vineri, martie 29, 2024

Alegerile prezidențiale: Se despart apele…


A merge la vot este forma cea mai directa si palpabila de a-ti afirma optiunea politica, ideologica, morala si culturala.
Cand nu votezi, spui de fapt ca nu-ti pasa de ceea ce intampla in Cetate. Ori ca esti dezolat, dezgustat, deprimat, frustrat etc Nu voteaza, adeseori, indiferentii, ingretosatii si revoltatii. Dar exista si votul protestului, votul care, de pilda in primul tur al alegerilor prezidentiale din Romania, poate accentua un numar de valori neglijate, uitate, desfigurate. Sa le numim valorile societatii deschise. Le putem numi si valori ale modernitatii liberale in sens larg. Ori valori civic-democratice. Poti vota un candidat de partid ori pe unul independent. Deci exista un evantai de posibilitati. Nu cred ca in primul tur trebuie sa primeze calculul strategic, ci, prioritar, acela etic. Politica si moralitatea nu sunt situate pe planete diferite.

Este un moment de despartire a apelor. Va continua, intr-o forma actualizata, dezvoltata, adusa la zi, ceea ce numesc proiectul Basescu (statul de drept, modernizarea institutionala, batalia cu coruptia si coruptii, asumarea onesta a trecutului traumatic, orientarea ferma pro-vestica) ori se va reveni la matrapazlacurile repugnante ale regimului mafiotic al pesedismului? This is the question. Va urma revansa lui Ion Iliescu si a lui Adrian Nastase prin intermediarul infantil si mitoman Victor Ponta, ori Romania isi va urma cursul pe directia unei democratii liberale viabila si functionala? Mostenirile lui Traian Basescu sunt mult mai complexe decat actiunile din ultimele luni si saptamani. Fac parte dintre cei care regasesc partea dominanta, pozitiva, a acestor mosteniri in programul candidatei independente Monica Macovei. Nu o preluare dogmatica, servila, ci una demna si inovatoare, a unei filosofii politice care a scos Romania din marasmul pesedist.

Tema centrala in aceasta campanie ar trebui sa fie, inainte si mai presus de orice, intarirea statului de drept, a mecanismelor institutionale ale democratiei romanesti. Toate celelalte teme sunt determinate de aceasta: educatia, de pilda, nu poate sa prospere, sa devina una eficienta intr-un sistem intemeiat pe minciuni, furt intelectual, spaga etc Transparenta institutionala, responsabilizarea celor alesi ori numiti in functii publice, sunt conditii vitale pentru ca organismul politic romanesc sa nu fie subminat de virusi incurabili. Din nou, regasesc in chip cat se poate de impede formulate aceste teme in programul si declaratiile Monicai Macovei. In plus, exista ceva esential: track recordul, bilantul actiunilor sale anterioare. Nu vorbe, ci fapte. Increderea sociala este ingredientul democratiei autentice. Aici vad sensul unei dezbateri substantiale despre ce fel de democratie dorim pentru Romania: una a travestiurilor de tipul „ofiter acoperit”, ori una in care altruismul civic sa invinga in lupta cu oportunismul, lichelismul, cinismul, clientelismul si alte asemenea patologii.

Textul de mai sus este versiunea largita si actualizata a raspunsurilor mele la o ancheta organizata de site-ul ziare.com

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Domnule Tismaneanu,

    Absenteismul politic, civic, denunta incapacitatea omului de rand de a se rupe de vraja mediatica, aceasta maladie a societatii romane, ce-i infuseaza pe toate canalele de doua decenii idea cum ca acestea sunt singurele optiuni si el singur nu are nici o sansa de a crea ceva, fara acest sistem abject – politic si mediatic.

    Noam Chomsky a spus undeva:

    „Cel mai bun mod de a ține oamenii pasivi și obedienți este de a limita strict spectrumul opiniilor acceptate, dar permițând cele mai aprinse dezbateri în acel spectru, și chiar încurajând ideile cele mai critice și disidente. Aceasta dă oamenilor impresia cum că există libertate în gândire, în timp ce granițele sistemului sunt consolidate, îngrâdind înăuntru limitele dezbaterii.”

    De ce discutam despre politica, despre alegeri? Pentru ca este la moda? Daca vrem sa schimbam lucrurile inspre bine, nu ar trebui incurajata discutia despre sistemul de valori al societatii romane? Apoi plecand de acolo, pragmatic, creand alternative la nivelul comunitatilor? Daca in Argentina oamenii de rand au fost capabili sa creeze institutii locale in comunitatiile lor, fortand sistemul politic defect sa reactioneze, suportand o schimbare care altfel nu s-ar fi intamplat, daca in Rojava oamenii pot crea o miscare de rezistenta, organizata fara lideri, daca pana si in US mayday super pac recunoscand aceasta carenta in sistemul politic incearca sa o schimbe, de ce nu in Romania?

  2. Sansele acestor alegeri au fost naruite de insusi Traian Basescu, un adevar dificil de rostit pt ca presedintelui i se datoreaza extrem de mult. Dupa ce a supravietuit loviturii de stat din 2012, Basescu trebuia sa faca tot posibilul sa 1. Recastige increderea populatiei si 2. puna umarul la propulsarea unui candidat credibil.

    Dupa puci, a reinceput bine punctand prin substanta si o prezenta mai rara dar sobra facandu-l pe Ponta sa para un premier necopt si agitat. Din pacate Basescu a reintrat prea repede in lupta de mlastina, nepricepand ca devenise nepopular oricata dreptate o fi avut. N-a inteles ca exista un ciclu psihologic si ca trebuia sa aiba mai multa rabdare ca popularitatea nemeritata a lui Ponta sa se erodeze.

    A doua prostie e ca s-a bagat prosteste in lupta din interiorul PDL iar apoi pariat pe un partid prost incropit, croit din orgoliile unui lider mediocru si cu o doza mare de nesimtire. Cine stie, fara jocurile Elenei Udrea, poate ca PDL, desi are multi oameni putrezi, ar fi fost vioara intai in noua alianta si ar fi generat un candidat mai viabil. Poate chiar Monica Macovei.

    Pt ca a castigat la limita doua alegeri si a supravietuit la referendum s-a creat un mit ca Basescu e invincibil, si ca nu va lasa tara pe mana hotilor. Din pacate prin greseli enorme el a prelungit isteria impotriva „dictaturii” Basescu in loc sa arate clar ca el e iesit de mult din scena si ca miza e cu totul alta. Multi dintre cei ce vor vota cu Ponta vor socoti in mintile lor intunecate ca asta e ultima sansa de a se razbuna pe Basescu. Trist.

  3. Consider că infantilismul lui Ponta, la vârsta pe care o are, este semnul unui retard. Dacă un specialist o poate confirma, aşa cum a făcut-o cu andropauza lui Năstase, am avea dovada medicală a imposibilităţii exercitării funcţiei de preşedinţe al ţării de către mitoman. Nu mai zic de indiciile unei psihopatii care nu-l recomandă să iasă din casă…

  4. Domnule Tisamanenu,

    Lasati-l pe nevolnicul de Ponta si celelate figuri palide care se lupta acum pentru a intra in turul doi, Ceausescu ar castiga prezidentialele din primul tur „hands down”.
    Conform IRES (aprile 2014) – 66% dintre persoanele intervievate au spus ca ar vota cu acesta daca ar intra în cursa pentru Palatul Cotroceni, 26% ca nu ar vota cu dictatorul, iar respectiv 8% ca nu sunt siguri cum ar vota.
    In 2010 erau doar 41% care l-ar fi votat Ceausescu.

    De ce ?

    Ne explica Vasile Dancu, sociolog, prof. la UBB-Cluj (e drept ca e din PSD dar asta nu conteaza aici)

    „Datele nu arată că oamenii au luat-o razna, ci mai degrabă că trăim o criză de identitate a poporului român. Lipsa unui proiect naţional, lipsa unor repere care să dirijeze evoluţia României spre ceva îi face pe oameni să caute repere în trecut”. Dâncu mai spune că, cea mai plauzibilă explicaţie este „opţiunea unor tineri pentru o valorizare pozitivă a figurilor trecutului”. „Crizele de identitate sunt asociate cu adevarate tulburări de conştiinţă ale popoarelor. Sunt aproape 90% dintre români care spun că lucrurile merg într-o direcţie greşită şi, dintre absolvenţii de liceu, aproape 80% îşi văd viitorul în emigraţie, undeva departe de locul în care sunt acum, într-un viitor ceţos, fără determinări concrete. Sunt doar o parte din reperele unei stări de anomie sau crize de identitate pe care le resimţim în multe din judecăţile pe care le facem”-

    Il vor vota pe Ponta cei care au interes direct- „ulei si punga de faina”, metaforic vorbind „ulei si faina” desigur, in realitate e vorba de sute de milioane de euro distribuiti in pomeni electorale la retele clientelare (de la slujbe la stat si firme abonate la contracte cu statul la primarii PSD si biserici).
    Il vor mai vota pe Ponta cei care il urasc pe Basescu datorita reformelor pe care le-a initiat.Cunosc personal astfel de cazuri de profesori universitari „anti-basisti” fanatici, omeani afectati personal de reformele lui Basescu-(unul din Cluj i-a si trimis lui Basescu inapoi decoratia „Steaua Romaniei”).

    Dar acestia pentru care „eu, burta mea, si atat” e principiul vietii si vor vota cu Ponta sunt de fapt o minoritate.
    Majoritatea nu voteaza, dar l-ar vota pe Ceausescu fiindca vad ca tara se risipeste, se destrama, nu exista mai exista un scop care sa o coaliezeze si sa o intrepte spre ceva, sa isi imagineze un viitor, sa ii dea o ratiune sa existe in continuare.In conditiile astea Ponta sau ne-Ponta nu mai conteaza.

  5. Da, domnule Tismaneanu. Absolut de acord cu faptul ca aceste alegeri, mai mult ca oricand, poate, sunt un moment al alegerilor cruciale, destinale (si popoarele au destinul lor). Doar ca putina lume-ntelege asta:
    http://ihincu.wordpress.com/2014/10/23/a-time-for-choosing-sau-vremea-alegerilor-cruciale-optiunea-occidentala-i/

    Ceea ce ma intristaza si sperie, gandindu-ma ca istoria si erorile ei se pot repeta (avem atatea exemple), more or less, insa nu toate erorile sunt reversibile :(

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro