Cu aproximativ 300 de milioane de migranți la nivel global[1], nu este de mirare că subiectul migrației este de interes astăzi, la fel ca acum aproximativ 200 de ani când primii români plecau din portul Constanța cu destinația Statele Unite ale Americii (SUA), în căutarea unor noi oportunități. Statele europene au fost de-a lungul veacurilor atât țări de origine, cât și de destinație pentru migrația internațională. Fenomenul migrației reflectă dinamica politică, economică și socială a vremurilor, aducând cu el schimbări atât în viața persoanelor care aleg acest drum, cât și în viața comunităților unde acestea aleg să se stabilească. Dar care este elementul definitoriu care contribuie semnificativ la decizia celor care alege să-și părăsească țara în favoarea alteia? De ce SUA și nu Japonia? Există un raționament cuantificabil prin care putem măsura gradul de compatibilitate al celor care aleg să își părăsească țara cu societatea, normele și valorile acesteia și piața forței de muncă din statul de destinație? Poate fi măsurat gradul acestuia de integrare în comunitate și în companiile din țara de destinație?
Acestea au fost întrebări pe care mi le-am pus în ultimii zece ani din poziția de reprezentant al Organizației Internaționale pentru Migrație în România, gestionând un portofoliu semnificativ de proiecte care au ca scop integrarea cetățenilor străini din state din afara Uniunii Europene (UE), în societatea românească. Identificarea de soluții sustenabile care să faciliteze acomodarea socio-economică a celor care aleg să migreze în state membre ale UE și în special în România este responsabilitatea multor instituții și organizații, și de asemenea, este și responsabilitatea celor care aleg să emigreze, precum și a comunității în care se stabilesc. Lucrând zi de zi cu oameni de diverse naționalități, cu profile socio-economice dintre cele mai variate, ce au ales să se stabilească în România, am observat că unele persoane se simt în largul lor în comunitatea în care locuiesc, în timp ce altele se gândesc încă din primele luni fie la alte destinații, fie să se întoarcă acasă de îndată ce le încetează contractul de muncă. În această dinamică, am considerat că identificarea unor răspunsuri la aceste întrebări pornind de la dovezi empirice care îmi spuneau că rezultatul cercetării nu îmi va aduce doar satisfacție profesională, ci ar putea sprijini oameni, state și guverne să faciliteze coeziunea socio-economică în beneficiul tuturor părților implicate.
Migrația este prin excelență un fenomen selectiv (Sandu, 2018), cei care aleg să migreze având anumite caracteristici care favorizează mobilitatea teritorială (de exemplu, un anumit nivel de educație, anumite calificări sau aparțin unei anumite categorii de vârstă). Se poate vorbi însă de o selectivitate și în cazul țărilor de destinație, acestea folosind diferite politici publice destinate să atragă și rețină numai anumite categorii de persoane, migrația fiind privită în multe dintre societățile puternic industrializate ca un panaceu pentru deficitul de forță de muncă în anumite sectoare sau pentru îmbătrânirea demografică tot mai accentuată cu care se confruntă acestea. Cu toate că în societățile puternic industrializate există „cerere” pentru forță de muncă din străinătate, și „ofertă” de forță de muncă în multe dintre statele cu nivel de dezvoltare redus sau mediu, cererea și oferta nu se întâlnesc totdeauna sau, dacă acest lucru se întâmplă, rezultatele nu sunt mereu cele așteptate. Experiența practică arată că anumite modele de recrutare și integrare au mai mult succes decât altele, Canada fiind, în acest sens, un model de bune practici și aflându-se în topul țărilor ce promovează integrarea rapidă pe piața muncii, nediscriminarea și dobândirea unui sentiment comun de apartenență (MIPEX, 2015).
Dar ce face Canada un model de bună practică este, în opinia autorului, nu neapărat sistemul de puncte utilizat, sistem ce favorizează anumite categorii de migranți, ci faptul că acest model se bazează pe o abordare pro activă a identificării necesarului de forță de muncă. Administrațiile regionale canadiene analizează nevoile din piață, discută cu reprezentanți ai sectorului privat, interacționează activ cu țări de origine și, nu în ultimul rând, promovează un model unic de integrare a migranților în societatea canadiană.
Având în vedere diversitatea culturală a celor 27 de state membre ale UE, este greu de crezut că orice lucrător migrant se adaptează cu ușurință la oricare din piețele forței de muncă din acestea. Oare s-ar putea filtra abilități sociale și competențe profesionale în baza cărora să se poată construi un indicator care să măsoare și să permită identificarea compatibilităților dintre societatea de origine și cea de destinație? Un astfel de indicator, care să țină cont de dimensiuni precum cea educațională, economică, istorică sau culturală ar putea facilita integrarea socială și economică a migranților în societatea de destinație, preveni excluziunea socială a acestora și crește productivitatea muncii.
Pornind de la aceste dimensiuni, elaborarea unui gradient de integrare pe piața forței de muncă care să genereze un model conceptual de compatibilitate socio-economică inter-statală cu impact asupra pieței muncii a lucrătorilor migranți în statele membre UE ar ajuta atât lucrătorii migranți, cât și companiile în care aceștia urmează să-și desfășoare activitatea. Înțelegerea mecanismelor care contribuie la compatibilizarea comportamentelor, valorilor și atitudinilor sociale sub impactul migrației, atât în ceea ce privește societatea de origine, cât și pe cea de destinație poate fundamenta o serie de măsuri și politici care să contribuie la: promovarea incluziunii sociale în rândul lucrătorilor migranți, creșterea competitivității atât la nivel individual cât și la nivel sectorial, reducerea potențialelor discrepanțe socio-economice asociate procesului de integrare în comunitate, creșterea nivelului de acceptare și scăderea gradului de risc conflictual dintre lucrătorul migrant și comunitatea gazdă.
Asigurarea accesului la resursele umane necesare la momentul oportun și într-un mod eficient este obiectivul angajatorilor care își desfășoară activitatea în diferite sectoare economice atât în statele UE, cât și în majoritatea economiilor dezvoltate sau aflate în curs de dezvoltare. Atunci când este eficient gestionată, oferta de forță de muncă din partea lucrătorilor migranți răspunde cererii înregistrate la nivel național, generând productivitate economică și aducând valoare adăugată, precum și avantaj comparativ atât pentru angajator, cât și pentru comunitatea gazdă. Cu toate că o evaluare inițială arată că statele membre UE reprezintă o destinație atractivă pentru lucrătorii migranți, doar câteva țări au o abordare pro activă în ceea ce privește recrutarea internațională, în general prin implementarea unor programe de cooperare bilaterală cu țările de origine ale lucrătorilor migranți.
Premisa teoretică este aceea că migrația este un fenomen social complex (Alba și Nee 1997, Bleahu 2004, Brettel și Sargent 2006, Sandu 2010, Cerna și Czaika 2016), fenomen care implică un proces de resocializare a migrantului în societatea de destinație, dar și un proces de adaptare a acestei societăți ca urmare a integrării celor nou veniți (Black, 1982; White et al., 2008; Wong, 2000). Pornind de la premisa că integrarea se realizează mai ușor în contextul în care există compatibilitate între parametrii culturali, istorici, sistemul de educație și structura economică dintre origine și destinație, putem afirma că, cu cât gradul de compatibilitate dintre țara de origine și cea de destinație se realizează pe mai multe niveluri, cu atât scade perioada necesară integrării lucrătorilor migranți pe piața muncii în țara de destinație. În acest sens, pentru măsurarea acestei compatibilități multi-nivel, propunem utilizarea gradientului de integrare pe piața forței de muncă a lucrătorilor migranți.
Evident, mobilitatea umană nu se reduce doar la o formulă socio-economică, dar putem considera că alegerea Italiei sau Spaniei ca principale țări de destinație de către majoritatea cetățeniilor români care au ales să lucreze peste graniță, în detrimentul altor țări, are o legătură semnificativă cu gradientul de integrare pe piața forței de muncă și în societatea gazdă.
De asemenea, relevant pentru înțelegerea contextuală a modelului conceptual de compatibilitate socio-economică inter-statală cu impact asupra pieței muncii, este analizarea din punct de vedere istoric a procesului de cooperare între țările de origine și cele de destinație. Analiza inițială relevă faptul că statele europene au fost primele din lume care au încheiat acorduri bilaterale de mobilitate a forței de muncă, cu un prim astfel de acord semnat în anul 1904 între Franța și Italia (Wickramasekara 2015). În perioada care a urmat celui de-al doilea război mondial aceste acorduri pot fi grupate în trei categorii:
- În perioada 1945-1973 acestea au fost utilizate pentru a recruta forță de muncă din estul și sudul Europei, dar și din Africa de Nord, pentru reconstrucția statelor europene;
- În perioada 1974-1989 au fost negociate relativ puține acorduri bilaterale, o posibilă cauză putând fi reprezentată de stagnarea economică înregistrată în anii 1970;
- Odată cu sfârșitul Războiului Rece și apariția unei noi ere a globalizării, ratificarea acordurilor bilaterale s-a accelerat în anii 1990 și la începutul anilor 2000. În această perioadă, țările din Orientul Mijlociu și din Asia au jucat un rol semnificativ, devenind atât țări de origine, cât și țări de destinație (Chilton, Posner 2017).
O primă analiză realizată în acest sens arată că pe o piață globalizată corelarea dintre cererea și oferta de locuri de muncă are mai multe provocări care necesită soluții complexe. În funcție de nevoile identificate în diferite sectoare economice, statele membre UE pot implementa o gamă largă de măsuri pentru a avea acces la capitalul uman care să răspundă nevoilor lor. Întrucât cerințele și așteptările forței de muncă diferă de la individ la individ, de la angajator la angajator și de la țară la țară, acestea au impact multiplu asupra: performanței individuale, perspectivelor existente pe piața muncii și percepției comunității locale pe termen mediu și lung, menținerii locului de muncă, capacității de a atrage noi angajați calificați și, în general, asupra creșterii competitivității economice.
Eforturile de recrutare realizate de guvernele statelor membre ale UE, deși complexe, reprezintă doar a parte a procesului de formare a unei forțe de muncă durabile și integrabile în țările de destinație. Accentul pe anumite caracteristici ale lucrătorilor din state terțe, pe procesul de admisie al acestora, sau pe simplificarea procedurilor de admisie nu sunt suficiente nici pentru a atrage forță de muncă, nici pentru a le asigura o integrare de succes. Țările de destinație pot sprijini incluziunea socio-economică prin crearea unor condiții favorabile atât pe piața muncii, cât și în societate, în general. De altfel, ceea ce promovează Canada în campaniile sale de recrutare internațională, se axează primordial pe nivelul de trai, valorile canadiene, respectarea drepturilor omului, combaterea tuturor formelor de discriminare, promovarea toleranței și a diversității, și mai puțin pe oferta de angajare.
Indicatori subiectivi ai incluziunii sociale a migranților aflați pe teritoriul României(%)
Cu un contingent de lucrători migranți pe piața forței de muncă din România în continuă creștere și cu un estimat de peste jumătate de milion de lucrători străini până la finalul decadei, România se află totuși la începuturile transformării în țară de destinație după ce zeci de ani a fost preponderent țară de origine a migrației. Un element pozitiv ce reiese din interviuri cu cetățeni străini aflați în România este acela că mai mult din jumătate dintre ei percep societatea românească incluzivă și primitoare. Așadar, această nouă etapă în care intră România și modul în care va alege să răspundă acestei noi realități va avea cu siguranță implicații pe termen mediu și lung. A gestiona migrația într-un mod pro activ în locul celui reactiv, stabilește premisele dezvoltării nu doar economice, dar și sociale a României în următorii zeci de ani.
[1] Conform raportului OIM – World Migration Report 2022
[2] Thrid Country Nationals Survey este o cercetare pe bază de chestionar inițiată de Organizația Internațională pentru Migrație în România, în 2023. Sunt utilizate moduri mixte de culegere a datelor, interviurile față în față fiind mixate cu chestionarele completate online de către respondenți, recrutați prin metoda bulgărelui de zăpadă și prin intermediul aplicațiilor de social media, chestionarul fiind disponibil în limbile română, engleză, turcă, vietnameză, hindi și spaniolă. Rezultatele prezentate sunt preliminare și se bazează pe un număr de 233 de răspunsuri valide, colectate în perioada 15 noiembrie 2023 – 23 ianuarie 2024.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Faptul ca circa 4,5 milione de romani au emigrat arataesul politicilor economice si sociale, a extinderii statutului, a lipsei unei reale economii de piata, a unei justitii reale si eficiente. Hotia si coruptia au devenit tot mai extinse si subtile, greu de identificat. Faptul ca Ro devine tara de primire refugiati din Siria, Somalia, etc., dar si de forta de munca din Nepal, Bangladesh, India, Pakistan, Filipine, Vietnam, etc nu este un fenomen cu efecte pozitive pe termen lung. Apare fenomenul de asiatizare si islamizare europeana in decurs de 1-2 secole. Aspect mentionat si de istoricul Neagu Djuvara. Intoarcerea a 50% dintre romanii plecati ar fi ideal de dorit. Dar cine sa o faca?!! Ciolacu, Ciuca, & compania, slabe sperante…….
Corectat- esecul politicilor…., graba la tastare.
Nu stiu daca acum 200 de ani romanii plecau in SUA din portul turcesc Kustenge (Constanta), dar cei care plecau in America voiau sa munceasca si sa castige. Spre deosebire de unii migranti de azi de prin UE care vor doar sa castige (si eventual sa faca multi copii).
Romanii pleaca pe capete de acolo si cam toti europenii inteligenti in general.
Cit despre sistemul pe puncte, asta nu mai e valabil de mult acum barbarii vin in Canada ca in armata ca la recrutare. 80 la suta vin sa dea teapa si sa munceasca la negru si iau teapa vietii lor caci niste excroci mai mari decit ei tocmai vor sa ii transforme in SCLAVI de doi bani sub masca umanitatii si ONU…lmao
Cel care a scris acest articol este doar un POLITRUC DE TIP NOU neo stalinist si nu o fiinta rationala cu critical thinking.
RUSINE
Ati auzit expresia CULTURAL DISTANCE i-a cautati-o sa vedeti ce inseamna poate va explicati asa de ce sint peste 2 milioane de Romani in Spania si Italia
si de ce a aduce ASIA toata aici garanteaza un razboi civil viitor in EUROPA si tearing up of the SOCIAL FABRIC.
Sintem mult mai educati decit credeti voi apostolii globalizarii tembele si imbecile cu orice pretz.
Ia sa emigram noi toti in India China Bangladesh Sri Lanka Nepal si sa le luam joburile la totzi..lmao
ONUUU!
https://www.reuters.com/world/middle-east/israel-says-un-trying-keep-quiet-report-about-hamas-sexual-attacks-2024-03-04/
Gradientul de integrare pe piața forței de muncă?? Sfânta naivitate!.
Problema migrației nu este doar un subiect economic, este un subiect politic foarte sensibil si a fost hotărâtor pentru Brexit, pentru alegarea lui Trump in 2016 si, din păcate, va fi probabil hotărâtoare pentru realegerea lui in 2024 (daca aparatul de justiție mobilizat de democrați nu-l va împiedeca sa candideze). Va fi un subiect fierbinte si pentru alegerile europene de anul acesta, in special in Germania, Franța, Italia, Olanda, Grecia, Austria si chiar Suedia.
Emigrația spre EU este încurajata de comisarii europeni, in special de Uvd si Ylva Johansson. Șefii Frontex s-au plâns in repetate rânduri ca munca lor le este sabotata de acești comisari. In toate cazurile in care tarile din EU încearcă sa-si impună legile locale vin tot felul de comisari politici si de ONG-uri care le flutura faptul ca dreptul EU este superior celui național. Asta s-a întâmplat atât in cazul Lituaniei (invadata de emigranți lăsați deliberat sa treacă de Bielorusia), cat si al Greciei, aflata in calea supapei manevrata de Erdoğan, a Spaniei unde marocanii fac același lucru, etc.
„daca aparatul de justiție mobilizat de democrați nu-l va împiedeca sa candideze”
Deja s-a anulat cu 9-0 ca sa nu fie neclaritati.
https://www.bbc.co.uk/news/world-us-canada-68280062
Trump avea dreptate si cu decizia de a ingheta contributiile la UN care este o institutie total putregaita si este folosita de regimuri dictatoriale gen Rusia, China, Iran, NK etc.
ESENTA comunicarii autorului:
1. „Pornind de la premisa că integrarea se realizează mai ușor în contextul în care există compatibilitate între parametrii culturali, istorici, sistemul de educație și structura economică dintre origine și destinație
(…)
pentru măsurarea acestei compatibilități multi-nivel, propunem utilizarea gradientului de integrare pe piața forței de muncă a lucrătorilor migranți.”
+
2. „…pornind de la dovezi empirice…”
+
3. „Oare s-ar putea filtra abilități sociale și competențe profesionale în baza cărora să se poată construi un indicator care să măsoare și să permită identificarea compatibilităților dintre societatea de origine și cea de destinație? Un astfel de indicator, care să țină cont de dimensiuni precum cea educațională, economică, istorică sau culturală ar putea facilita integrarea socială și economică a migranților în societatea de destinație, preveni excluziunea socială a acestora și crește productivitatea muncii.”
==================
a) „gradientul”(G) de la pct.1 NU E UNUL SI ACELASI LUCRU CU „indicatorul”(I) de la pct.3
I-gazda si I-zona origine; ambii I = F1+F2+F3 etc(totalitatea factorilor contributori, cf. pct.1, in anumite procentaje DECISE – de cine si cum?! – pentru fiecare factor in parte)
G = I-Romania(gazda) vs. I-Pakistan(zona origine), ca exemplu – si ar trebui sa reflecte COMPATIBILITATEA in sensul integrarii fara conflicte la nivel de grup si in ORICE orizont de timp(scurt/mediu/lung).
DECIZIA FINALA = G + NEIMPORTAREA DE CONFLICTE BINE INRADACINATE
si care nu dispar doar pentru ca s-a efectuat o relocare geografica.
E NECESARA „RELOCAREA” CULTURALA, iar asta dureaza(apropo orice orizont de timp mentionat mai sus) si, mai important, necesita VOINTA SINCERA A RELOCATILOR, de care eu ma indoiesc in unele cazuri/zone de origine.
b) MULTI-NIVEL implica ierarhizarea/prioritizarea, respectiv procentaj mai mic/mare din 100% al parametrilor de mai sus, care-s contributori la „indicatorul” I.
CINE SI CUM decide in ce proportii contribuie F1,F2 etc. la I-gazda si I-zona origine?!
c) CINE SI CUM decide care-i LINIA ROSIE de la care se decide INCOMPATIBILITATEA dintre I-gazda si I-zona origine, DUPA studiul cf. 1+2+a)+b)?!
================
„…Canada fiind, în acest sens, un model de bune practici…”
Indoielnic, din pacate, IDEALUL „melting pot”, inclusiv in SUA, IN LIPSA unui studiu ONEST cf. c).
Deocamdata, si pana acum, idealul ala produce tribalizare/faramitare excesiva, incurajata de idei clocite in mediul academic/intelectual(care-i DOAR O PARTE din totul numit „the American establishment a.k.a „real power/influence”) si diseminate pe la toate colturile de tara si lume.
================
„De ce SUA și nu Japonia?”
Factori culturali: (a)usurinta invatarii limbii, (b)usurinta de a achiesa la legile scrise SI, LA FEL DE IMPORTANT, la cutumele ce guverneaza relatiile interumane din cele doua exemple.
================
„…diversitatea culturală a celor 27 de state membre ale UE…”
Gradientul cultural intra-european nu trebuie confundat cu cel global, SI, mai important, NU are o variatie, cf parametrilor de mai sus, la fel de mare.
Scurta exemplificare:
UE vs. Asia, sau, mai precis, Austria vs. India etc., sau, si mai precis, Viena vs. Rajasthan sau Kerala sau Goa etc).
Gradientele intra-continentale si intra-statele sunt mult mai mari in Asia si India, spre exemplu, decat intra-UE, iar acest lucru presupune o cunoastere EXCELENTA, cf pct.c), a potentialilor migranti – NU DOAR cazierul/certificatul comportamental emis de autoritatile statului din care emigreaza, daca au asa ceva(?!), ci un tablou mult mai complex e necesar pentru calculul indicelui de la pct.3. Si cand tabloul e gata, ramane decizia liniei rosii :).
Articolele despre imigratie in Romania sunt in primul rand binevenite pentru ca arata o alta fata a romanilor din tara si de peste hotare comparativ cu datele statistice din articolul de fata. Cititi comentariile la articolul de fata si mai ales cele la articolul dlui Funeriu (un fel de Mihail Neamtu light) si veti vedea un spectru de sentimente negative la adresa imigrantilor. In principiu atitudinea comentatorilor de pe siteul de fata, unii din ei ei insisi imigranti, e foarte apropiata de cea a votantilor AUR, de retorica lui Viktor Orban. Nu intimplator si Neamtu si Funeriu sunt fani Trump (nu ca problema imigratiei ilegale in SUA ar fi bine administrata de Biden). Atat la autorii citati cat si la comentatori lipseste cu totul discernamantul cu privire la natura imigratiei in Romania comparativ cu cea din vestul Europei sau a Statelor Unite.
Nu cred ca vom afla cine sunt cei care din 1989 decid in ce masura Europa natiunilor independente economic , omogene dpv etnic si pastrand valorile civilizatiei crestine va mai apuca sa aniverseze centenarul caderii Zidului Berlinului.
Orban a rezistat si rezista pentru ca este un presedinte patriot , devotat intereselor economice, valorilor conservatoare pentru care a fost ales de cetatenii tarii sale incluzand consistenta si puternica diasporă.
Incepand cu 2013 Ungaria a acordat vize selective pentru solicitantii care au putut sa investeasca intre 60.000 si 300.000 € in bonuri de Tezaur.
https://www.ouest-france.fr/europe/hongrie/les-migrants-riches-bienvenus-en-hongrie-4533854
In acest moment, Ungaria acorda vize temporare prelungibile specialistilor in informatica, licentiatilor in asistenta medicala, biologilor originari din India vorbitori de limba engleza .
Deasemeni accepta muncitori sezonieri in agricultura din Romania, Bulgaria si Muntenegru.
Ungaria nu va ajunge niciodata sa fie sufocata asemeni Frantei de mafia magrebina, sa isi vada bisericile si sinagogile devastate de nihilisti si sa asiste impasibila la exploziile de bucurie ale celor care aplauda legi pro IVG, mai cu seama dupa ce Macron va propune inscrierea acestui act chirurgical mortifer in Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, dupa cum a promis in discursul national tinut in Place Vendôme la Paris.
https://www.national.ro/stiri-externe/suedia-in-pragul-razboiului-civil-bandele-de-imigranti-se-inarmeaza-oamenii-de-rand-dau-navala-in-magazinele-de-arme-video-813790.html
Nu se poate, imigratia este un succes major in Suedia se vede de la o posta…lool
in ritmul actual europa va fi un mix de tari afro-asiatice segregate pe criterii etnoreligioase (orizont 50-80 ani).
A fost depasit oarecum momentul deschiderii vraiste , lasarii satului nostru fara caini, de izbeliste …
Non-europenii sunt invitati de nemti sa isi demonstreze competentele, sa isi puna in valoare talentele si sa beneficieze de aceleasi drepturi cu propri-i cetateni, facand un minim efort de integrare https://www.deutschland.de/fr/travail-en-allemagne?gad_source=1&gclid=CjwKCAjw17qvBhBrEiwA1rU9wwv5yCOCpGtNGFVseW7Dtyrcri1uvJNAg6uPDpknzZ5kKYaCFjStUhoCVegQAvD_BwE