joi, iunie 24, 2021

Alergeni

Era firma Willms. La firma Willms Fleisch la ‎Ruppichteroth-Bröleck, în Germania. Am lucrat acolo între 2000-2004. Ne ducea acolo firma Transmit, din Brașov, care ne lua o mie de euro de persoană.

  •  Nu avea dreptul să vă ia, zic eu. Firmele de intermedieri locuri de muncă sunt plătite de angajator.

În teorie sunt plătite de angajator. Dacă nu dădeai o mie de euro șpagă, nu te lua. Eram Vorarbeiterin, eram șefă de echipă, fiindcă știam destul de bine germană, și deasupra noastră era un șef, Cristi, care știa și mai bine germană. Și i-am spus că nu mai pot lucra, că era foarte obositor.

  • Și ce a zis ?

Poți să pleci, zice. Pleacă. Ca tine găsim câte vrem. Dar eram Vorarbeiterin. Și atunci toate fetele din echipa mea s-au întins pe jos și au spus că pleacă și ele. Și cumva … (înțeleg că situația s-a aplanat).

Fiindcă munceam 14, 15 ore pe zi, și sâmbetele, și duminicile. Lucram la Spitze, frigărui. Astea trebuie tăiate cu mâna, da, și aveam și bărbați în echipă.

Dar anul următor nu am mai vrut să dau șpagă o mie de euro și nu m-am mai dus.

Și după aia am lucrat în Austria. 12 ani, la firma Blasko din Bruck an der Mur.

Firma Blasko face șnițeluri, burgeri, chiftele, cordon bleus gătite gata, care trebuie doar încălzite.


O colegă lucra sus la Abteilung, la echipă. Se urca pe scară și punea carne în mașina de carne. O dată a căzut și și-a rupt mâna, destul de rău. Și după ce a venit în concediul medical, lucra, dar nu mai putea să lucreze la fel de mult ca înainte. Și au dat-o afară.

Am lucrat acolo în pivniță. La început, eu lucram opt ore și o austriacă patru ore cu mine. Dar șeful a zis că austriaca îl costă prea scump, și a dat-o afară. Dar norma a rămas aceeași, trebuia să fac eu o normă jumate. Făceam cutii de carton pentru semipreparatele alea. Unele le făceam cu mașina, dar altele le făceam cu mâinile, fiindcă nu încăpeau în mașină.

Deasupra era un Froste – cum am zice noi Froste ?

  • Cameră frigorifică.

Așa. Cameră… Deci eu lucram în pivniță, deasupra era Froste. Și din cauză că era frig în Froste, tavanul pivniței făcea condens și picura. Nu avea geamuri, deși e interzis în Austria să pui la muncă oameni în încăperi fără geamuri, încăperi care nu au lumină naturală. Lucram singură la mașină, deși legea zice că e interzis să lași un om la mașină să lucreze singur. Mașinile lipeau cartonul cu un scotch, și uneori scotch-ul se lipea în mașină, și trebuia să bag mîna prin mașină să îl scot.

  • Cât era de mare pivnița aia ?

Cât un teren de tenis. Și eu lucram singură acolo. Și când ieșeam la soare (doamna închide ochii, strâns) îmi trebuia mult să mă acomodez cu lumina soarelui. Lucram singură acolo în pivniță. Odată pe an venea inspectorul de muncă, sau de două ori. Venea cu patronul. Făcea un pas, doi pași în pivniță, și ieșea.

  • Și vă vedea ?

Mă vedea. Oricum, se auzea mașina, făcea zgomot. Era în înțelegere cu patronul. Toți cad la pace. Și am lucrat singură în pivnița aia nouă ani.

Și era praf de la carton, îngrozitor. Și i-am zis patronului să pună o mașină, și el a strigat la mine, zice, îmi închipui eu cât de mult costă mașina aia ?

Pe situl online al firmei Blasko, o coloană discretă, în fontul Dancer Pro Light, sunt trecuți alergenii. Pe pagina Sortiment, coloana cu alergeni enumără : gluten, ouă, soia, lapte, susan, moluște, alune. Onorații clienți sunt îndemnați la vigilență dacă au alergii.

Doamna P. L. intervievată duminică 16 mai 2021, Timișoara

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

  1. Lucrasem 17 ani ca proiectant de avioane in Ro. In Ge mi s-a recunoscut diploma imediat, fapt care mi-a dat posibilitatea sa gasesc un poat de muncitor la un depozit de lemne. Diploma de ing imi permitea sa lucrez la toate masinile si chiar la stivuitor. Se lucra afara, iarna, frig, sub sopron, grinzile se carau cu circa, sopronul din carton gofrat trebuia vopsit pe sus, dar nu trebuia sa calci pe el. Masinile se stricau, ing le repara, chiar daca eram platit cu 8 DM pe ora. Seara ma duceam la scoala, germana, computere, design, sa ma adaptez. Scolile erau platite de mine.
    La sf de saptamina, un timpul liber, cit era, munceamla negru, ici, colo nu-mi ajubgeau banii.
    Cindva am obtinut post de desenator tehnic, dalariu cam la fel ca la depozit. Dupa trei luni mi s-a dublat, fara sa cer. Dupa inca sase ani am devenit cercetator la un mare concern, cu o caciula de bani.

    Luati aminte!

    • Fiecare are o poveste și toate seamănă puțin. Eu chiar am plătit să pot lucra la început. În 98 după ce m-am hotărât să fac pasul pentru repatriere în Germania, pentru că am refuzat să mă duc în fosta RDG, autoritățile au acceptat decizia mea, dar nu mi-au mai plătit ajutorul lunar de 650 DM pentru integrare. În schimb am plătit eu pentru a începe o școală tehnică de programare cu comandă numerică, mai mult ca să mă obișnuiesc cu limba, căci diploma mi-au recunoscut-o și mie. După câteva luni o firmă, care funcționa în aceeași clădire cu școala, căuta un nou Mitarbeiter. Instructorii m-au recomandat și am lucrat ultimele două luni de școală ca Schnupperzeit la angajator, dar plătind în continuare cursul respectiv. Prima zi de lucru cu contract de muncă a fost 3 August, pentru că 1 și 2 au fost zile de weekend. După ce lucrasem aproape 3 luni fără să fiu plătit, consumând ultimii bani cu care venisem din România, m-a plătit pe August cu 2 zile mai puțin. Zile în care nu aș fi fost oricum obligat să lucrez. Dar eram extrem de bucuros că totul a decurs relativ repede. Am lucrat apoi aproape în fiecare weekend în trei schimburi și uneori mă chema patronul să fac grădinărit la el și la fiul său. La negru, bineînțeles.

  2. O armatade fisti colegi au pkecat in lume. Multi au inceput ca zilieri pe santiere,sau capsunari. Dar toti au reusit dupa mai multi sau mai putini ani sa intre un meseria ee ing.
    Da, capitalistii sunt gata sa exploateze la singe, sunt destui care se lasa exploatati si mai apoi se lamenteaza.

  3. Sclavagims modern si totusi sunt milioane de oameni care ar presta de nevoie muncile acestea, daca nu sunt romani vor fi ucaienieni, moldoveni, pakistanezi sau care o mai fi numai care produsele iesite de pe banda sa fi ieftine iar profitul totusi indestulator.
    Aceste munci nu mai sunt prestate de „autohtoni” , nu le mai convine, prefera sa stea pe banii statului, al contribuabilului, acasa. Banii de somaj plus altele le ofera atat sa nu moara de foame, sunt aceleasi timpuri de oameni si in Romania, adevarat, la un nivel ceva ” mai inalt”, dar tot puturosi.
    In alte ordine de idei, legslatia occidentala de multe ori este ambigua si permisiva cu multe exceptii pe care numai cei avizati le cunosc, leguitorul occidental preferand sa-si apare propria industrie, interese.
    In alta ordine de idei, concurenta mai ales in sectorul alimentar este foarte mare, multe firme, insa mersul il fac marile lanturi comerciale care dicteaza preturile, care decid cine si in ce conditii isi poate, de regula dure, vinde produsele.
    Acesta competitie este dusa pe spinarile celor mai slabi si nici nu se va putea schimba ceva doar daca se intervine masiv in acest domeniu, orice incercare de regelementare fiind de regula un act birocratic extrem de stufos si costisitor si cum am spus, lasa destule portite legislative deschise.
    Cazurile sunt revoltatoare iar cei care se incumeta la aceste munci trebuie sa stie cei asteapta, munca, munca si iar munca in conditii grele, pe bani putini si fara prea multe drepturi.

  4. Nemernici sunt peste tot in lume! Coruptia si prostia sunt cele doua boli ale planetei care-i ajuta pe nemernici sa-si exhibe infectul lor caracter!

    In cazul de fata as spune ca este vorba despre prostie! Pe multi dintre romanii care suporta astfel de orori in tarile vestice( dar nu numai acolo, ci si in patria lor scumpa) nu numai saracia-i impinge in a ajunge in astfel de situatii, ci si prostia. In unele cazuri doar prostia!

    Imi pare rau ca trebuie s-o spun, dar mi-e scarba de o natie care si-a batut joc in asemenea hal de democratie de 31 de ani incoace!

  5. Buna seria de articole. Tin minte povestea cuiva care spunea cat de greu i-a fost mental sa felieze paine timp de cateva luni, de dimineata pana seara, undeva in Anglia. Asta gasise de lucru. Fiind intr-o situatie dificila, nu prea avusese de ales. Lua cate o paine, o punea in aparatul de feliat, apasa pe buton, masina felia painea, dupa care el punea feliile intr-o punga. Si din nou. De sute de ori. De dimineata pana seara. Mental era un fel de picatura chinezeasca. Cine stie ce chestii subtile or fi fost scrise pe ambalajul painii aleia, cum spuneti in articol, din multa grija pentru sensibilitatile si alergiile clientului, reale sau inventate.

    Povestea asta e din zilele noastre, dar mi-am adus aminte si una mai veche, de data asta din Romania de dinainte de aderarea la UE. Investitorul strain cumparase de cativa ani o fabrica de confectii, fosta de stat. Se facea inventarul. Printre altele, trebuia inventariat stocul de nasturi. Aveau mai mult de doua milioane de nasturi de inventariat. Trei doamne stateau de dimineata pana seara intr-o camera si numarau nasturi. Faceau rapid gramajoare de cate 5, pe care le puneau intr-o gramada mai mare, pana cand se faceau ceva gen 100, dupa care le puneau in cutii, pe care le numerotau. Si tot asa. Cam 3 saptamani a durat numaratoarea manuala a doua milioane si ceva de nasturi.

    Si acum intrebarea logica pe care o punea oricine auzea de chestia asta – de ce nu cantaresc nasturii aia in loc sa-i numere? Cat de mare poate fi eroarea, ca valoare in bani, daca un nasture din ala costa ceva gen 1 cent? 10 dolari? Chiar merita sa piarda femeile alea trei saptamani facand o munca atat de lipsita de sens? Dupa care venea si raspunsul. Nu aia era ideea. Managementul strain voia sa fie toti nasturii numarati de mana ca sa le dea o lectie angajatilor locali despre ce inseamna disciplina (sau ceva chestii de genul asta). De mentionat faptul ca salariile erau de nimic. Echivalentul a 100 de dolari pe luna. La banii aia iti tot permiti ca mare manager sa faci pe excentricul prin lumea a treia.

    Diferenta intre cele doua exemple e ca munca omului cu feliile de paine nu era capriciul cuiva. De asta era nevoie. Si era platita incomparabil mai bine. Banii aia i-au prins bine omului pe moment, dupa care a putut sa gaseasca ceva mai bun de lucru. Dar, mai important, si angajatorul ala strain cu nasturii a fost bun dintr-un punct de vedere – poate cel mai important. La momentul ala nu exista o alternativa mai buna pentru angajati. Ce putea Romania sa ofere era si mai rau de atat. Trebuie sa fim constienti de faptul ca se poate si mai rau, lucru care se si intampla. Firmele sunt doar ceva mai usor de aratat cu degetul, dar exploatarea omului de catre om e si mai urata in economia de subzistenta care inca exista prin satele din Romania.

  6. Normal, sclavia moderna.
    E o lege economica simpla. Cu cati ai mai multi candidati pe un job cu atat poti plati mai prost si sa iti bati joc de ei, cerere si oferta. Aici e cheia, grija ce votati. E singurul mod in care (poate) mai puteti influenta lucrurile (inca).

    • Asta e o adevărată viziune marxista. Numai ăștia credeau că pot ocoli prin planificare, centralizare și suport politic legile economice obiective.

      Cu ani în urmă compania la care lucram a făcut un proiect de automatizare a unei hale pentru un concern american care își deschisese de câțiva ani o facilitate de producție în China: vreo 120 de mașini pentru încărcare și descărcare a liniilor de producție, incluzând utilaje pentru sortare, stocare in-line, manipulare, ambalare, etichetare și chiar procesare simplă a unor pcb de 24 și de 32 inch. Am făcut mașinile și le-am exportat, după care urma instalarea lor. Mașinile ar fi trebuit să înlocuiască munca a vreo 450 lucrători slab calificați ce lucrau în trei schimburi. Doar că atunci s-a întâmplat ceva și mașinile au fost retrimise din China în SUA, pentru a fi instalate acolo. Se pare că a intervenit politicul și a salvat locurile de muncă ale chinezilor în defavoarea americanilor. Cine ar trebui deci votați pentru a influența ceva?

      În condițiile actuale, cu tehnologiile existente vreo 5% dintre pământeni ar putea produce necesarul pentru toți. Încă vreo 10% ar lucra în servicii și astfel si-ar putea întreținute familiile, adică cel mult 50% dintre oameni. Ceilalți de unde ar câștiga ceva pentru a putea cumpăra serviciile și produsele oferite?

  7. Am citit cu plăcere și totodată cu tristețe amestecată cu revoltă acest interviu, cu mult mai bine realizat, cred eu, decât cel cu șoferul de autocamion.

  8. Ce înțeleg eu din acest interviu?
    – românii săraci dispuși la oricare tip de munca pentru un bănuț cinstit.
    Asta a fost și este practicată de milioane de oameni. Inclusiv români.
    – lipsa oricărei cunoștințe legale. Nu are habar doamna ce drepturi și obligații are ca muncitor in alta țară.
    – un sistem de criminalitate organizată românesc unde unii” băieți deștepți” fac bani pe spinare iobagilor moderni.
    – Daca ar exista un minim de cunoștințe legale , condițiile insalubre de muncă și plată mizerabila ( cu ore suplimentare neplătite) se rezolva rapid. Fie prin sindicate ( care în vest sunt o forță , NU organizații de tocat banii fraierilor) , fie prin sesizarea forțelor de ordine, ambasada / consulat. Dar de unde nu e , ……..

    PS. In 1990 am început și eu în vest ( că mulți alții cu mai multă școală) tot ca necalificat. Nu exista atunci recunoasterea calificării, diplomelor extracomunitare .
    După 4 ani eram specialist, după 5 meseriaș pe cont propriu . Certificat și recunoscut oficial.
    Baza la tot și toate fost prima carte cumpărată în Italia.
    Adică :
    „enciclopedia dreptului muncii.
    Ghid practic pentru a cunoaște obligațiile dar și a apăra drepturile noastre”.

    Fara sa ai habar cum e in vest cu statul de drept care chiar funcționeaza , vei fi mereu iobagul cuiva. Exploatat la sânge.

  9. de ce nu sint „exploatati” pe bani oamenii in Romania, de sint nevoiti sa mearga n Germania ? si dupa cum spuneti mai platesc si spaga sa poata fi „exploatati”. dvs scoateti in evidenta efectele (de necuprins) neglijind cauzele (numarabile si fixabile). nu pot transa carnea, nu pot culege rosii si capsuni in tara ? este Romania desertica ? unde n are ce sa manince porcul si nu ncolteste griul ? sau Romania i sufocata de hoti, prosti si jigodii ajunse n virful trofic, si pe unde calca astia nici iarba nu mai creste ? nici o societate c o scara valorica inversata – unde „elite” sint politrucii si militienii (includ aici toate caschetele patriei), unde doctorii interesului national si generalii cu multe stele sint cita frunza si iarba (pe timp de pace), unde justitiarii isi fixeaza lefurile si privilegiile – nu poate fi altfel decit Romania de azi. asadar, aplecati va asupra cauzelor nu efectelor. latratul socialist (a la francaise) nu ajuta la nimic

  10. Asemenea situatii de sclavagism contemporan sunt date de goana dupa profit si de concurenta pe o piata care de multe ori functioneaza stramb si contine si multe aspecte de coruptie. Legile economice si fiscale ale capitalismului actual si coruptia la nivelul de jos si mediu determina asemenea aspecte. Nu exista moderatie, echilibru si decenta. Totul este dat de prea multa lacomie, cinism si mereu goana nebuna dupa bani. Polarizarea societatii se vede tot mai acut si va creste tot mai mult in viitor.

  11. Soljenițîn: “Pentru a distruge un popor, mai întâi trebuie să-i tai rădăcinile.”

    Românii și-au părăsit țara cu milioanele în ultimii 30 de ani fiindcă nu îi mai leagă nimic de pămintul pe care s-au născut și nici nu îi mai împiedică cineva să-și ia lumea-n cap. Dimpotrivă, uneori sunt conduși cu miile la aeroport sub protecția cinstitelor autorități.

    Dacă bunicii lor nu ar fi fost jefuiți de pământuri, păduri, pășuni, mașini agricole, animale, ateliere, fabrici, uzine, magazine, restaurante, intreprinderi comerciale, mijloace de transport, reviste, ziare, teatre etc., romanii de azi i-ar fi moștenit și toate aceste proprietăți i-ar fi legat trainic de pământurile strămoșești. Foarte puțini ar fi plecat. Și dacă țara ar fi fost atacată, bărbații ar fi pus mâna pe arme și și-ar fi apărat țara, adică proprietățile, averile și familiile, luptând cum se luptă la război: pe viață și pe moarte, împreună și în mod organizat.

    Ce motive ar avea un bărbat român de azi să își pună pielea în băț luptând pentru apărarea țării când singurul risc al unei ocupații străine ar fi să nu mai plătească taxe guvernului de la București, ci unui alt guvern și, poate, să completeze formularele într-o altă limbă? Nu chiar asta fac cei care slugăresc de bună voie în Austria, în Germania, UK, USA, Canada etc.?

    Îl țin minte pe Ion Iliescu cum deplângea el, iritat, improductiva mică proprietate țărănească și agricultura de subzistență – precizând de fiecare dată că ideile i-au venit în urma unor discuții cu politicieni francezi (nu sovietici!) -, opunându-le nu ”ogoarele înfrățite”, cum făcuse toată viața până în 1989, ci marile ferme agricole. După model francez sau american (nu sovietic!).

    Mda, ar fi fost groaznic ca milioane de români să-și asigure singuri, fără nici un ajutor de la stat, hrana cea de toate zilele, fără chimicale, doar cu ajutorul pământului LOR, al ploilor, al luminii Soarelui, al transpirației bărbaților și al gunoiului de grajd. Ar fi avut pe mese hrană naturală, care astăzi e de câteva ori mai scumpă decât furajele ieftine din supermagazinele cu de toate și pe care puțini și-o permit. Ar fi fost groaznic fiindcă oamenii ăștia ar fi fost independenți. Adică liberi. Adică periculoși pentru statul asistențial.

    În afară de tăierea legăturilor cu pământul țării, ne-a fost servită și o dezrădăcinare culturală, fiindcă nici macar istorie nu mai invață copiii românilor la scoala, de latină ce să mai vorbesc. E de mirare că nimic nu îi mai leagă nici de țară, nici pe unii de alții? S-au volatilizat cele mai nulte dintre elementele unificatoare care defineau natiunea română. Berea, vodca, drogurile, hamburgerii, facebookul si pornhubul, elementele unificatoare ale cetățenilor statului global, sunt la fel de toxice și la Vințu de Sus și la Paris și în Austria. Așa că, neavând nimic-nimic în România, te duci oriunde ți se oferă un salariu.

    Despre asta a fost vorba la noi. Operațiunea de dezrădăcinare a durat 75 de ani (3 generatii) și s-a încheiat cu deplin succes. Românul a ajuns să fie ca frunza-n vânt. Sau ca mistreții lui Ion Țiriac cu câteva zile înainte de vânătoarea (recoltarea, cum zice el) din ianuarie.

    • Du-te si cultiva tu pamantul, apoi hai la piata si stai ziua intreaga la taraba pana catadicsesc eu sa ies in targ sa cumpar un kil de rosii. Idealizarea lumii rurale este o perversiune la care se masturbeaza cei care s-au rupt de ea.

    • Recitesc dupa multi ani pe Machiavelli. Are un capitol in care vorbește despre cum trebui un principe sa asigure controlul unui teritoriu pe care l-a ocupat. Da exemple de success (Alexandru Macedon, imperiul roman) si probabil eșec (dominația franceza in Italia sec 16, viitoarea prăbușire a imperiului otoman).
      După Machiavelli ocupația de succes se face prin distrugerea unor centre locale de putere din teritoriul ocupat, nu toate, doar a celor foarte solide, si folosirea centrelor de putere slabe, totusi ancorate in tradițiile locale. Nu poti lasa centre de putere rivale si nu poți controla un teritoriu fără colaboraționiști.
      Aceasta a fost politica folosita de toate marile imperii care au controlat cu success un teritoriu cel puțin 100 ani si nu cred ca s-a schimbat nimic astăzi. Dominația ruseasca a aplicat cu sfințenie prima recomandare a lui Machiavelli, rușii au distrus orice centru local de putere si au folosit putinii colaboraționiști locali pe care i-au gasit, in final dominația lor s-a prăbușit din cauze externe României.

  12. Foarte bine punctat acest aspect al efectelor perioadei comuniste. Dar nici guvernarile de dupa 1990 nu au creat acel mediu economic, juridic si social care sa duca la crearea de noi mici afaceri private, o agricultura mai puternica. Trebuia in primul rand reforma scolii si a educatiei, dar nu se doreste acest lucru. Aceasta pentru ca cat esti mai scolit si educat cu atat ai mai multe cerinte fata de guvernanti si primari din orase si comune, observi coruptia hotia la toate nivelele.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Dan Ungureanu
Dan Ungureanu
Bursier al École normale supérieure, Paris. Studii aprofundate la École Pratique des Hautes Études, Paris. Asistent la catedra de limbi clasice a Facultății de Litere, Universitatea din Timișoara. Doctorat în lingvistică istorică despre fiabilitatea statistică a reconstrucțiilor lingvistice. Fost lector de limba română la Universitatea Paris IV și la Universitatea Carolină din Praga. Articole (selectiv) : ”The four layers of the lexical substrate in Romanian” în Loanwords and Substrata, Proceedings of the Colloquium Held in Limoges (5th-7th June, 2018) Innsbruck, 2020. Comunicări (selectiv) : Cognitive biases and statistical innumeracy in comparative Afroasiatic linguistics, NACAL, The North American Conference on Afroasiatic Linguistics Conference, Leida, 2014 Cărți (selectiv) : Româna și dialectele italiene, Editura Academiei, București, 2016 Autorii mei preferați sînt Emmanuel Todd, Nassim Taleb, A. O. Hirschman și Fons Trompenaars.

Carte recomandată

Iata o carte cu un subiect in aparenta simplu: o familie de romani cu un copil mic se muta in strainatate si invata incet-incet sa depaseasca o serie de neajunsuri si sa se impace cu altele. Mihai e scriitor (adica veniturile lui sint subtirele), sotia lui are un job nou de care e foarte multumita… vezi aici continuarea

 

 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Claudiu Iordache, înlocuit cu Gelu Voican Voiculescu la conducerea Institutului Revoluției

Ieri 30 martie 2018, membrii Colegiului Național al Institutului Revoluției Române l-au destituit pe Claudiu Iordache din fruntea acestui institut, numindu-l în...

Despre legea Goodhart și efectele ei perverse

Există o deosebire esențială între a măsura proprietăți fizice în laborator și a măsura activități umane în societate. Când...

Primele concluzii după întâlnirea Joe Biden – Vladimir Putin din Geneva, 16 iunie 2021

În articolul anterior, dedicat întâlnirii Biden – Putin, am trecut în revistă o serie de informații legate de contextul inițial de la...

Vânzarea de automobile „Dacia 1300”, aparate de radio, televizoare şi maşini de cusut, în rate lunare (octombrie 1973)

Pentru amatorii de istorie a autovehiculelor fabricate în România, exporturile semnificative de automobile „ARO” şi „Dacia” în Columbia nu constituie o noutate....

Să ascultăm instituțiile de știință din România. Spunând… ce?

Anunțurile de pe paginile de internet ale societăților de știință din România, sau cele ale universităților și institutelor...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

 

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro