Trebuie să fi fost cândva după 24 noiembrie 1989. Diriginta clasei XII-a C, tovarășa Elisaveta Hurezeanu (membră de partid încă de dinainte de a se naște), ne ținea ora de Învățământ Politic și gâfâia de plăcere povestindu-ne impresiile ei de la Congresul al XIV-lea al PCR. Era transportată în timp ce ne relata ce „raportase” delegaților tovarășul Nicolae Ceaușescu; apoi și-a permis o interpretare proprie, ca să ne „aducă cu picioarele pe pământ”, cum zicea ea, și să ne „trezească la realitate”. Din câte îmi amintesc, a spus așa: „Și Tovarășu’ a zis clar, cu subiect și predicat, că îi așteaptă pe tineri în câmpul muncii! Ați auzit, băieți? În câmpul muncii! Adică nu conțopiști nu-știu-unde, ci acolo unde patria vă cere!”.
„La mină!”, s-a auzit atunci glasul lui Alin. A fost un șoc general. Alin era cel mai tăcut coleg din clasă, mai mult, cel mai tăcut om din generația mea, probabil. Timp de patru ani, cât am fost colegi, aproape nimeni nu-l auzise scoțând vreun cuvânt. Vorbea doar dacă era scos la tablă, dar și atunci vorbea telegrafic, de-l învățaseră și profesorii și-l lăsau în pace, că mai mult se enervau când îl ascultau (nu erau obișnuiți cu un asemenea sistem de vorbire, românii fiind în general ființe foarte trăncănitoare). Tovarășa dirigintă a rămas cu gura căscată, dar admit că și noi, colegii lui Alin, la fel eram: stupefiați. Alin vorbise! Și nu numai că vorbise, dar spusese… ce? Spusese că șeful suprem al partidului, statului și republicii era un dobitoc! Și că umila lui cățea, tovarășa Elisaveta, era și ea o dobitoacă!
Povestea nu mai interesează. Comunista și-a făcut numărul, i-a scăzut drastic nota la purtare (dar după 22 decembrie i-a șters șaptele din catalog și i-a pus zece la loc. Așa se scrie istoria!), a venit Revoluția, m-am întâlnit cu Alin pe străzile Bucureștiului, am tăcut puțin împreună și pe urmă am făcut Revoluția separat; am terminat liceul în iunie 1990 și tot corpul profesoral a zis „Bogdaprosti” când s-a văzut scăpat de noi, apoi viața ne-a înghițit pe fiecare. Alin a deschis una dintre primele firme de contabilitate, a câștigat și câștigă foarte bine, a rămas la fel de tăcut și nu s-a schimbat deloc, de fapt. Nu are nimic de spus, nu mie, cel puțin. Când a avut ceva de spus, a spus. Atunci în 1989, la ora de Învățământ Politic.
Pentru cei tineri: absolvenții de liceu care nu luau examenul de admitere la facultate erau încorporați în armată. Iar indicațiile de la Congres fuseseră clare: armata avea în primul rând datoria să muncească, nu să facă instrucție. Soldații, deci, erau folosiți ca forță de muncă, mai exact ca forță gratuită de muncă: în timpul stagiului militar, vărul meu a muncit zi-lumină la ridicarea termocentralei de la Turceni și s-a putut considera oarecum norocos, pentru că cei mai mulți erau trimiși pe câmp și la mină. La săpat porumbul cu sapa și la încărcat vagoneții cu lopata. Asta m-ar fi așteptat și pe mine dacă nu venea Revoluția. Abatajul!
Într-o discuție care a degenerat, scriitorul Ion Pleșa a susținut că generația lui a făcut Revoluția. Eu am susținut că generația mea a făcut-o (las deoparte aspectele penibile ale discuției, în care fiecare își „umfla” cât putea propria contribuție!).
Iată întrebarea: cine a făcut Revoluția? Nu vă grăbiți să răspundeți. Gândiți!
Pot spune cu mâna pe inimă cine NU a făcut-o: ruralul și urbanul mic. Oamenii de acolo s-au uitat la televizor și s-au îmbătat. Cine NU a mai făcut-o: nomenclatura, armata și birocrații (funcționarii de toate gradele). Încă unii care NU au făcut Revoluția: o foarte mare parte a muncitorimii (Valea Jiului, exemplul viu).
După ce m-am gândit și m-am mai certat (în gând, că-mi închisese telefonul în nas) cu Ion Pleșa, m-am aventurat să dau următorul răspuns (provizoriu, oricum): Revoluția au făcut-o disperații și declasații, plus o mică parte a intelectualilor și muncitorilor. Disperat eram eu, că mă păștea mina. Declasat era Ion Monoran, eroul de la Timișoara; tot declasat (dar altfel) era și Dan Iosif, bișnițarul de la București. Intelectuali au fost mulți, mă opresc doar la Horia Roman Patapievici și Florin Iaru (nu din bunătatea inimii mele, ci pentru că aceste două nume trezesc o ură oarbă multor oameni, ceea ce îmi face o imensă plăcere. Ador câinii care latră până se îneacă în propriile lor spume!). Muncitori au fost iarăși mulți, ei au fost, de fapt, cei care au rezistat la Timișoara atâtea zile, dar ca de obicei ei sunt greu de găsit cu nume și prenume. Cu muncitorii… istoria este întotdeauna curvă.
Pentru moment, în așteptarea discuțiilor aprinse pe care un astfel de subiect le poate provoca, vin cu următoarea teză: burghezii și îmburgheziții nu fac revoluții. Cine are ceva de pierdut nu face revoluție. Ca să ai parte de așa ceva (o revoluție), ai nevoie de-o masă critică de „elemente antisociale” rupte-n coate. Dixi!
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Dan Marțian???🤣
l a confundat cu Dan Iosif!
Greșeala mea, îmi pare foarte rău! Voi ruga redacția să corecteze. Era vorba, desigur, despre Dan Iosif.
??? Revoluție ? nu știu schimbarea regimului era pregătita pentru primăvara lui 1990 , doar, acolo la acea biserica reformata , da, a apărut, ceea ce ai zis, o masa critica de „coate goale” care nu aveau nimic de pierdut și a început ceva . Ceva care apoi nu s-a mai putut opri, ceva, preluat din mers de acei care pregăteau schimbarea regimului în primăvară . Ceva, folosit de acel eșantion doi , deturnat pentru care au murit mii , morți pentru care nimeni nu a fost tras la răspundere. Ba, chiar din contra, cei implicați și vinovați au fost răsplătiți cu pensii speciale , multi din ei au luat un certificat de „revoluționar” pe care apoi l-au fluturat în fata acelor „coate goale ” care, da, au început ceva . Ceva, poate o revoluție.
Revoluție, da. Un sistem politic și economic – comunismul – a fost înlocuit (violent, în cazul României) cu sistemul politic concurent (capitalismul). Exact asta este o revoluție. Dacă vă referiți la deturnarea revoluției, atunci da, aveți dreptate. Să nu uităm totuși că toate revoluțiile de care învățăm din cărțile de istorie – cea americană, cea franceză, cea rusă, cea chineză – au fost deturnate la rândul lor. Dacă facem un pas în spate și privim prin comparație, putem spune că a noastră a reușit destul de bine.
Revolutiile se fac dintotdeauna cu disperati.
Istoria e curva doar in gura politrucilor. In rest este studiu serios asupra trecutului societatii. Ca sa nu se mai repete greselile. Dar analfabetii functionali nu tin cont de studiile de istorie. Le place doar curva politrucilor.
(Doar 7 la purtare? Fara discutia in sedinta pe scoala? Erati in Rai?- Se voia o gluma, cred ca ati priceput.)
Nu știu ce să răspund la acest comentariu.
Mie mi-au dat 8 la purtare in clasa a IV-a si de asta am luat doar premiul III pe clasa.
In clasa a VII-a si mai putin pentru ca ne-au prins jucand gajuri cu pupaturi cu fetele in subsolulul cabinetului medical din curtea Liceului de Muzica nr. 2 (George Enescu).
Toti eram interesati si de sunetul muzicii si de cel al pupaturilor.
:))
Eu sunt și-acum interesat.
Dan Marțian n-a fost „bișnițar”… iar pe „revoluția” n-a făcut-o nimeni fiindcă n-a fost… au fost decît un scenariu și-o regie ai căror autori nu le cunoaștem numele și prenumele… și continuăm să fim spectatori pasivi în piesă…
Eu nu am fost și nu sunt spectator pasiv în piesă, domnule ofCAER. Iar revoluția a fost. Altfel nu aveați dreptul de a comenta liber.
https://republikanews.ro/editorialul-de-luni-revolutie-restauratie-evolutie-amnezie-involutie
Mihai Buzea, eu vă dau dreptate 100%! După azi-mâne 35 de ani de la Revoluție, știm exact că așa a fost. „Clasa muncitoare” de atunci nu numai că nu a făcut revoluția, dar este astăzi masa critică a nostalgiilor după comunism, securitate și Ceaușescu. (și, era să mai adaug, cea care simpatizează cu Șoșoacă și va vota din greu AUR, fără să-și bată capul că este extensia FDSN – PDSR – PSD + PRM – USL… etc.)
Absolut de acord. Pe mine mă impresionează altceva: insistența foarte multor oameni cum că revoluția n-a fost revoluție. Vă dați seama ce au făcut ei la Revoluție? Mie mi se pare extrem de clar. De aici insistența asta demnă de o cauză mai bună.
Nu e insistenta , personal chiar asa simt, revoluție a fost Timișoara după aceea a fost un puci, în care eșantionul doi a preluat puterea. Justificând puciul prin acei tineri morți, care au murit fără sa știe defapt ce se întâmplă. Personal nu sunt nostalgic și chiar urăsc toate formațiunile derivate din fostul PCR , Un votant PNL pana la USL 1 când m-am simțit trădat pana în măduva oaselor . Ma uit în jur și vad 99% PCR (pile cunoștințe relații) . Noi ca societate acum avem dreptul sa vociferam dar mentalitatea a celor mai multi e blocata în regimul comunism . De unde greu v-a fi scoasa tocmai din cauza acestor înțelegeri de tip USL ,care pentru orice om logic sunt de neconceput.
Eu am fost unul dintre muncitorii care au participat la revoluție. Nu am certificat de revoluționar, așa că trebuie să mă credeți pe cuvânt. Nu regret comunismul pentru că am devenit atunci un om liber.
Oamenii care regretă comunismul ori au fost profitori ori numai fost niciodată capabili să gândească cu capul propriu.
Vă mulțumesc pentru comentariu, domnule Dinu Marcel. Observ următoarele: eleganța cu care mă contraziceți, oferind aici exemplul personal (1); româna perfectă în care v-ați redactat răspunsul, care scoate și mai mult în evidență slaba educație a altor comentatori (2); poziționarea fermă de aceeași parte a istoriei unde mă aflu și eu (și cei mai mulți oameni care știu gândi cu propriul cap): un regim inferior din toate punctele de vedere (comunismul) a fost înlocuit prin revoluție de un regim superior din toate punctele de vedere (capitalismul). Regretnicii sunt diferiți între ei, dar au ceva în comun: sufletul de sclav. Pentru ei, a fi om liber nu înseamnă nimic. Pentru dumneavoastră și pentru mine, înseamnă totul (3).
Mi-a placut.
Personal, sper ca cei care sunt stabiliti de ani buni in alte democratii, au vazut ca e bine acolo si au succes, sa se mobilizeze in randurile acestei mase critice de la noi, chiar daca poate sunt mai degraba bine aranjati si nu esecuri & ghinionisti & neadaptati de Romania. Acestia din urma sunt si paralizati, prinsi in mocirla, au nevoie de imbold. Deaia sunt unde sunt. Ma gandesc eu.
„Acestia din urma sunt si paralizati, prinsi in mocirla, au nevoie de imbold” – de acord cu prima parte, dar nu și cu ultima. Au nevoie de imbold? Mă foarte îndoiesc. Sunt gata să sară la bătaie dacă li se pomenește de „imbold”! Îi cunosc prea bine… nu au nevoie de nimic. Sunt perfecți așa cum sunt.
Dan Iosif a fost bișnițarul. Marțian se ocupa cu altceva.
Cel putin Dan Iosif, cum poate sa depuna marturie multi, a fost pe baricada (ca ce-l mana pe el in lupta …?…) . Cum ajunge Ciolacu revolutionar fara baricada? Doar pentru ca facea ceva ilegal (in sensul codului penal comunist) devine automat dizident, antisistem?
Aveți perfectă dreptate, am comis această eroare din neatenție. Am rugat redacția să facă schimbarea în text, corecțiunea. Vă mulțumesc pentru observație!
Noi cred ca am ramas cu modelul ala ca daca ies un milion de oameni in strada, e gata. Guvernul se prabuseste, dictatorul fuge cu elicopterul, fratilor am invins. Asa e, dar mai trebuie ceva. Care e diferenta dintre Ceausescu si Lukashescu? Ca sute de mii de oameni care au avut curajul sa iasa in strada au fost si acolo. Ceausescu vazuse deja cum procedeaza o dictatura care se respecta in iunie, la Tienanmen, si a ordonat si la noi ce trebuia, ca la carte. Doar ca ai nostri n-au prea vrut sa execute. Eu nu i-as uita nici pe aia. Doar cu idealuri si iesit in strada nu prea se prabusesc dictaturile. Ca multi nici n-ar fi iesit in strada in the first place, e si aia valabil.
„Ca multi nici n-ar fi iesit in strada in the first place, e si aia valabil” – păi nici n-au ieșit. Cei care au ieșit au fost extrem de puțini, raportat la masa populației. În rest, perfect de acord cu comentariul dumneavoastră.
cei care au iesit de la inceput in strada chiar au avut curaj. intre cei care n-au iesit au fost mai multe categorii, dar suporteri autentici ai regimului nu prea erau pe vreme aia. a contat mult si lucrul asta. nu stiam atunci niciun ceausist sau comunist care sa iasa din convingere in strada sa apere regimul. acuma stiu destui :D dar atunci nu prea erau.
Perfect de acord. Cel puțin după martie 1988 (când a fost plătită întreaga datorie externă), nu cred c-a mai fost cineva de partea regimului. Până atunci, tot mai erau câte unii care să viseze: „Lasă, bă, că plătim datoriile și pe urmă o s-o ducem bine, mai bine ca toți!”. Dar după momentul ăla, când a fost și mai rău decât înainte de achitarea datoriei externe, cam toți foștii suporteri ai regimului au schimbat macazul. Nici eu nu-mi amintesc să fi cunoscut vreun om, vreo persoană umană sau non-umană (!) care să fi fost un susținător sincer al regimului, în anii 1988 și 1989. Și, da: după 1990, ei au fost puzderie! „Era mai bine ÎNAINTE!” și „Ceaușescu, să ne ierți, că-n Decembrie-am fost beți!”. Românii… fabulos popor.
asa e. dintre toti Ceausistii, preferatii mei sunt aia nascuti dupa revolutie.
Corect. As dori sa ma folosesc de comentariu, cu voia d-voastră și sa spun ca ” aia” erau armata și forțele de ordine, pe care autorul le trece la cei care NU au participat la revoluție. Cred ca tocmai faptul ca au stat în unități a condus la reușita revoluției.
Aveți în principiu dreptate. Totuși, „au stat în unități” nu înseamnă câtuși de puțin „participare”. Au așteptat să vadă cine câștigă și s-au raliat câștigătorilor. Nu contest, însă, că revolta populară (văd că termenul de „revoluție” îi scoate din minți pe mulți cititori) ar fi fost foarte repede înăbușită în sânge dacă structurile de forță ar fi executat ordinele cuplului Ceaușescu.
aveau destule defecte, daca ma gandesc doar la cunostintele mele, dar Romania a produs prea putini salbatici capabili sa traga cu arma la intamplare in multimi de oameni, sau sa bata protestatarii din alta regiune a tarii cu parii pusi la dispozitie de partidul comunist (trenurile din oltenia). alte regimuri au produs destui caini si puterea politica se bazeaza pe ei. asa ca eu imi ridic palaria si in fata oamenilor alora, cu toate defectele lor, pentru ca si ei au facut revolutia.
Așa zisa „revoluție” a fost de fapt o revoltă anticeausista, nici măcar anticomunistă, iar prodemocratica nici atât. Vedeți ce s-a întâmplat după „revoluție”: 10 ani poporul a votat cu abnegație pe nomenclaturistul perestroikist Ilici Iliescu, înfierând cu mânie proletară pe Regele Mihai, Rațiu, Coposu și Câmpeanu. Azi, după aproape 35 de ani de la „revoluție”, se constată că poporului român nu-i place deloc capitalismul și democrația, votând, tot cu abnegație, urmașul PCR numit PSD. Deci, mai ușor cu „revoluțiile” astea!…
Treaba dumneavoastră. Nu vreți să fie Revoluția revoluție, nu e și gata! Cine sunt eu să vă contrazic?
„Pot spune cu mâna pe inimă cine NU a făcut-o: ruralul și urbanul mic. Oamenii de acolo s-au uitat la televizor și s-au îmbătat. Cine NU a mai făcut-o: nomenclatura, armata și birocrații (funcționarii de toate gradele). Încă unii care NU au făcut Revoluția: o foarte mare parte a muncitorimii (Valea Jiului, exemplul viu).”
Ca unul care a participat la revolutie constat ca dv vorbiti din auzite nu din vazute. Mai toti cei care aruncau cu pietre in masinile de pompieri ori in celelalte vehicule care incercau sa sparga baricadele de la universitate in Bucuresti erau muncitori, nu neaparat rupti in coate. Daca ma uit la pozele cu victimele de la morga nu era unul sa fie imbracat in haine elegante dar acolo probabil ca erau ceva securisti/teroristi printre ei.
Am intilnit colegi de liceu si facultate printre demonstranti, ba chiar unul era fiul unui nomenclaturist dar asta nu-l impiedica sa urasca sistemul si sa-si riste viata.
Termenul de „burghez” e greu aplicabil societatii de dinainte de ’90 si de fapt sint convins ca au existat elemente din aparatul represiv care au contribuit la revolutie (ceea ce nu inseamna ca revolutia a fost total sub controlul securitatii).
Articolul mi se pare foarte slab, in sensul ca nu e nici literatura, nici studiu stiintific, ci doar un fel de meditatie de nivel de circiuma.
„Mai toti cei care aruncau cu pietre in masinile de pompieri ori in celelalte vehicule care incercau sa sparga baricadele de la universitate in Bucuresti erau muncitori” – vorbiți prăpăstii. Muncitorii și-au făcut apariția abia pe 22, înspre prânz, și nu au venit singuri ci au fost aduși în coloane organizate. Cei care au fost în seara de 21 și au încasat-o groaznic erau preponderenți studenți și intelectuali, nicidecum muncitori.
Spuneti sincer daca ati fost in piata pe 21 sau vorbiti din auzite? La discurs piata era intesata de lume verificata si trecuta pe liste, ca nu putea intra oricine, si totusi s-a strigat impotriva. Dupa bilbiielile tovarasului a inceput sa vina si lume din afara celor aprobati, adica si eu printre altii. Erau si muncitori si intelectuali si de fapt e imposibil de determinat fara un chestionar (care cu greu se mai poate face astazi) proportia de muncitori/intelectuali. Cei mai inversunati care aveau curajul sa dea cu pietre in TABuri si masini de pompieri nu mi s-au parut a fi intelectuali dar e dreptul dv sa vi-l imaginati pe Patapievici pe vreun TAB fluturind steagul cu gaura in mijloc. Multi din cei din mijlocul pietei erau copii ai strazii. De altfel imediat dupa, cind erau cordoane la toate intrarile de metrou si se controlau actele, cei care controlau erau tot felul de lumpenproletari, multi cu accent nebucurestean. Dar e inutil sa va povestesc toate astea cind dv le stiti mai bine din auzite. Asa imi spuneau si cei din provincie, ca stiu ei mai bine ce e la Bucuresti, ca au vazut la televizor.
PS Ca muncitorii au venit organizati pe 22, asta e altceva. Dar pe 22 au iesit sute de mii de bucuresteni, nu numai muncitorii. E absurd sa emiteti o teorie conform careia doar o anumita categorie sociala a „facut” revolutia.
„Dar e inutil sa va povestesc toate astea cind dv le stiti mai bine din auzite” – este cu totul absurd să port un dialog cu dumneavoastră.
Toti aia care erau in sistemul Pile, Cunostinte si Relatii, adica PCR, nu au facut revolutia! Alora le era bine. Aia au respins Declaratia de la Timisoara care spunea nu comunistilor si securistilor si i-au inscaunat la loc in frunte cu Iliescu.
Și, din păcate, au fost extrem de mulți, neverosimil de mulți. Abia atunci, la votul din Duminica Orbului, am început să realizăm că poporul, în marea lui majoritate, nu avusese chef de niciun fel de revoluție. Căștigaserăm, teoretic, dar ne-am trezit singuri. Poporul își exprimase punctul de vedere. Vox populi, vox Dei. Ce era să facem? Am umplut sacoșele cu rulmenți furați de la clasa muncitoare și-am plecat la Istanbul.
absolut corect!
Aveți un chef de vorbă de parcă sunteți Alin!
studiu de caz
revolutia intr-un mic orasel de langa sibiu. in metropola pe 21 multimea se strange in piata centrala, armata ia pozitie, un militar trage la gramada, doi morti. deci pe 21 cam pe la pranz.
cum intunericul se lasa repede seara la cisnadie lumpenii, fostii condamnati pentru trecerea ilegala a frontierei, asalteaza sectia de militie. mai precis darama poarta cu un tractor. asediatii trag in plin, tractoristul moare alti cativa sunt raniti, militienii se evapora prin fundul gradinii. apoi revoltatii se duc ata la primarie si ii
dau foc. deci seara pe 21.
pe 22 dimineata, cand ma prezint la lucru ca-ntr-o zi obisnuita, lumea clocotea. se zvoneste ca bastinasii furiosi vin sa dea foc la casa alba, cladirea administrativa a intreprinderii textile, cea mai mare din oras si sa-i beleasca pe cei de la tesa, asa ca navetistii se cara rapid cu un autobuz care isi schimba traseul normal luand-o prin cisnadioara si padurea dumbrava. probabil soferii stiau deja ca in sibiu e mare bairam. coboram la statia finala, sediul autobazei de pe calea dumbravii si ma indrept spre casa. prind o coloana de manifestanti, nu cunoasteam pe mai nimeni in afara de un inginer cu care facusem cursuri pentru ofiteri in rezerva si ajung in fata sediului militiei si al secu, ca-mi erau in drum. in fata la militie ceva masini arse caci dupa modelul exersat la cisnadie, cu o amiaza in urma multimea incercase sa ia cu asalt sediul militiei. militienii au golit arestul si asa au mai amanat inevitabilul cu o zi.
ca sa n-o mai lungesc, n-am mai cascat gura in fata militiei, nu parea sa se intample ceva, caci intre timp s-a anuntat la tvr libera ca dictatorul a fugit. am ajuns acasa ca sa vad revolutia in direct, tocmai cand in fata militiei s-a dezlantuit macelul.
cam asa a aratat participarea mea la revolutie.
p.s. curiozitatea mea de a vedea cine a castigat batalia dintre militie+secu si armata era sa ma coste scump. dupa aia n-am mai iesit din casa, fiindca s-a tras timp de 2 zile incontinuu, pana pe 25 cand dictatorul a fost executat.
Splendid! Salvez comentariul dumneavoastră într-un word separat. Aur, aur curat! Vă mulțumesc, domnule Hex! p.s. îmi vine să le spun unora dintre cei care au scris aici: „Vedeți, domnilor, cum se povestește o amintire personală?”. Dar mă abțin. Sunt prea deștepți.
O poveste cu mult talc!! Dumneavoastra chiar credeti ca a fost o revolutie adevarata? Da, doar in primele trei zile cand au fost ucisi multi tineri la Timisoara si Bucuresti. Dar dupa aceea a avut loc o conspiratie si confuzie pentru preluarea puterii de cei din esalonul doi al PCR si a Securitatii. Tocmai de aceea nu am avut o lege clara a lustratiei si o predare a dosarelor securitatii si ale informatorilor dupa ce multe dosare au disparut. De aceea suntem unde suntem si cum suntem si unde suntem.
Păi asta zic. Revoluția a fost reală între 16 și 21 decembrie. Ziua de 22 a fost momentul de basculare, iar de atunci și până când puterea reală a ajuns în mâinile Eșalonului Doi, revoluția și-a meritat pe deplin ghilimelele. A fost orchestrată, a devenit o farsă tragică… „FSN este emanația revoluției” (Ion Iliescu).
Dom’ scriitor, Dan Iosif era bișnițar, nu Dan Marțian. În fine, dacă e să folosim denotații, nu conotații. Că, altfel, da, și Dan Marțian a făcut bișniță cu cuvinte mestecate, că nu știa să bată un cui, ca majoritatea politrucilor. Acum aflu că Dan Iosif a murit la Novosibirsk, îl trăgea ața tot acolo, de la bal la spital. Tăt felu’ de revoluționari…
Am răspuns mai sus.
Cred că e vorba de Dan Iosif, nu de Dan Marțian.
Am răspuns mai sus.
Revolutiile au fost facute de „minoritati” , cu alte cuvinte oameni putini, incepand cu ce franceza si pana la cea bolsevica, participarea a mai multor „combatanti” se numeste razboi inceoand cu cel civil si pana la cel militar. Comunistii romani, putini la numar, au putut prelua putera numai datorita tancurilor rusesti.
Cu stomacul plin nu se fac revolutii, sunt cei flamanzi care se rascoala iar romanii in 89 au fost tare flamanzi si inghetati dupa mai mult de 10 ani de foame si iarna frig.
In Romania revolutia in inceput la Timisoara si s-a intins mai peste toata tara, a fost o manifestare de masa a orasenilor in primul rand privati de tot si toate.
Da, dar doar până pe 22 decembrie. Cam între prânz și noaptea de 22 spre 23, jocurile fuseseră deja făcute. Iar orășenii privați de tot și de toate s-au trezit liberi… în regimul Ion Iliescu.
Pt milioanele de romani scapati de Ceausescu si dintr-o data liberi sa poata pleca unde doresc chiar numai conteaza . Momentul in care Iliescu a spus ca fiecare cetatean va primi pasaportul primul meu drum a fost la militie de unde mi-am ridicat pe 3 ianuare 90 fara nici o problema pasaportul iar peste cateva zile am fost pe drum prin EUROPA; asta a fost pt mine personal libertate.
Ați prins acea extraordinară „fereastră”, domnule Ursul Bruno! Între eliberarea pașaportului românesc oricărui solicitant și introducerea regimului de vize (de către statele din vest). Eu am ratat-o, nenorocitul de mine… și acum îmi dau cu pumnii-n cap pentru momentul ăla irosit! Of, of, of… https://dilemaveche.ro/sectiune/societate/munci-si-vize-623895.html
Trebuia sa.mi iau si eu niste vize insa a mers repede pt ca n-au fost multi solicitanti, oamenii au fost inca buimaciti de evenimente.
Am stat peste o luna prin Europa, am mirosit aerul libertatii si m-am intors in tara pt ca si Romania devenise o tara libera.
Am a sta marturie, onorat public, unui dat istoric carele nu atit vorbeste despre Revolutia , rivulutia, razmerita ori rezbeliunea lui ’89, cit despre un fapt esential a ceea ce va fi fost fiind, sa-i zicem, Marea Descotoroseala.
In urbe (una cu un nume identitar deja de secole stabilit) era cunoscut ca Profesorosu , de-adevaratelea il chema C. Nu se mai stie exact daca se pensionase, ori fusese pensionat…. In fiecare zi, in afara de duminici (pe vremea aceea erau 6 zile lucratoare), la oarele prinzului era vazut pe un scaun in fata magazinului Gostat cu o butelie (18 lei 1989) cumparata din magazin (cind meteorologia era inclementa, scaunul il tinea in bratele lui primitoare intr-un colt al magazinului). De multe ori putea fi auzit explicind ca el nu bea, ci se hranea cu vinul. Pe la inceputul lui noiembrie al acelui an memorabil, poate chiar in ajun de Ziua mortilor –miercuri 1 noiembrie-, cu zile doar pina la al XIII-lea congres al PCR, eroul nostru era in fata magazinului, si , intre doua sorbituri de vin, profetea:” La al XIII-lea congres, Ceausescu reales, iar l-al XIV-lea congres, patru ani de la deces”. Iata ca se probeaza temeinicia vorbei “ La inceput a fost Cuvintul si Cuvintul era la Dumnezeu…”
Epilog: Din ziua aceea Profesorosu a disparut de la “serviciul” lui de la magazinul Gostat, unii ziceau ca s-a inselat in profetie si se chiar temeau pentru soarta lui. La vreo saptamina dupa 22, a reaparut spre a-si prelua functia…
Mea calpa, parca asa se zice… Daca 22 decembrie 1989 a cazut intr-o zi de vineri, nu inteleg cum „mi-a dat” ca ajunul Zilei mortilor, 1 noiembrie, ar fi putut cadea intr-o miercuri. Eh, dar cite altele, Doamne, nu-mi (mai) ajung la intelegere !?…
Nu ar strica să ne dați numele Urbei și destinul ulterior al Profesorosului!
Cu regret, despre Profesorosu nu mai am date,( banuiesc ca a devenit ceea ce fusese…) pentru ca mi-am luat tara in desaga si aproape trei decenii am avut alte griji pe unde am incercat sa-mi cresc radacini. Cred ca mai traiesc unii care-l apucasera in urbea pe care poetul national o preamărea alintind-o diminutiv si despre care cineva faimos a spus „de-aci a rasarit soarele românilor” (N. Iorga ne-a dat o variatiune astei evaluari). Altminterea, ma simt miscat ca evenimentul -sau ecoul lui- isi mai gaseste salas in unii ce mai fiinteaza. Revolutia de dinainte de revolutie (de grup f. restrins, as zice, pentru ca nu se inghesuiau deloc preamultii care o faceau la cozile interminabile ale iepocii de aur) careia m-am alaturat public, s-a lasat, insa, cu urme si trupesti si sufletesti pentru mai toti „cauzasii” care fuseseram. Voila.
La Revolutie aveam 10 ani, in decembrie 1989, asadar nu am fost in strada sa vad ce si cum, insa din cate stiu au fost in medie 5000-6000 de oameni in Bucuresti dupa ce s-a spart mitingul lui Ceausescu (21-22).
Poporul roman nu a avut un spirit revolutionar niciodata, asa cum au alte popoare care sunt capabile sa faca revolutii si sa schimbe regimuri politice cu totul. Pentru a fi declarata ca „revolutie”, o astfel de miscare sociala ar trebui sa adune in strada cel putin cateva milioane de oameni, ori pana si in Bucuresti 60-70% dintre cetateni au stat in case si au privit la televizor. La fel s-a intamplat si in fenomenul „Piata Universitatii”, unde mergeam si eu tarat vrand -nevrand de maica-mea, (iar pentru asta-i multumesc), acolo unde doar cei care au suferit cu adevarat pe timpul comunismului si cei care au realizat pericolul neo-comunistilor instalati la putere dupa 89 au protestat pana la venirea minerilor-securisti. Restul, 70-80% simpatizau cu noul regim instalat la putere si strigau ca nu-si vand tara. Asadar, despre ce revolutii vorbim aici? Dupa caderea Zidului Berlinului, adoua zi cand intreg personalul STASI a venit la cladirea principala la munca, a fost intampinat de protestatari si de un preot (parca…nu sunt sigur) care de la un balcon i-a informat pe calaii politiei politice ca si-au pierdut joburile, casele si toate privilegiile obtinute in timpul regimului. Noile lor „case” erau in strada, sub cartoane si poduri. Bye, bye! Va recomand filmul celebru „Das Leben der Anderen” in acest sens. In Romania, s-a intamplat ceva similar? Nu cred, dimpotriva Securitatea a continuat sa faca regulile pana astazi si s-a lipit precum o lipitoare de Romania si instituiile ei.
Stimabile, daca n-ar fi fost ce a fost, n-am putea sa sriem liberi pe un formun de pe net. vedeti si partile pozitive, sunt „infinit” mai multe decat cele negative ale rebeliunii populare.
Corect, ce a fost, a fost, si astazi conteaza faptul ca ne-am recapatat libertatea si am scapat de comunism, iar politicienii nostri neo-securisti, asa cum sunt ei, au fost in stare sa ne bage in UE si NATO, iar astazi avem garantii de securitate. Insa, trebuie sa stim de ce au existat peste 5200 de victime si cine a tras in romani in acele zile. Ce vroiam sa spun este ca as fi iesit si eu in strada in acele zile, daca eram mai mare. Nu inteleg de ce nu au iesit cel putin cateva sute de mii de oameni in strada, avand in vedere suferintele indurate in atatia ani in comunism.
Nici eu nu înțeleg de ce n-au ieșit. Și, cum să vă spun, mi-e teamă că nici nu vreau să înțeleg. Prefer să îmi păstrez o brumă de iluzii despre poporul meu.
Aveați 10 ani.
Revolutia a fost facuta de saracia si frustrarile traite in ultimele luni de comunism.
Toti asteptam ca dupa ce s-a platit datoria sa traimi ceva mai bine, ceea ce nu s-a intamplat, din contra, surubul s-a strans prin aparitia cartelelor la orice chiar si in Bucuresti incepand cu octombrie 89.
Cat despre cei care au participat si au facut revolutia au fost in principal tinerii nu conteaza pregatirea sau calificarea (pana in 30 de ani) si cei care nu aveau nimic de pierdut, ei au murit rezistand in fata repesiunii armatei si securitatii. Dupa aceea a venit puhoiul de salariati din uzinele mari care a sfarsit comunismul.
Va contrazic, revolutia a fost facuta, inceputa si condusa si de cei care dvs. ziceti ca aveau de pierdut, mai ales de cei care au primit ordin sa o faca, pentru ca desi pare ca aveau de pierdut, Revolutia le-a oferit ulterior mult mai mult decat le-ar fi oferit sistemul comunist. (securistii si activistii de partid care au prosperat ulterior ca oameni de afaceri). Discutam despre ,,vuietul” care generat panica si a sfarsit meetingul lui Ceausescu din 21 decembrie si primele lozinci anti-ceausiste care au fost clar coordonate si executate la ordin.
Discuția asta nu se va sfârși niciodată. Toată lumea știe și fiecare explică oricui „care-a fost de fapt chestia”. Din punctul meu de vedere, mult mai bune sunt amintirile personale. Alea, măcar, sunt informații, nu păreri.
D-le Buzea, nu sunt pareri, toate sunt amintiri personale.
Legata de ultimul paragraf, eram soldat TR in timpul acea perioada, la trupele de Securitate.
Fiind stare de alarma toti gradatii au fost trimisi la meetingul din 21 decembrie de unde s-au intors si au povestit ce a fost acolo, ei facand parte din dispozitivul pe care Securitatea l-a desfasurat.
In 21 decembrie, dupa meeting cand comandatii nostri au spus clar ca nu vor intreprinde nicio actiune impotriva poporului era clar ca soarta tovarasului era pecetuita si ca cel putin o parte din Securitate deja il lasase din brate.
Dupa aia unii dintre ofiteri au ajuns foarte bine, unuia nevasta i-a ajuns chiar purtator de cuvant al Guvernului.
Nici pana azi nu pot sa accept circul care a inceput din 22 seara si care a dus la atatia morti.
Foarte bun comentariu! Îl păstrez. Vă mulțumesc, domnule PIFu!
Mațu’ gol și foamea-n gît, chestiile astea două au făcut revoluția. Despre oamenii care au ieșit în față și au pus mîna pe ciomag este altă discuție, dar motorul adevărat care a scos boboru-n stradă ăsta a fost. Un cațavenc (mi se pare că era chiar Iaru) a spus că foamea e motorul inițiativei private iar eu cred fomica este capsa care inițiază orice explozie revoluționară. Mai departe vin cei cu abureala, ideologie, doctrină, prințipuri, bla-bla, adică jmekerii care vor să se pună în locul celor care au furat pînă au fost beliți. În afară de foame, alt motiv care poate declanșa o revoluție este fanatismul religios, ceea ce nu e cazul la români care au pus totdeauna burta înainte de toate. Cred cu tărie că următoarea ”revoluție” o să fie la coreenii lui Kim. Le trebuie doar un pic de susținere din afară, cum a fost la noi și imediat o să apară și acolo un IL ye sku.
Țin. Merg pe Venezuela. Adică Venezuela face revoluție înaintea Coreei de Nord. Merge pariul? Cine pierde dă o masă de beri!
Dacă stau să reevaluez, s-ar putea să fie și Venezuela, numai că acolo lumea o mai ia pe rom sau cocaină și viața devine mai bună, mai veselă, deci sînt mai greu de urnit, mai ales că n-au iarnă și nu dă frigul în ei. La fel ar fi și Cuba eligibilă, da’ și ăștia au rom, gagici, samba și căldură tot anul și în afară de asta Castro a lăsat cu limbă de moarte că la revolución permanente e de bază, deci nimeni nu mișcă un pai de-ai dreacu’, ca să facă-n ciudă partidului. Venezuela ar mai aduna puncte fiindcă în zonă loviturile de stat fac parte din cultura locală, cam cum e dansul călușarilor la noi, totuși optez pentru Coreea fiindcă acolo e o foame pură ca un cristal swarovski, au ierni lungi și grele și o spălătură de rachiu de orez, soju pre numele său, care e atît de prost și de slab încît te bagă în depresie. În concluzie, fiindcă am tăria opiniunilor mele, țin pariul cu o masă de bere, plus o roabă de mici și o lopată de muștar.
Merg! All-in!
Dacă e All-in, merge și caterinca cu ”ok, mr.Booze ya!”
Eram clasa a 9a in acelasi liceu… si un coleg… Cornel… i a transmis aceleasi tovarase (in acelasi prim trimestru scolar) ca s a rationalizat tot „inclusiv hartia igienica”… reactia aceeasi … nota 7 la purtare… si dupa Revolutie… in prima zi de cursuri de istorie, ne am pus tot cravatele rosii in semn de protest
E vorba de tovarășa Elisaveta Hurezeanu?
Da, cea care a creat manualele de istorie pentru clasele a 9a din acea perioada :(
E clar. Am fost tovarăși de suferință la „Creangă” – enfin, până în 1990 s-a numit „Industrial 36”. Oricum, pe tovarășa Elisaveta n-o iert nici în mormânt!
Iertati-o . Va eliberati pe dumneavoastra si pe dumneaei . Faptele , vorbele si gindurile fiecaruia sint cele care incatuseaza sufletul , individual . Sa urmam Calea pe care a deschis-o Iisus Hristos lumii ; a iertarii si a iubirii . Lasati judecata in seama Lui .
ref: „tot declasat (dar altfel) era și Dan Marțian, bișnițarul de la București”
Cred ca va referiti la Iosif Dan!
Hmm, cat de veridice sunt „amintirile”, in cazul unei astfel de confuzii?
Am răspuns mai sus.
In decembrie 1989 eram militar in termen . La Bucuresti . Nu o sa scriu nimic despre asta . Doar ca sa linistesc pe unii care vor gindi ( probabil ) ca ma simt vinovat cu ceva adaug ca nu am iesit din unitate .
Ceea ce vreau sa spun este altceva . Exact ca ceausescu gindesc si actualii guvernanti . Sistemul social-economic este conceput pentru a tine cetateanul sclav in angrenajul conformarii la plata taxelor si impozitelor . Salariul minim pe economie stabilit prin lege ( care nu trebuie sa existe , salariul trebuie sa ia nastere numai si numai prin negociere intre angajat si angajator ) este capcana pentru aproape 1.500.000 de romani . Este modalitatea prin care guvernul asta de tilhari si mincinosi isi asigura minimul de incasari din taxarea muncii . Sa mai amintesc faptul ca din rodul trudei noastre ( adica salariul brut ) aproape jumatate il ia cu nonsalanta si nesimtire guvernantii ?! Apoi taxarea consumului ; sa intru in detalii ? Dupa ce ii ia cetateanului jumatate din rodul trudei guvernantul ii ia procente din preturile de consum achitate . Apoi vin impozitele pe teren , pe locuinta , pe autorurism , asigurarea obligatorie auto , de locuinta , de trotineta electrica de bicicleta electrica , …..
Isi imagineaza cineva ca daca sumele astea imense nu ar mai fi obligatoriu de achitat si responsabilitatea ar trebui sa si-o asume fiecare cetatean pe propria spinare ( nu colectivist cum a fost inainte de 1989 si cum este si acum ) legat de asigurarea de sanatate privata ( in locul celei publice luate cu japca din salariul brut ) legat de asigurarea pensiei pe cale privata ( si nu colectivist intr-un sistem in care cei ce trudesc achita pensiile celor care flutura decizii de pensionare , la limita de virsta , anticipat , sau de boala dovedita cu acte false dela medici corupti ) legat de raspunderea individuala cu privire la daunele provocate locuintei sau automobilului in caz de cutremur , inundatie , alunecare de teren , accident si / sau incident auto ( si nu colectiva si colectivista ) , …..
Citi romani isi pun intrebarea logica : trudesc 25-30- 40 de ani si achit contributii la pensia publica dar decedez inainte de virsta stabilita de tilharii care guverneaza ( ca o tot duc spre orizont de nu o mai atinge nimeni ) ; contributiile platite de mine sint bun platite . Nu-i asa ?!
Ca sa inteleaga cei ce citesc ce doresc eu sa se intimple in tara asta de miine am sa sciu asa ; vreau :
-– eliminarea salariului minim pe economie . Salariul trebuie sa ia nastere numai si numai prin negociere .
– eliminarea obligativitatii contributiei la fondul public de pensie . Suma respectiva sa o incaseze salariatul iar acesta din urma sa dispuna liber catre ce fond de pensie ( si cite fonduri de pensie ) se indreapta .
– eliminare stabilirii virstei de pensie prin lege . Fiecare cetatean sa aleaga liber cind intrerupe activitatea profesionala . Intrerupere care poate fi si partiala . Momentul respectiv trebuie ales in functie de sumele capitalizate in investitiile facute pe toata perioada de activitate profesionala si in functie de capacitatea si dorinta de a fi activ .
– guvernul trebuie sa asigure oricarui cetatean care poate dovedi rezidenta 25 de ani o pensie ( poate fi numita si altfel ) de 1000 de lei ( de exemplu ) . Pe principiul ca aceasta persoana a fost consumator in economie ( adica a platit prin , faptul ca a consumat , o imensitate de taxe , impozite , accize , ….. )
– orice forma de subventie de la bugete publice sa fie eliminata .
– eliminarea obligativitatii contributiei la FNUASS . Suma respectiva sa o incaseze salariatul iar acesta sa decida liber unde si cite asigurari de sanatate isi face . Guvernul sa asigure numai cheltuiala cu serviciul de urgenta iar pacientul de la urgenta dupa ce va fi stabilizat sa opteze singur ( pe asigurarea / asigurarile sale de sanatate ) catre ce unitate spitaliceasca merge pentru remediere completa .
– guvernul sa nu se poata imprumuta, sa nu aiba acest drept. Sa se limiteze la cati bani aduna
In astfel de conditii va asigur ca nu va mai da navala nici un tilhar in parlament , in guvern , in consilii judetene , in inspectorate scolare , in prefecturi , in sistemul bugetar in general ……
Istoric e dovedit ca miscrile „revolutionare” au loc atunci cand ponderea tinerilor intre 15-25 de ani depaseste 20 % din populatie. Ce a fost in Ro se inscrie in aceeasi logica. Era generatia „decreteilor”. Nu spun eu chestia cu 20% , o spune Huntigdon, care scria inca din 1996 si ca e foarte probabil un razboi intre Rusia si Ukraina.
Așa și e. Totdeauna și oriunde, tinerii fac revoluțiile… și tot ei merg și-n războaie, la drept vorbind.
Marea majoritate a demonstrantilor din Piata Palatului, Piata Universitatii si care or mai fi fost, erau membrii PCR sau UTC, adusi acolo in sprijinul autoritatilor, dar care si-au manifestat nemultumirea fata de dictatura, care era de fapt a populatiei in intregul ei. Sloganul de baza era „Jos Ceausescu”. Iar armata adusa contra lor era formata din ofiteri (toti erau membri PCR sau UTC, ca altfel ii dadea afara din armata) si militari in termen (majoritatea membri UTC), dar care fiind proveniti din popor, gandeau ca acesta (inclusiv garda de securitate de la TVR !). Nu a existat o armata de profesionisti care sa lupte impotriva populatiei, cu exceptia unor unitati speciale de MAI. Deci se poate spune ca Ceausestii si CC PCR au fost dati jos de comunistii romani.
Dupa care in ianuarie 1990 a inceput contrarevolutia (cine a furat revolutia?) au venit la putere oamenii rusilor (ilegalisti si copiii acestora), s-a intors diaspora politica. In martie 1990 a inceput revolta minoritatilor pentru distrugerea statului si in octombrie 1990 tara s-a prabusit prin liberalizarea dolarului (cum spunea prim-ministrul de atunci: „in democratie nu e nevoie sa interzici nimic, se folosesc parghii financiare”. Din acest moment strainii au cumparat fabrici, terenuri si alte valori de patrimoniu si tara a saracit pana la nivelul de azi. Au fost ridiculizati cei care scandau „nu ne vindem tara” si am pierdut 1300 de combinate industriale (numite „o gramada de fier vechi” desi unele nici nu fusesera puse in functiune) si o buna parte din terenurile agricole, iar agricultura moderna a fost desfiintata, iar privatizarea nu prea a priit populatiei.
Nu era bine inainte, dar am cazut din lac in put. Poate anul electoral 2024 va reusi sa repare ceva si sa ne miscam spre mai bine.
Sunteți foarte bătrân, domnule Viorel Ordeanu. Și – fără a vă cunoaște personal – presupun că și foarte ratat.
Comentariul acesta despre un om pe care nu il cunoasteti si care si-a luat din timpul sau ca sa va citeasca si sa va comenteze putea sa lipseasca.
De lipsit ar trebui sa lipseasca tilharii , mincinosii , manipulatorii , cei care dau pomeni din truda altora , ….. Dar Iisus Hristos ne indeamna sa ii iertam si sa ii iubim . Eu as fi insa de parere ca astfel de indivizi trebuie alungati la marginea societatii si tinuti acolo cu mamaliga rece si ceapa .
Convingeri mostenite de la Vadim Tudor. Suferiti pentru economia comunista. Care? cea in care trudeau oamenii muncii inclusiv duminica, care strica fierul si facea produse invechite dpdv tehnologic, in regim autarhic, fara piete de desfacere sau plasate cu greu in exterior in relatia barter? Care agricultura moderna, cea facuta cu robii batrani de la cap, si care nu putea asigura mancarea romanilor. Cea care mergea triumfator, in paralel cu ” complexele alimentare” in care se gaseau doar macrou congelat, conserve de peste, conserve de mazare, apa minerala si sare. Hainii straini nu au cumparat combinatele industriale, ele au fost date cadou prin Marea cuponiada si prin artificii fostei nomenclaturi comuniste la preturi de nimic si prin devalizarea bancii bancorex. Firmele straine au adus capital, au facut investitii si au creat intreprinderi in domenii tehnologice de varf. Reaua credinta se poate vindeca cel putin partial prin vizite la rexrot Bosch din Blaj , Mercedes Cugir, Sebes, Alba, Sibiu, Cluj, Oradea , Ilfov, Timisoara.
Saracie? Incercati sa gasiti un loc de parcare la orice mall, in orice cartier sau incercati sa treceti strada prin fluxul de masini . Este o criza, dar acesta este nivelul saraciei de azi? Nu uitati de Nord Coreea.
Nu cred ca articolul asta e o cercetare academica, nici nu cred ca isi propune sa fie. O revolutie presupune, dupa stinta mea (putina) un grup conducator, cu un program cat de cat elaborat si o mare de oameni pe care programul ala sa-i determine sa-si riste viata, sanatatea, situatia prezenta, etc. Regimul Ceausescu era putred, sustinut numai de putinii politruci apropiati, selectati de el dupa criteriul supunerii si de o parte importanta din instrumentul partidului, adica Secutitatea (aia care, treptat, a luat puterea din mainile esalonului doi). Daca citesti cate ceva dintre cele scrise si publicate de apropiatii lui Ceausescu, toti spun ca devenise imun la orice critica sau sugestie ca ceva nu e in ordine cu politica de infometare la care supunea populatia. Mai toti erau scarbiti, din tot felul de motive, de la „tradarea nobilelor idealuri” a lui Iliescu si pana la introducerea cartelei la paine in granarul Romaniei. Cu toate astea, ca participant la demonstratii, pot sa spun ca nu am iesit acolo de foame. Mai degraba pentru ca m-am simtit calcat in picioare, umilit. Am fost mereu un fricos, dar am uitat de frica pentru scurt timp. Doar cand am vazut militarii cu pusca indreptata catre noi si mi-am amintit, din armata, puterea de penetrare a glontului de 7.62, am vrut sa plec. Dar nu mai aveam cum, uriasa coloana de oameni ma prinsese si nu mai voia sa-mi dea drumul!
Absolut corect. Toți am fost fricoși, dar atunci s-a întâmplat ceva (sau mai exact, CEVA). Poate că exact asta este o revoluție. Momentul acela unic în care mari mulțimi de fricoși simt ceva, un fior colectiv, un entuziasm inexplicabil și, exact cum spuneți, „am uitat de frică pentru scurt timp”. Ciudate lucruri li se întâmplă oamenilor.
Ha! Ştiu ce înseamnă să iei 2 la fel ca şi Alin, la materia socialism ştiinţific cînd profa e soţia unui ştab PCR. Şi nu mi-a schimbat nota că era cu mult înainte de 89…
Am reacţionat la evenimentele de la Timişora începînd cu 16 decembrie 89 pentru că locuiam în Arad. Am organizat o grupă de asalt – sau ceva asemănător – cîţiva cu studii superioare, eu cu liceul, ca să punem mîna pe un TAB pentru că ştiam cu certitudine că armata a tras în demonstranţi la Timişoara. N-am reuşit…
Am aderat la nou înfinţatul Front Democratic ca la Timişoara pînă cînd peste noapte cadre din armată, aceiaşi asasini, au devenit conducătorii revoluţiei şi membrii FSN.
Am avut alături mulţi muncitori, membrii PCR, oameni de toate facturile. Şi da, au fost şi intelectuali care s-au ascuns sub paturi, fricoşi şi eroi. La fel cum au fost şi victime şi profitori. Dar am reuşit să schimbăm un regim. Şi nu, nu m-am lăcomit să devin posesor de titlu de erou al revoluţiei, cu sau fără vreo contribuţie epocală. Nici n-am fost fermecat de fantoma comunismului în persoana lui Iliescu.
„era cu mult înainte de 89” – cu cât de mult? Mie mi se pare foarte interesantă punerea în oglindă a experiențelor unor generații diferite (dar nu prea îndepărtate în timp, dacă intuiesc corect).
Dle. Buzea,in afara „scaparilor” pentru care memoria va joaca feste sunt cateva aspecte, care le induceti voit . Astfel :
1. nu toti muncitorii stateau acasa, beau bere si sp[argeau seminte; cum,
2. nici toti inginerii si intelectualii au iesit in strada .
De altfel,
3. nu toti cei care activau in formatiunile PCR (si tineret , UTC) au stat cu mana in san .. .
Cred ca aveti reperele cam dereglate, deoarece nu diplomele, functiile, gradele sunte cele care au manat poporul, oamenii buni in strada, ci altceva, care ii mana din interior (un „animus”, ca sa scriu , asa).
De fel nu imi plac cei ce absolutizeaza (dovedind o predispozitie catre usurint de abordare si finalizare), dar in cazul dvs., e destul de grav.
Vă dați seama că m-ar desconsidera toată lumea dacă m-aș coborî la nivelul de a vă răspunde, domnule Marcel Ciolacu.
Nici eu nu polemizez cu dvs., stimate domn; din aceleasi motive. Doar observ inadvertentele (partiale) ale articolului, cu realitatea .
Dumneavoastra mai aveti spatiu unde sa coboriti ?!
@ Ciolacu
Daca nu va numiti Ciolacu dar folositi numele doar aici sa va fie rusine .
Apoi , sint unul dintre cei care au lucrat inainte de 1989 intr-o mare fabrica . In acea fabrica principiile legate de eficienta nu existau . Salariatii erau angajati la fel cum sint acum cei din institutiile bugetare . Si fabrica producea aproape nimic . Dar era plina de cumetrii de tot felul . Erau adusi chiar si tinerii pletosi de pe strada pe care activistii utc si de partid ii ,,convingeau” sa se tunda si le dadea sarcina sa stringa spanul in carucioare mari de fier .
In 1987 purtam o discutie cu o romanca stabilita in Germania cu rude prin Ardeal .Si am aflat de la ea ca la vremea aceea Matsushita Corporation avea la nivel mondial 3000 de salariati . Si faceam comparatie intre ceea ce producea aceasta firma cu ceea ce producea fabrica in carelucram ( care avea chiar mai multi salariati ) .
Despre inginerii de atunci si din fabrica in care lucram ; inginerii faceau planurile de productie , proiectau diverse dar cind lucrurile nu mergeau maistrii , strungarii , frezorii si toti ceillalti gaseau solutiile iar ingnerii veneau in sectii si intrebau cum au facut ca sa modifice hirtiile scrijelite de ei .
Nu mai ridicati in slavi economia romaneasca de pina in 1989 si nici pe inginerii de atunci .
A ! Era cit pe ce sa uit ; muncitorii si inginerii nu stateau acasa sa bea bere si sa manince seminte . O faceau cot la cot in sectii , pe dupa strunguri , freze si raboteze .
Am sentimentul ca defel ( si nu de fel ) nu va place adevarul si cu siguranta concurenta in economie . Probabil sinteti bugetar . Tocati PIB produs de altii .
Dle. Popescu, sunteti un „certaret” patologic. De fapt, suntem amandoi de acord, insa aveti alergie (ca si autorul articolului) la numele de Ciolacu. Avem amandoi dreptate, cand afirmam ca nu toti inginerii au iesit in starda, cum nu toti muncitorii au stat acasa, in 20-24.12.1989. In strada au iesit doar cei care eau disperati, nu mai aveau ce pierde, animati de sentimentul de libertate / eliberare . In rest toate lucrurile sunt la fel ca la dvs., nepropovaduind (si, nici plangand) intreprinderea socialista si elementele ei. P.S. Va pot da e loc denumiri de firme private (de la Cab Stom, la Policlinici private, Lab de Analize, …) etc., cu fatuci si baieti care nici nu au dat vreodata p’acolo, dar incaseaa salarii – minime pe economie si bani de delegatii, la nivelul directorului societatii (neimpozabile, evidet). Ceea ce face ca aceast sa fie un pic (nu mult de fals si uz de fals).
Daca ,,certaret patologic ” este omul care spune ce simte si ce gindeste atunci da , eu sint acela .
Am alergie la tilhari si mincinosi .
In ceea ce priveste partea de final a comentariului dumneavoastra ; eu nu spun ca in institutii private nu exista furt si minciuna . Cei care au cunostinta de astfel de fapte trebuie sa le dea in vileag . La fel trebuie procedat is cu cete bugetare . C a doar nu facem discriminare . Faptele sint fapte .
Ca-i vorba de amintiri personale… pe 22 cind cizmaru a avut proasta inspiratie sa faca acel miting, ma aflam la munca si ne uitam la TV la cuvintare. Eu nu am putut sa particip la miting deoarece eram din categoria celor de neincredere deoarece vroiam sa plac in Ge, unde nefasta era deja de citeva luni. Stiam ce se-ntimplase la Timisoara, desi nu in amanunt. Cind au inceput rumorile am inceput cu totii, ei nu chiar cu totii, sa strigam ura. Mai apoi am plecat in centru. Fiecare cum a putut, mie mi s-a parut mai comod cu metroul.
Acolo am facut o gramada de revolutie, pina noaptea torziu, dar mi-am cerut invoiere ca nu aveam cu cine sa-mi las copilul. Am mai facut revolutie si in zilele urmatoare, chiar am incercat sa-l intilnesc pe cizmar la el acasa, dar era plecat. L-am luat si pe Darie, pe fi-miu, sa nu uite.
Declar pe propria raspundere ca am facut revolutia din interes personal, vroiam sa plec in Germania. Nu am vrut sa desfintez comunismul, ci doar sa scap de el.
Semnat Neamtu Tiganu
O memorie buna este determinata de bagajul ereditar, de repetabilitatea evenimentului sau de motivatia generata de un mare interes. Cunoastem legenda razesilor moldoveni care-si bateau aprig copiii pentru a tine minte amplasatea hotarelor mosiei. Cand mama iti este arestata si intemnitata atunci cand tu pui de om ai varsta de 3 luni, cand esti alaptat si intarcat de o vecina – coincidenta fericita – cand tatal este arestat atunci cand tu aveai varsta de 2 ani, esti obligat sa devii o salbaticiune speriata, atent la fiecare detaliu al mediului in care traiesti. Simturile si perceptia devin foarte ascutite, si poti decela indicii aproape insesizablie de catre ceilati. Clandestinitatea existentei devine o parte din fiinta ta.
Expxperienta mea este asemanatoare. Pe scurt: In 18 dec cizmarul s-a dus in Iran, fufa a ramas acasa; in 19 dec la tv – alaturi de Bobu si altii – a vorbit de declararea starii de urgenta, si a dat ordin armatei sa foloseasca munitie de razboi. I-am spus sotiei: maine dimineata pleci cu copii la parinti la tara; in ddimineata de 21 dec i-am urcat in tren si am plecat la serviciu. La ora 8 oamenii dintr-o mare uzina au iest in strada si au trecut prin fata institutiei strigand jos… si veniti cu noi !; imediat directorul nostru a sudat usile de metal ale institutiei. La ora 9 cei curajosi au rupt usile si au iest in strada . Fricosii , printre care si eu am ramas in institutie. Dupa ora 11 am fost obligati de director sa ne prezentam in sala de consiliu pentru a asista la transmisia ” marei adunari populare de sustinere a…” Cizmarul si-a inceput discursul cunoscut cu agenturilii si iredentistii… Colegii resemnati si plictisiti au inceput sa paraseasca sala si in curand am ramas singur cu speranta dar si cu disperarea esecului. Si dintr-o data imaginea de pe ecranul tv a inceput sa se miste. Nu pot descrie bucuria enorma care m-a cuprins instantaneu; atunci am stiut ca a inceput sfarsitul dictaturii. Am scos un racnet probabil neomenesc, care in cateva secunde a adus cca 100 de oameni din trei etaje, care intrebau precipitati: Ce e? Ce e? Nu puteam sa raspund; strigam doar: A inceput! A inceput! Si am tacut. Vechea frica isi reluase locul dintotdeauna. Era ora 12 in data de 21. Dupa amiaza intre zecile de mii de oameni am fost prezent in umbara anonimatului. In 22 la ora 12 si 7 min cizmarul pleca de pe acoperis. La ora 17 a aparut emanatul. La ora 19 eram la sosea; la ocazie. A oprit o masina Lada cu numere straine mai mari decat cele obisnuite; nu sunt pasionat de masini, nu stiu nici acum ce semnificatie aveau numerele; cred ca mi s-au inmuiat genunchii; a coborat un tanar imbracat in trening; inalt , voinic, talia lui Nicu Vlad; spus Brasov ! Brasov! ;erau pe drumul bun. De Craciun l-au ucis pe cizmar. A trecut si Sfantul Ion. In 8 ian poporul a inceput sa faca „reforma” Au destituit vechii conducatori si au ales altii ; baieti de gasca. Prin vot democratic l-am ales director tot pe vechiul director, cel ce sudase portile in 21 dec
Eu eram a cincea roata la caruta, nu eram membru PCR, dar m-au pedepsit si pe mine; le multumesc si azi pentru binele facut, pentru ca am putut sa imi refac cariera; restul au ramas sa-si imparta cadavrul economiei socialiste ; cand au terminat nu i-a mai vrut nimeni.
Majoritatea revoltatilor din decembrie au aderat rapid la FSN- PDSR si bastarzii lor. In mai 1990 Iliescu a castigat alegerile cu 85%. Si am inceput o noua era, in care poporul roman a inlocuit nedreapta oranduire comunista cu o lume a ticalosiei.
Atunci in ianuarie, 90 am stiut cu siguranta ca omul nou are radacinile infipte adanc in trupul Romaniei si ca vindecarea constiintei colective va fi indelungata . Admiratia tineretului pentru comunismul pe care nu l-au cunoscut confirma toxicitatea si resursele de supravietuire a comunismului.
Comentariul se SALVEAZĂ!
Unii incep sa uite, altii dispar in mod natural, altii nu au ce uita. Regret ca am o activitate cronofaga si nu pot face consemnari ale evenimentelor epocii. Romanii de azi privesc spre anii comunismului ca printr-un geam opac. Cei ce vor veni dupa noi nu vor mai privi spre nimic; Falsurile si mistificarile vor fi tabloul de fond.
Mitingul lui Ceausescu a fost pe 21 decembrie. Nu ma mai mira interpretarile aiuristice emise de diversi comentatori, dar macar datele sa le scriem corect.
In mare, aveti dreptate! Sunt oameni si oameni! Au fost atunci multi muncitori sau persoane care activau in PCR sau UTC care au fost vehementi, in vorbe si fapte, impotriva lui ceausescu si impotriva comunismului.
Un exemplu e Mona Musca, despre care s-a dovedit ca a fost si informator al securitatii, dar care, din punctul meu de vedere a fost trup si suflet alaturi de daramarea regimului comunist si mai mult, un om corect si cinstit. Poate voia doar sa-si spele pacatele, dar convingerea mea e ca era un om moral, care a vrut din tot sufletul sa o rupem cu comunismul si urmasii sai!
PNL a expulzat-o facand loc unei gloate imense de lichele care au facut compromisuri de nepermis relativ la gasca de provenienta securisto-comunista numita azi PSD!
A propos, pseudonimul ales reprezinta o jignire la adresa tuturor celor care au luptat si(sau) au protestat in 89 impotriva lui ceausescu si a comunismului. Ciolacu reprezinta exact trecutul comunist si metehnele cele mai oribile provenite din acea perioada: minciuna, coruptie, demagogie, prostie adusa la rang de virtute!
Comentariul meu precedent este adresat celui care foloseste pseudonimul Ciolacu.
Lipsurile materiale, precaritatea vietii au fost doar unele dintre cauzele care au determinat revolta romanilor in dec ’89. Intradevar viata era cenusie, marcata de foarte multe lipsuri materiale si retrictii, , populatia traia intr-o resemnare adaptata la realitatea timpurilor, dar nimeni nu a murit de foame. Cauza reala a exploziei populare a fost – perceputa sau nu, identificata sau neidentificata, acceptata sau neacceptata – conditia de sclav, de incarcerat in uriasul lagar de concentrare care era Romania comunista, umilinta perpetua la care romanul onest era supus de la nastere pana la moarte. Intradevar cei care au format masa majoritara a demonstrantilor au fost tinerii si muncitorii care nu mostenisera de la familiile lor spaimele si cosmarurile inoculate de teroarea comunista a primelor decenii de communism. Nimanui nu trebuie sa-i fie rusine ca i-a fost frica, frica este normala si apare ca reactie la sesizarea pericolului iminent ; ea este cu atat mai acuta cu cat in subconstient, in amintirea individului exista experiente dramatice traite fie de el insusi fie de cei din mediul sau apropiat. De aceea “fricosii,” intelectualii, cei ce s-au ascuns sub masa sau sub pat, au fost si ei prezenti dar sub umbrela anonimatului si si a sigurantei conferite de multimea de protestatari. Nu de putine ori puteai sa vezi sub caciuli sau dupa gulerele ridicate figuri de persoane cunoscute care se ascundeau imediat. De asemenea nu poti blama locuitorii localitatilor mici supravegheati si controlati de aristocratia comunista locala. Orice pas era cunoscut de „aparatciki”
Fiecare participant la revolta, aducea cu el rezervorul de ura si frustrari accumulate, in mod constient sau inconstient pe tot parcursul vietii sale. De la gradinita si pana la o eventuala iesire la pensie, romanul trebuia sa urmeze un culoar al umilintei si predestinarii, organizat pe baze ierarhice inspirate de sclavagism in care cel mult puteai sa aspiri la un grad mai inalt de sclav controlor al altor sclavi. Soimii patriei, pionierii patriei , utc-ul, scolile de toate gradele, intreprinderile, locuintele collective-blocuri- , tovarasele de la gradinita, de la scoli, asociatiile studentesti, nenumaratii sefi de la locurile de munca, intangibilii functionary publici, presedinti de Cap,militieni si multe alte categorii favorizate, toate acestea erau componentele gulagului romanesc menit sa umileasca, sa infranga si sa incatuseze individualitatea, initiativa, creativtatea, libertatea , daruri si drepturi primare ale fiecarui om. Ne aducem aminte de promovarile facute pe critreriul selectiei inverse- a nonvalorilor- in institutii, intreprinderi si in orice domeniu de activitate. Ne aducem aminte „Academia Stefan Gheorghiu” de sefii semianalfabeti trimisi la scolile de partid, promovati exclusiv pe baza obedientei , a educatiei precare , a originii modeste , a nepotismului, a disponibilitati la santaj, cu scopul de a fi executanti devotati ai obiectivelor de dominare a oamenilor.
Daca trebuie sa-I fie rusine cuiva, atunci trebuie sa-i fe celui care sfideaza acest popor afirmand ca revolta a fost facuta de PCR-isti , ca armata nu a tras in oameni la Timisoara, ca strainii ne-au furat tara si ne- au distrus industria agricultura –cea facuta de elevi si military, care nu asigura mancare oamenilor_-si mai ales ca in regimul communist era mai bine.
Comentariul meu era adresat lui Viorel Ordean. In nord Coreea si in Cuba idealurile socialiste nu au fost inca intinate; economia comunista si foamea functioneaza la cei mai inalti parametri, iar trans siberianul asigura transportul non stop spre tara diminetilor fericite.
Se vede ca ati trait anii aia, atata ura nici acum trecuta cred ca ne-a definit pe toti care am prins ceausismul din anii 80 cat de cat constienti la lumea in care traiam.
De foame nu a murit nimeni, dar de la a avea o bucata de salam la a zice ca era mai bine in comunism arata acum neeadaptarea, nici dupa atata timp, la lumea actuala.
„burghezii și îmburgheziții nu fac revoluții.”
ba. exact îmburgheziții* regimului au făcut ‘revoluția’ (sau loviluție de stat sau cum vreți să-i spuneți), și vorbesc de aia reală cu rezultate palpabile gen debarcarea dictatorului, schimbarea guvernului comunist cu unul socialist cu ‘față umană’; iar cealaltă mișcare de stradă, nu tocmai premeditată deși dorită, a muncitorilor și studenților, haotică, cu multă ficțiune și falși eroi, dar cu victime, a fost înfrântă iar țintele lor (din păcate neafirmate, din frică, din lașitate, din confuzie) au devenit stăpânii noului regim. anticomunismul a fost anihilat, securiștii și nomenklaturiștii au rămas in funcțiile lor sau rotiți frumușel. marea majoritate a victimelor provine din rândul acestor revoluționari incapabili să-și definească țelurile și dușmanii, incapabili de organizare, incapabili să cearnă, să discearnă și să arunce Răul la gunoi. ba vedem acum că sunt și incapabili să recunoască realitatea cruntă a cedării in fața propriilor călăi.
printre burghejii* regimului îi număr pe bișnițarul Iosif dar și pe boierul globalist Brucan. beizadeaua Roman, dar și gurul Pleșu. micul afacerist Dinescu, dar și cineastul matrimonial Sârbu. plus plus plus. și, desigur, ultimul pe lista scurtă: satrapul mazilit ion ilici iliescu. dar numărul lor a fost enorm, practic toți peceriștii, toți intelectualii de stat (sărăciți in ultimii 5 ani de regim ceaușist), o droaie de popi și de ofițerași, marii artiști și tartorii culturnici de odinioară. toți socialiști in cuget și simțiri, de tipul urcat in copac și trezit cu foamea-n gât prin ’88. toți cu cheag și cariere făcute in timpul regimului. toți cu banul la saltea dar uluiți că nu au cum să-i mai cheltuie. toți gata să devină investitori. Și au investit: întâi in revoluție, cu folos, apoi in caritas, apoi in fni (cu folos pentru unii, la vârful noii ierarhii), apoi in…și, in cele din urmă in vaca supremă UE, tot cu folos, pe veci (visează ei).
deci e exact pe dos: numai burghezii și îmburgheziții fac revoluții. restul, pleava de sărăntoci și fomiști, reușește in cel mai bun caz o răscoală o dată la 100 de ani, dar in general doar răzmerițe, încăierări, zbierete și vuvuzele, câteodată un eroic marș ori o dramatică ieșire din scenă prin autoincendiere.
„deci e exact pe dos: numai burghezii și îmburgheziții fac revoluții” – deci e exact pe dos, domnule euNuke. Numai burghezii și îmburgheziții profită de pe urma revoluțiilor. De făcut, le face pleava de sărăntoci și fomiști. Adică Dinu Marcel și Buzea Mihai.
ieșitu-n stradă întru contopirea cu ‘frații’ urbani nu se pune la capitolul revoluție. nici măcar la răscoală. niciun protest nu este si nu poate fi revoluție dacă participanții nici măcar nu-și propun asta in prealabil, nu se organizează in niciun fel iar rezultatul e fix pe dos decât și-ar fi dorit. deci, întrebarea e: pe 21.12.1989 v-ați propus cumva să înlăturați regimul ceaușist sau comunismul? că aș paria că tovarășii brucan, ilici și poate roman bătuseră deja palma cu câțiva generali.
că ați fost folosit…aa, asta-i altceva. că eșaloanele 2, 3 și 4 au profitat…firesc, doar au investit serios in revoluție, ba unii și-au asumat și niște riscuri, dar, pe de altă parte au reușit și să creeze o clasă de revoluționari prin prelungirea măcelului, fără cinismul și socotelile lor (precum justificarea pentru execuția lui ceașcă) rumânii nu ar fi trăit sentimentele înălțătoare, de mare patriosm și eroism, de după 22.
la noi in urbe a fost o minirevolutie cam prin vara dinainte de revolutie;
s-a umplut pana la refuz piata din fata cladirii comitetului judetean, masa critica fiind asigurata de multimea care iesea de la meci si care s-a solidariat imediat cu un disperat care avea ceva de lacramat sau huiduit, in contra dubelor si pulanelor de tablagii;
si cam atat, ca dincolo de huiduieli nu stia nimeni ce sa mai revendice; si nici nu prea stiam ce e capitalismul si libertatea;
ceva mai tarziu telegraful fara fir ar fi transmis ca l-au eliberat pe nefericit si i-ar fi repartizat o butelie de aragaz, sa-i mai usureze din greutatile de familie eroina;
„Iată întrebarea: cine a făcut Revoluția? Nu vă grăbiți să răspundeți. Gândiți!”
Gorbaciov! Argumentele la cerere.
Autorul are dreptate: revolutia au facut-o cativa disperati dintr-un oras realmente multicultural, distrus incet dar sigur de tot felul de genii comuniste moldo-vlahe (Dej, Ceausescu). Revolutia s-ar fi terminat totusi intr-o gigantica baie de sange si raderea orasului daca esalonul 2 de frustrati comunisti si securisti nu l-ar fi debarcat rapid pe geniul din scornicesti, care nici in ultima clipa nu pricepea de unde bate vantul istoriei si isi bause propriul koolaid.
Eu nu vorbesc de „revolutie” ci despre ce a fost inaintea ei. Dumineca 19 dec. 1989, mergand cu masina noastra (o Dacie sin 1974) dinspre Alba Iulia spre Turda (aveam rude la Campia Turzii), am fost depasiti de doua ori de faimoasele masini Lada, cu nr. chirilic, in care erau cate doi indivizi. Deci se indreptau spre Cluj sau Tg Mures. Asta a fost dumineca. Dumineca ramasesem la parinti, iar luni dimineata am plecat la Aiud, unde lucram. Aveam acolo o garsoniera (in zona garii) cu un coleg, cum era pe atunci. Deoarece am ajuns devreme cu trenul, am plecat spre garsoniera. Nu am mers pe strada dintre blocuri, ci prin spatele lor. Blocurile fusesera cladite pe fostele gradini ale oamenilor, si deci in spatele blocurilor erau vreo 5 m pana la gardul ce delimita ce ramasese din gradini. Era ora 6.00, era f cald, daca va amintiti, neobisnuit pentru acea data de decembrie. Mergand deci, ajung si vad in calea mea intre blocuri si gardul gradinilor doua masini parcate. Erau si niste tineri acolo. Atletici, tunsi f scurt, par maroniu. Cand m-am apropiat erau aceleasi masini Lada cu nr. chirilice. Erau si 4 indivizi. Unul dezbracat pana la brau se spala, altul facea ceva ceai sau cafea pe un primus, ceilalti erau in masini. Nu m-am oprit, dar am avut o strangere de inima. Am trecut printre ei la 1 m, dar m-au ignorat total, ca si cand nu as fi existat. Mai taziu, la servici, povestind cu colegii despre „intalnirea” mea, alti colegi mi-au confirmat ca i-au vazut si ei pe geam din blocuri. In 1990, un fost coleg de facultate mi-a povestit ca in Timisoara a vazut si el grupuri de astfel de indivizi care mergeau pe stazi in grup si spargeau vitrine. Nu scandau nimic, doar strigau „Uauuuu!” cand spareau. Referitor la dl. Brucan, am inregistrat la momentul ala pe banda de magnetofon interviul pe care il daduse la Vocea Americii. L’am digitizat, il am in calculator (cam 80 % din el). Nu critica sistemul comunist, ci doar aspecte ale societatii (statul la coada la banzina, lipsa informatizarii, CFR care vindea biletele ca in 1936 etc.) Judecati singuri, dar opinia mea e ca a fost doar o inlaturate a lui Ceausescu, cu sprijin URSS si acordul SUA. Ca ulterior lucrurile au „degenerat” spre democratie e cee ce s-a intamplat in URSS insasi si care a dus la destramarea ei. Cum putea Brucan sa se plimba liber pe la Washington, Moscova, cand era sub observatie in Damaroaia? Cum puteau intra asa multi „turisti” sovietici cand se stia ca era in fierbere tot Estul Europei ? In viitor vom afla. Dar nu mai imbratisati teza comunista despre „rolul maselor in faurirea istoriei”. Ele sunt doar victimele.
de fapt, scria KGB pe ele, dar in chirilica, sa nu bagam de seama
O singura China si pentru alipirea Taiwanului Chinei, patria-mama!
N-am prea înțeles ce mare brânza a spus Alin când cu minunea vorbitului neîntrebat: „la mină”.
Io chiar am fost miner fo 5 luni, după repartiție am avut o medie atât de pe mica, da mică de tot, ca n-au mai rămas posturi decât la mină și in agricultură, io fiind la electro :P
Alcoolul, gagicile au făcut ca din unul care intrase cu peste 9,50 sa termine cam prin zona lui 7 (că tocmai ce-am văzut diploma cu ocazia depunerii cu succes a dosarului de pensionare)
Adică din perspectiva asta a fost bine pe vremea lui Ceau :P, trăbă sa fii dus cu pluta să zici ca e nașpa când ești tânăr si sănătos, toți nostalgicii aștia boșorogiți deja cred că se confuzează maxim regretând tinerețea, cu toate alea faine din dotare, nu pe Ceau sau statul la coadă la juma de pachet de unt pe la 5 dimineața.
Aștilalții mai tineri dar tot nostalgici? habar n-am dacă pot fi nostalgici după ceva ce n-au trăit, si nașpa pe deasupra… mă gândesc ca n-au alcool si gagici destul…altfel nu se explica :P
Sau or fi beteșugiți!
Despre revoluție nu zic nimic, am fost pe 18 la Capitoliu, pe 20 la Prefectură si Operă, ma gândeam prin cate rânduri de oameni trece un glonț și dacă nu ar fi cazul sa rămân mai in urmă, deh, știu ce și cum…așa a fost să fie, am mers ca așa am vrut, să pot să mă uit in oglinda fără să mă rușinez.
Asta contează pana la urma…că ce-o fost sau n-o fost…dracu mai pricepe!
Dar in Timișoara o fost pe bune..până prin 22-23, după aia chiar nu pricep de unde atația morți.
Mihai Buzea
09/01/2024 At 10:26
Sunteți foarte bătrân, domnule Viorel Ordeanu. Și – fără a vă cunoaște personal – presupun că și foarte ratat
Mihai Buzea – vi se potriveste perfect zicala nemuritorului Caragiale.
AMICE ESTI ID…T.
looool
Cu toata sinceritatea posibila, pentru afectiunea Dvs. raspunsurile se afla la medici specializati.
Ne vom întoarce într-o zi,
Ne vom întoarce neapărat.
Vor fi apusuri aurii,
Cum au mai fost cînd am plecat.
Ne vom întoarce neapărat,
Cum apele se-ntorc în nori,
Sau cum se-ntoarce, tremurat,
Pirdutul cântec pe viori.
Ne vom întoarce într-o zi,
Şi cei de azi, cu paşii grei,
Nu ne-or vedea, nu ne-or simţi,
Cum vom pătrunde-ncet în ei.
Ne vom întoarce ca un fum,
Uşor, ţinându-ne de mâini,
Toţi cei de ieri în cei de-acum,
Cum trec fântânile-n fântâni.
Cei vechi ne-om strecura, tiptil,
În toate dragostele noi
Şi-n cântecul pe care şi-l
Vor spune alţii după noi.
Noi, cei pieduţi, re-ntorşi din zări,
Cu vechiul nostru duh fecund,
Ne-napoiem şi-n disperări,
Şi-n răni ce -n piepturi se acund.
Şi-n lacrimi ori în mângâieri,
Tot noi vom curge zi de zi,
În tot ce mâine, ca şi ieri
Va sângera sau va iubi!
NE VOM ÎNTOARCE ❤
RADU GYR
Vizionati filmul „A fost sau n-a fost” (revolutie)… Pentru majoritatea, n-a fost, si nu va fi niciodata. Ca timisorean activ in 1989 pe strazile orasului, imi vine greu sa raspund altfel.
Mi se intoarce stomacul pe dos cind ma gindesc la faptul ca pe cheltuiala poporului roman va trebui sa organizam funerarii asemanatoare regelui Mihai pentru indivizi ca iliescu , constantinescu , basescu si iohannis .
Tov. Buzea si revolutzia copiilor. ROTFLMAO. Rolling on the floor laughing my ass off.
Initial aripa KGB-GRU a cistigat lovitura de stat dupa care prin 1995 „baietzii” au realizat ca au ramas fara proxenet si s-au mutat incet incet, precum curvele la noul peste pariind pe cel putin 100 de ani de suprematie amerikkkana..Nu au gresit decit cu 70 de ani.
Asa este cind lovitura de stat a fost data de niste lacomi, prosti, nemernici si coruptzi 😁😁
Personal, am intervievat un fost ofițer al UM 0110, celebra Unitatea „Anti-KGB” unică în tot spațiul țărilor socialiste europene, care a declarat pe propria lui răspundere că a avut misiunea urmăririi vizitei lui Dinescu din 1988 în URSS, unde a fost instruit asupra a ceea ce va urma. Tot acesta mi-a declarat că ofițerii de informații de pe spațiul sovietic au început să ardă dosarele cu obiectivele lor pe măsură ce acestea apăreau la televizor pe caii revoluției….hmmmh
Unii au platit cu viata pentru patriotismul lor, a se vedea Col. Trosca asasinat miseleste printr-o capcana de catre agentul GRU Nicolae Militaru in fata la MAPN.
Restul e tacere..