America intre ceai si cafea

Apropierea alegerilor mid-term pentru Senatul si Camera Reprezentantilor din 2 noiembrie a.c. implica pentru prima oara dupa aproape un secol doua miscari populare formate in ultimul timp. Ambele miscari sunt “nascute si moşite” de noile retele sociale internetice Facebook si Twitter (Tea si Coffee).

Tea Party (Ceaiul) s-a format la inceputul anului 2009 si poarta numele vestitului “Ceai din Boston” (Boston Tea Party), când la 16 decembrie 1773 un grup de oameni deghizati în indieni a aruncat în apele oceanului încărcătura de ceai de pe trei vase englezesti si a declansat evenimentele care au generat razboiul de independenta al statelor Americane impotriva Imperiului Britanic.

Majoritatea membrilor miscarii “Tea Party” sunt membrii sau simpatizanti ai aripei conservatoare a partidului Republican din Statele Unite. Detinand opinii libertariene, membrii miscarii s-au revoltat impotriva legislatiei de relansare sustinuta de administratia Obama  si militeaza impotriva risipei guvernamentale, dificitul federal, si in general impotriva asa numitelor masuri de relansare economice care nu prea reusesc sa relanseze economia americana.

Aceasta miscare a luat fiinta pe blogul unei tinere pe numele de Keli Carender (azi la varsta de 29 de ani), purtatoarea nickului Liberty Belle, numele blogului fiind Redistributing Knowledge (Redistribuirea cunoasterii). Liberty Belle este absolventa a universitatii din Oxford, Anglia (Educatie, Matematica si Economie).

Miscarea “Tea Party” nu are o conducere centrala si este de fapt o federatie de organizatii locale, care are cam 20 de mii de militanti si mai mult de 250 de mii de sustinatori. In 2009 au organizat cateva sute de demonstratii pe teritoriul Statelor Unite (vezi lista), in 2010  numarul demonstratiilor se apropie de cateva mii (vezi o lista partiala). Desi politicienii republicani se feresc de ei ca “necuratul de tamaie” multi membrii ai partidului candidati la alegerile locale sau centrale, au reusit sa obtina suportul lor cu bune sanse de a castiga alegerile. Singurul politician republican vizibil care si-a declarat sustinerea acestei miscari a fost Sarah Palin.

Participantii la adunarile si demonstratiile organizate de “Tea Party” incearca sa promoveze un nou “Contract pentru America”, compus din 10 puncte programatice:

1. Controlarea constitutionala a oricarei initiative legislative.
2. Stoparea initiativelor ecologiste care conduc la reducerea locurilor de munca si disparitia unor intreprinderi americane prin relocarea lor in afara Statelor Unite.
3. Aprobarea bugetelor federale numai in cazul cand acesta sunt echilibrate fara a adanci deficitele existente astazi.
4. Simplificarea sistemului de taxe.
5. Controlul tuturor agentiilor federale si aprobarea constitutionalitatii lor.
6. Limitarea cheltuielilor guvernamentale la nivelul incasarilor.. Abrogarea legislatiei “serviciilor medicale”  care a fost votata in 23 martie a.c.
7. Abrogarea legislatiei “serviciilor medicale”  care a fost votata in 23 martie a.c.
8. Autorizarea si finantarea initiativelor  energetice pentru o mai mare independenta energetica.
9. Abrogarea fondurilor alocate pentru “proiecte prioritare” (emarks) pana la echilibrarea bugetului federal.
10. Reduceri de  taxe pentru relansarea economiei americane.

Nici un politician democrat nu a semnat acest “contract.” Cativa politicieni din sudul Statelor Unite au aderat la acest contract majoritatea politicienilor republicani au formulat un document numit „Commitment to America.” Care include cateva din punctele propuse de membrii “Tea Party”.

In ianuarie a.c., intr-un mod aproape identic a fost formata o miscare de adeziune la politicile sociale ale Presedintelui Obama. Miscarea respectiva se numeste “Coffee Party” si este indreptata in special spre a diminuarea efectelor publice ale “bautorilor de ceai.” Succesul acestei miscari a fost mult mai limitat decat cel al miscarii conservatoare. Prima conventie a “bautorilor de cafea” a avut loc in martie. Analizand adeziunile Facebook ale acestei miscari se poate vorbi despre 200 de mii de membrii “virtuali.” Miscarea “bautorilor de cafea” are o prezenta publica mult mai minora.

America “Mic indreptar politic”

Congresul Satelor Unite este format din două Camere legislative: Senatul si Camera Reprezentantilor si are, în principal, doua functii: votarea legilor; controlul asupra activitătii Executivului. Această ultimă functie, este limitată în raport cu functia de control exercitată de organul legislativ în regimurile parlamentare. Art. 1 parag. 1 din Constitutie prevede că „Toate puterile legislative acordate prin această Constitutie vor fi exercitate de către un Congres al Statelor Unite care va fi alcătuit din Senat si Camera Reprezentantilor„.

În prezent, Camera Reprezentantilor este formată din 435 de membri (deputati), dar, evident, numărul fotoliilor parlamentare nu este fix, ci corespunde mărimii populatiei din fiecare stat. Din 10 în 10 ani se stabileste un nou raport între efectivul populatiei si numărul reprezentantilor în functie de cresterea demografică si de migratia populatiei de la un stat la altul. Membrii Camerei Reprezentantilor sunt alesi prin vot universal, egal, secret si direct, potrivit legilor electorale ale fiecărui stat. Ca mod de scrutin, s-a optat pentru sistemul majoritar, uninominal si cu un singur tur de scrutin. Aceasta înseamnă că, pentru fiecare mandat, partidele depun într-o circumscriptie electorală o singură candidatură, fiind ales candidatul care va întruni majoritatea voturilor exprimate într-o singură operatiune de votare.

Durata mandatului este de 2 ani. Această scurtă durată are atât avantaje, cât si dezavantaje. Dintre avantaje, mentionăm efortul reprezentantilor de a imprima mandatului lor vigoare si eficientă, preocuparea acestora pentru a rezolva cât mai repede si cât mai bine problemele ivite pe durata mandatului. În felul acesta, reprezentantul demonstrează electoratului că este eficient si îi va solicita reînvestirea cu un nou mandat. Dezavantajele mandatului scurt apar cu mai multă claritate prin raportarea acestuia la mandatul de 6 ani al senatorilor.

Senatul este compus dintr-o sută de senatori – reprezentanţi ai statelor. Fiecare stat – cu excepţia statului Nebraska – este reprezentat prin 2 senatori. Alegerea senatorilor se face prin acelasi mod de scrutin folosit pentru desemnarea membrilor Camerei Reprezentanţilor. Mandatul lor este de 6 ani. O treime din numărul senatorilor este reînnoită din 2 în 2 ani, evitându-se ca mandatul celor doi senatori ce reprezintă un anumit stat să se sfârsească la aceeasi dată. In cazul în care unul dintre senatori decedează sau demisionează, Guvernatorul reprezentat organizează alegeri speciale dacă nu este autorizat de Congresul local să numească un succesor până la viitoarele alegeri.

Între cele două Camere ale Congresului nu există o ierarhie valorică, ambele având, în general, acelasi statut constituţional faţă de celelalte două puteri. Cu alte cuvinte, Senatul si Camera Reprezentanţilor au puteri constituţionale egale. Cu toate acestea, Constituţia stabileste unele diferenţe de competenţă între cele două corpuri legislative; în materie de taxe si impozite, Camera Reprezentanţilor deţine o prioritate faţă de Senat (Art. 1 Parag. 7 din Constituţie). Dacă avem în vedere că impozitele reprezintă sursa veniturilor bugetare, ne dăm seama că această cameră deţine puteri si responsabilităţi sporite faţă de cele ale Senatului.

La rândul său, Senatului îi revin prerogative constituţionale exclusive în domeniul relaţiilor internaţionale (Presedintele încheie tratate internaţionale „prin si cu avizul si acordul Senatului”). De asemenea, Senatul aprobă numirile în posturi diplomatice si consulare, precum si cele ale judecătorilor Curţii Supreme. Cele două camere au fiecare un rol bine definit si complementar în procedura de impeachment (suspendare). In ceea ce priveste procesul legislativ, cele două camere cooperează ca parteneri egali.

Pentru mai multe date vezi Politeia Doctrinara.