joi, octombrie 22, 2020

Ana lui Manole, ordinul superiorului și răspunderea medicului

Femeile trebuie să se sacrifice pentru a da viață, o știm cu toții. Unii încă o cred, iar unii dintre ei sunt medici.

Ce e nou? Că unii dintre ei cred că trebuie să se sacrifice și copiii, preventiv, desigur.

Maternitatea este subiect tabu în România, chiar și pentru femei. Încercăm să nu auzim ce se întâmplă, nu e de urechile noastre, avem preocupări mai intelectule sau cel puțin mai mondene de atât. Probabil dacă la Maternitatea Odobescu din Timișoara nu se infectau 10 nou-născuți, nu am fi aflat, știrea a făcut-o numărul mare de îmbolnăviri, nu preocuparea pentru ce se întâmplă în maternități ori pentru cum sunt tratați copiii și mamele.

Totuși, sau poate tocmai de aceea, în plină pandemie, departe de a se asigura mamelor și copiilor condiții mai bune în spital, s-a mers mai departe pe linia abuzurilor, astfel că unele maternități separă mamele de nou-născuți, pe care îi încredințează secțiilor de neonatologie, fără a li se permite părinților nici măcar să îi vadă.

În România anului 2020, pentru a ridica un zid împotriva COVID 19, soluția cea mai la îndemână a fost întemnițarea Anei lui Manole, cu tot cu pruncul ei, dar separat. Ar fi fost probabil nesemnificativ diferit dacă în locul Anei era Manole. Doar că nu este vorba numai despre Ana, nici despre Manole, ci despre o generație de copii. Sau chiar mai multe dacă practicile abuzive se vor extinde și în privința celorlalți copii.

În condițiile în care personalul medical nu este testat în permanență, izolarea mamei de nou-născut îl expune unor riscuri suplimentare. Iar cu ocazia apariției noului virus nu au dispărut miraculos infecțiile nosocomiale ori celelalte boli.

Sunt copii care riscă să se îmbolnăvească în secția de neonatologie, fără să fi stat în brațele mamelor sănătoase și care vor rămâne în spital, în vreme ce lehuzelor li se va cere să se externeze pentru a nu ocupa patul gravidelor ce urmează. Părinți care trăiesc cu groază perioada sarcinii, de care ar trebui să se bucure.

Sunt și maternități private în care femeilor nu li se permite să își țină în brațe copiii ori să îi alăpteze până nu primesc rezultatul negativ al testului, unele încurajând implicit cezariana programată, pentru pregătirea căreia se poate realiza testarea cu o zi înainte, deși mama operată și copilul născut prematur sunt mai vulnerabili și, pe deasupra, necesită spitalizare prelungită.

Alteori cezariana este prezentată ca fiind varianta cea mai sigură chiar în lipsa unor motive medicale concret diagnosticate, iar marketingul bazat pe frică dă roade, mai ales când e vorba de copii și se suprapune peste o obediență lipsită de rațiune față de ceea ce este perceput, general ori conjunctural, a fi o autoritate.

Ceea ce este însă și mai grav este faptul că, tot de teamă, de data aceasta a coronavirusului, în unele maternități nou-născuții riscă să fie izolați pe toată durata spitalizării, să nu fie permisă alăptarea, iar mamele să nici nu își poată vedea propriii copii.

Existau și înainte de pandemie maternități, unele chiar reputate, în care copiii erau plasați la secția de neonatologie, iar mamele, inclusiv cele operate, erau nevoite să se deplaseze pentru a îi alăpta. Doar că acum, chiar dacă părinții se pregătesc din vreme să găsească un loc care să corespundă opțiunilor lor, nu este exclus ca între timp maternitatea aleasă să fie închisă ori să îi fie schimbată destinația, aspect critic în unele zone din țară.

Și nu este vorba despre mofturile părinților, ci despre faptul că, matematic, șansele de îmbolnăvire a nou-născutului sunt mai mari dacă este încredințat secției de neonatologie decât dacă este îngrijit de mama lui. Așa încât, în al doisprezecelea ceas, este necesară stoparea practicilor abuzive, nu îndepărtarea mamei cu totul.

Potrivit Ordinului ministrului sănătății nr. 1232/2011 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea neonatologie, medicul trebuie să încurajeze alimentația la sân în primele două ore după naștere și, de preferat, îngrijirea mamei și copilului împreună în același salon imediat după momentul nașterii, modalitate ce reduce riscul de infecții nosocomiale neonatale. Prin Ordinul ministrului sănătății nr. 1241/2019, se recomandă contactul piele-pe-piele în prima oră după naștere al nou-născutului fără complicații, iar dacă o procedură este necesară din punct de vedere medical, aceasta se poate face în timp ce copilul rămâne în contact cu mama.

Care să fie justificarea practicii separării copilului de mamă, cu nesocotirea reglementărilor? Am întrebat medici, iar opinia lor a fost că este varianta mai comodă pentru personalul medical. Și că dacă maternitatea nu agreează implicarea mamei în îngrijirea nou-născutului pe perioada spitalizării, se pot găsi multiple pretexte, inclusiv medicale, ceea ce se întâmpla și înainte de apariția noului virus.

Măsura separării nou-născuților de mame împotriva voinței acestora este, în opinia noastră, nelegală. La fel cum ar fi și insuflarea unor temeri nereale cu privire la starea sănătății nou-născutului pentru a obține consimțământul artificial al mamei. Iar în vremea pandemiei este cu atât mai important ca în spital să nu fie desconsiderate drepturile pacienților.

Este legitim să aplicăm mamei prezumția de boală, iar personalului medical prezumția de sănătate? Este ca și cum am aplica discreționar în dreptul penal, în locul unei prezumții de nevinovăție, una de vinovăție.

Statistic, cadrele medicale sunt mai predispuse infectării. Iar femeile însărcinate probabil respectă mai mult decât oricine indicațiile de a sta acasă și de a limita contactul cu alte persoane. Ar fi așadar logic să fie încurajată îngrijirea nou-născutului de către mamă și externarea cât mai grabnică a ambilor, așa cum se întâmplă în alte țări.

Și chiar dacă ar fi testate zilnic cadrele medicale, ceea ce nu este cazul, acestea intră în contact cu multe persoane, pleacă din maternitate la finalul programului, iar uneori lucrează și în alte spitale. Pe de altă parte, prin plasarea nou-născutului la neonatologie, acesta nu va fi îngrijit de o singură persoană pe durata spitalizării, matematic probabilitatea de a se infecta fiind și din această perspectivă mai mare. Lăsând la o parte latura umană, deși nu ar trebui, aritmetic, mama este una singură.

Șansele ca mama să nu omită să se spele pe mâini de câte ori ia copilul în brațe sunt mari, nu numai pentru că funcționează instinctul matern, ci și pentru că are în grijă un singur copil (sau oricum mai puțini decât cei încredințați cadrelor medicale). Iar dacă pornim de la premisa că mama nu știe să se spele pe mâini, ar putea fi învățată, ceea ce ar fi benefic și nou-născutului care oricum va fi externat cu ea după două sau trei zile (desigur, dacă nu se îmbolnăvește în spital). Iar preventiv ar putea purta și mamele măști, consiliate de personalul medical, care la rândul lui nu ar putea hrăni nou-născutul cu formulă de lapte de la o distanță de 2 metri.

În comunism psihologia nu era o disciplină recunoscută, dar societatea a evoluat, oricine știe astăzi sau poate ușor afla că pentru copil este esențial mediul în care se dezvoltă inclusiv în viața intrauterină, darămite în primele zile de viață. Trauma separării nu este resimțită numai de mamă, chiar dacă un nou-născut nu vorbește, iar factorul psihologic îi influențează și starea de sănătate, fiind cunoscut faptul că și în cazul prematurilor mama are un rol semnificativ în recuperare.

Nou-născutul este o ființă umană și i se datorează respect, ca oricărui copil de altfel, aspect reglementat prin legi și convenții internaționale!

Chiar dacă ne întoarcem în timp și ignorăm latura emoțională, sănătatea nou-născutului nu este protejată prin separarea de mamă, dimpotrivă. Pentru nou-născut este esențială alăptarea exclusivă în primele luni de viață, aspect cunoscut și de către cei deloc preocupați de copii, în urma succesivelor campanii derulate în ultima vreme. Organizația Mondială a Sănătății recomandă alăptarea inclusiv în cazul mamelor confirmate pozitiv cu noul virus. Aceasta nu este o poziție singulară, aceeași recomandare este susținută și de UNICEF, CDC și aplicată cu succes în multe state, mult mai afectate de răspândirea COVID 19. Cu titlu exemplificativ, în Franța nou-născuții sunt plasați în salon cu mama și alăptați chiar dacă aceasta este contaminată, cu excepția cazului în care nu dorește. Iar moașele independente sunt încurajate să pregătească nașterea și să viziteze mama și copilul la domiciliu pentru a degreva spitalele și cabinetele, protejând atât personalul medical, cât și mamele, copiii, noua familie.

Ar fi un moment potrivit să fie recunoscute și în România moașele, absolvente ale unei secții de 4 ani din cadrul facultăților de medicină, nu numai pentru că spitalele se confruntă cu o lipsă de personal, ci și pentru că ele sunt pregătite tocmai pentru a asista nașterea naturală și a supraveghea mama în îngrijirea copilului. Rolul moașei nu este numai acela de a susține gravida în timpul travaliului, ci și de a pregăti nașterea și de a oferi sprijin lehuzei la externare și de a verifica starea sănătății copilului, astfel încât să fie reduse vizitele la spital. În acest mod, dacă și în România moașelor li s-ar permite să își exercite meseria fără a fi obligatorie prezența concomitentă a medicului, timpul petrecut în spital și implicit expunerea mamelor și a copiilor la virus ar fi redusă, iar medicii ar fi degrevați de o parte din sarcini și s-ar putea concentra pe tratarea cu prioritate a pacienților cu probleme de sănătate.

Care să fie motivul nerespectării ordinelor ministrului sănătății, similare celor din alte state dezvoltate și emise în urma unor studii care demonstrează necesitatea pentru sănătatea copilului de a rămâne cât mai aproape de mama lui în perioada următoare nașterii?

În ecuația mamă – copil – personal medical, sănătatea cui prevalează? Întrebarea este greșită, toți sunt oameni și nimeni nu trebuie sacrificat. O protecție sporită ar trebui rezervată copilului, întrucât nu și-o poate asigura singur. Așa fiind, chiar dacă ne facem că nu observăm că de fapt sacrificăm copilul, nu putem suprima nici mama sub pretextul limitării riscurilor pentru neonatologi de dragul nou-născuților din viitor. Un asemenea raționament ar îngădui tuturor medicilor să refuze tratarea pacienților astfel încât să nu se contamineze și să îi trateze pe cei ce urmează, astfel că la final nu ar trata pe nimeni. Și același raționament eronat ar permite și experimente medicale pe oameni, sub pretextul tratării celor din viitor.

O simplă declarație de prevenție nu acoperă nelegalitatea unei măsuri, sub umbrela „prevenirii” răspândirii virusului SARS-CoV-2/COVID 19 nu se pot lua măsuri discreționare, mai ales dacă acestea pot afecta viața sau integritatea fizică și emoțională a unei persoane. Și în cazul vârstnicilor s-a propus ca măsură de prevenție carantina, cu toate că presa internațională vuia manifestând îngrijorare taman față de soarta bătrânilor din aziluri. În ciuda scopului umanitar declarat, planul „Vacanța mare” a fost calificat, pe drept cuvânt, ca fiind inuman. Nu putem să nu amintim că s-au descoperit de multă vreme dovezi arheologice care atestă că omul de Neanderthal își îngrijea bătrânii și bolnavii, iar dacă nou-născuții ar fi fost despărțiți de mame, omenirea s-ar fi stins.

Așa cum guvernanții au decis să închidă școlile și grădinițele pentru a proteja copiii ori să închidă cabinetele de medicină dentară și saloanele de îngrijire pentru a proteja populația, ar fi emis și ordonanțe prin care să separe nou-născuții de mame, dacă ar fi apreciat oportun. Iar rolul medicilor este de a trata pacienții, respectând legea.

Ne pare evident că ideal ar fi ca personalul medical să sprijine mama cu atât mai mult în timpul pandemiei pentru a își îngriji copilul respectând norme de igienă suplimentară. Dacă acest lucru nu se întâmplă, mama are dreptul de a cere să îi fie încredințat nou-născutul, să îl țină în brațe, să îl alăpteze, să îl îngrijească.

Și să o facă în mod ferm, păstrând dovezi, inclusiv martori, căci refuzul de a da curs solicitării mamei îi deschide calea de a se adresa instanțelor judecătorești.

În cazul minorilor părinții sunt cei care trebuie să își exprime consimțământul pentru măsurile medicale propuse, iar separarea copilului sănătos de mamă nu poate fi considerată o intervenție necesară pentru a îi salva viața de la un pericol iminent.

Cunoscând norma potrivit căreia pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la regulile și obiceiurile pe care trebuie să le respecte pe durata spitalizării, ne-am pus întrebarea dacă acordul mamei manifestat la internare în sensul de a agrea izolarea de nou-născut poate justifica refuzul de a îi permite să interacționeze cu acesta. Apreciem că mama poate reveni asupra acordului, așa cum se poate răzgândi și poate refuza o intervenție medicală, cu atât mai mult cu cât este vulnerabilă în timpul travaliului și poate să nu remarce toate clauzele pe care i se cere să le semneze. De asemenea, ne pare nelegală condiționarea internării unei gravide în travaliu în cazul refuzului semnării unui consimțământ de abandon al copilului până la primirea unor rezultate negative ori până la externare și subliniem faptul că nici în cazul maternităților private nu pot fi eludate normele care tind la protecția mamei ori a copilului.

În eventualitatea în care, indiferent de motiv, nou-născutul necesită spitalizare mai îndelungată, apreciem că mama nu poate fi externată împotriva voinței acesteia chiar dacă s-a recuperat după naștere și nu necesită ea însăși îngrijiri medicale.

Nu în ultimul rând, subliniem faptul că medicii au datoria de a consulta părinții cu privire la intervențiile medicale și tratamentul propus în cazul copiilor, cu excepția situației în care le este pusă viața în pericol, caz în care este oricum obligatorie informarea și menționarea completă a tratamentului și a îngrijirilor acordate în fișa de externare (omisiunea menționării exacte a tratamentelor aplicate putând pune în pericol viața minorului, spre exemplu, dacă i s-au administrat antibiotice și nu se precizează). De asemenea, la cerere, părinții au dreptul la o copie a înregistrării investigațiilor de înaltă performanță.

În ipoteza de nedorit în care personalul medical îndepărtează copilul de mamă împotriva voinței manifestate a acesteia, apreciem că se poate antrena răspunderea persoanelor responsabile (a căror identitate are dreptul să o cunoască în calitate de pacient) și a spitalului (1). Menționăm că plata despăgubirilor pentru eventualele prejudicii materiale și morale provocate nu este condiționată de îmbolnăvirea nou-născutului, daunele morale fiind, așa cum plastic spun francezii, „prețul lacrimilor”.

Medicul, în ipoteza în care a îngrădit accesul mamei la copil pe fondul unei decizii a superiorilor săi, dacă o poate dovedi, se poate întoarce împotriva acestora ori a spitalului, fără a fi însă exonerat în raport cu pacienții, dacă judecătorii apreciază acțiunea lor întemeiată.

În final, subliniem faptul că omisiunea mamei de a divulga cadrelor medicale dacă a intrat în contact cu o persoană infectată este infracțiune și este sancționată de Codul penal.

Firește, sancționarea celor vinovați nu va da timpul înapoi, fiind cu mult mai potrivit ca medicii să colaboreze cu pacienții, manifestând cu toții bună-credință.

Și, din fericire, sunt și maternități în care, grație unor oameni calificați și devotați, femeile și nou-născuții sunt tratați cu respect și profesionalism, independent de infrastructura secțiilor.

Sunt și medici și moașe care, după ce s-au format ori perfecționat în străinătate, s-au întors să împărtășească pacienților din România ceea ce au învățat. Sunt și medici dedicați, preocupați de sănătatea pacienților și care pe deasupra s-au preocupat constant de formarea profesională și au ținut ritmul cu evoluția medicinei și a celorlalte discipline conexe, cu evoluția științei și a societății, care au renunțat la orgoliul de a aplica aceleași tratamente de-a lungul întregii cariere și care au găsit curajul și puterea de a se perfecționa continuu, în beneficiul celor pe care îi îngrijesc.

Metodologia „infrastructurii” și a „amplorii”

La data de 30 martie 2020, două doamne doctor, reprezentând Comisiile de obstetrică ginecologie și de neonatologie ale Ministerului Sănătății, au semnat „Metodologia privind nașterea la gravidele cu infecție suspicionată/confirmată cu SARS-CoV-2/COVID 19, preluarea, îngrijirea și asistența medicală a nou născutului”(2). În ceea ce privește gravida „suspicionată”, Metodologia face trimitere la definiția de caz suspect actualizată periodic de Ministerul Sănătății, care implică infecție respiratorie acută (debut brusc cu cel puțin unul din următoarele simptome: tuse, febră, dificultate în respirație) sau pneumonie fără o altă cauză care să justifice simptomele(3).

Gravida care nu a fost testată ori nu a primit rezultatul testului nu este „suspicionată”, doar anumite criterii limitativ enumerate putând contura cazul suspect.

Sintetic, într-o singură frază sunt redate concluzia și motivarea măsurilor propuse: „Deși recomandările OMS susțin posibilitatea alăptării la lehuzele infectate COVID-19, având în vedere infrastructura secțiilor de obstetrică-ginecologie și neonatologie a maternităților din România precum și amploarea pandemiei COVID-19 în România se recomandă izolarea nou-născutului de mama infectată și hrănirea acestuia cu formulă de lapte”.

Două argumente sunt reținute pentru a justifica separarea mamei de copil: „infrastructura secțiilor” și „amploarea pandemiei în România”. Infrastructura secțiilor nu este aceeași în toate maternitățile, iar îngrijirea copilului nu este condiționată de existența saloanelor individuale, în condițiile în care oricum mama izolată ar ocupa un salon.

Nu putem să nu ne întrebăm care era amploarea pandemiei la data de 30 martie 2020, câte lehuze confirmate erau înregistrate în România și dacă s-a făcut vreun test pentru a se decide aruncarea laptelui matern ca deșeu infecțios. Ignorând aceste detalii, care ar fi justificarea separării mamei de copil în cazul în care ambii ar fi testați pozitiv, ținând seama că numeroase studii recomandă alăptarea și că un copil bolnav are nevoie de mama lui, pe care o recunoaște din prima zi și a cărei prezență îl liniștește?

Totuși, partea a doua a Metodologiei, destinată neonatologiei, adaugă în mod suplimentar că pentru a i se permite mamei să viziteze ori să alăpteze nou-născutul sunt necesare câte două teste negative succesive la interval de câte 24 de ore pentru fiecare dintre ei.

Metodologia nu pare a se preocupa nici de modul de stabilire a pacientelor „suspicionate” astfel încât să nu fie expediate pentru o simplă răceală la maternități dedicate COVID 19, nici de tratamentul bolii și cu atât mai puțin de situația din maternitățile de suport pentru mamele și copiii testați pozitiv ori suspecți ori de eventuala departajare a pacienților confirmați de cei suspecți (ținând seama de infrastructura secțiilor, firește). Nou-născuții vor sta ca sardelele, la o distanță mai mică de 2 metri în secția de neonatologie? Nimeni nu ar ști, iar pe deasupra, Metodologia s-a îngrijit ca medicul neonatolog să nu interacționeze deloc cu mama, fiind în acest mod încălcat consimțământul informat, impus prin lege, pentru tratamentul propus ori pentru procedurile aplicate nou-născutului.

Cu mult mai grav decât atât, ghidul de neonatologie prevede că nou-născutul va fi plasat într-un salon izolat de restul secției, „semnalat printr-un afiș”, iar „vizita medicală la nou născutul cu suspiciune/confirmare COVID-19 se va face doar de către medicul curant și de către o asistentă de neonatologie, reducând la minimum posibil numărul personalului medical atribuit managementului acestor cazuri” și că este interzis accesul vizitatorilor și al aparținătorilor. Pur și simplu.

Un nou-născut cu probleme respiratorii va rămâne izolat de mama lui și nesupravegheat? Sau va fi supravegheat de o persoană fără pregătire medicală, potențial țap ispășitor în cazul unor complicații ori chiar al decesului? Să nu uităm de sindromul morții subite ori de tragicul incident de la Maternitatea Giulești din București când mai mulți nou-născuți au ars.

Pentru argumentele sintetic expuse, apreciem că se impune revocarea Metodologiei, ieri dacă se poate, și anunțarea de îndată a tuturor direcțiilor de sănătate publică, a tuturor spitalelor și a tuturor medicilor.

Această Metodologie nu a fost asumată printr-un ordin al ministrului sănătății, sperăm că nu întâmplător, iar în opinia noastră are un rol eminamente consultativ și nu reprezintă un act normativ (comisiile de specialitate având rolul de a formula propuneri, fără a emite acte de autoritate). Cu toate acestea, este extrem de mediatizată, și, fiind emisă sub egida Ministerului Sănătății, care a și publicat-o, este aptă a crea impresia obligativității. Sigur, nu putem să nu ne întrebăm cum de ordinele ministrului sănătății privind contactul piele-pe-piele după naștere, alimentația la sân și încurajarea plasării nou-născutului cu mama în salon, în vigoare și astăzi, au fost ignorate ani de zile de către unele maternități, în vreme ce o simplă metodologie a fost extinsă cu zel și în privința mamelor care nu sunt nici confirmate, nici suspicionate a fi infectate cu COVID 19.

Oricum ar fi, în opinia noastră, chiar dacă am califica actul ca fiind unul administrativ normativ, recomandările conținute în Metodologie nu ar fi apte a justifica reținerea copilului împotriva voinței mamei, dacă aceasta decide să îl alăpteze, să îl îmbrățișeze ori să îl supravegheze pe durata spitalizării, cu respectarea unor norme de igienă suplimentară. De asemenea, apreciem că tatălui nu îi poate fi refuzat dreptul de a vizita minorul în ipoteza în care mama nu poate, cu respectarea normelor de igienă și echipare, neputând fi negat dreptul copilului de a avea aproape cel puțin un părinte.

Nici chiar îndeplinirea unei activități impuse ori permise de lege sau ordinul superiorului nu îl exonerează de răspundere pe cel care putea să își dea seama de caracterul ilicit al faptei sale săvârșit în asemenea împrejurări. Iar în cazul medicilor, a căror menire nu se limitează la tratarea bolilor, oricât de bine ar face-o, ci implică și devotament, loialitate și respect față de ființa umană, nu ar putea fi invocată cu succes în opinia noastră ignorarea drepturilor pacienților, reglementate prin acte juridice cu forță juridică superioară, sub pretextul respectării Metodologiei.

Considerăm că spitalul și medicii care acționează pe baza Metodologiei nu vor fi exonerați de răspundere în raport cu pacienții prejudiciați. La final, acest act, iresponsabil în opinia noastră și apt a conduce la acțiuni ori inacțiuni incriminate inclusiv de legea penală, plasează medicii între ciocan și nicovală, mai ales în ipoteza în care conducerea spitalului ori superiorii lor o consideră, din varii motive, potrivită. Pe de altă parte, în ipoteza antrenării răspunderii spitalului ori a medicului, aceștia s-ar putea întoarce împotriva Ministerului în opinia noastră.

Din această perspectivă, revocarea Metodologiei este necesară nu numai pentru protecția nou-născuților și a mamelor, ci și a medicilor, spitalelor și, de altfel, a Ministerului Sănătății. Iar în locul unei metodologii care să reglementeze o practică în realitate contrară legilor și ordinelor ministrului sănătății, ar fi mai inspirat să se prezinte lipsurile cu care se confruntă spitalele, onest, întrucât odată identificate problemele, încep sa apară și soluțiile.

Așa cum oamenii s-au mobilizat pentru medici, o vor face și pentru a salva copiii, iar medicii ar trebui să fie primii care să susțină îngrijirea nou-născuților și a copiilor de către părinți, din rațiuni medicale, etice și umane.

Notă: La redactarea prezentului material a contribuit cu informații și sugestii dna Irina Mateescu (Popescu), moașă licențiată. Opinia autorului nu este una medicală, nu a analizat toate reglementările incidente și nu exclude interpretări diferite.

NOTE____________

i Pentru câteva considerații suplimentare, a se vedea https://www.contributors.ro/administratie/asigurari-sociale/situa%C8%9Bia-medicilor-a-pacien%C8%9Bilor-%C8%99i-drepturile-mamelor-in-zilele-pandemiei/

ii http://www.ms.ro/wp-content/uploads/2020/04/Metodologia-privind-na%C8%99terea-la-gravidele-cu-infec%C8%9Bie-suspicionat%C4%83-confirmat%C4%83-cu-SARS-COV-2.pdf

iii#https://www.cnscbt.ro/index.php/1697-definitii-de-caz-si-algoritm-de-testare-pentru-covid-19-actualizare-28-04-2020-1/file

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Ati scris un articol bun si din fericire sfarsitul starii de urgenta a rezolvat problema; speram ca pe viitor medicina sa poata face lucrurile mai bune pentru toata lumea; politica in cel mai bun caz face lucrurile mai bune pentru partidul la putere.
    Mamele care nu si-au putut tine copilul in brate 2 luni au consolarea ca astfel poate l-au scapat de consecinte greu de stiut (sindromul Kawasaki) pe sistemul cardiovascular si imunitate
    Exista si o solutie inventata de o canadianca (o folie cu 2 brate care separa purtatorul)
    Ar fi interesant de stiut cati copii s-au nascut in aceasta perioada, cati s-au imbolnavit si cati dezvolta probleme in viitor

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Sandra Dinescu
Sandra Dinescu
Sandra Dinescu este avocat, fiind specializată în litigii de drept comun, contencios administrativ și arbitraj. A absolvit Universitatea din București în anul 2006, un masterat în Drept patrimonial aprofundat la Universitatea Paris I Panthéon-Sorbonne în calitate de bursier al Guvernului Francez în anul 2007 și a obținut diploma de doctor în drept în anul 2013 sub îndrumarea domnlui profesor Viorel Mihai Ciobanu, cu teza: „Soluționarea litigiilor patrimoniale pe calea arbitrajului”. Este membru în Baroul București din anul 2007, s-a format în echipa de litigii din cadrul SCA Stoica & Asociații, iar din anul 2011 are propriul cabinet de avocat. Pe lângă activitatea de avocat pledant, a predat drept procesual civil și arbitraj la Universitatea din București și drept procesual civil și drept civil la Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Impostura şi ipocrizia

Strania istorie a domnlui Barangă (ce vine după cea a d-lui Cumpănaşu, care – la rândul ei – o urmează pe cea...

Tren la aeroport în 2020, tehnologie din 1930

În urmă cu o lună am scris despre posibile soluții la greșelile majore de proiectare ale acestei lucrări, care altfel riscă să devină...

Implicațiile unei adrese ANAF

Circulă printre grupurile online cu tematică fiscală o adresă recentă prin care ANAF îi semnalează unui contribuabil să fie atent la situația...

Ușurel cu autostrada americană pe scări

Săptămâna trecută, presa românească formală și informală ne-a umplut de “Breaking News” despre un Proiect de infrastructură uriaș: Americanii vor construi o cale ferată și...

Cu tancul în lanul imposturii educaționale

Nu am vorbit despre partea educațională a cazului Baranga până nu mi-am luat cele mai bune informații pe care cineva, cu excepția...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.