luni, aprilie 22, 2024

Am definit consumatorul vulnerabil de energie. Ce facem in continuare?

De cativa ani buni, la fiecare dezbatere pe teme energetice organizata in Romania – iar primavara si toamna sunt cel putin trei pe saptamana – sectorul privat arata cu degetul catre guvern si deplange ca acesta “nu e capabil” “sa defineasca consumatorul vulnerabil”. Acest proces de definire a consumatorului vulnerabil a ajuns sa para, intr-o maniera aproape frustranta, o veritabila misiune imposibila. Cum stau insa faptele?

In legislatia primara in domeniu, anume Legea 123/ 2012 a energiei electrice si gazelor naturale, clientul vulnerabil este definit ca fiind “clientul final apartinand unei categorii de clienti casnici care, din motive de varsta, sanatate sau venituri reduse, se afla in risc de marginalizare sociala si care, pentru prevenirea acestui risc, beneficiaza de protectie sociala, inclusiv de natura financiara. Masurile de protectie sociala, precum si criteriile de eligibilitate pentru acestea se stabilesc prin acte normative”. In mod evident, aceasta definitie nu a fost suficienta pentru a crea un sistem comprehensiv de protectie sociala a consumatorilor de energie si nici nu a responsabilizat in mod clar vreun actor institutional cu elaborarea acestor acte normative subsecvente. Astfel, desi toti ochii se indreptau spre ANRE sau Ministerul Energiei pentru lamurirea situatiei, mingea a fost de fapt multa vreme in ograda Ministerului Muncii, institutia responsabila cu protectia sociala in Romania. Acesta din urma, printr-un compartiment specializat, alaturi de o institutie subordonata, anume Agentia Nationala pentru Plati si Inspectie Sociala, este, de altfel, de ani buni de zile, responsabil cu elaborarea si implementarea cadrului normativ in vederea acordarii subventiilor pentru caldura.

Ministerul Muncii nu s-a grabit nicidecum cu elaborarea actelor normative mentionate inca din iulie 2012 in Legea Energiei, in schimb guvernul a suprataxat inca de la inceputul lui 2013 companiile producatoare de gaz natural cu deloc neglijabila suma de 60% din veniturile suplimentare rezultate ca urmare a dereglementarii preturilor la gaz natural. Initial, suprataxa ar fi trebuit sa expire intr-o perioada bine determinata, insa ea a fost prelungita. Desi nu avea cadrul normativ pentru a acorda in mod clar si transparent ajutoare consumatorilor de energie, guvernul a motivat ca respectiva suprataxa va fi direcţionata către bugetul de stat în vederea asigurării ajutoarelor financiare destinate acoperirii unei părţi din cheltuielile de alimentare cu gaze naturale ale consumatorilor vulnerabili. Din pacate, de aproape trei ani, opacitatea asupra incasarii si folosirii acestor bani a fost maxima. Niciodata nu a fost prezentat contribuabilului vreun raport referitor la cati bani s-au incasat din respectiva taxa si la ce au fost ei folositi.

Abia la inceputul lui octombrie 2015 Ministerul Muncii a facut lumina asupra acestui subiect, publicand in dezbatere publica un proiect de lege privind venitul minim de insertie. Desi articole importante din acest proiect de lege fac referire la consumatorii vulnerabili de energie, pe partea de comunicare publica nici Ministerul Energiei, nici ANRE nu par sa isi fi asumat documentul. Firesc ar fi fost ca sectorul energetic si publicul in general sa fie informat ca, in sfarsit, consumatorul vulnerabil a fost definit. Mai mult decat atat, textul proiectului de lege si manierele de calcul a pragurilor privind acordarea ajutoarelor sunt atat de complexe, incat o “traducere” pe intelesul publicului a acestui proiect de lege, cu exemple concrete, ar fi fost mai mult decat necesara. Cel mai important insa, ar fi trebuit sa se explice clar ce implicatii are aceasta indelung asteptata definitie asupra restului de cadru legislativ in domeniul energiei. Daca in sfarsit am definit consumatorul vulnerabil, modificam calendarul si acceleram liberalizarea? Sau facem o dubla protectie – si prin pret, pentru toata populatia, in masa, si prin transferuri sociale catre o parte din acestia? Ce facem cu suprataxarea?

Revenind la proiectul privind venitul minim de insertie, acesta nu este inca adoptat. Nu e inca prea tarziu ca, mai intai, sa i se aduca imbunatatiri, insa, mai ales, sa fie asumat public de guvern si explicat pe intelesul oricarui cetatean.

La capitolul imbunatatiri care se pot aduce proiectului, as enumera urmatoarele.

