joi, martie 28, 2024

America strict secretă – cifrele

Nici internetul si nici o criza economica din lume nu vor reusi sa ucida jurnalismul de buna calitate. Una din cele mai interesante anchete jurnalistice pe care le-am citit vreodata este serialul care a primit titulatura de “Top Secret America”. Serialul a fost facut si publicat in cotidianul Washington Post in luna iulie a.c., si continua sub formatul unui blog afiliat pana in zilele noastre.  Serialul a fost pregatit de o echipa de 20 de jurnalisti si coordonat de doi “monstri sacrii” ai jurnalismului american, ambi afiliati cu Washington Post: Dana Priest si Bill Arkin. Dana Priest este dubla detinatoare  al Premiului Pulitzer si Bill Arkin unul dintre cei mai seriosi jurnalisti si autori acreditat pe langa Pentagon si Serviciile de Informatii ale Statelor Unite.

Am sa incerc in  doua sau trei articole sa redau cateva fapte esentiale care au fost mentionate in aceasta gigantica ancheta jurnalistica. In perioada de  aproape noua ani dupa “9/11,” eveniment care a traumatizat adanc natiunea Americana, serviciile de informatii au crescut la dimensiuni gigantice si bugetul lor a ajuns la nivelul unui stat mijlociu. Daca aceste servicii ar fi fost un stat independent ele s-ar fi clasat pe locul 61 in clasamentul statelor lumii din punctul de vedere al bugetului. Asadar cifre:

  • In SUA exista 1 271 de organizatii guvernamentale si inca 1 931 de companii private care se ocupa cu activitati anti-teroriste in circa 10 000 de locatii numai in Statele Unite.
  • Autorii anchetei au estimat ca aproape 854 de mii de oameni sunt autorizati sa se ocupe cu astfel de activitati detinand atestate care ii certifica (top-secret security clearances) in aceste activitati.
  • In Washington si imprejurimile lui s-au construit 33 de complexe pentru activitati speciale sau sunt in stadiul final de constructie. Impreuna aceste locatii sunt echivalente cu trei locatii la nivelul Pentagonului sau 22 de locatii la nivelul Capitolului din Washington. Impreuna detin cam 10 milioane de metri patrati.
  • Multe din aceste organizatii si agentii se ocupa de activitati identice, de multe ori facand acelasi lucru. De exemplu, in 15 orase din SUA exista 51 de agentii federale si comandamente militare care se ocupa cu urmarirea banilor care finanteaza organizatiile teroriste.
  • Analize informationale care sunt bazate pe documente si transcrise in conversatii de toate felurile obtinute de agentii americani in SUA sau in afara ei produc 50 000 de rapoarte in fiecare an. Un asemenea volum este imposibil de asimilat, deci in parte ele sunt ignorate.

Cred ca aceste anchete  valoreaza toti bani cheltuiti, si cred ca ei nu sunt putini, in slujba contibuabilului american. Sunt la fel de convins ca jurnalismul adevarat este de asemenea calitate. Jurnalistii care au produs aceasta ancheta chiar pot fi considerati eroi ai societatii civile. vom vedea intr-o postare urmatoare daca aceste sume colosale produc ceea ce trebuie sa produca. Mai multa securitate pentru America si pentru aliatii ei.

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. Inainte de 1990 Kremlinul finanta copios „miscarea pentru pace”. In zilele noastre „ziaristi independenti, eroi ai societatii civile” trebuie sa manance si ei o paine. Tare mi-e teama ca cel putin o parte din finantele care-i alimenteaza vin tot dinspre Kremlin. Se pot spune foarte multe despre America de la faptul ca parintii fondatori au fost desigur masoni (vezi desenele bancnotelor) si pana la faptul ca daramarea turnurilor gemene a fost facuta cu stiinta serviciilor secrete americane. De altfel povesti din astea s-au mai spus (Pearl Harbour). Dar oricat ar latra tot felul de ziaristi independenti, eroi ai societatii civile, marele colos a fost calcat pe coada si nu se va linisti pana nu va rezolva problema in spiritul pragmatic cu care ne-am obisnuit deja de multi ani. Asa a facut in cel de-al doilea razboi mondial asa va face si acum. Nici un fel de ziaristi independenti, eroi ai societatii civile nu vor putea impiedeca asta. E usor sa fi ziarist independent, erou al societatii civile atunci cand traiesti in America, ai un venit decent, te bucuri de libertati cetatenesti, ai la dispozitie internet si mijloace mass-media, te protejeaza tot felul de amendamente la o Constitutie care serveste de lectie in manuale etc. As vrea sa-i vad pe aceeasi ziaristi independenti, eroi ai societatii civile sa faca acelasi lucru in Rusia, Coreea de Nord, Iran etc.

    • Doru Dragan salut,
      Nu stiu care este legatura intre Kremlin, masoni si o ancheta jurnalistica. Respectivii jurnalisti sunt afiliati unei publicatii care a „demolat” un Presedinte American (Nixon) desi proprietara era o republicana convinsa. Asta se numeste democratie, presa si societate civila. Daca cineva doreste sa compare libertatea presei dintre tarile enuntate si SUA, nici pe departe. Restul asa cum am spus merita orice dolar! Crede-ma jurnalistii respectivi nu au lucrat numai pentru bani (au castigat multi bani chiar de mult) si nici eu nu se auto-denumesc “bibisiul dambovitean” :)

      • Distinse domn,

        „Jurnalistii care au produs aceasta ancheta chiar pot fi considerati eroi ai societatii civile”.
        Conform regulilor din manualul „BBC code of ethics”, respectiv „BBC Editorial Guideline”, formularea din fraza anterioara nu are voie sa faca parte din bagajul lingvistic al jurnalistului profesionist. In primul rand pentru ca va situeaza de o parte a baricadei, respectiv aratati ca nu sunteti echidistant. In al doilea rand pentru ca induce ideea ca unii reprezentanti ai societatii civile, respectiv societatea civila pe care acestia ar reprezenta-o, se afla in razboi cu serviciile secrete americane si ca in acest razboi comit „acte eroice” prin dezvaluirea fortei „inamicului” (bani, logistica, resurse fabuloase) sau stupiditatii acestuia (prostie, „nu stie stanga ce face dreapta” etc.). Intrucat, in mod declarat si asumat public, serviciile secrete americane (dar nu numai) sunt in razboi cu terorismul international, prin simetrie logica induceti ideea ca societatea civila americana reprezentata de jurnalistii in cauza este (ar trebui sa fie) aliata cu teroristii impotriva serviciilor secrete (!?). Care servicii secrete – nu-i asa? – abuzeaza de cetatenii pe care in mod fals sustin ca-i apara, storcandu-i de bani. In rest, materialul in cauza este constituit din doua parti distincte: informatii in cifre exacte, pe de o parte, menite sa credibilizeze asertiunile si speculatiile pseudo-logice, pe de alta parte. Spre exemplu „In Washington si imprejurimile lui s-au construit 33 de complexe pentru activitati speciale sau sunt in stadiul final de constructie. Impreuna aceste locatii sunt echivalente cu trei locatii la nivelul Pentagonului sau 22 de locatii la nivelul Capitolului din Washington. Impreuna detin cam 10 milioane de metri patrati” !?!?!? Si? Si ce daca? Altfel spus, e mult, e putin? In raport cu ce? In raport cu ce considera unul si altul ca ar fi mult sau putin? In analiza unor astfel de informatii ai nevoie de calificare profesionala. In ce sunt calificati profesional distinsii jurnalisti? In datul cu parerea? Imi pare rau, e jenant. Pot continua cu aceeasi analiza pe intregul text, pentru ca in aceasta problema a luptei contra terorismului nu exista termen de comparatie si niciun efort (logistic, organizational si financiar) nu este prea mare. Si stiti de ce? Pentru ca este vorba despre vieti umane (civili, nu militari) curmate smavolnic de niste psihopati. Sau sustineti cumva ca nu exista terorism si nu exista victime ale terorismului? In acest caz, distinse domn orice discutie devine inutila. Si da, in acest din urma caz, inversarea valorilor este totala: terorist=luptator pentru libertate iar civili morti=colaborationisti cu inamicul. Nu? Si scopul scuza mijloacele? Un fel de „Fiat justitia, pereat mundus” rasturnat.

        • eutel salut :)
          Stimate domn,

          In primul rand eu nu sunt jurnalist, deci nu am nici o obligatie deontologica. Eu analizez o situatie sau un eveniment si formulez o opinie personala care poate fi privita (si citita) cum doreste cititorul. In al doilea rand „BBC code of ethics”, respectiv “BBC Editorial Guidelines” au fost incalacate in ultrimi doi ani de zeci de ori daca nu de sute de ori. Jurnalisti ai BBC au fost prinsi cu „mata in sac” platind si primind mita, asa ca nici BBC nu este ceea ce a fost.

          La subiect. Platitorul de taxe, adica contribuabilul american (inclusiv eu) are dreptul sa stie ce se intampla cu taxele pe care le plateste. La fel ca in Romania sau in alte state democratice din lume. Daca din 11/9-2001 lucrurile au scapat de sub control din punct de vedere bugetar si contribuabilul nu primeste mai multa securitate pentru acesti bani si daca sunt sute de organizatii care presteaza o activitate paralela producand harti pe care nimeni nu le citeste decat atunci cand apar pe WikiLeacks atunci acesti oameni fac o treaba exceptionala, fiind presati si amenintati, demascand prostia si cheluielile inutile catre anumite „grupuri de interese” (nu este o inventie romaneasca) acesti oameni sunt eroi.

          Acum profesional. Razboaiele nu se castiga (inca) cu ajutorul calculatoarelor ci cu trupe terestre care reusesc sa anihileze un dusman (nu am spus aeriene, pentru ca nici un razboi aerian nu va distruge terorismul). Pentru a obtine informatii ai nevoie sa infiltrezi oameni pe teren, asta nu a reusit nici America si nici alte puteri occidentale, pentru ca daca ar fi reusit nu ar mai fi existat Al-Qaida. Asta pot sa va asigur, pentru ca asta chiar stiu.

          Nu doresc sa scriu steril si doresc astfel de discutii, pentru ca numai asa putem intelege impreuna problemele contemporaneitatii noastre.

          Multumesc pentru comentariu.

          • Domnul meu,

            Intr-un fel ma bucur. Ati reactionat exact asa cum am prevazut: v-ati delimitat de profesia de jurnalist si n-ati pregetat sa-i manjiti „un pic” pe cei de la BBC (cu toate ca eu am vorbit despre principii, nu despre oameni – ce legatura are faptul ca oamenii nu sunt ceea ar trebui sa fie?). Ok. Pot sa trec peste asta (desi, comentarii ar putea fi multiple, spre exemplu: daca nu sunteti jurnalist, in ce calitate apreciati munca unor jurnalisti? Dar, ma scuzati, cred ca veti incepe sa va simtiti jignit si o veti privi foarte personal).
            Vreau sa precizez: eu nu critic munca celor doi jurnalisti de „gathering informations”. Este remarcabila. Ceea ce critic eu este comentariul dumneavoastra, in opinia mea, neprofesionist si exaltat. Si partizan. Este adevarat, este o opinie bazata exclusiv pe textul pe care il citesc. Nu va cunosc. Dar cred ca pot spune „profesionist” un lucru: daca un parinte caruia i-a murit un copil din cauza unui atentat citeste comentariile dumneavoastra fiti sigur ca nu va va uita. Nici nu va va considera „erou al societatii civile”. Eu nu stiu ce stiti dumneavoastra, dar nici dumneavoastra nu stiti ce stiu eu. Asta, profesional.
            In rest, apreciez comentariul civilizat. Multumesc.

          • Stimate domn,
            Imi pare extrem de rau sa aud de pierderea domniei voastre (daca inteleg bine, daca nu atunci acel tata anonim). Toata simpatia pentru dumneavoastra (sau pentru respectivul tata anonim) desi stiu ca nu prea ajuta. Calitatea mea este exact ca a dumneavostra cititor si consumator de presa documentat. Daca tot vorbim de teror vreau sa va informez (poate stiti) ca doi jurnalist BBC au colaborat in OM cu teroristi, in acea perioada toata pleiada jurnalistica a BBC-ului a fost expulzata din tara respectiva (care este o tara democratica). Va propun sa cititi serialul pe Washington Post poate va veti schimba parerea. Nici jurnalistii in cauza si nici eu nu suntem „liberali” (de stanga) si da, am toata experienta necesara pentru a analiza rezultatele investigatiilor lor. Un singur lucru pot sa adauga – pentru ca acele fapte sa nu se mai intample, soldatii pe campurile de lupta trebuie sprijiniti si nu niste „fat cats” care fac bani din prostia autoritatilor!

        • In primul rind, nu este nevoie sa fie criticat autorul articolului pentru ca anunta aparitia unei anchete jurnalistice cu privire la eficienta activitatii „organelor” din SUA in „lupta” antiterorista, ci poate fi accesat foarte usor site-ul Washington Post (omul a dat chiar un link pt asta) citit articolul si dup-aia se pot formula pareri cu privire la justetea concluziilor articolelor. In al doilea rind, fiind perfect de acord cu ideea ca cine a facut ceea ce au facut diversi teroristi trebuie sa plateasca, problema nu era nici pe departe asta. De cind punerea in discutie a efecientei activitatii guvernamentale intr-o problema, chiar si militara, devine o dovada a lipsei de „patriotism’ a celui care formuleaza asemenea indoieli? De cind monitorizarea modului in care sint cheltuiti banii publici este o activitate tradatoare? De cind vor asta diversele organe, care nu stiu decit sa-si mascheze lipsa de eficienta si totala incompetenta sub cuvintele „interesul national”? SI daca ei vor sa ne induca ideea asta, noi trebuie sa-i credem? Tocmai de aceea se comit atitea abuzuri, pt ca toata adunatura asta de incompetenti a stiut intotdeauna sa-si mascheze propria prostie sub tot felul de cuvinte mari de genul „interes national”, „patriotism” etc. De parca asemenea cuvinte ar putea sa justifice epidemia de prostie care bintuie in rindurile lor si lipsa totala de rezultate prin care se remarca. Merita notat ca ultima dejucare a unui atentat impotriva intereselor SUA s-a datorat nu zecilor agentii care studiau de zor problema, ci unor informatii furnizate de serviciile saudite Asa ca merita sa se puna problema: ce faca oamenii aia acolo?
          P.S. Trebuie sa recunosc, fac parte din categoria oamenilor care nu au nici o incredere in asa zisa capacitate a serviciilor de informatii de a raspunde la necesitatile pentru care au fost create, mai ales daca avem in vedere extraordinara lor expansiune dupa 1945. Cu rare exceptii, mi se par niste adunaturi de incompetenti care nu aduc nici un fel de servicii guvernelor care le stipendiaza, totul fiind acoperit sub o aura de „secret”, „interes national”, „inteligenta”. Cu exceptia rusilor, care si-au facut propria bomba atomica cu ajutorul spionilor, nu cunosc nici un caz al unei natii care sa fi profitat in mod real de pe urma serviciilor secrete pe care si le-au constituit – ma refer la cele care functioneaza pe timp de pace, in vreme de razboi e alta discutie – in afara de faptul ca le-au tolerat cheltuielile excesive pentru informatii de cele mai multe ori luate din ziare sau, mai nou, din diverse convorbiri telefonice interceptate prosteste, diversele infractiuni si devierile de comportament ale agentilor scapati de sub control, precum si aparitia unei cantitati mari de informatii inutile care erau considerate secrete, tocmai pentru a se justifica aparitia unui numar tot mai mare de oameni meniti sa le pazeasca. Ce s-a intimplat pe 11 septembrie cred ca este numai un exemplu al utilitatii acestor servicii de „profesionisti” ai informatiilor, care nu se ocupa cu nimic in general. Asa gindesc eu, dar chiar daca as fi un sustinator al utilitatii acestor paraziti, as fi de parere ca sumele pe care le cheltuiesc ar trebui sa aiba o justificare, iar eficienta activitatii lor – masurata intr-o forma sau alta.

  2. 1″ Many security and intelligence agencies do the same work, creating redundancy and waste. For example, 51 federal organizations and military commands, operating in 15 U.S. cities, track the flow of money to and from terrorist networks.”

    CUM de stiu asta daca tot ei scriu ca „only a handful of senior officials – called Super Users – have the ability to even know about all the department’s activities.”

    2. „An estimated 854,000 people, nearly 1.5 times as many people as live in Washington, D.C., hold top-secret security clearances.”
    Ma indoiesc ca sunt chiar atat de „top secret”. Cred ca are legatura cu : „They’ve got the penis envy thing going. You can’t be a big boy unless you’re a three-letter agency and you have a big SCIF.”
    – Desi e cam ieftin, locurile comune sunt cele mai sigure.

    Interesant e asta : „It’s not only the number of buildings that suggests the size and cost of this expansion, it’s also what is inside: banks of television monitors.” – din pacate nu cred ca se uita si la RTV.

    „They rely instead on personal briefers, and those briefers usually rely on their own agency’s analysis, re-creating the very problem identified as a main cause of the failure to thwart the attacks: a lack of information-sharing.”

    Ideea asta a unui colos cu milioane de ochi si urechi dar cu picioare de lut si mai ales cu o mie de creiere neconectate intre ele pare, cel putin stilistic, dramatizata. Despre dimensiunile uriase ale institutiile, sa nu uitam, SUA are de „supravegheat” aproape o lume intreaga.
    Iar despre succese se stie foarte putin. Dificultatile si cheltuielile enorme… asta ar trebui (pana la un puct) sa fie o treaba interna. Se pare ca au depasit de mult puctul ala. In orice caz, masura eficientei acestor institutii nu poate fi data de o ancheta jurnalistica, e drept simpatica si solida. Dar ar putea sa fie un indiciu important.
    O lectura usoara si relativ placuta in ciuda impresiei de dezastru iminent pe care o lasa.
    Multam de link.

    PS: „jurnalistii care au produs aceasta ancheta chiar pot fi considerati eroi ai societatii civile.”
    E frumos, dar totusi… nici chiar eroi, mai degraba niste oameni normali si curajosi.

    Toate bune!

  3. Aceşti oameni sînt jurnalişti obişnuiţi, nu eroi, şi-au făcut munca aşa cum ar trebui să şi-o facă orice lucrător din sfera informaţiilor, nu este nimic extraordinar in ancheta lor, mai ales că nu şi-au pus nicicînd viaţa sau averea in pericol, ci au cules informaţiile şi le-au prezentat publicului într-o ţară in care libertatea opiniei este in mod real garantată şi, mai ales, respectată.. Singurul aspect ce merita învederat este cel al concurenţei tot mai agresive pe piaţa informaţiilor între presa mainstream corporativizată şi ong-urile asociate serviciilor federale de informaţii. Lucrătorii din presa de oligopol pretind că acele informaţii ce fac obiectul activităţii unor instituţii private ar trebui nu fie protejate de secretul de stat şi puse la dispoziţia publicului larg prin intermediul lor, că doar îs mainstream, adică un soi de serviciu de presă oficial auto-învestit in monopolul livrării de informaţie. Ca atare, este vorba de finalitatea posmagului uşor obţinut, de aviditatea intelectualului leneş ce vrea totul de-a gata, nu de un efort fantastic, al aşa-zişilor jurnalişti de investigaţie…pur şi simplu vor să obţină prin cerere directă informaţii culese de sute şi mii de oameni ce au muncit ani de zile pentru a le descoperi şi sistematiza.

    Iar numărul acela de 854.ooo este mic. Cuprinde nu numai albinuţele dotate cu intelect şi pricepere ce aleargă pe teren din floare-n cactus, ci şi sistematizatorii, arhivarii, informaticienii, secretarele şi in general orice fiinţă ce poate intra in contact cu informaţia ce priveşte securitatea federaţiei. Ei sînt obligaţi, prin lege sau prin contract -căci mulţi dintre ei sînt subcontractori privaţi- să păstreze secretul şi să livreze dosarele exclusiv sistemului federal de securitate, fie că-i vorba de cel militar, fie alte instituţii ale statului, iar jurnalişti din zona mainstream cunos foarte bine secretul meseriei că doar sînt şi ei întocmai condiţionaţi prin acelaşi gen de contracte, încălcarea clauzelor ce vizează secretul de servici, corespondenţa, conţinutul materialelor nepublicate atrăgînd sancţiuni pecuniare uriaşe. Trădarea naţiunii nu este cu nimic mai prejos decît trădarea intereselor comerciale ale angajatorului corporatist. Spionajul la nivel statal este in prezent depăşit ca amploare de spionajul industrial şi corporatist, iar această situaţie este cunoscută oricărui jurnalist profesionist cu ceva vechime şi isteţime. Ca atare, o asemenea acţiune ce atacă un monopol al informaţiei deţinut sau delegat exclusiv de către anumite instituţii ale statului poate fi privită şi ca o încercare de stoarcere a unor informaţii prin relaxarea cerută insistent la nivel de administraţie federală, un fel de şantaj moral adresat cotit progresiştilor din jurul lui Obama, aflaţi pe ultima sută de metri la butoanele securităţii americane.

    854000 de posturi in sfera culegerii şi prelucrării informaţiei este mic şi dacă ne gîndim cu ce se confruntă US şi întreaga lume civilizată. Repet, că văd că oamenii uită de la mînă pîn la tastatură: cu pericolul radicalizării unei populaţii de 1,5 miliarde de oameni ce s-au născut in lăuntrul comunităţii islamice. Avem aproximativ 1 milion de şoareci de bibliotecă ce luptă din spatele monitoarelor pe frontul informaţiei contra a cîteva miloane de activişti ai islamofascismului răspîndiţi in toată Asia de sud-vest, in India, in Africa sahariană, şi…chiar in europa. ! milion de oameni trebuie să distingă între islamişti radicali, ideologi panarabişti radicalizaţi, terorişti raliaţi mişcărilor de aşazisă eliberare, segraţionişti islamici, suprematişti şi oameni simpli zăpăciţi, captivi propagandei agresive islamiste. Trebuie să distingă ca să nu avem măcvel, ca să nu pornească ceea ce nimeni nu-şi doreşte -WW3, contra întregii lumi islamice. Adevăraţi eroi îs anonimi, şi lucrează pentru apărarea ţării lor şi a civilizaţiei noastre cu creierul, nu cu mitraliera sau cu şiragul de bombiţe, nu o să afli niciodată in ce a constat aportul lor la pacea prezentă…aşa fragilă şi damnată de tot soiul de pacifişti călare pe fregatele isteriei.

    • euNuke, ba sunt eroi.
      Rabdare pana la sfarsitul serialului. Ei au amenintat prin ancheta lor zeci de „grupuri de interese” care castigau miliarde de la contrbuablilul american. Nu ma folosesc de metafore aiurea :) Care ar fi sansele ca franele sa fie defecte intr-un vehicul nou, de doua ori in 3 saptamani?

      • ok. ancheta lor îmi era cunoscută [e adevărat, dintr-o sinteză suspectă de subiectivism, de părtinire], apreciez efortul lor şi mi se pare utilă cercetarea acestui păienjeniş, dar nu întrezăresc conotaţia dramatică a investigaţiei. nu cunosc deocamdată poveştile din spatele anchetei ca să-i calific drept eroi. aştept continuarea.

  4. interesant acest articol , pentru ca arata psihoza gouvermentului american fata de terorismul international . Agentiile acestea care se calca pe picioare una pe alta , mai mult incurca lupta impotriva terorismului decat sa rezolve problema . Luati aminte ce s-a intamplat la uraganul KATRINA . Nici una dintre agentiile nu a fost in stare sa-si asume raspunderea fata de avertizarea populatiei si sa ordone evacuarea New Orleansului .
    Iar dupa trecerea uraganului , toate aceste agentii guvernamentale se calcau pe picioare care sa acorde primul ajutor ,fara un comandament sanatoa la cap .Pentru cele mai multe victime ale uraganului au aparut dupa trecerea uraganului .
    Si priviti astazi la acest superb oras(i love it) , nici acuma nu este reconstruit (sau curatat ) de resturi de la uragan . si atunci cum sa nu iti pui intrebarea „unde se duc banii mei din taxe ? ”
    La cele 1271 de agentii si aproape un milion de oameni care supravegheaza 300 milioane de cetateni din SUA si alte miloane din afara SUA .
    Nu vi se pare ca SUA a devenit un fel de BIG Brother care vede paiul din ochiul altora si nu vede barna din fata nasului .
    Personal , nu mi-am dorit niciodata sa merg in America , datorita atitudinii statului fata de cetatenii sai . American dream -ul este cu adevarat vis , pe care il viseaza mai nou chiar cetatenii proprii .
    La nivelul acesta de agentii , Congresul american nu mai are nici un control asupra ce se intampla acolo . Pentru ca daca ia o agentie la puricat , exista intotdeauna inca 5 care fac aceeasi treaba ..
    Bun treaba facuta de jurnalistii americani , sper sa o tina tot asa .

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Theophyle
Theophylehttp://politeia.org.ro/
Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro