Se vehiculează în spațiul public nevoia acută de dialog, pe de o parte la nivel politic (între putere și opoziție sau între instituțiile statului), pe de altă parte la nivel social (între contestatarii guvernului și susținătorii săi sau cel între generații). Dialogul, ca mijloc de negociere și mediere a conflictelor, are mai multe elemente definitorii, dar nu vreau să intru într-o analiză scolastică a acestor componente, ci vreau doar să mă opresc asupra ascultării, pentru că pare a fi elementul cel mai evident și de bun simț. Cu alte cuvinte, dacă nu asculți, nu poți să știi care sunt punctele de vedere ale oponentului – participant la dialogul de mediere, și, pe cale de consecință, nu-ți poți argumentapropriul punct de vedere și identifica puncte comune cu scopul de a negocia o soluție. De la această premisă au pornit cele trei studii de caz pe care le voi discuta pe scurt în continuare. Toate s-au desfășurat în data de 8 februarie.
Primul caz se referă la prezența președinteluițării în plenul parlamentului. Toată lumea a putut observa că, în momentul în care președintele a devenit critic, parlamentarii puterii au părăsit în cvasi-totalitate sala de plen, dovedindu-se nu prea „civilizați”, după cum sugera, intenționat sau nu, unul din liderii puterii, recte șeful PSD, Liviu Dragnea. Nu mă îndoiesc că parlamentarii puterii au fost informați despre ce a avut de spus președintele. Esența gestului o constituie, însă, manifestarea clară a indisponibilității lor de a-l asculta. Altfel spus, dacă nu asculți ce spune interlocutorul, trimiți un semnal clar că nu ești interesat nici de dialog.
Unul dintre cei care a părăsit sala a pretins că a făcut-o pentru că a fost jignit în propria casă. Propun următoarea ipoteză: o persoană pe care o cunoașteți, să zicem un vecin, solicită să vă spună ceva. Îl invitați în casă și aflați că este supărat pe dumneavoastră că ați murdărit casa scărilor când ați dus gunoiul. Cum acționați? Vă părăsiți propria casă, lăsându-l pe vecin să vorbească singur? Altă întrebare.
Al doilea caz pe care vreau să vi-l prezint este următorul. Același președinte iese în stradă pentru a discuta cu susținătorii guvernului, contestatarii domniei sale. Îi întreabă ce păsuri au. Răspuns: strigăte și injurii. Președintele vrea să le spună ceva. Oamenii huiduie și refuză să-l asculte. Președintele pleacă și le oferă ceai pentru că este frig afară. O doamnă protestatară e foarte revoltată că președintele zâmbea. Aș vrea să clarific: într-un dialog în vederea medierii conflictelor limbajul non-verbal este poate la fel de important ca cel verbal, iar zâmbetul sugerează o atitudine deschisă, de încurajare. Cine a manifestat disponibilitate pentru dialog: susținătorii puterii sau președintele? Altă întrebare.
În privința contestatarilor puterii, nu mă pot pronunța. Reprezentanții puterii nu au ieșit în stradă pentru a iniția un dialog.
Dacă cele două cazuri prezentate mai sus sunt mai apropiate unui sondaj de opinie pentru că au o dimensiune cantitativă și de reprezentativitate (aleșii puterii din parlament și susținătorii lor din stradă), cel de-al treilea și ultim caz prezentat aici este unul individual. În cadrul unei dezbateri de tip talk-show la o televiziune de știri, unul dintre invitații din partea puterii, senatorul puterii Remus Borza, observ eu, are un comportament care susține aceeași idee: lipsa disponibilității de a asculta pentru a putea dialoga. Nu intru în detaliile tehnice ale analizei pe care am făcut-o, ci vă invit să urmăriți în reluare emisiunea difuzată în data de 8 februarie la televiziunea Digi24, între orele 20-22. V-aș sugera să acordați atenție comportamentului senatorului mai sus-menționat, luând în considerare și încercând să cuantificați următoarelor aspecte: inițierea unui schimbi de replici, întreruperea unui alt participant la discuție, acoperirea prin tonalitate și volum a cuvintelor celorlalți participanți, raportul dintre timpul de vorbire și timpul de ascultare, la care adăugați și observarea comportamentului non-verbal. Vă rog să judecați comportamentul domnului senator în comparație cu ceilalți participanți la acest (presupus) dialog. Concluzia mea a fost că domnia sa a manifestat disponibilitate da se asculta doar pe sine însuși. Nici măcar pe colegul domniei sale de coaliție invitat în platou nu l-a ascultat. Să îndrăznesc să sper că îmi veți valida concluzia? Altă întrebare.
Cred că în marea lor majoritatea reprezentanții puterii și susținătorii lor, deși o clamează, nu au capacitatea și voința de a dialoga. Mai cred că există voci singulare din zona puterii care fac notă discordantă (pe unii i-am auzit, pe alții, membri și simpatizanți ai puterii, îi știu pentru că îmi sunt prieteni). Ei pot și doresc să asculte părerile altora. Din păcate mai cred că sunt mult prea puțini. Oare cu o floare (sau chiar două, trei) se face primăvară? Altă întrebare. Pentru ghiocei.
În sfârșit, poate și actualul premier, domnul Sorin Grindeanu, este un reprezentant al puterii care știe și vrea să asculte(chiar există câteva semnale demne de analiză), dar va fi domnia sa ascultat la rândul domniei sale de către propriii colegi? Altă întrebare.
*Observațiile prezentate mai sus vor face obiectul unui studiu mai amplu pe care intenționez să îl public în limba engleză într-o revistă de specialitate.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Dialog?
Niciuna din parti nu a vrut dialog.
Coalitia de la putere vrea sa se impuna prin majoritatea din Parlament. Dialogul la ei pare a fi de genul „cind vorbesc eu, tu sa taci!” Ori „ciocu` mic, noi sintem la putere!”
Opozitia a fost facuta varza prin comportamentul de dinainte de alegeri, atit a liderilor unor partide, cit si a presei zisa de dreapta (care era de fapt de scandal).
Io sint cel mai bun si nu facem intelegeri cu Y. Il vrem doar pe Ciolos.
Iar dialogul politic se incheie numai prin compromisuri: lasi tu, mai las si eu. Altfel, ori se ajunge la dictatura, ori se procedeaza ca PSD+ALDE:: noaptea, ca hotii :P
Dialogul nu se duce intre Grindeanu si proprii colegi, e problema partidului. Nu a fost numit prim ministru ca sa reformeze PSD-ul, ci ca sa realizeze mafiotismele pesedistilor. O marioneta sau un escroc in devenire.
Parerea mea: nu se vrea dialogul de catre nicio parte.
Puterea pentru ca vrea sa-si arate muschii, Opozitia pentru ca e anemica, cu parlamentari ca Gotiu care doarme fara rusine, si se bazeaza pe ajutorul strazii.
„eu cand discut c un ateu e ca si cum as discuta cu usa”
ce sa discuti c o ceafa lata, ochi bulbucati, falci proeminente, frunte ngusta si hulpav precum lupul ? Oamenii sint Oameni iar salbaticiunile salbaticiuni.
ps : pentru cei sensibili : „ateu” in sens de amoral
E mai degraba vorba de afazie. Restul e prea tras de par pentru a fi luat in considerare.
Puterea le-a luat mintile, doamana.
Cum sa dialoghezi atunci cand detii Puterea in mod legitim si vrei sa si demonstrezi asta?
Problema e cand Puterea lor intra in conflict cu celelalte Puteri in stat pe care incearca sa le incalece, daca nu sa le subjuge. Apucaturi tipice de partid stat….
„În cadrul unei dezbateri de tip talk-show la o televiziune de știri, unul dintre invitații din partea puterii, senatorul puterii Remus Borza, observ eu, are un comportament care ….”
Doar intreb „un invitat din partea puterii putea fi si un senator / deputat al opozitiei sau din alta zona a societatii ?”
Lasand la o parte faptul ca exemplele sunt numai dintr-o parte a Romaniei credeti ca numai aceasta parte este cea „rea” si cealalta este „buna”?
Mi-as dori sa citesc acel studiu si v-as ruga sa-l anuntati pe acest site unde (sau cum) este accesibil.
Locuiesc de peste 20 de ani intr-o tara anglofona, am plecat din Romania in secolul trecut din cauza lipsei de speranta ca voi scapa de comunisti, am lucrat in mai multe multinationale – care nu aveau nici o afacere in Romania – cu exceptia celei in care lucrez acum care are o mica filiala si in Romania (din cele peste 50 de pe tot mapamondul).
Multumesc anticipat pentru postarea acestui comentariu cat si pentru bunavointa autoarei de informare cu privire la studiul pomis; poate m,ai exista si altii interesati de acest studiu.
„În privința contestatarilor puterii, nu mă pot pronunța. Reprezentanții puterii nu au ieșit în stradă pentru a iniția un dialog.”
Tocmai de aceea trebuia demis ministrul dialogului social, nu cel al justiției care susține că a fost în Piața Victoriei și finalmente i s-a permis să demisioneze. Consultarea (dialogul) propusă de-acum înainte de primul-ministru va fi organizată de același ministru al dialogului social?
Interesant articol, de actualitate, scris pe inelesul tuturor celor care pot si vor sa-l ineleaga.
Dar convingerea mea e ca protestatarii de la Cotroceni nu-l vor citi si chiar daca l-ar citi nu l-ar intelege, fiindca ei nu stiu decat ce li se spune de altii
Cat priveste pe discursul din parlament al presedintelui Iohanis pot afirma,fara sa gesesc ca, de multa vreme, nu a am mai ascultat un astfel de discurs bine structurat, orecis si la obiect. In intoducere a reusit sa faca ceea ce se cheama ,, capatio benevolentiae, ” pentru ca am observat ca si cei care n-ar fi dorit sa-l vada prezent, il ascultau cu mare atentie.
Cand insa a continuat si a vorbit despre ,, funie in casa spanzuratului” cei vizati si-au pus precum ,, celul mana in cap” si ,, au fugit ca dracu’ de tamaie.”
Cum se poate vorbi de dialog, de toleranta cand domnii Dragnea si Tariceanu ,, barbati de stat” nu l-au intampinat pe presedinte asa cum cere protocolul ?.Pe domnul Dragnea il inteleg, pe domnul Tariceanu nu-l inteleg, nu-l apreciez si nu-l aprob, fiindca se pretinde a fi liberal ,, vechi,” trecut cu ,,arme si bagaje” la psd. Liberalii sunt toleranti si sunt obligati sa asculte si alte pareri dupa cate stiu eu de la intemeietorii liberalismului.
Vedem ochii luminosi la demonstranții tineri 2017 și ne întrebăm: ce își doresc, în ce / cine au încredere?
… “… Cred că în marea lor majoritatea reprezentanții puterii și susținătorii lor, deși o clamează, nu au capacitatea și voința de a dialoga. Mai cred că există voci singulare din zona puterii care fac notă discordantă (pe unii i-am auzit, pe alții, membri și simpatizanți ai puterii, îi știu pentru că îmi sunt prieteni). Ei pot și doresc să asculte părerile altora. Din păcate mai cred că sunt mult prea puțini. Oare cu o floare (sau chiar două, trei) se face primăvară?… „ …..
Trecutul e trecut, dar mentalitatea se schimbă încet. Forma fără fond….
Nu cred că de la budgetarii celor 1859- 1866- 1891- 1918 -1989 -2017 peste 157 de ani, de la “regățeni budgetari” e mult/ceva nou de așteptat. Spiritul civic și creativitatea tinerilor s-a dezlănțuit 1989. De la ei: da, e mult de sperat.
In occident/SUA realțiile între oameni sunt studiate din secolul 20 (Murphy, T. Harris, etc). O carte e de mult timp în atenția cititorilor occidentali:
Games people play: the psychology of human relationships New York: Grove Press 1964 / Spiele der Erwachsenen: Psychologie der menschlichen Beziehungen von Eric Berne, Rowohlt Verlag, Reinbek:
Jocurile adulților …… (…… …….. Sigmund Freuds verschlungene Pfade menschlicher Selbsterkenntnis führten zurück in die verdrängte Wildnis früher Kindheit; dort, meinte Freud, seien die Antriebe verborgen, die menschliches Handeln steuern.
Berne dagegen glaubt die Automatismen der Seele, ihre Anstöße und Reaktionen, ohne quälendes Schürfen in der Vergangenheit aufdecken zu können: Es genüge, lehrt der kalifornische Anti-Freud, den Mitmenschen auf der Bühne seiner Alltäglichkeiten zu beobachten.
Denn dort, beim Autofahren wie auf Partys, im Büro oder im Schlafzimmer, vollziehe sich ein diffiziles, aber durchschaubares Welttheater – nach einem festgelegten Rollenschema. Durch Analyse dieser selbstgewählten Rollen und der Spielregeln läßt sich, nach Ansicht Bernes, die Seelenlage der meisten Menschen verblüffend deutlich auskundschaften. …… ……. Der amerikanische Autor Eric Berne demonstriert in seinem Buch seine entwickelte These von der Neigung des Menschen, sein Leben im privaten Bereich als ständiges Spiel zu leben. Er beschreibt 36 solcher Spiele durch Beispiele im Alltagsleben im 2. Kapitel und teilt die Spiele ein in: Lebens-, Ehe-, Party-, Sex-, Räuber-, Doktor- und Gute Spiele. Im 1. Kapitel erörtert er die theoretischen Grundlagen der Struktur- und Transaktionsanalyse mit ihren Verfahren, Ritualen und Arten von Zeitvertreib und die Definition seiner Spieltheorie. „ …… …… / analiza transacțiilor umane e descrisă în mod anecdotic, ușor de înteles….. e descrisă tendința oamenilor de a vedea viața privată ca un fel de joc…. …… ) ….. merită citită.
Ai noștri tineri la Paris studiază, la gît nodul……
Azi ai noștri tineri sunt admirați și aplaudați pe un continent întreg. Der Spiegel 11.02.2017 prezintă un tînăr demonstrant la București, cu studii la Stanford / SUA și Harvard, care s-a întors acasă și e plin de idei, entuziasm si speranțe.
E viitorul mult așteptat?