliment… daca castigi 1000 de eur pe luna si cheltui 30 de ani 1500 eur pe luna politicile de „austeritate” pur si simplu iti permit sa supravietuiesti… pur si simplu pentru ca NIMENI nu iti mai da bani pe datorie… Faptul ca cineva iti spune ca nu mai sunt bani e un adevar… bine face ca nu iti mai da, ca poate i-ai cheltui pe ajutoare de somaj si pe alcool… Ideea nastrusnica a germaniei de a cheltui mai putin daca ai resurse mai putine este …. cea mai naturala desi nimeni nu s-a gandit la ea… iar absurzii de socialisti europeni vin si ne spun ca daca pana acuma am cheltuit 1500 de eur pe luna din cei 1000 eur pe luna cati ii castigam si nu ne-a fost bine, de acum inainte ar trebui sa cheltuim 2000 eur pe luna… asa, de-a dracu’… Se vede ca ai stat prea mult in franta… poate ai facut si ceva scoala acolo… ca si mine de altfel doar ca eu incerc sa uit cat mai repede tot ce am „invatat” in franta…

  7. Franța are multe metehne, dar și le poate rezolva. În România domină prostia care interzice orice schimbare, orice viitor. Pentru că este prostie a blama orice sistem de asigurări sociale de boală, bătrânețe sau șomaj (de regulă sunt organizate de stat pentru că sunt vulnerabile la fraudă). E adevărat, că patronulului țigano-băsist i se pare că cu ajutorul asigurărilor sociale salariatul are prea mare putere de negociere. Vrea să interzică apa caldă (salariatul curat are mai multă demnitate) și asigurările sociale. Nici țăranul român nu înțeleg sistemul. El când nu are de lucru își face (desigur aiurea, inutil), când nu poate lucra preferă să moară.

    Salariile au crescut în Occident pentru că acolo a fost o societate virtuoasă, acumulativă, a creat capital. Acuma capitalurile fug în China. Soluția nu este să scazi salariile ca în China. Pentru că China nu este o mare putere liberală care va accepta această provocare respectând regulile jocului. China este o mare putere comunistă care vizează să aspire cât mai mult capital din lumea bogată și apoi să crească bunăstarea chinezilor și să-și impună sistemul în întreaga lume. Atunci să vezi capitaliși europeni băgați în temniță cu orice pretext. De ăia americani nu mai zic nimic, că ăia vor dispărea pur și simplu.

    Europa trebuie să fie unită, să-și păstreze valorile, inclusiv capitalurile, să-și creeze propriul model, să nu se bage cu ochii închiși în capcana oferită de China.

    Sarkozy a fost nobilul ungur scăpătat care nu a urmărit decât interesele marilor bogați francezi, inclusiv în a-și plasa sutele de miliarde, poate chiar miile de miliarde, în băncile elvețiene și de acolo în China, India, Brazilia etc. S-a înțeles cu Angela Merkel – altă poamă acră, luterană – în refuzul lor de recunoaște greșeala de-a plasa bani în Grecia, sudul Italiei, Portugalia etc. chiar și România fără să fie interesați de felul în care sunt folosiți, de faptul că sunt furați, risipiți. Acest interes ar fi însemnat să iasă din cochiliile lor naționaliste, să se implice, să unifice și mai mult Europa, să răspundă pentru săracii Europei și comportamentele lor. Cei care au gândit unficarea Europei au înțeles de ce este nevoie și de zonele sudice și estice, mai slab capitalizate. Pentru că sistemul produce mereu profit, capital nou, și uneori nu există oportunități tehnologice sau de consum pentru investiții. Estul, dar și Sudul, trebuiau să fie „China” Europei. Politicile reprezentate de Sarkozy și Merkel au distrus totul, Vor să-i țină acuma pe săraci în țarcuri fiscale…

    Nu sunt convins că va exista cunoștințe și voință pentru a repara și reconstrui. Din Germania nu pleacă în mod natural capitalurile pentru că ele aparțin unei foarte puternice clase mijlocii, sunt plasate în bănci regionale, care nu se antrenează în „marele joc global”, care pune presiune pe băncile elevețiene să-i demaște pe evazioniști. Este o situație vremelnică. Trebuie găsite soluții pentru întreaga Europă.

  8. Armaghedonul OLIGARHILOR […] Impotriva ”evidentei” fabricate de serviciile de propaganda a sistemului dominant(”elita societatii”), ce au ”netezit” prin actiuni de manipulare mediatica drumul candidatului sistemului oligarh al globalizarii: Nicolas Sarkozy(UMP) spre un nou mandat, creindu-i si un contracandidat pe masura, pe François Hollande (liderul partidului Socialist), format la aceleasi institutii(École Nationale d’administration (ENA)) respectiv: Institut d’études politiques de Paris IEP (Sarkozy), planul a esuat, luind o intorsatura neprevazuta.

    Campania prezidentiala din Franta intra in ultima linie dreapta! Scenariul/planul nu mai corespunde realitatii: François Hollande e doar ”iepurele”, un rival de talie Jean-Luc Mélenchon (candidat din partea Frontului de stinga-ce raliaza partidele antisistem[antilibérale si anticapitaliste])si-a facut aparitia, pronind iesirea din stereotipurile gandirii sablon-institutionalizate!

    Jean-Luc Mélenchon proclama:
    -convocarea adunarii constituante pentru a pune bazele celei de-a 6 REPUBLICI ;
    -abolirea privilegiilor clasei dominante- redistribuirea resurselor/bogatiilor prin taxare-impozitare progresiva a bogatilor ;
    -reglementarea economica(fixarea salariilor/dividentelor la o proportie de 1/20[eliminind salariile uriase ale patronilor CAC-40, venit maxim reglementat la 360 000 euro] ;
    -ridicarea SMIC-ului la 1700 Euro);
    -insurectie cetateneasca impotriva nedreptatii ;
    -eliminarea speculei financiare ;
    – referendum privind iesirea din tratatul european(tratatul de la Lisabona) ;
    -iesirea (Frantei) din NATO ;
    -crearea unui tribunal international pentru judecarea crimelor ecologice ;
    ”Vom deschide bresa prin care fratii nostri din intreaga lume vor pune capat abjectei dictaturi financiare. …Franta propune lumii Alianta Altermondialista! ”

    …Inaintea primului tur de scrutin, sondajele propagandei oficiale induc publicului ideea ca cei doi candidati: Nicolas Sarkozy si François Hollande vor fi in turul doi(creditindu-i de cca. 25% din intentiile de vot pe fiecare), negind/ignorind cu buna stiinta faptul ca candidatul anti-sistem: Jean-Luc Mélenchon este pe un trend ascendant (…a egalat intentiile de vot cu a celor doi candidati ai sistemului),mass-mediile indicind ca s-ar afla pe pozitia de : ”al treilea om”!

    …propaganda oficiala cauta sa acrediteze ideea prin sondaje trucate, ca Marine Le Pen(Frontul National(FN), echivalentul Partidului Romania Mare) urca in sondaje, agitind spectrul intrarii in turul doi al Extremei Drepte Fasciste( un pur produs al oligarhiei ce si-a creat un instrument docil), scenariu identic cu cel din 2002 cand : Jean-Marie Le Pen(tatal doamnei Marine Le Pen) a obtinut in primul tur : 16,86 % de voturi, Jacques Chirac : 19,88 %, Lionel Jospin : 16,18 %, fapt ce l-a propulsat in al doilea tur de scrutin, castigat de Jacques Chirac cu 82,21 % contra 17,79 % Jean-Marie Le Pen . …Acelasi scenariu/plan a fost aplicat si de sistemul burgheziei securiste din Romania in 2000, cind Ion Iliescu la avut ca contracandidat in turul doi pe Vadim Tudor !!! …alege daca ai ce!!!

    P.S. Dilema sistemului oligarh mondial este urmatoarea : cine va fi contracandidatul sistemului in turul doi impotriva lui Jean-Luc Mélenchon … Nicolas Sarkozy sau François Hollande !

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Ariton
Valentin Ariton
Valentin Ariton are un Master în politici publice de la Hertie School of Governance, Berlin și locuiește în Paris unde este consultant în domeniul evaluării politicilor publice.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro