vineri, martie 29, 2024

SUA: Vrea cineva sa-si aleaga, democratic, calul senator?

…daca asta e recesiune, apoi e una extrem de generoasa. Alegerile din Alaska inca nu s-au incheiat, cifrele inca se mai centralizeaza, unele curse electorale sunt inca prea stranse pentru a le putea prevedea rezultatul, dar peisajul post-midterms se poate deja vedea prin pacla numerelor. Si e un peisaj mai degraba dezolant. Cateva observatii, pe fuga, la foarte cald.

(1) daca pana acum cheltuielile totale din campaniile midterms se situau in jurul a 270-290 de milioane de dolari, pentru anul  acesta au fost estimate initial la 3 (trei) miliarde (3.000.000.000) de dolari, ieri dimineata cifra era deja 3,5  miliarde, iar ultimele estimari o plaseaza in jurul sumei de 4 miliarde de dolari, dar ar putea sa sparga si aceasta bariera, pe masura ce sunt centralizate si cheltuielile de pe ultima suta de metri. (In SUA, campania electorala continua si in ziua alegerilor, oprindu-se doar la cativa pasi de intrarea in sectiile de votare. Numai astazi/ieri am primit un telefon de la democrati si trei de la republicani, indemnandu-ma sa ma prezint la vot. Tardiv – o facusem inca de saptamana trecuta.)

Explicatia? Dupa cum mentionam in ultima postare, doua  interpretari juridice, doar doua: una care considera corporatiile drept persoane ce beneficiaza de prevederile primului amendament (libertatea cuvantului) intr-un fel aparte (pot dona sume nelimitate in campania electorala), cealalta care protejeaza grupurile „independente” de obligatia de a declara (inclusiv IRS-ului) cuantumul si sursele donatiilor primite. vorbim, repet, despre midterms elections. Incercati doar sa va imaginati ce se va intampla cu acest record absolut in istoria SUA peste doi ani, la alegerile prezidentiale!

Mitul un om – un vot a fost aruncat la gunoi mai de multisor. La fel si varianta mai cinica, un dolar – un vot. Deocamdata suntem la 60 de dolari – un vot (desi in unele curse electorale s-a depasit pragul de 200/vot). Da cineva mai mult? Vrea cineva sa-si aleaga, democratic, calul senator?

(2) prezenta estimata la vot nu ar fi depasit ravnitul prag de 40%, tipic pentru alegerile midterms, adica in jurul a 60 si ceva de milioane de votanti. Din acest punct de vedere, valul de suparare la care se face in continuu referinta are o subtirica acoperire in realitate. E un val ca toate valurile de pana acum.

(3) in ciuda acestor sume incredibile, s-a ajuns exact unde toata lumea banuia ca se va ajunge: in premiera pentru Statele Unite, Camera Reprezentantilor isi schimba majoritatea, Senatul, insa, nu. Ce-i drept, victoria republicanilor pare zdrobitoare – aproximativ 60 de fotolii castigate (recordul precedent fusese 57, parca). Mentinerea majoritatii (chiar daca subtiata) de catre democrati in Senat, va complica, insa, enorm, procesul politic in DC. Fara un castigator clar in ambele camere (pana si liderul democratilor din Senat, Harry Reid – un lider mai degraba sters – a fost reales in Nevada, in ciuda multor previziuni contrare, astfel ca-si va pastra, probabil, functia de lider al Senatului), adoptarea unor pachete legislative coerente va fi extrem de dificila.

In Camera, the speaker of the House (Boehner o va inlocui pe Pelosi) ii nominalizeaza pe toti sefii de comisii permanente (standing committees) sau provizorii (selected committees) si House Rule Committee. Puterea decizionala a acestor sefi de comisii este aproape exclusiva, putand bloca sau modifica de facto orice initiativa legislativa. House Rule Committee stabileste care lege va ajunge in plen pentru vot, cat timp va putea fi discutata (in Camera nu functioneaza principiul din Senat al vorbitului fara oprire, deci filibusterul nu este posibil).

In aceasta noua configuratie, e de asteptat ca fiecare parte sa fie ocupata cu blocatul celeilalte, in perspectiva alegerilor din 2012. Or, in aceste conditii, apelurile la bipartizanat pe care, e de asteptat, le va face presedintele Obama (care are preconizata o conferinta de presa peste cateva ore inainte unui turneu asiatic), vor ramane, foarte probabil, fara urmari. Mari modificari legislative nu vor putea fi facute, dar cele facute deja vor putea fi blocate, amanate si ciopartite. De construit, nu se va mai construi nimic semnificativ, de daramat, se va darama cu voluptate/

(4) In fine, dar nu in cele din urma, Tea Party. O’Donnell, protejata lui Palin, a pierdut un fotoliu de senator in Delaware care, in mod normal, le-ar fi revenit republicanilor. Palladino, un alt excentric (dar la polul opus) revendicat de catre Tea Party, a pierdut functia de guvernator de New York. Pe de alta parte, victoria lui Marco Rubio in Florida sau cea a lui Rand Paul (fiul libertarianului Ron Paul) in Kentucky reprezinta o victorie incontestabila a Tea Party.

Rezultatele sunt, la fel ca si compozitia miscarii, o mixtura ce penduleaza intre ridicol si sublim. E greu de prevazut (a) cum se vor pozitiona libertarienii fata de conservatori in cadrul acestei miscari; (b) daca Sarah Palin va reusi sau nu sa o monopolizeze; si (c) cum se vor pozitiona restul republicanilor in raport cu acest amestec potential exploziv.

Prognoza mea? De pierdut, va avea de pierdut toata lumea. Ne asteapta doi ani grei. Republicanii au, totusi, un avantaj – castigand mai multe pozitii de guvernator decat democratii. Avand in vedere ca, in acord cu prevederile constitutionale, anul viitor vor fi retrasate granitele electorale in functie de rezultatele recensamantului din acest an, guvernatorii devin dintr-o data personaje politice cheie.

Concluzia? 4 miliarde pentru (mai) nimic.

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. 1. Infrangerea lui Obama in aceste midterm e mai mare decat cea suferita de Clinton, nu e exclus sa fie cea mai grava infrangere a democratilor, la Camera, dupa razboi.
    2. Aflat in aceeasi situatie, democratul Truman (cel care a ordonat atacurile atomice contra Japoniei:)) a ales confruntarea dura, punand veto la orice initiativa a Camerei castigata de republicani. Clinton a ales „triangularea”, adica acceptarea oricarei initiative republicane care i se parea profitabila pt realegerea sa:)
    3. Obama e lipsit de talent in negocieri si nu-i suporta personal pe liderii republicani, fiind apropiat de oameni ca Reid si Pelosi, extremisti de stanga (Pelosi are un record de impopularitate in USA, insa e realeasa in San Francisco, intr-o circumscriptie unde democratii au majoritate din..1949.
    4. Tea Party se va intari ca imagine pt ca a trimis in Congres politicieni de valoare si a fost evitata alegerea „mamelor-urs” si extremiste de gen O’Donnell. GOP va fi obligat sa devina mai conservator, fiind sub presiunea Tea Party, negocieri strategice cu Obama sunt excluse.
    5. Republicanii si-au atins 2 obiective din 3, majoritate la Camera, majoritate de guvernatori. Iar la Senat democratii nu mai pot trece absolut nimic fara acceptul republicanilor, au pierdut majoritatea calificata de 60.
    6. Victoria republicanilor e foarte clara, un semnal limpede transmis presedintelui de catre o majoritate de electori, urmatorul obiectiv republican e acela de a impiedica realegerea democratului Barack Hussein Obama Jr. in 2012.

  2. E induiosatoare superioritatea ardeleanului in a-i judeaca pe cowboy.
    America pamint american, dle Fumurescu.
    Oare dece nu puteati sa ne relatati fara a va si da cu presupusul; ca e rau, ca e bine , ca?
    Radacinile romanesti sint adinci.

  3. „De construit, nu se va mai construi nimic semnificativ, de daramat, se va darama cu voluptate”

    Cam asta se întîmplă de 2 ani încoa in US, sub oblăduirea tovarăşului Hobama şi a găştii de socialişti şi neomarxişti franfurtieni. Instituţionalismul şi etatismul lăbărţate in finanţe, industrie, asigurări nu sînt edificii ale oamenilor, ci monstruozităţi rapace ce sufocă iniţiativa privată şi înghit treptat piaţa liberă. Aici nu e cu dus şi-ntors, ori pricepi ce săvîrşesc zevzecii ăştia in America şi te opui din răsputeri, ori te dai liberal şi contribui la răspîndirea jafului socialist in postura de propagandist.

    • Eu as spune ca etatismul si interventionismul inceput cu Bush, cu criza si bailout-ul din 2008. Criza generata exclusiv de privati… Aceiasi privati care au cerut ajutorul statului (bailouturi) si care continua sa-l ceara. Se pare ca Bernanke si Fed planuiesc inca un bailout de 500 de miliarde pentru a mai salva din mecanismele „private”…

      • Salut,
        te rog, mai documenteaza-te
        originile actualei crize se afla-n guvernarea bilica-saxofon
        Cat despre tampeniile facute de FED sub directa guvernare socialista le-as rezuma simplu:
        daca economia este motorul societatii iar banii reprezinta combustibilul, cand uleiul (ansamblul de reglementari) s-a subtiat si pe toate cadranele acele s-au blocat la rosu, trebuie sa fii de stanga pt ca sa-i dai talpa.

        • Daca te duci asa de mult inapoi putem spune ca criza a inceput cu Reagan si cu cheltuilelile sale militare nesabuite, continuate de Bush tatal.
          Revenind la 2008, iti amintesti cum s-a ploconit Bush de doua ori in fata congresului pentru a-i aproba bailout-urile??? Bush care guverna de 8 ani… Deci, republicanii si Bush, atunci cand interesele le-au cerut-o, au actionat in cel mai socialist mod posibil… De ce n-au lasat regulile pietei libere sa se aplice, adica sa lase sa falimenteze ce era de falimentat??? Cata ipocrizie!

          • Putem ajunge pana la Adam & Eva. Nu doresc polemica dar una e sa ceri ballout-uri pt ceva punctual si alta e sa faci din asta politica de stat. Cat despre Reagan… he heeee… oricat de obiectiv as incerca sa fiu nu pot uita doua chestiuni: a). cum arata harta electorala a USA la alegerile pt al doilea mandat; b).intre alte efecte benefice, atat in plan american cat si mondial ar fi, cu permisiunea ta, eliberarea de ciuma rosie si egalitarismul in mediocritate.

  4. @ Romanian Tea Party – toate observatiile sunt corecte, dar la punctul 3 n-as fi atat de sigur. Relatia Obana – Pelosi n-a fost tocmai roza…iar cea Obama -Reid n-a fost tocmai calda…

  5. despre relaţia lui obama cu reid. ce să zic, ce răceală pe ei…fantastică, brrr…iaca poznă că in ziua alegerilor a ieşit guristu numărul 1 al Americii să-i cînte in strună lui harry, lipitoarea număru 1 a Congresului…doar doar o rămîne printre coledzii săi.

  6. Alegerea fiului lui Ron Paul inseamna ceva… Din cate stiu Ron Paul este un inversunat adversar al ambelor partide… In ultima vreme discursul lui „anti sistem” se este tot mai rasunator (pe google si youtube, nu in media mainstream). Ma refer aici la dorinta lui de a reforma Fed, pe care o acuza ca partinitoare si anacronica. In opinia lui Fed nu este altceva decat o institutie privata (ciudat, se pare ca CEO-i de la JP Morgan Pfizer, etc. sunt membri ai board-ului) care face bani pe seama poporului american (da bai cu imprumut guvernului, printeaza bani). In mod normal, banca centrala a unui stat ar trebui sa functioneze dupa alte principii…

  7. @Gamer

    Bailout-urile nu au fost tot politica de stat??? Nu s-a luat de la cei multi (buget) si s-a dat la cei putini? Daca republicanii erau adeptii pietei libere atunci o lasau sa se autoregleze, adica sa falimenteze tot ce era de falimentat. Inca o data, criza a fost generata de sistemul privat intr-un mediu deosebit de de-reglementat de regimul Bush… Nu e asta ipocrizie??? Adica pe de o parte sustii piata libera, pe de alta parte intervii brutal (acele bailouturi au insemnat mari sume de bani nu maruntis)… Deci, cand e de luat, se pledeaza pentru reducerea taxelor, de-reglementare masiva, excluderea statului… Cand e de dat (falimentat) se pledeaza pentru interventia statutului, salvarea de catre public a entitatilor private. Vezi cumva ipocrizia???

    Egatlitarism in mediocritate… Am mai spus, pecat de diferiti parem (individualistii), pe atat ne si asemanam ca si fiinte umane. Ce-ai spune de egalitatea in omenie? Nu suna mai bine?

    • Tocmai iti sugeram ca nu doresc polemica pe un subiect aproape off-topic.
      Dar nu mai face confuzie intre imprumuturile punctuale catre diverse entitati economice (imprumuturi care au fost returnate cu tot cu dobanda) si cadourile ridicate la rang de politica de stat. Asa cum, prin partea asta de lume se practica stergerea datoriilor.
      Ne asemanam ca fiinte umane. Mai ales cand vb despre nevoi. Inteleg sa fiu „egal in omenie” si sa-l ajut pe cel care nu poate sa si le satisfaca in totalitate. Problema intervine cand asistatului i se nazare ca i se cuvine la fel sau chiar mai mult.

      • Ti-am explicat punctual in ce consta ipocrizia politicii (atat de dreapta cat si de stanga daca vrei)… Nu ti se pare normal ca adeptii dreptei sa fi lasat acele corporatii sa falimenteze, daca tot se pretind de dreapta??? Vorbesti de imprumuturi??? Imprumuturi din bani publici? Nu mai bine se investeau cei bani in ceva benefic pentru societatea americana decat in niste corporatii muribunde (pe mana lor)?

        Asistatul ala poate fi un om nenorocos, bolnav, batran, care nu-si gaseste loc de munca, etc. Incearca sa intelegi omeneste „asistatul” inainte de a-l cataloga atat de sub-uman precum o faci… Prin asta nu incurajez disimularea in asistat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro