Se întâmplă, ca în aceste zile, să finalizez o carte a lui Ion Rațiu, ”Politică pentru Occident”, apărută în 1992 la Editura Progresul Românesc, o carte pe care autorul a scris-o în 1956, urmând să o publice la Londra în 1957. Cartea este inclusă în Times Litterary Supliment drept ”requived reading”, conform informațiilor din prefața cărții. Citez din această carte de la paginile 233-234: „Dacă Occidentul adoptă în mod conștient o politică constructivă pe termen lung, de apărare și promovare a cauzei democrației în întreaga lume, Occidentul va lua din nou inițiativa pentru a nu o mai pierde vreodată, deoarece cauza democrației este fundamental dreaptă. Democrația va triumfa, fiindcă doar prin democrație Omul poate atinge deplina măreție, și numai prin democrație își poate dezvolta calitățile și personalitatea și doar prin instituțiile democratice libere poate avea dreptul de a gândi și vorbi în mod liber (…) Occidentul trebuie să-și reconsidere întreaga politică acum, pentru că provocarea a fost făcută și democrația pierde teren…” Cartea lui Ion Rațiu dezvăluie metodele și mijloacele de acaparare ale Occidentului de către sistemul comunist. Dacă înlocuim cuvintele Occident cu liberalism și sistemul comunist cu iliberalism, întreaga carte pare scrisă de Ion Rațiu ieri, aceleași metode, aproape aceleași probleme, ba poate chiar mai grave în zilele noastre.
S-a întâmplat ca noi românii să ne naștem în acest spațiu geografic, care nu a constituit neapărat mereu un avantaj, așezarea aceasta între două civilizații ne-a determinat să ne transformăm ca popor de nenumărate ori de-a lungul istoriei. Dar ne-am ridicat de jos, ne-am curățat de praf și am mers mai departe, luptând împotriva celor care au vrut să ne supună, mai ales contra celor din est. Oare atât de ușor am uitat? Am crezut, în 1918, că rămânem o țară mare și puternică. Apoi rușii ne-au luat în 1940 Basarabia și Bucovina și ceva a sângerat profund în ființa noastră națională. În 1989 am crezut, în marea noastră naivitate, că ne-am eliberat și putem să ne construim în sfârșit o țară. Dar mai întâi s-au năpustit asupra noastră o puzderie de gloanțe. Apoi ne-au sufocat pe rând talciocurile, câinii maidanezi și mizeria, apoi au început să ne distrugă prin manipulare, ca și când haosul din afară a apărut, ca în oglindă, și în interiorul nostru. Noi am fost naivi și liderii noștri ne-au mințit că vom fi și noi prosperi precum cetățenii din țările occidentale. Au scăpat printre degete câteva beneficii dintre care, cea mai mare este intrarea în familia Uniunii Europe. În vreme aceea o parte din noi ne tot pierdeam naivitatea și treceam prin toate stările furiei și deznădejdii, până am ajuns să fugim cât am văzut cu ochii suferind povara altor civilizații. Și acum se miră toată lumea de ce diaspora votează cum a votat pe 1 decembrie 2024?
Dar lupta pentru puterea liderilor mincinoși a fost și mai perfidă. După ce ei au distrus tot ce puteau distruge din țară au trecut la sufletele noastre. Și-au așezat mâinile lor murdare și pe credința noastră. Dar ne-au dat din religie ceea ce ne putea ține mai departe în întuneric, explicându-ne că aceasta este singura cale prin care puteam vedea lumea. Și da, religia este și o cale prin care putem interacționa cu oamenii de lângă noi și mai este ceva mult mai mult, care ține de fiecare om în parte, ceva care nu este de vânzare sau obiect de trafic pe Facebook sau pe Tiktok. Dacă măcar ne-ar fi învățat valorile morale din religie, țara noastră ar fi fost invadată de sfinți, care puteau trăi și în democrație, fiindcă creștinismul este iubire pură, în creștinism nu se condiționează iubirea de aproapele, acolo nu există discriminare, autosuficiență sau aroganță.
Dar, ca să fie clar, religia nu are ce căuta în organizarea unui stat modern. Religia apare în ecuație doar dacă ne dorim să ne transformăm într-un stat religios, unde democrația nu își mai găsește locul.
În decembrie 1989 a fost ca și cum cineva ar fi venit și ne-am fi arătat un premiu și ne-ar fi spus: ”Fiilor și fiicelor, iată-vă democrația!”, fără să ne dăruiască și un manual de folosință pentru ea. Nu ne-a spus nimeni că în centrul democrației există respectul și demnitatea umană și că trebuie să luptăm pentru toate beneficiile democrației în fiecare zi. Pentru a recunoaște o democrație și a te integra în ea este nevoie ca aceste ingrediente să funcționeze în dublu sens: statul trebuie să aibă respect față de fiecare cetățean și să asigure traiul în demnitate poporului său, prin legi care să organizeze societatea, nu interesele unor anumite grupuri favorizate, cetățenii, pe de altă parte, trebuie să se respecte reciproc și să respecte legile, participând activ la organizarea polis-ului, a cetăților din care fac ei parte dar și la organizarea și păstrarea intactă, prin pârghii speciale, a instituțiilor statului. Am avut noi aceste fructe ale democrației în toți acești 35 de ani? Nicidecum! Poate doar resturi ale democrației reale.
Nouă la Revoluție ni s-a spus că democrația este libertate, a avea democrație înseamnă să faci ce vrei. Atât eram de naivi și ignoranți că ne-am îmbătat cu apă rece din această libertate. Și ”a face ce vrei” a rămas, aproape până astăzi, pentru mulți dintre conaționalii noștri, definiția democrației. Astfel, noi ne-am construit o țară pe o idee falsă despre democrație. Libertatea fără limite i-a făcut pe politicieni să fure și să manipuleze tot fără limite în vreme ce poporul a trebuit ”să se descurce” ca să supraviețuiască în acest haos.
Noi practic, din 1989 până azi am trăit precum în alegoria peșterii lui Platon: democrația ne era proiectată pe perete sub forma umbrelor. Atunci ieșisem, după 40 de ani de întuneric la lumină și lumina ne-a orbit. Noi nu aveam atunci nevoie de bani, haine second hand și valută, noi aveam nevoie să vină cineva și să ne explice regulile noii lumi. Pe cei care au venit să ne învețe i-am alungat, iar pe cei care au venit să fure de la noi i-am primit cu brațele deschise. Iar aceștia ne-au pus ochelari de soare, de diferite culori, ca să nu cumva să ne orbească lumina.
Oare să mai amintim și romanul 1984 a lui George Orwell pentru a avea o imagine completă?!
Dar chiar sub cortina suspiciunii și a pesimismului, multora ne-a rămas un fir de speranță.
Evident că, după 35 de ani de democrație înțeleasă greșit, mulți încep să înțeleagă, între timp, că ”a face ce vrei” duce la haos, nu la ordine și caută soluții din a ieși din această nebunie a aroganței.
Data de 24 noiembrie 2024 ar trebui să rămână în istorie, ca momentul trezirii națiunii din somnul rațiunii. Votul de blam al poporului împotriva politicienilor care ne-au mințit atâta amar de vreme, lăsând astfel loc partidelor extremiste să crească vertiginos, ar trebui apreciat la adevărata lui valoare, în ciuda faptului că alegerea lor nu le face încă cinste, candidatul și orientările ”suveraniste” nefiind în măsură să le reprezinte cu adevărat interesele. Prin acest vot românii arată doar că s-au deșteptat din somn, dar încă demonstrează că nu sunt capabili să identifice la timp pericolele, naivitatea încă mai există vie în sufletul poporului român. Gândirea critică trebuie urgent întărită prin educație, prin cultură, prin încrederea în instituțiile statului. Sau dorim să-i permitem lui Victor Orban să râde de noi că suntem pentru el un bun experiment? Sau dorim cumva să oferim Europei încă un exemplu de cum se scufundă corabia, în loc să o salvăm făcând Europa mai puternică? Sau poate ne dorim să pierdem iar Moldova după ce atât de greu ne-am apropiat de ea, chiar și în felul acesta de a fi împreună în familia europeană? Știm foarte bine că Moldova fără noi nu va rezista.
În 24 noiembrie 2024 ne-am întors în timp, am dat timpul înapoi cam cu 35 de ani ca și când am resetat ceasul. Dar fără luptă nu vor reuși nimic. Din ziua aceea noi trebuia să ne apucăm cu toții de învățat despre democrație. Toți. Fiindcă ne-am săturat de libertate fără respect, de aroganță, de lideri fără moralitate, de corupție, ne-am săturat să nu ne fie respectată demnitatea, una din valorile tuturor marilor Constituții.
Iată acum se culeg roadele pe care liderii le-au semănat. Poporul a votat împotriva sistemului și i-a lăsat la o parte, acordându-le foarte puțin credit, celor care, în mod tradițional se aflau la conducere. Avem, pentru prima dată cu adevărat o confruntare la alegerile pentru președintele țării între două Românii noi: una îndreptată spre valorile europene, spre democrația reală, anticorupție, dreptate socială, cu proiecte de la care putem pleca pentru a ajunge la o țară prosperă și respectată, mai ales acum, când totul fierbe în întreaga Europă, în întreaga lume. Pe de altă parte, avem o Românie îndreptată spre Orient (și asta chiar în mod gratuit, fără să ne întrebe nimeni), de acolo de unde vine noua ”ordine” mondială: în realitate un chaos întunecat, manipulant, fără proiecte concrete, cu idei închise într-un cerc malefic din care vine și se duce doar energia creatoare care se oprește la puterea cercului.
Așadar, care sunt soluțiile noastre? Nu ar fi mai înțelept, în loc să facem erou dintr-un impostor, discutând despre el și despre familia lui, de dimineață până seara, să ne învrednicim cu toții să asaltăm rețelele sociale cu discuții despre respect, despre demnitate, dar mai ales despre democrație și principiile ei: despre libertatea, care nu înseamnă să faci ce vrei ci, să definim libertatea, așa cum bine spunea un prieten, ca pe posibilitatea de a avea opțiuni, să vorbim despre egalitatea în fața legii, despre responsabilitatea pe care o au, atât autoritățile care conduc statul, cât și cetățeanul, despre dreptate și proprietatea privată, despre dreptul nostru de a chestiona reprezentantul pe care l-am votat pentru a ne reprezenta în forul legislativ, despre o justiție corectă lipsită de aroganță și autosuficiență. Să punem în comparație democrația reală cu cea viciată, cu regimul autocrat și cu anarhia. Și să discutăm despre legi, despre legi reale, care să ordoneze societatea. Să facem din aceasta o nouă unire între noi, cu respect și demnitate față de celălalt, niciodată cu violență sau aroganță.
Să transformăm această democrația viciată pe care o avem acum într-o democrație reală. Altfel vom pierde tot.
Mai avem o mică șansă, dar una încă posibilă.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
E o imagine subiectiva, ce prezinta un tragism inexistent, in fapt.
Sa reluam: Romania a avut democratie. Cuza, Carol I, Ferdinand, regenta. Pina la dictatura lui Carol II. Ba chiar am avut una din cele mai moderne constitutii, in 1923.
Sirul democratiei noastre s-a rupt im 1938. Si de atunci avem numai dictaturi, Carol II, legionarii, Antonescu si comunistii (initial prin Armata Rosie). Dupa ’89 avem o noua dictatura de grup. A fostilor, cu ajutorul Moscovei. Din pacate, UE colboreaza cu fostii, pe care-i recunoaste democrati.
Bucovina nu a fost furata de rusi. Doar nordul Bucovinei.
Ce s-a intimplat dupa ’89?
Anarhia hotilor, care distrug constient ordinea si legalitatea, pentru a se proteja. Mafiotii politici, cei mai rai cu putinta. In cea mai mare masura fosti.
Maidanezi, sarcie? Pentru ca nu stim sa ne protejam si sa ne aparam interesele. Pentru ca lichelele fura si gasesc nise de primit bani (Vezi cati bani primesc cei ce doresc liberatatea maidanezilor. Libertate pentru a omori copii, femei, batrini. Oameni fara aparare. Stiti cate victime au fost? Cati au fost trasi la raspudere?) Grupurile de interese sunt bine organizate si ataca de sus, avind informatii si puterea in mina. Au vindut sau distrus, pentru fier vechi, tot ce exista in tara.
Anarhia asta trebuie sa inceteze.
Deocamdata, avem doar libertatea lichelelor. Care si-au votat legi pentru ei.
Romania are nevoie de politicieni gospodari si seriosi. Nu lichele!
(USR trebuie sa aibe mare grija. Lichelele stiu sa corupa.)
În ultimii 35 România a fost și continuă să fie un stat cleptocratic, nu unul democratic. Nu unul cu o democrație consolidată.
Spoiala de democrație, democrația pe care o mimează cleptocrația, este menținută pentru ca cleptocrația să-și poată păstra puterea, să nu intre în conflict cu UE și NATO, din care facem parte.
Economia concurențială, deschisă, de piață, o caracteristica a statelor democratice, este menținută în mare măsură funcțională pentru ca cleptocratii să extragă resurse din avuția publică astfel creată.
Pentru că obiectivul fundamental al cleptocratilor este trecerea ilegală a unei cantități cat mai mari din resursele publice în proprietatea privata a lor și a apropiaților lor, fără a suferi sancțiuni din partea justiției.
Să nu ne mințim singuri, spune un titlu de presă, cleptocratii și extremiștii au câștigat alegerile. Cleptocrația a învins din nou. Nimic nu se schimbă.
https://republica.ro/hai-sa-nu-ne-mai-mintim-singuri-coruptii-si-extremistii-au-castigat-alegerile
Domnule,
scrieti de multa vreme pe aceasta platforma. Expuneti cam aceleasi idei izvorand din conceptul de cleptocratie care ar domina viata politica si sociala din Romania si pe care nu incetati sa-l pomeniti ca fiind cauza situatiei tarii noastre. Am o intrebare: dupa parerea D-voastra, SUA sunt o democratie sau o cleptocratie? Intrebarea se refera la istoria postbelica americana, nu numai la perioada trumpista. Pun aceasta intrebare uitandu-ma la descrierea de azi din textul D-voastra:
„Economia concurențială, deschisă, de piață, o caracteristica a statelor democratice, este menținută în mare măsură funcțională pentru ca cleptocratii să extragă resurse din avuția publică astfel creată.
Pentru că obiectivul fundamental al cleptocratilor este trecerea ilegală a unei cantități cat mai mari din resursele publice în proprietatea privata a lor și a apropiaților lor, fără a suferi sancțiuni din partea justiției.
Să nu ne mințim singuri, spune un titlu de presă, cleptocratii și extremiștii au câștigat alegerile. Cleptocrația a învins din nou. Nimic nu se schimbă”
„să ne învrednicim cu toții să asaltăm rețelele sociale cu discuții despre respect”
conturile retelelor sociale sunt private; majoritatea profilelor si grupurilor nu permit vizualizari sau comentarii decat daca te inscrii si esti acceptat in bula respectiva;
a existat viata si inainte de facebook si tiktok, dar rechinii mari inghit pestii mai mici; platforma Contributors e o minune;
„Contributors e o minune;” … ar putea fi!
@NT
aia mai minunata la care ravnesti dumneata or s-o faca progresistii impreuna cu hipsterii IT-isti modernisti si poate citim si blogurile de-ale matale pe ea, ca acum nu prea mi-e la indemana, mai pune un link, poate-mi fac si eu cont (sper ca nu-mi cere parola complicata ca n-am tinere de minte)
Dupa 1990, nu am avut si nici nu s – a dorit democratie adevarata de cei ajunsi la putere. De fapt vechi comunisti si securisti cu acte sau fara, din esaloanele inferioare. Toate institutiile statale create sunt forme fara fond. Legislatie prea stufoasa, carpita cu zeci de hg- uri si data pe interese de clan. Mentinerea populatiei in analfabetism, coruptie, incultura, saracie arata ca democratie este un moft prea scump pt a fi aplicat. Nici acum nu se vrea o democratie functionala, pt ca inseamna reforme multe si de esenta. Democratia adevarata, inseamna comunicare, dialog, consultare, justitie functionala. Daca era democratie se valida referendumul cu 300 de parlamentari. Daca era democratie, jaloanele din PNRR erau duse la indeplinire, ele au fost hulite de toata clasa politica. Dupa aceste jaloane pensiile speciale si cele fara contributie trebuiau sa dispara.
Plecati de la premisa fundamental eronata ca „decat” la-varf ar fi fost problema.
V-as reaminti rezultatul „alegerilor” din ’90…
care, de fapt, exprima perfect dimensiunea reala a (lipsei de) potential(ului).
Democratia adevarata inseamna constructie… si educatie… permanente,
(strada-scoala-spital)… exact ceea ce a fost „manarit/deturnat/furat/mistificat” in Ro.
bese-arici si stadioane… adevarata „Romanie”
N-am avut democrație reală, în România, (cel puțin) după al doilea război mondial. La început a fost „democrația comunistă”, iar după 1989 am avut „democrația originală” a lui Ilici-Iliescu, care a evoluat în democrația deviantă de astăzi. Democrația, fără responsabilitate, fără elite autentice, fără educație și instruire, devine un mutant hidos. Un astfel de mutant avem și în România, mutant care, iată, astăzi, și-a arcuit gâtul și ne mușcă de fund.
Astăzi, dupa scrutinul de la parlamentare, mai sunt unii care-și pun un nu-știu-ce-fel de speranță în PSD. Eu le-aș spune să nu-și facă iluzii că cleptocrația politică chiar a învățat ceva din alegerile anului 2024! Lupul nu-și schimbă năravul. Pentru PSD, ca și pentru „suveraniști”, democrația este doar o unealtă, nu un țel.
Am avut vreodată democrația reală în România? Da, in ultimii 35 de ani.
O intreb si eu pe autoare ….Am avut vreodată democrația reală în USA? Un simplu exemplu : Presedintele Biden si-a gratiat fiul acuzat de port ilegal de arma, si de evaziune fiscala. Un gest demn de Ceausescu! Dinastia minciunii, titreaza Digi 24 care nu e nici Aur,nici Georgescu.
Asa ca doamna asta e democratia relaa?
Cum poti spune asa ceva? Puschea pe limba. Asta e un privilegiu prezidential în „cea mai mare democratie din lume”. Ce am zis ? Privilegiu? Pai privilegiile nu au fost abolite o data cu Revolutia franceza? Ups. Se pare ca nu. Unele privilegii sint chiar in discutii „democratice aprinse” si motivate „in mod democratic” de jurnalisti „democratici” la televizor. Un exemplu : un prim ministru intr-o tara „democratica” europeana (nu zic care pentru ca poate fii ghicita foarte usor) beneficiaza „in mod democratic” de masina cu sofer ca cica e pentru asigurarea securitatii lui (ei) Hai pe bune? Chiar in halul asta „super democrtaic” ai adus tara, ca ai nevoie de asigurarea securitatii? Adica o societate initial fara privilegii (pentru ca au fost abolite) prin intermediul „democratiei” creeaza in mod ineluctabil privilegii? De fapt asta ar fi intrebarea : cum poate o societate democratica sa recreeze privilegii? Si nu asta „Am avut vreodată democrația reală în România?”
Democrație n-a existat niciodată in Romania, atât înainte de 1945, cât și după 1990. De intervalul între Nicu ca poate fi vorba.
In 1996 FSN a cedat temporar si simbolic puterea unor amatori pe care i-au lăsat la butoane precum lași un copil sa învârte volanul unor mașinuțe din supermarket, pentru ca trebuia oferita Europei iluzia ca s-a făcut o tranziția spre democrație. Apoi FSN/PSD a revenit en titre sub diferite incarnari.
De fapt democrația nu poate exista fără educație și minima independenta financiara.
Socrate era un mare sceptic privitor la virtuțile democrstiei. El spunea ca un cetățean needucat va alege întotdeauna gresit între un medicament amar și dorința de a-si satisface niște plăceri imediate. Cetățeanul nu va vota cu doctorul care-I oferă medicamentul salvator. Un politician onest care oferă azi pentru a iesi la liman, precum Churchill, numai muncă si suferința si lacrimi, nu va fi ales niciodată.
Intrebarea e demult timp depasita. Cam din momentul in care preocuparea occidentului pentru „afaceri” si „capitalism” a început sa o depaseasca cu totul pe aceea pentru propagarea/intretinerea/alimentarea „valorilor occidentale”. „Valorile occidentale” au fost înghitite si complet digerate de alte valori (le numesc valori comerciale) : amestecul in treburile interne ale altor state, razboaie duse pe baza unui flacon vid exibat ca „arma de distrugere masiva” in fata Marii Adunari Nationale (sic), sustinerea unor cauze in detrimentul altora tot atat de legitime, etc. etc. Asa ca intrebarea asta care se vrea zguduitoare ma lasa complet rece.
La o săptămână de la acea dată de 24 noiembrie 2024 adevărata față a românilor s-a arătat în rezultatele alegerilor parlamentare chiar de Ziua Națională. Schimbarea mai așteaptă.
Daca am avut sau n-am avut depinde de cum definesti democratia si ce intelegi prin liber arbitru. Daca vrei sa fii strict, prin democratie intelegi alegeri facute de oameni rationali si educati care isi inteleg propriul bine cat si pe cel al cetatii. In mod absolut clar nu poate fi vorba de asa ceva la noi si nici nu a fost in ultimii 35 de ani sau vreodata. Poate sunt mai aproape de asa ceva tarile nordice, Elvetia dar noi suntem si am fost in cu totul alta dimensiune fata de ei in care aceste lucruri nu exista.
Daca prin democratie intelegi ca fiecare cetatean are dreptul sa puna liber stampila pe un candidat si ca numaratoarea se face corect, atunci sigur, avem democratie de 35 de ani.
Intrebarea din titlu ar putea fi generalizata: Ce tara a avut vreodata democratie reala?
Si bineinteles, partea introductiva trebuie sa contina si definitia/definitiile democratiei si particularitatile celei reale, precum si factorii externi, interni si istorici care influenteaza exercitarea democratiei.
Plus enumerarea unor eventuale sugestii pentru construirea si mentinerea democratiei, adica ce sa facem sau sa nu facem cu cei care nu sunt de acord cu noi: educatie, propaganda, ignorare, pedepse, excluziune sociala, eutanasiere etc. asa cum s-a facut in toata lumea si in toate timpurile pentru apararea democratiei.
In continuare, textul asa cum este scris, ar fi un studiu de caz aplicat la Ro.
Ceea ce exista acum in Romania poate fi descris ca fiind „anarhie controlata”. Daca privim anarhia aia dintr-un anumit unghi si cu o anumita pereche de ochelari, se poate spune ca anarhia aia ar fi „democratie”. Daca insa o privim din alte unghiuri si fara ochelari sau cu ochelari diferiti, ceea ce exista acum in Romania NU e democratie.
Da, ne-am întors în timp, dar nu în ’89 ci în 1938-1939. Și atunci, după euforia realizării României Mari, am căzut într-o dulce anarhie ideologică care a dus la fatidicul an 1940, războiul din URSS și în final Comunismul. Doamne ferește ca istoria să se repete.
Ceea ce mă deranjează în situația actuală este ipocrizia. Toți se miră și se văicăresc că, vai, vai, vai, vine Apocalipsa. Păi TOȚI criticau ” sistemul” începând cu elitele și terminând cu boschetarii. Sunteți singuri că v-a plăcut democrația? Eu zic că nu a plăcut la nimeni. Și urmarea este cea pe care o constatăm acum: TREBUIE SĂ ALEGEM CA PREȘEDINTE INTRE DOI FINALISTI ANTISISTEM. Hai, din nou, să nu fim ipocriți: și Georgescu, și Lasconi sunt reprezentanții unor partide/ideologii ANTISISTEM.
Acum avem rezultatul, poporul a votat ANTISISTEM fiindcă așa a vrut o MARE MAJORITATE. Și iar nu ne place ce a ieșit. Ne hotărâm o dată ce vrem?
Iar cu democrația este mai complicat. Nu există un manual de tehnologie a democrației, există doar niște principii. Iar principiul fundamental este LIBERTATEA. Care glisează ușor între două limite: anarhie și dictatură. Pentru a rămâne în limite democratice trebuie SĂ LUPTĂM pentru asta. Dacă nu, ne paște ANARHIA SAU DICTATURA.
Dă-i Doamne românului mintea cea de pe urmă!….