Trebuie sa se introduca o marja dinamica pentru suma maxima care poate fi acordata in cazul consumatorilor care se incalzesc in sisteme individuale, fie cu gaz natural, fie cu electricitate, fie cu lemne. In prezent, conform proiectului, aceste plafoane sunt fixe si nu tin cont de potentiala evolutie a preturilor combustibililor. Se discrimineaza astfel intre consumatorii alimentati in sistem centralizat si cei care folosesc sisteme individuale de incalzire, intrucat la incalzirea in sistem centralizat valoarea de referinta a plafonului este variabila, in functie de pretul gigacaloriei.

In al doilea rand, proiectul ar trebui sa vizeze nu numai consumatorii care folosesc energie pentru incalzire, ci si pentru iluminat sau in alte utilizari gospodaresti. Factura la electricitate (fara ca aceasta sa fie folosita la incalzire) este o povara pentru multi consumatori romani, asa cum arata de altfel si cifrele Eurostat. Desi in termeni absoluti, platim pentru electricitatea consumata de clientii casnici unul din cele mai mici preturi din Europa, ajustat cu puterea de cumparare a romanilor, el ajunge al patrulea cel mai mare din intreaga Uniune Europeana. Asa cum este formulat in prezent, proiectul vizeaza exclusiv vulnerabilitatea indusa de consumul de energie pentru incalzirea locuintei.

Nu in ultimul rand, la articolul 28, proiectul de lege lasa la latitudinea administratiilor locale daca sa acorde sau nu ajutoare suplimentare pentru incalzire. Or, se pot imagina cazuri, precum s-a intamplat recent in municipiul Brasov, cand municipalitatea sa nu vrea sau sa nu poata acorda respectivele sume. Ar trebui sa existe prevederi si pentru astfel de situatii.

Un alt punct sensibil al proiectului va fi partea de implementare, intrucat pentru a vedea daca o persoana se califica sau nu pentru a obtine venitul minim de insertie, inclusiv aceste componente dedicate energiei, autoritatile vor trebui sa evalueze toate mijloacele de subzistenta, proprietati, terenuri, etc. avute la dispozitie de solicitant si, dupa caz, sa il descalifice pe acesta de la incasarea venitului minim de insertie. Cu alte cuvinte, daca tu incasezi cash, in mod oficial, sume foarte mici de bani, in schimb detii case cu cate 20 de camere, nu te vei califica pentru respectivul ajutor. Autoritatea Nationala de Plati si Inspectie Sociala (ANPIS) va trebui insa, pe de o parte, sa aiba acces la nenumarate baze de date unificate (pasare rara in Romania) pentru a realiza aceasta asa-numita testare a mijloacelor si, pe de alta parte, sa execute inspectiile in teritoriu cu profesionalism si integritate, pentru a preveni derapajele.

La guven nou, speram, cu totii, sa vedem obiceiuri noi. Eu una mi-as dori urmatoarele: explicatii pe intelesul tuturor, simulari concrete ale implementarii, coroborarea proiectelor legislative noi cu restul cadrului de reglementare (a se vedea marea dilema ce facem cu calendarul de liberalizare pentru a evita dubla protectie) si, totodata, estimari de impact (cam despre cati consumatori si despre ce sume vorbim).

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. O privire-articol clara-cristal, care arata reua vointa ori incompetenta anumitor ministere/institutii in cauza.
    Dar aici, cind le solicitati „si, totodata, estimari de impact ” sa nu va mirati ca aveti raspunsul Alinei Gorghiu „am votat, si acum asteptam estimari de impact” ori scena de la Cotroceni cu nebulosul „meteo-emtio”, MTO.
    Estimari de impact? ne descurcam noi :P

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Corina Murafa
Corina Murafahttp://contributors
Corina Murafa este expert in politici energetice cu mai multi ani de experienta in companii multinationale, organizatii internationale si think tank-uri. In prezent este expert independent in domeniul energetic. In 2014 - 2015 a lucrat ca expert local in energie pentru Banca Mondiala, asistant Cancelaria Primului Ministru intr-un proiect de reforma administrativa. In perioada 2011 - 2014 a activat in domeniul Afaceri Publice si Reglementare pentru OMV Petrom, anterior lucrand pentru Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare si Deloitte, precum si in coordonarea de analize internationale in politici publice si pentru Societatea Academica din Romania. Detine o diploma de Master in Politici Publice (cu specializarea in economie) de la Hertie School of Governance, Berlin, studiind anterior la Facultatea de Stiinte Politice, Universitatea Bucuresti, si New York University. Este doctorand la Academia de Studii Economice din Bucuresti, cercetarea sa concentrandu-se pe instrumente de atragere a investitiilor in energie la nivelul Uniunii Europene.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro