miercuri, mai 18, 2022

„Altă întrebare!”. De data aceasta de la Ministerul Cercetării și Inovării

O simplă coincidență sau nu, deciziile din ultimele luni ale domnului Șerban Valeca de a modifica în totalitate componența consiliilor consultative ale Ministerului Cercetării și Inovării (MCI) și de a elimina experții străini din procesul de evaluare a aplicațiilor de cercetare s-au suprapus peste alte inițiative ale Guvernului Grindeanu sau ale majorității parlamentare, care au scos în stradă un număr impresionant de protestatari. Așa a fost în noaptea adoptării „celebrei” deja Ordonanțe 13, când membrii Consiliului Național al Cercetării Științifice (CNCS) au fost anunțați că ședința programată pentru a doua zi fusese anulată printr-o decizie a MCI. Așa a fost și mai nou, când, într-o sincronizare neobișnuită cu eforturile membrilor din Comisia Juridică a Senatului de a repune pe tapet chestiunea amnistierii extinse a actelor de corupție și abuz în serviciu, același deținător al portofoliului Cercetării și Inovării decidea să scoată experții străini din procesul de evaluare a aplicațiilor de cercetare.

Chiar dacă au fost mai puțin spectaculoase și au trecut mai degrabă neobservate de către o parte a mass-media, protestele mediului academic față de aceste măsuri, considerate abuzive și dăunătoare pentru imaginea de ansamblu a cercetării românești, au fost destul de consistente, printre contestatari numărându-se nu doar voci individuale sau asociații de cercetători din țară și diasporă, ci și Consorțiul Universitaria, care, prin cei un sfert dintre studenții și cadrele didactice universitare, plus circa jumătate din „output”-ul științific național, reunește cele mai importante cinci universități. În special reacția lor, comparabilă, pe  acest plan al discuției, cu  vârful manifestațiilor de protest de la începutul lunii februarie c., l-a determinat pe ministrul Cercetării și Inovării să asume un punct de vedere oficial față de nemulțumirile mediului academic.

Din păcate, în loc să detensioneze situația creată, „clarificările” venite dinspre MCI deschid larg poarta unui conflict de durată dintre cei care cer păstrarea cercetării românești pe direcția ascendentă din ultimii ani și actualii decidenți politici.

Astfel, în locul unui dialog sincer cu comunitatea academică, domnul ministru Valeca a preferat să ofere, prin „mesajul” distribuit pe data de 30 aprilie c. de către biroul său de comunicare, un șir de citate din programul de guvernare sau din acte normative privitoare la cercetare. De pildă, schimbarea membrilor consiliilor consultative este explicată prin modificarea „cadrului legislativ și punerea în aplicare a Hotărârii nr.1/2017 a Parlamentului României de aprobare a Programului de Guvernare”, sau prin nevoia de a „susține în continuare programele şi proiectele de succes aflate în derulare atât în domeniul cercetării fundamentale cât şi în domeniul cercetării aplicative şi inovării”. În ce măsură vechile consilii stăteau în calea punerii în aplicare a planului de guvernare sau a stimulării proiectelor de succes rămâne, desigur, o necunoscută. Nedumeri similare provoacă și intervenția domnului ministru Valeca la emisiunea „Probleme la zi” a postului național de radio din 4 mai c., la care domnia sa se întreba, printre altele, „cine este consorțiul Universitaria”, sau afirma că membrii în vechile consilii consultative „au fost aleși cu telefonul”, că „maparea” celor noi s-a făcut ținându-se cont de echilibrul între domenii, sau că „așa zisa competiție în cercetare este o prostie”. Și, din păcate, exemplele în acest sens ar putea continua.

Rămânând pe planul analogiilor cu protestele publice provocate de inițiativele nefericite din domeniul justiției, am putea spune că, la obiecțiile privind subreprezentarea principalelor universități din țară în consiliile consultative ale MCI, eliminarea din acestea a unor domenii întregi (de pildă a științelor umaniste), excluderea de la evaluări a experților străini, reducerea drastică a bugetelor acordate cercetării fundamentale, mediul academic ar trebui să se mulțumească, pentru moment, cu sintagma devenită între timp parte a folclorului nostru post decembrist: „Altă întrebare”!

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Să fim serioși! PSD, falnic urmaș al PCR pe filiera FSN-FDSN-PDSR, plus grămăjoara de anexe și debarale politice gen UNPR, PC/PUR sau ALDE, este aceeași formație politică ce emana, imediat după revoluție, lozinci gen: ”Noi muncim, nu gândim!” sau ”Moarte intelectualilor!”. Urmarea? Crearea unei economii de subzistență, total aservită multinaționalelor ipocrit hulite de șeful partidului, aservire determinată de lipsa unei baze solide pentru cercetare. Crearea pseudouniversităților fabricante de maculatură intitulată diplome și doctorate nu a făcut decât să agraveze situația…Cine se așteaptă la o politică serioasă de la partidul care a dat pe Întâiul Plagiator al Țării – Ponta Victor-Viorel?

  2. Si ce credeti ca se va intampla? Gasca lui Kati a adus Politehnica la caoada clasamentului prin impostura si programe de doi bani copiate de la un an la altul si acum vor sa ii traga in jos si pe ceilalti. UPB a devenit un fel de cimitir al elefantilor, bun de asiguart salariile pilelor PSD. La intrebarea „cine este Universitaria” raspunsul este „cine sunt Valeca, Costoiu, Adronescu, Iovu si altii?”

Dă-i un răspuns lui Klopo_Tare Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Flavius Solomon
Flavius Solomon este cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iaşi. Şi-a susţinut doctoratul în 1995, cu o teză privind istoria ecleziastică a Moldovei în Evul Mediu. Ulterior, interesul ştiinţific a cuprins: istoria genezei conştiinţei naţionale în Europa de Est; istoria minorităţilor etnice; istoria relaţiilor internaţionale. A fost bursier al DAAD, Fundaţiei Humboldt şi Imre-Kertész-Kolleg Jena. Este colaborator extern al Institutului de Istorie a Europei de Est şi Sud-Est din Regensburg. În 2011-2013 a fost membru al Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice din România (CNCS).

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro