luni, mai 16, 2022

Alegerile prezidențiale din Republica Moldova: Capcane în deschidere

Consolidarea unei forțe reformatoare în Republica Moldova, în jurul Maiei Sandu și partidelor care o susțin, PAS, PPDA și PLDM, coroborată cu o eventuală victorie în alegerile parlamentare din România a partidelor din jurul lui Dacian Cioloș și instalarea unui guvern Cioloș 2, ar putea reprezenta nu doar un reset al dialogului București – Chișinău, dar și stoparea suportului unor guverne îndoielnice ce doar mimează un parcurs pro european în țara vecină. Există o deschidere atât dinspre Republica Moldova, cât și dinspre noile forțe politice din România pentru o  reașezare a relației dintre cele două țări, ce își dispută primul episod pe 13 Noiembrie la Chișinău. Ulterior, pe 11 Decembrie, și la București.

Anunțarea primelor rezultate parțiale ale alegerilor prezidențiale din Republica Moldova a produs probabil destulă stupoare la București și în statele vestice. Puțin după ora 22:00, după numărarea a un sfert dintre buletinele de vot, Igor Dodon, candidatul socialiștilor, era creditat cu 54% dintre voturi și câștigător din primul tur al scrutinului prezidențial. Au fost probabil cele mai lungi două ore pentru susținătorii parcursul european al Republicii Moldova, Igor Dodon pierzând procentual la fiecare nou anunț al Comisiei Electorale Centrale.

În jur de miezul nopții, când Igor Dodon era deja la sub 50% opțiuni de vot , iar estimările din Diasporă o indicau drept câștigatoare pe Maia Sandu, se puteau pune deja primele concluzii, iar glumele despre “Vladimir Putin al Republicii Moldova” si integrarea euroasiatica alaturi de “tarile fratesti” din Est schițau deja primele zâmbete sub auspiciile unui al doilea tur al scrutinului electoral și, implicit, o nouă șansă pentru parcursul european al țării.

Primul tur al alegerilor a semănat mai degrabă cu un joc de șah ce s-a blocat la capitolul “capcane în deschidere”. Dacă retragerea lui Andrei Năstase în favoarea Maiei Sandu este ușor de înțeles, retragerea candidatului partidului aflat la guvernare, Marian Lupu, a ridicat multiple semne de întrebare. Anunțată tot ca o retragere în favoarea Maiei Sandu și implicit de consolidare a coaliției pro europene, aceasta a părut mai degrabă un “măr otravit”, ținând cont de  calculele politice ale lui Plahotniuc care se leagă mai degrabă de Igor Dodon.

Asocierea cu partidul lui Vladimir Plahotniuc a fost departe de a duce beneficii electorale, iar rezultatele din multe așa zise fiefuri ale Partidului Democrat confirmă un vot majoritar pro Igor Dodon, fapt previzionat atât de Maia Sandu, cât și de Andrei Năstase. Într-o declarație ulterioară, președintele de onoare al Partidului Democrat, Dumitru Diacov, a recunoscut că sondajele interne ale partidului arătau că electoratul pro Lupu ar fi votat majoritar cu Igor Dodon, și nu cu Maia Sandu.

Scorurile celorlalți doi candidați presupus pro europeni, de sub 5% cumulat, Mihai Ghimpu, care a împânzit Chișinăul cu afișe unioniste și sloganul “DNA trece Prutul” sau Iurie Leancă, ce a refuzat de nenumărate ori retragerea în favoarea Maiei Sandu, nu arată altceva decât lipsa de rezonanță a unor mesaje pro europene atâta vreme cât purtătorii de stindard sunt mai mult decât îndoielnici.

De partea cealaltă, lucurile par la fel de complicate. Candidatul Partidului Nostru, Dumitru Ciubașenco, candidat de stânga și pro rus, a obținut 6% dintre sufragii, un scor care l-a privat teoretic pe Igor Dodon de câștigarea alegerilor din primul țur. Renato Usatii, liderul Partidului Nostru, urmărit penal și exilat în Federația Rusă ar putea juca un rol crucial în turul doi al alegerilor în funcție de interesul de moment. Dacă la începutul anului, Igor Dodon nu era decât o emanație a lui Vladimir Plahotniuc, acesta pare a fi revenit la sentimente mai bune față de candidatul socialist în ultima vreme pentru care își declară suportul în turul doi.

Un prim tur al alegerilor cu un rezultat previzibil, dar obținut mai greu decât se anticipa, pe fondul unei prezențe relative reduse la vot, de circa 49%, în special în rândul grupei de vârstă 18-25 ani (10,11% dintre votanți). Primul tur nu poate fi citit în paradigma clasică Est / Vest, ci a fost dominat de un sentiment de dezamăgire față de partidele tradiționale, în mod special cele pro europene și lipsa unor reforme reale în țară. Un vot de blam și pentru Uniunea Europeană și, de ce nu, România, care au alocat fonduri substanțiale în Republica Moldova fără rezultate palpabile.

Deși rezultatul din turul întâi este unul relativ pesimist, Maia Sandu are totuși toate șansele să se impună în turul doi. Evoluția rezultatelor preliminare în primul tur a produs destulă emoție în rândul celor indeciși, iar bazinul electoral al Maiei Sandu este teoretic mai mare decât cel al lui Igor Dodon. Aici putem include imensul bazin electoral al Diasporei care a votat în proporție de 75,6% în favoarea sa, dar și bazinul 18-25 ani cu o prezența mai mult decât modestă în primul tur. Maia Sandu a anunțat deja trimitea unei solicitări oficiale către CEC de simplificare a regulilor de vot pentru studenți, astfel încât ei să poată vota în localitatea unde studiază.

Pe lângă voturile lui Mihai Ghimpu sau Iurie Leancă, Maia Sandu trebuie să capitalizeze și din voturile lui Dumitru Ciubașenco și chiar în fiefurile pro Dodon cu o rată de prezență mai scăzută. Susținerea lui Andrei Năstase poate juca un rol crucial aici, acesta fiind figura centrală a protestelor anti oligarhice în rândul opiniei publice și putând capitaliza electoratul și din bazinele rurale sau teoretic pro ruse, mult mai interesate de problemele curente ale Republicii Moldova – furtul miliardului, opinia larg răspândită privind controlul țării de către Vladimir Plahotniuc, nivelul scăzut de trai – decât de simplul vot geopolitic, pro Uniunea Europeană sau pro Federația Rusă.

Un sprijin nesperat ar putea veni chiar și din partea lui Vladimir Voronin, liderul comunist, care a declarat că nu are niciun motiv să-l susțină în turul doi pe Igor Dodon, pe care l-a acuzat de trădare și joc duplicitar în interesul lui Vladimir Plahotniuc.

Pe fondul unei mobilizări de peste 60-65%, turul doi de pe 13 Noiembrie din Republica Moldova ar putea semăna cu răsturnarea de situație de la alegerile prezidențiale din România anului 2014. Credibilitatea parcursului european al Republicii Moldova, precum și agenda de politică externă a României, se leagă de alegerea Maiei Sandu ca Președinte al țării.

Consolidarea unei forțe reformatoare în Republica Moldova, în jurul Maiei Sandu și partidelor care o susțin, PAS, PPDA și PLDM, coroborată cu o eventuală victorie în alegerile parlamentare din România a partidelor din jurul lui Dacian Ciolos și instalarea unui guvern Ciolos 2, ar putea reprezenta nu doar un reset al dialogului București – Chișinău, dar și stoparea suportului unor guverne îndoielnice ce doar mimează un parcurs pro european în țara vecină.  Există o deschidere atât dinspre Republica Moldova, cât și dinspre noile forțe politice din România pentru o  reașezare a relației București – Chișinău, ce își dispută primul episod pe 13 Noiembrie la Chișinău. Ulterior, pe 11 Decembrie, și la București.

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Vise placute. Cum ar putea Maia sa castige sprijinul electoratului pro-rus sau comunist, altfel decat devenind la fel de putin frecventabila ca Dodon sau Usatii? Oamenii aia il urasc atat pe Plahotniuc doar pentru ca era in spatele guvernelor pro-vest, cu oligarhii lor nu au avut niciodata probleme.

  2. Sansele ca Maia Sandu sa mobilizeze 15% electorat suplimentar sunt minime. Cifrele privind participarea la vot sunt relative, datele se bazeaza pe vechiul referendum, cel nou n-a fost inca validat. Multi tineri sunt plecati din tara desi apar in liste. Iar despre interesul diasporei cifrele vorbesc de la sine, sub 9000 de voturi in Romania.
    Deja Dodon o intoarce ca la Ploiesti, Crimeea nu mai e rusa, nu va rupe acordul cu UE, va avea relatii bune cu prietenii romani, probabil un timp o va lasa mai moale si cu federealizarea, samd. Se stie ca electoratul moldovean nu are nicio problema cu schimbarile de directie in functie de directia vantului. Iar puterea presedintelui oricum e limitata.
    Chiar daca iese Dodon, e foarte posibil ca Plahotniuc sa fie sacrificat, a devenit incomod pentru toata lumea. Se va simula o reforma a justitiei si a mai lungi un timp lucrurile. Asa s-a intamplat si in Romania in prima faza, initial au fost condamnati cativa demnitari de ochii lumii, apoi totul a reintrat in normal. Schimbarea reala a venit mult mai tarziu.
    Un lucru e cert, Romania va trebui sa-si regandeasca politica din Moldova, si sa devina mult mai pragmatica. Dupa directia (sau lipsa directiei) in care merge e clar ca nu putem ajuta Moldova ca tara, trebuie sa ne concentram pe cetateni, in special pe cei care se considera romani. Banii trebuie alocati pe proiecte concrete care sa duca la dezvoltarea relatiilor bilaterale, nu pe pomeni. Iar acordarea cetateniei ar trebui conditionata de un examen de limba romana si istorie, nu de o declaratie formala. Nu e o jignire pentru niciun roman un asfel de examen. Si numarul burselor ar trebui redus, de multe ori studentii nu se mai intorc in tara (nu mai vorbim de faptul ca nu voteaza). In schimb ar trebui un program de tabere pentru scolari, fiecare elev ar trebui sa ajuga in Moldova romaneasca macar odata la doi ani, pentu a cunoaste istoria reala.

    • Nu vad de ce e rau ca nu se mai intorc studentii in tara. E bine, multi dupa platesc impozite si taxe in romania, se casatoresc in romania.

      • Interesul e dezvoltarea Moldovei nu impozitele din Romania, care oricum sunt nesemnificative. In alta ordine de idei, acum aflu dintr-un articol DW explicatia prezentei slabe la vot a disporei. Se poate vota doar cu pasaport, nu cu buletin. Cei care se afla in Romania sau in occident cu buletin romanesc, nu pot vota. In plus studentii pot vota doar in localitatea de resedinta, desi la parlamentare pot vota si in localitatea unde studiaza. Deci sansele de mobilizare sunt zero.

  3. Se constată după acest vot că populaţia Moldovei vrea în primul rând o administraţie moldovenească mai bună care să elimine sărăcia,chestiunile ca opţiunile pro-UE,pro-Rusia sau cele unioniste sunt de planul doi.Este normal să fie aşa.Iar asta ar trebui să dea de gândit tuturor,mai ales în România unde multe capete visează la o improbabilă unire.
    Remarc şi lipsa de interes a Rusiei faţă de aceste alegeri,practic Moscova nu a făcut nici-un gest pro-Dodon iar media ruse din Moldova au foarte neutre.Rusia nu are forţă economică să salveze economia mafiotă a Moldovei şi nu vrea să-şi aprindă paie în cap ulterior;deocamdată se mulţumeşte cu Transnistria.
    Totuşi,îmbunătăţirea nivelului de trai din Moldova nu se poate face decât cu bani,iar bani nu-i poate da decât FMI,UE şi chiar România.Opinez că Moldova nu poate ieşi cu forţe proprii din gaura în care se află,cineva trebuie să o ajute.
    Oare,vor avea moldovenii discernământul de a alege singura soluţie posibilă pentru ei?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Alexandru Damianhttp://contributors.ro
Alexandru Damian lucrează în cadrul Centrului Român de Politici Europene (CRPE). A fost implicat în ultimii cinci ani în proiecte privind afacerile europene, bună guvernare și democrație în România, Republica Moldova și Balcanii de Vest. Este absolvent de Științe Politice și a absolvit un Masterat în Studii Europene în cadrul Universității Libere din Bruxelles.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro