vineri, martie 29, 2024

…Alina Mungiu Pippidi si Mircea Cartarescu despre tradare – da’ s-o stim si noi! (sau despre buna credinta)

… textul Adrianei Saftoiu de pe Voxpublica in care critica performanta liderului PNL, Crin Antonescu, a provocat reactii dintre cele mai agresive, atat din interiorul cat si din afara partidului. Comentariile lui Cristian Preda la adresa PDL, de-a lungul timpului, asisderea. Si intr-un caz, si in celelalt, s-a vorbit – cand mai pe la colturi, cand mai oficial – despre excludere. Si intr-un caz, si in celalalt, s-a vorbit despre tradare. Pana aici nimic nou – in Romania se poate vorbi despre tradare si cand afirmi ca unu plus unu fac doi ( demonstratia poate fi gasita in arhiva Vox de acum cateva zile). Ceea ce ma nelinisteste nu e reactia conducerii de partid si/sau de stat, nici reactia comentatorilor anonimi de pe diverse forumuri. Ceea ce ma nelinisteste e lejeritatea de care dau dovada voci autoritare ale spatiului public – precum Alina Mungiu Pippidi sau Mircea Cartarescu – in momentul in care isi scriu textele si lipesc etichete. Din partea unei voci autoritare – fie ca se numesc Iliescu, Mungiu, Cartarescu sau Popescu – o eticheta odata lipita e greu, daca nu aproape imposibil de dezlipit. Dovada? Adrian Nastase e in continuare insurubat in subconstientul colectiv cu „Baroane!”, Elena Udrea a intrat in folclor drept „Nuti” (e drept, aici nu e doar meritul Alinei), iar Mircea Geoana n-a mai reusit sa scape de eticheta de „prostanac„.

NOTA: Aci nu este vorba in particular despre Adriana Saftoiu sau Cristian Preda. Aci nu este vorba in particular despre Alina Mungiu sau Mircea Cartarescu. Aci este vorba despre un principiu si cateva exemple: scrisul, in cazul numelor cu rezonanta in spatiul public, presupune, dincolo de condei, si putintica responsabilitate. Daca e sa fie o deosebire intre oamenii politici si neinregimentatii faimosi, dedicati binelui comun, apoi taman in aceasta s-ar cuveni sa consiste: in respectul si responsabilitatea cuvantului scris. Pentru ca e usor sa te lasi furat de stil si de propria-ti retorica. (Fara a ma incadra la vreuna dintre categorii, mi se intampla si mie asta – si tocmai din aceatsa cauza sunt atat de sensibil la aceste derapaje. It takes a…)

Adriana Saftoiu a fost acuzata de „tradare” atat din tabara penelista cat si cea pedelista. Pentru primii, Adriana a tradat in momentul in care si-a ingaduit sa critice public prestatia si deciziile lui Crin Antonescu. Pentru ceilalti, a tradat mai de multisor, cand a demisionat din pozitia de consilier prezidential si s-a inscris in PNL. Din aceasta ultima categorie, imi imaginez, face parte si Mircea Cartarescu, cand scrie in Evenimentul Zilei: „…sau Adriana Săftoiu, fosta mână dreaptă a lui Băsescu şi care, trecută la liberali, are ocazia să înţeleagă ce înseamnă spusele „nemuritorului Gambetta” : iubesc trădarea, dar urăsc pe trădător...”

http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-tacerea-mieilor-918139.html

N-o face cu rautate – si asta e ingrijorator. O face en passant

Tot en passant il articuleaza si Alina Mugiu-Pippidi pe Cristian Preda, in Romania Libera: „Dl Voiculescu avea şi el dreptate să fie supărat dacă i se promisese aşa ceva şi nu s-au ţinut de cuvânt. Ceva i-au promis când a trădat PSD în 2004 pentru a definitiva soluţia imorală, soluţie cu care eu nu am fost deloc de acord, dar care era promovată pe atunci intens de un tânăr liberal în ascensiune pe nume Cristian Preda...”

http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/tara-fara-alegere-dar-merita-una-212985.html (imaginati-va ca aici era un „aici” scris cu albastru de catre oameni priceputi :)

En passant-ul asta ma nelinisteste. Nu e un atac la persoana, nu e o rautate si nici macar o ironie. Astea macar presupun rea-vointa. E o intepatura en passant, din reflex. O intepatura care sugereaza, mai mult decat o rautate sau o ironie, ca lucrurile sunt deja bine cunoscute, asta e adevarul, n-are rost sa-l mai dovedim sau sa-l mai explicitam: astia ne sunt tradatorii. Intra in categoria „Barack HUSSEIN Obama” si a ochilor imprastiati intre datul peste cap si clipitul smecheresc, gen „stim noi” (wink-wink): Da’ ce? Am spus ceva gresit?

Unde si ce anume au tradat Adriana Saftoiu sau Cristian Preda (si, repet, aici nu e vorba de ei per se)? Sa le numaram, coane Fanica, ca to se poarta Caragiale.

Adriana Saftoiu a lucrat cu Traian Basescu si i-a fost consiliera, dupa care a demisionat si s-a inscris in PNL. A auzit cineva ceva despre punctele slabe ale presedintelui – pe care se presupune un consilier atat de apropiat le-ar fi cunoscut? Ceva detalii picante? Vreun licurici, vreo gafa, vreun ceva – caci nu este om care sa nu fi gresit? Nu, nimic. NIMIC. Pana si Traian Basescu si-a dat seama – probabil dupa o perioada de panica relativ scurta – cu cine are de-a face si s-a relaxat. Adriana e „slaba”. Adriana nu tradeaza. L-a tradat Adriana Saftoiu pe Crin Antonescu? Si-a expus punctul de vedere in interiorul partidului, asumandu-si riscurile. Spre deosebire de Tariceanu, Orban sau Vosganian, n-avea nici macar ceva de razbunat, vreo ranchiuna ce se cerea ostoita. N-a fost ascultata, asa ca si le-a expus pe Vox. Ca de aia e „publica”. SI de aceea politica nu e esoterica (speram) si de aceea liberalismul prin excelenta pune accentul pe individ, nu pe organziatie. Ce-a castigat Adriana Saftoiu? Nimic. Ce-a riscat? Totul. Si-n plus o rautate gratuita din partea lui Cartarescu – o acuzatie de „tradare” facuta en pasant, nici macar cu rautate. Si-atunci ce sa mai asteptam de la altii?

Ce a „tradat” Cristian Preda? Liberalismul, dupa cum transparent insinueaza Alina? Cristi nu si-a ascuns nici o clipa optiunile liberale, nici inlauntrul nici in afara PDL. Ca unul care e mai mult sau mai putin oripilat de efectele pe termen lung ale liberalismului, nu-i inteleg optiunea, dar i-o respect. (La fel, ca tot veni vorba, nu inteleg optinunea unui Vasile  Dancu sau Ernu dar asta nu ma impiedica s-o respect chiar daca o combat). A „tradat” considerand in 2004 benefic un suport parlamentar PC (optiune care m-a orpilat si atunci)? Daca-i asa, atunci orice schimbare de optiune, fie ea facuta cu toata buna credinta, devine o „tradare”. Daca-i asa, nu mai avem loc de „tradatori”. (Alina se … alinta cu blestemul unei memorii de sef de promotie la medicina; si eu am facut medicina, si – fara a fi fost sef de promotie – am o memorie bunicica: imi amintesc printre altele cum Alina sustinea din rasputeri beneficiile aliantei PDL-PSD sau cum s-a inselat macar la unele numiri la statiile TVR din tara. Si pot recita si acum tabelul lui Mendeleev :))

Nu e intentia mea de a intra in vreo polemica stupida – chiar  nu e. Intentia mea e mult mai modesta – de a atrage atentia ca, in actuala atmosfera, pana si oamenii care numai de rea credinta nu pot fi suspectati risca sa alunece pe panta exagerarilor de tot felul. Ca ne jucam prea mult cu vorbele – taman cand ne vaitam de excesele de verbiaj – si riscam sa nu mai putem deosebi graul de neghina. Oile de capre. Ca suntem de multe ori intr-atat de convinsi de dreptatea noastra incat nu mai putem discerne intre argumente de bun simt (fie ele si gresite din punctul nostru de vedere) si minciuna sfruntata prezentata, cu ipocrizie constientizata, drept adevar.

Am cazut de multisor din rai. A sosit timpul sa ne obisnuim cu ideea asta. Departe de mine gandul relativismului. Dar la fel de departe de mine – nadajduiesc, desi nici macar nu sunt intotdeauna sigur – gandul ca ultimii si singurii posesori ai bunei credinte sunt cei care-mi impartasesc optiunile, rationamentele si/sau credintele la un moment dat.

Batalia acum  nu e ideologica. E batalia pentru buna credinta. Un ateu de buna credinta, de-o bunaoara, gen Paul Varvea, e de preferat unei piosenii de peltea tamaioasa. In tabara asta n-au mai ramas multi si ma doare inima cand vad cum se macelaresc intre ei cu o indarjire demna de o cauza mai buna. Binecredinciosi din toate taberele, uniti-va!

PS De buna seama – si de buna credinta (sic) – nu m-am consultat nici cu Adriana Saftoiu si nici cu Cristian Preda inainte de a scrie acest text,

PPS Voi publica acest text concomitent pe Voxpublica si pe Contributors. Cand vine vorba despre buna credinta, imi place sa cred ca cititorii celor doua platforme se pot intersecta. Ba s-ar putea suspecta chiar de … buna credinta.

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. Uite asta e hiba pe aceste mandre plaiuri de rahat, locuite in majoritate de niste mandri locuitori pe masura, domnule Fumurescu.
    „Pana si Traian Basescu si-a dat seama – probabil dupa o perioada de panica relativ scurta – cu cine are de-a face si s-a relaxat. Adriana e “slaba”.”. Aia e, comportamentele astea, normale intr-o lume normala, eleganta asta, „nedatul” din casa dupa divort, nearuncatul cu cacat in ventilator dupa ce te-ai despartit de cineva, nelotivul in adversarul cazut la pamant, toate chestiile astea care diferentiaza civilizatia de tribalismele lu’ unu’ sau lu’ altu, astea ne lipsesc noua si de aia am serioase rezerve ca se va iesi prea curand sau vreodata din marasmul moral in care ne aflam. Solutia, ca si mantuirea, sunt individuale.

  2. lasand deoparte calificarea „tradarii”. Eu cred ca, decent era ca A.Sfatoiu + consortul, sa NU faca niciun comentariu privitor la presedinte, timp de X ani. Ziegler si altii din USA nu au dat interviuri despre presed. USA. Cei care au scris carti au scris dupa FOARTE multi ani. Idem pt. Mitterand. Sau cer prea mult????

  3. Cam multi de vox urat mirositori in articolul asta , iar pentru un articol care se publica pe doua platforme, prea putini de „contributors” (unu anemic, in finalul textului). Sorry, ceva prea multa reclama pentru un loc (voxul lui vantu si trepadusul lui) care imi provoaca greata. Pa!
    P.S. De vizitat: inliniedreapta, blogary si patrasconiu.
    P.P.S si PSP :)
    P.P.P.S In treacat spus, iar va plangeti!

  4. va e cunoscut episodul in care dna Adriana Saftoiu, proaspat plecat de langa Basescu, a promis ca NICIODATA nu va intra in PNL?

    AIA e tradarea. cand pleci de langa cel care ai stat la cel mai mare dusman al lui. asta dupa ce ai promis ca n-o sa faci asta niciodata.

  5. Pe mine cel mai mult ma framanta altceva: ce s-ar fi intamplat daca baiatul acela care s-a aruncat peste deputati ar fi cazut cu un metru mai la stanga lui, unde se afla Adriana!

  6. Cred ca ce a facut Cartarescu a facut-o cu umor. Era pur si simplu o ironie, si nici macar o ironie rautaciosa, mai degraba duioasa, pornind de la nenea Iancu. Era o referire indirecta: ce parere au liberalii despre doamna Saftoiu. Sau asa isi imagineaza Cartarescu ca gandesc liberalii despre doamna Saftoiu. Si, dupa replica de raspuns data de catre Crin Antonescu, chiar asa si gandesc. Multi.

    Mi se pare ca e cam exagerat sa intelegeti ca asa gandeste Cartarescu: Saftoiu-tradatoru’. Cred ca ati gresit exemplu aici. Demonstratie dumneavoastra e lunga si corecta, doar ca nu prea are ce demonstra.

    Oricum, daca doriti sa vedeti ceva rautate la Cartarescu, vedeti in relatia cu Nastase, cu filiera mogulilor sau cu Antonescu.

    Daca in privinta lui Cartarescu ati gresit in plus, in privinta doamnei Mungiu ati gresit in minus. Ati gasit o rautate gratuita in scrierile domniei sale. Ce surpriza, nu-i asa? De mai multe luni, doamna Mungiu toarna cu astfel de rautati in aproape tot ce misca pe scena politica din Romania (mai putin Geoana, unde mai scapa si o lauda, surprinzator, nu?). Care mai de care mai caustice. Si destule exagerate in mod grotesc. Oricum nu sunt sanse sa ramana ceva memorabil, ca o tinichea atarnata de coada vreunui politician. Cantitatea omoara calitatea.

  7. Etichetarea nu e un fenomen nou… In fapt, „poreclizarea” oamenilor a existat dintotdeauna. Chiar numele pe care le purtam au fost mai demult niste porecle care sumau anumite caracteristici (reale sau imaginare, existente sau preconizate) ale persoanelor… Dat fiinda aceasta perenitate a fenomenului de poreclizare nu vad cum ar putea fi el stopat… Sta in firea noastra…

    Pe de alta parte, desi a fost mentionat factorul „intentie” cred ca aici trebuia accentuat mai tare acest fenomen. Politicienii si ziaristii stiu foarte bine „trucul” si eficienta poreclizari si il utilizeaza ca atare. Dinncolo de moralitate, etica si buna credinta care ar trebui sa primeze, ramane lupta salbatica (repet, purtata constient) pentru putere care implica utilizarea oricarui arsenal de lupta, mai sensibil sau mai direct… Nu prea vad cum sfera politicului ar renunta subit la arma poreclizarii…:)

  8. Buna credinta e o sintagma care nu suporta definitii de rigoare matematica si care a reaparut dupa 89 pe un teren ostil . Ii va trebui timp sa reprinda radacini. Pe linga asta, limbajul politic e in faza Caragiale (literatura). Politicienilor nostri le e lene sa se documenteze cum vorbeau si gindeau politicienii reali din vremea respectiva, nu personajele literare. Nu a observat nimeni pina acum asta ? Nasol ! O zi buna !

  9. „Adrian Nastase e in continuare insurubat in subconstientul colectiv cu “Baroane!”, Elena Udrea a intrat in folclor drept “Nuti” (e drept, aici nu e doar meritul Alinei), iar Mircea Geoana n-a mai reusit sa scape de eticheta de “prostanac“….”
    Nu bag mîna în foc de ipoteza înfăţişată mai sus.
    Chiar dacă ar fi aşa, pot supravieţui liniştit în afara Măriei sale Subconştientul Colectiv.
    În nuanţă, respectiv la ce poate veni nou legat de acei oameni.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro