vineri, mai 7, 2021

Amputarea istoriei recente în presă

În discuțiile cu studenții de la Jurnalistică, referințele la istoria postdecembristă – Piața Universității, mineriadele, conflictul interetnic de la Târgu-Mureș, Alianța Civică, Proclamația de la Timișoara, primele guverne etc. – produc adesea tăceri adânci. Numele unor protagoniști ai evenimentelor de cotitură de după 1989 nu le mai spun nimic tinerilor zoriți să descifreze viitorul cețos. Manualele schilodite de obligațiile clientelare ale ministerelor nu le-au fost de mare folos în liceu, iar deteriorarea vizibilă a sistemului educațional stimulează ignoranța. La capătul studiilor așteaptă, fără condiționări riguroase, o diplomă pentru fiecare. Iar pentru privilegiații politici, stă bonus un doctorat prêt-à-porter. Ideea de a reconstitui trecutul recent al României în forme jurnalistice trebuie încurajată. Filme documentare, interviuri, portrete sau dezbateri la televiziune s-au mai văzut, mai ales în preajma unor aniversări sau comemorări. Nu este însă suficientă bifarea superficială a evenimentului, fiindcă există riscul ca istoria să fie rescrisă, voluntar sau involuntar. Google search nu acoperă totul. Jurnaliștii au obligația de a se informa și de a utiliza infomația corect, în conformitate cu adevărul factual. Fiindcă amputarea istoriei, transformarea ei într-un pretext pentru jocurile prezentului, produce întotdeauna efecte toxice.

Cazul prezentatoarei emisiunii Romania 24 de la Digi24, care l-a întrebat pe Marian Munteanu dacă a fost prezent în Piața Universității, a fost nu atât o gafă, cât o mostră de ignoranță, amplificată de lipsa documentării. Situația jenantă s-a diluat prin răspunsul ironic al protagonistului,”ei, treceam și eu pe acolo…”. S-a decis atunci o măsură de sancționare prin scoaterea temporară de pe post a jurnalistei. OK. Dar se poate greși mai mult de atât. Deși fillerele difuzate pe Digi24 sub genericul 1990. Anul zero sunt de regulă interesante și bogate în informație, ediția intitulată Cum s-a format Alianța Civică, cea mai mare organizație neguvernamentală din România dă o palmă adevărului prin dozajul eronat al narațiunii de televiziune. Repovestite din perspectiva prezentului, prin montajul unor declarații și interviuri, constituirea și rolul Alianței Civice sunt distorsionate printr-o omisiune peste care nu se poate trece: inițiatoarea și sufletul Alianței Civice a fost poeta Ana Blandiana. Ea apare într-o secvență de câteva secunde, ca un personaj care ”trecea și el pe acolo”. În plus, declarația poetei este forfecată până la a deveni fără înțeles. Se spune”a fost emoţionant pentru că s-a huiduit şi huiduielile erau atât de amplificate sonor, dar ne-am hotărât să vorbim, după care au izbucnit nişte urale, tehnic au vrut să ne intimideze, şi când am ieşit, ne îmbrăţişau, ne intimidau, şi ne spuneau„pentru prima oară Poliţia i-a apărat pe ei, nu pe noi”. Atât de puțin și irelevant de la cel mai important martor al constituirii în 15 noiembrie 1990 a unicei inițiative civice românești (de atunci și până azi), care a angrenat zeci de mii de oameni în jurul unor idealuri. Este greu de crezut că jurnaliștii canalului de știri nu știu cine este Ana Blandiana și ce rol a avut în zbuciumata naștere a democrației românești. Să fie superficialitate, să fie o proastă înțelegere a ierarhiei vocilor, necesară pentru a restitui evenimentele în adevărul lor? În plus, personalităților care au modelat istoria, fără compromisuri, cu generozitate și viziune, presa responsabilă este chemată să le acorde întreg respectul public cuvenit. Fiindcă, o mână de oameni iluminați de o misiune au cutezat atunci să se opună puterii ostile care conserva comunismul ”cu față umană”, fiecare devenind un actor care”și-a petrecut clipele, orele, săptămânile și anii luîndu-și rolul atât de în serios încât, pe nesimțite, acesta i-a confiscat zilele, nopțile, duminicile și concediile, cu viață cu tot. O viață pentru alții, care, treptat, …l-a despărțit de rude și de prieteni, l-a claustrat în acțiune”, cum spune Romulus Rusan în volumul despre Alianța civică după 25 de ani. Acesta e adevărul care trebuie rostit.

Articol apărut în revista ”22”

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Lasati-ne cu Marian Munteanu – un escroc, un clov, care dupa ce a fost batut de mineri a facut afaceri si politica cu Virgil Magureanu de la Secu-SRI care dirija minerii!!!! – Astia-s eroi, repere morale de manuale?! ce naiba, tot sunteti atat de nemultumiti, generatia asta de la 40 de ani in sus, ca nu vi se recunoaste meritele minore sau chiar penibile! Mai lasati-ne asa tineri inculti si nerecunoscatori!!!

    • Nu stiu daca a zis cineva despre Marian Munteanu ca a fost un erou. Dar nu pot sa observ (din nou) apetenta oamenilor de a-i manji pe cei care au facut un bine la un moment dat. Da, viata lui Marian Munteanu nu se rezuma la Piata Universitatii si mai mult ca sigur nu o sa fie sanctificat dupa trecerea in neffinta. Dar asta nu inseamna ca fenomenul Piata Universitatii nu a avut un lider in Marian Munteanu.

      Cat depsre abordarea ta, o sa-ti dau un citat din Winston Churchill: „You have enemies? Good. That means you’ve stood up for something, sometime in your life.”

    • @ bogdan,
      esti induiosator: „ce naiba, tot sunteti atat de nemultumiti, generatia asta de la 40 de ani in sus, ca nu vi se recunoaste meritele minore sau chiar penibile! Mai lasati-ne asa tineri inculti si nerecunoscatori!!!”
      Faca-se voia ta!

  2. Mda, n-ar fi prima data cand Digi24 ar distorsiona adevarul-vezi lungile reportaje vag lacramoase despre refugiatii sirieni care „nu vor decat sa munceasca ” si „multi dintre ei sunt doctori, ingineri, profesori”.

  3. „inițiatoarea și sufletul Alianței Civice a fost poeta Ana Blandiana”

    Nu e adevărat.
    A fost mai mulți.

    Cel puțin egal ca statură a fost Marian Munteanu. Drept dovadă, a și fost ales întîi președinte al Alianței.
    Erau mai multe personalități acolo. Mi s-a întîmplat să le fiu în preajmă, fie și ca membru simplu AC.

    Apoi, și în timp, apele s-au separat. Dl Manolescu și Stelian Tănase au plecat cu PAC-ul etc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Voi, treziți-vă!

Cezar Victor Năstase este convins că: ”Dacă s-ar reintroduce pedeapsa capitală aceasta ar trebui aplicată în primul rând cozilor de topor și...

PNRR: Eșecul din spatele unui succes cosmetizat

Pe măsură ce se devoalează noi informații din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), se poate observa că acest plan este...

Și în România este confirmat începutul declinului pandemiei Covid-19 (Actualizat)

După o așteptare nu agreabilă, evoluțiile de după 20 aprilie au început să devină pozitive și la nivelul ratelor de mortalitate iar cele două curbe și-au armonizat mișcările descendente. Armonizarea nu a survenit după două săptămâni, cum era de așteptat din evoluțiile anterioare şi din alte ţări, ci după trei săptămâni, cea de a treia consemnând o surprinzătoare recrudescență a mortalității.

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Paștele – Anul II al pandemiei

          După suferința Vinerii Mari, înfricoșați de chinul și moartea lui Isus, apostolii au căzut sub povara descurajării și a fricii. Timp...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro