Studiu de caz: Sector 1, București
Cum arată orașul sau sectorul în care trăim depinde, de cele mai multe ori, de capacitatea administrației locale de a implementa acele proiecte care să răspundă nevoilor comunității, de a propune (și urma) o viziune de dezvoltare și de a implica cetățenii în fiecare decizie de la nivel local. Din păcate, de prea multe ori, administrația locală ține cont prea puțin de cum văd cetățenii dezvoltarea urbană sustenabilă sau de a urmări ce fac (și ce trenduri sunt) la nivelul unor localități, chiar și din România, unde cetățenii sunt mulțumiți de performanța guvernării locale.
Și, poate de aceea, vedem mult prea des că proiecte locale de investiții se rezumă la borduriade, instalarea de mobilier stradal și înlocuirea sa anuală, gărdulețe și floricele, pavelări și cimentări de spații verzi. Asta inclusiv în orașe ca Bucureștiul, unde spațiul verde lipsește cu desăvârșire, iar proiecte precum recent readusul la viață Parcul Sticlăriei sau demolările de clădiri construite ilegal (de multe ori și pe spațiul verde) sunt excepții, trotuarele sunt ori parcări la liber, ori prea înguste și pline de obstacole, iar sute de clădiri din oraș sunt în paragină sau au devenit focare de infecție.
La Centrul Român de Politici Europene am lansat recent o consultare publică directă, deschisă cetățenilor din București (Sector 1) unde i-am invitat să aleagă și să ierarhizeze 11 priorități cheie, preselectate, legate de nevoi de investiții la nivelul sectorului. Avem un top de priorități care nu poate fi considerat reprezentativ pentru întreaga comunitate, însă reprezintă vocea unora dintre cei mai activi cetățeni care locuiesc sau muncesc în Sectorul 1 și își doresc un spațiu urban mai verde, mai accesibil, mai respirabil și ancorat în realitățile și prioritățile unei administrații publice locale europene, cu o dezvoltare sustenabilă.
Iată ce dorește comunitatea:
(1) Nu mai luați din spațiul verde. Luați măsuri urgente (investiții, acțiuni, reglementări) care să readucă mai mult verde în București (Sector 1) – este direcția cea mai importantă pe care administrația locală de sector trebuie să o aibă imediat în vedere atunci când își setează strategia de dezvoltare locală, proiectele de investiții și alocările de fonduri. Nevoia de spațiu verde este critică la nivelul sectorului 1 și, de multe ori, spațiile verzi existente rămân neîngrijite, toaletările dispuse în anii trecuți de Primăria Generală au fost haotice, iar zone întregi cu densitate urbană mare au mult prea puțin spațiu verde disponibil.
La mică distanță, ca prioritate de investiții, se află (2) colectarea selectivă și reciclarea gunoiului. Deși se fac eforturi la nivelul Bucureștiului de a implementa (în sfârșit!) o strategie comună de colectare și selectare a gunoiului, cetățenii din sectorul 1 solicită un mecanism clar și ușor de utilizat de colectare și reciclare a gunoiului. Problema gunoiului este critică la nivelul sectorului și, de prea multe ori, discuția despre reciclarea gunoiului a fost uitată de administrațiile locale. Avem prea puține date publice relevante și de încredere pe ce se colectează și reciclează la nivelul sectorului, iar cetățenii nu pot urmări trasabilitatea gunoiului.
Dezvoltarea infrastructurii pentru colectare selectivă, amenajare stații de transformare a deșeurilor menajere în biomasă sau programe extinse de colectare selectivă în școli și instituții publice sunt sus în topul selectat de cetățeni. E nevoie de transparență extinsă (dinspre primărie și compania de salubritate) și măsuri asumate urgent pentru selectarea și reciclarea reală a gunoiului.
(3) Interminabilele probleme din traficul bucureștean și lipsa parcărilor din sector sunt și ele puncte cheie de rezolvat în cerințele cetățenilor. Primăria Sector 1 are puține atribuții în rezolvarea problemelor de trafic și de mobilitate, dar coordonarea cu Primăria Generală trebuie substanțial îmbunătățită pentru o mobilitate cel puțin decentă. În lipsa unor politici care să încurajeze transportul în comun sau alternativele tip bicicletă, situația este imposibil de a fi rezolvată prea curând. Trasarea unor piste de biciclete pe trotuar, fără nicio noimă, pe modelul administrațiilor precedente ale Bucureștiului, nu reprezintă o soluție, ci doar o risipă de bani.
Complementar cu nevoia de mai mult spațiu verde, o majoritate a cetățenilor respondenți consideră că este o nevoie foarte importantă de (4) lansare a unor programe pilot de amenajare și regenerare a spațiului urban, în special în zonele aglomerate, poluate și dezvoltate haotic, prin soluții adaptate pentru îmbunătățirea zonei pietonale și maximizarea spațiului verde. Primăria Sector 1 poate lansa proiecte pilot de amenajare a acestor spații, iar încercări timide de modele de bună practică, dezbătute public, sunt adoptate anul acesta inclusiv de alte primării de sector (2 și 6).
Parcările haotice peste tot, inclusiv pe trotuar, trecerile de pietoni veșnic blocate sau borduriada trotuarelor afectează capacitatea de a te deplasa pe jos din punctul A în Z fără să te enervezi. Tocmai de aceea, prioritatea (5) adaptarea trotuarelor, traversărilor, eliberarea rapidă a spațiilor destinate pietonilor de mașini parcate neregulamentar sau alte obstacole, verificarea respectării acestor obligații sau acces adaptat în instituțiile publice, a primit semnificativ de multe voturi.
Toate aceste priorități nu se pot implementa rapid și necesită planuri și proiecte multianuale doar pentru se simți o ușoară de îmbunătățire. Necesită și o coordonare eficientă cu Primăria Generală, căci, de multe ori, cetățenii nu înțeleg responsabilitățile partajate sau exclusive la nivelul Bucureștiului. Cel mai bun exemplu este starea parcurilor mari din Sector 1, Cișmigiu sau Herăstrău, administrate de Primăria Generală și care anul acesta au fost (și parțial continuă să fie) neîngrijite și într-o stare deplorabilă. Primăria Sector 1 însă trebuie să comunice transparent proiectele de investiții pe care și le asumă anual și multianual și să prezinte public progresul acestora.
Grafic: Importanța celor 11 priorități
Cât de mulțumiți sunt cetățenii de performanța Primăriei Sectorului 1?
Gradul de satisfacție privind modul în care Primăria Sectorului 1 tratează cele 11 priorități analizate de consultarea CRPE este foarte scăzut. Media satisfacției este de numai 2.11 dintr-un total posibil de 5, în timp ce unele priorități au o medie sub 2. Este o nemulțumire acumulată în timp, fiind o notă generală pe care respondenții au acordat-o administrațiilor locale care au guvernat Sectorul 1.
Consultarea noastră arată însă acolo unde respondenții consideră că primăria trebuie să intervină cu prioritate și, deși multe dintre neajunsuri nu au o rezolvare rapidă, ci necesită planuri bine fundamentate pe termen lung pentru a produce un impact sustenabil, primăria trebuie să inițieze demersurile de implementare a proiectelor din sfera priorităților subliniate.
Pentru actuala administrație este critic să își extindă consultările publice cu cetățenii din sectorul 1 și să-i includă pe aceștia în toate procesele de decizie de la nivel local. Primăria are capacitatea de a derula sondaje reprezentative la nivelul sectorului, de a iniția consultări publice pe anumite arii tematice sau zone unde vrea să intervină, de a include toate aceste priorități în strategia de dezvoltare și, poate cel mai important, poate utiliza aceste răspunsuri pentru a fundamenta investițiile la nivel local. Din păcate, de multe ori, investițiile la nivel local nu au în spate un proces participativ care să includă cetățenii, principalii beneficiari ai acestora.
Grafic: Satisfacția față de felul în care primăria tratează cele 11 priorități vs. importanța lor pentru cetățeni.
Au fost cetățenii implicați în deciziile Primăriei Sectorului 1?
În perioada 2016-2019, conform rapoartelor publice privind transparența decizională în administrația publică, la nivelul Sectorului 1 nu a fost organizată nicio întâlnire la cererea asociațiilor legal constituite. De asemenea, nu s-au înregistrat solicitări de transmitere a proiectelor dezbătute de primărie către asociațiile de afaceri sau alte asociații legal constituite, iar în ultimii doi ani (2018-2019) nu au existat recomandări primite de la cetățeni pentru a fi integrate în proiectele de acte normative.
Nici instrumentul de bugetare participativă, care poate indica administrației locale ce proiecte susțin cetățenii, nu este unul des utilizat la nivelul Bucureștiului sau Sectorului 1. La nivelul Sectorului 1, avem doar o rundă de bugetare participativă, în timp ce la nivelul Primăriei Generale procesul abia a fost lansat. Sumele alocate către procese de bugetare participativă sunt foarte scăzute. Spre comparație, în comuna Ciugud, primăria are inclusiv proces de bugetare participativă pentru copiii din localitate unde aceștia propun și votează proiectele pe care și le doresc implementate.
Cum încurajăm implicarea cetățenilor
1. Consultări structurate extinse cu cetățenii. Din păcate, la nivelul sectorului 1, dar și la nivelul altor sectoare și municipalități din țară, în ultimii ani, au fost puține exemple de bună practică legate de ceea ce presupune o consultare structurată, pe priorități sau domenii de larg interes, în creionarea investițiilor (vechi sau mai ales noi) asumate de administrațiile locale. În cazul Bucureștiului, acest lucru nu se întâmplă, deși ar exista parteneri de dialog structural cum ar fi numeroasele grupuri civice care militează pentru transformarea comunităților/cartierelor Bucureștiului.
Administrația locală actuală trebuie să încurajeze participarea civică a cetățenilor și grupurilor de cetățeni (extinderea sistemului de bugetare participativă, hub-uri civice, mecanisme extinse de cooperare și consultare organizată cu aceștia pentru a defini, fundamenta și implementa investițiilor și proiectelor locale cu adevărat relevante). Este foarte adevărat, comunitatea la rândul ei trebuie să fie pregătită, receptivă și activă în astfel de consultări ceea ce într-un oraș eterogen precum Bucureștiul nu este neapărat facil.
2. Cum gândim investițiile locale și rolul cetățenilor. De prea multe ori, investițiile anunțate sau asumate de administrațiile locale urmează fie alocările din trecut (s-a investit prea mult în proiectul X ca să mai dăm înapoi), urgențele și presiunea pe anumite obiective sunt foarte mari astfel că rămâne foarte puțin spațiu (și timp) pentru direcții noi, investiții conectate la viitor, dorite de cetățeni care să răspundă nevoilor comunității. Și încă și mai puțin timp pentru a urmări trenduri în administrațiile locale europene.
La nivelul Sectorului 1, problema gunoiului a concentrat toată atenția publică și mare parte din eforturile noii administrații. O problemă rostogolită ani la rând de fostele administrații și departe de a fi rezolvată până acum. Din păcate, astfel de cartofi fierbinți utilizează resurse semnificative și puține eforturi mai sunt făcute măcar pentru o ierarhizare a nevoilor sau urgențelor de la nivel local, ceea ce mărește distanța dintre cetățean și decident și subminând încrederea celor două părți.
Un proces transparent de ierarhizare a urgențelor și nevoilor lipsește și, de multe ori, nici măcar strategiile de dezvoltare locală, gândite pentru perioade lungi de timp, nu includ decât într-o manieră redusă prioritățile cetățenilor. Mai mult, la schimbarea administrațiilor, aceste strategii sunt considerate învechite sau nu corespund noilor “priorități”. Este o nevoie critică de transparentizare a acestui proces de selectare a investițiilor locale și de implicare a cetățenilor în identificarea, monitorizarea și implementarea lor, în mod special la schimbarea de administrații.
3. Extinderea programului de bugetare participativă și alocări suficiente de fonduri pentru susținerea unui număr ridicat de proiecte. Anul acesta, Primăria capitalei a anunțat că “Bucureștenii și reprezentanții societății civile sunt invitați să decidă asupra modului în care sunt cheltuiți banii din bugetul public și să propună proiecte de dezvoltare a Bucureștiului în valoare totală de 2 milioane de lei. Suma maximă alocată unui proiect este de 500.000 lei (inclusiv TVA)”.
Suma este ridicolă dacă ne raportăm la bugetul Primăriei Generale a Bucureștiului, dar procesul în sine este important și util. Programul de bugetare participativă este de asemenea unul minor și la nivelul Primăriei Sectorului 1.
Fără extinderea acestuia și implicarea cetățenilor în bugetul efectiv alocat și împărțirea acestuia bugetarea participativă rămâne o formă fără fond. A da o felie distinctă acestui proces va rămâne un exercițiu util, dar nerelevant și incomplet în ceea ce presupune transparența decizională și implicarea cetățenilor în decizia publică. De asemenea, este necesară implicarea actorilor locali relevanți în evaluarea proiectelor și nu menținerea procesului de evaluare la nivelul administrației.
Cum am ajuns la aceste date.
Mai mult spațiu verde, colectare selectivă și reciclare sunt, pentru cetățenii Sectorului 1 din București, prioritățile de top spre care administrația locală ar trebui să direcționeze investițiile, reglementările și politicile publice până în 2024, rezultă din consultarea publică derulată de think tank-ul Centrul Român de Politici Europene în perioada 1 august – 1 octombrie 2021 în urma unui sondaj distribuit online în care respondenții au fost invitați să evalueze importanța a 11 priorități preselectate.
Au răspuns întrebărilor noastre 429 de persoane care locuiesc sau lucrează în Sectorul 1.Rezultatele acestei consultări nu sunt reprezentative la nivelul populației Sectorului 1, însă opinia acestui grup de cetățeni este foarte relevantă având în vedere reprezintă populația activă a comunității și indică un trend privind nevoile urgente de rezolvat de la nivelul sectorului.
Rezultatele acestei consultări nu arată nicidecum că în Sectorul 1 ar trebui făcut mai mult decât în alte sectoare ale Bucureștiului. Dimpotrivă. Există zeci de exemple de propuneri și investiții la limita risipei banului public și o lipsă de transparență și fundamentare evidentă în luarea acestor decizii la nivelul Bucureștiului.
Proiectul nostru pilot a vizat un singur sector al Bucureștiului, iar în alegerea sa am ținut cont de existența unui nivel semnificativ al populației active, o deschidere mai mare a actualei administrații către transparență, existența unor obiective de investiții majore, relevante pentru toată capitala.
Majoritatea celor care au răspuns sunt persoane cu vârste între 24 și 54 de ani (89%). 92% dintre acestea au nivel de educație ridicat și 75% lucrează în sistemul privat, sunt freelanceri sau au propria afacere. Consultarea CRPE s-a desfășurat în Sectorul 1 – București și în alte patru comunități locale – Timișoara, Reșița, Buzău și Râmnicu Vâlcea.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Referitor la increderea in capacitatea cetatenilor de a crea un spatiu urban corespunzator. Cetatenii si alesii lor in administratie au in comun un fond cultural dezavantajos. Decenii de anormalitate urbana au erodat foarte mult nivelul de competenta urbana al tuturor actorilor, inclusiv al specialistilor (arhitecti, urbanisti, peisagisti). Grupe profesionale inadecvate (ingineri, IT-sti, politicieni cu background profesional inadecvat, tip paznici la CAP) au imbracat mantia innoirii si modernizarii spatiului urban. Rezultatele sint castrofale (nu intru in detalii, am facut-o cu alte ocazii dar nu exista audienta si intelegere).
Asa ca: mare atentie la ce ne dorim si de la cine. O sa iasa tot prost.
P.S. Multe dintre nemultumirile cetatenilor sint doar reactii la niste simptome ale unor cauze mai profunde aspura carora nimeni nu are cunoastere si control.
Ma preocupa problemele astea de FOARTE multi ani – si nu pot decat sa fiu de acord! :(
Cu toate astea, in cazuri particulare (gen Bucuresti, Cluj, Iasi, Bistrita) au aparut grupuri si grupulete, uneori chiar persoane cu… personalitate :))) care au inceput sa educe, informeze samd. De multe ori sunt ajutate de arhitecti care nu se limiteaza la a desena in AutoCad. Iar catedra de peisaj si urbanism de la UAUIM chiar are niste cursuri foarte bune.
Oricum: ideea e ca, daca nu incepi, nu faci nimic – deci eu as mai da niste sanse ;)
@Codruta, clar ca trebuie date sanse! Dar pornind de la premise reale, nu corect politice. Inca exista ziduri de comunicare intre actori. Arhitectii, prin traditie culturala ca probabil toti specialistii in România, au o abordare ermetica fata de public. Unii dintre arhitecti, cam multi ma tem, ,,reusesc” performante mediocre, chiar daunatoare (vedeti ,,reabilitarea” garii Pitesti, unde s-a distrus o cladire mica de patrimoniu si s-a venit cu una noua, proiect de proasta calitate si executie la fel, plus evaluare gresita a nevoilor si functiunilor – ca la nimeni!). Factorii de decizie, sa zicem primari, sint paralaleli cu urbanismul si peisagistica, dar actioneaza ca si cum ar fi mari experti, vin cu solutii si fac ravagii. Inginerii si IT-stii se baga cu bocancii in domeniile estetice care stau la baza aspectului urban. Cu totii (gospodarii oraselor, urbanisti, ingineri, populatie) gindesc in baza unei prejudecati grosolane ca tot ce e ,,tehnic” in spatiul public urban poate si TREBUIE sa fie urît. Am exemple… atit de multe incit nu stiu ce sa fac cu ele, chiar daca bineinteles nu sint singurul care le vad, dar sint din pacate prea putini ca sa formeze o masa critica. Poate prin Ardeal, cindva…
P.S. Mi-ar placea sa mai discutam de asta.
Cred ca in orice oras mare din lume daca s-ar face un asemenea sondaj s-ar ajunge la aceleasi concluzii. Oricum ai da-o orasele mari tind sa se inghesuiasca, extinderea in suprafata nefiind o solutie deoarece se lungesc caile de transport.
Singura solutie e extinderea verticala, atit pe verticala cit si in adincime. Metroul e un exemolu excelent. Dar si parcarile si chiar si sistemele de colectare sortare gunoaie. Am vazut, mai ales in Olanda, asemenea instalatii, mi s-au parut f bune, nu produc mirosuri, nu ocupa suprafata.
Deci nu numai investitii sunt necesare, ci si f multa inteligenta.
E adevarat ca exista tendinta asta – dar exista si, mai rar, e drept, la nivel de administratie ceva minti mai luminate care incearca sa o contracareze ;)
Pe National Geographic (Romania) exista, din toamna asta, o emisiune FOARTE buna (ca emisiune de „popularizare”, nu pt. profesionisti) despre evolutia oraselor, de la ora 14,00, ca introducere in materie, o recomand cu caldura!
Cu atat mai mult cu cat e urmata de alta emisiune buna de popularizare, „Top 10 Architecture” ;) Ieri a fost despre parcuri, azi despre „memoriale”. De obicei se dau in reluare, dupa cateva saptamani.
Am mai spus, orasele mari au nevoie de decongestionare. Ar trebui ca universitatile, politehnicile sa fie inafara oraselor, sau in orase universitare Campus, exemple Aachen, Heidelberg, Oxford, Cambridge etx. De asemenea ar trebui preluat modelul american in care pensionarii se muta la loc de verdeata, acolo unde aerul e mai curat, casele mai ieftine, asistenta sanitara croita pe nevoile lor.
Iar pe politicieni i-as muta pe toti la Bruxelles, oricum asculta numai ce vine de acolo, la ce bun sa mai locuiasca si sa ocupe spatii in Bucuresti?
Politicienii ar putea fi mutati si in inchisori, acolo ar putea scrie carti. Exista exemple de realizari deosebite in inchisoare, Mikoian.
Pai da! o gramada de Mari Opere au aparut in urma unor meditatii intense (uneori chiar in deshert) – deci UNDE sa ai conditii mai bune pentru a medita? :)))
Pensionarii, ca sa nu se „degradeze” mental, ar trebui sa ramana FOARTE conectati la „viata cetatii” – deci eu sunt cam impotriva „marginalizarii” (care vad ca „se poarta” din ce in ce mai des in Romania >:)
Ma intreb daca astfel de sondaje tin seama si de localizarea persoanelor intervievate. Cum toate sectoarele din Bucuresti (si evident si toate orasele mai mari din tara) au o structura eterogena ma tem ca si prioritatile tin de o structura zonala mult mai fina. Si evident in acest caz se pot trage concluzii eronate sau chiar directionate voit.
Stimate Neamtu Tiganu, or fi bune ideile pentru urbanismul din Ge, dar la noi nu vor prinde de loc. Pentru acest lucru dupa 1990 era necesar ca la limita sectoarelor sa fie realizate case duplex cu mic spstiu de grsdina pentru a aduce familiile de pensionari. Vechile blocuri ceusiste demolate grupat si realizate alte blocuri mai moderne cu confort mai bun, pentru familiile tinere. Dar acum 90% sunt proprietari in vechile blocuri au fost in mare parte reabilitate termic si astupate fisurile si gaurile din beton, pentru a li se mari durata de existenta cu inca 50 de ani. Caci aceasta asa zisa termoizolare cu polistiren este un fas, plasticul nu va tine niciodata de cald.
Plasticul nu are electroni liberi , deci este un mediu prost transportator de energie, fie ea electrică sau termică.
In plus, polimerii expandați, precum polistirenul, conțin între catene niște interstiții minuscule, golite complet de materie. Iar vidul este cel mai bun izolator termic.
Problema e alta: anvelopările urbane se executa fără prospectare și analiză. In cazul construcțiilor de beton armat, tocmai Armătura împiedica izolația termică. Punctul de condens e undeva in interiorul plăcii. Ca este la 3 cm sau la 7 cm distanță de fațadă nu prea are importanță, tocmai datorită armăturii. Pentru a scoate punctul critic in afara plăcii de beton ar fi necesar un strat de polistiren de minim 15-20 cm pe sud și 25-30 cm pe pereții nordici. Ori in Ro se fac izolări cu 5 sau 10 cm. Insuficient.
Alesii locali sunt mandatati de cetatenii locuitori sa lucreze in numele lor si in folosul comunitatii. Dar unii se cred ca au ajuns sefi si se comporta ca atare. Proiectele primariei ar trebui sa fie aprobate de locuitori pt ca sunt banii lor. Primaria nu are banii ei, nici statul nu are, sunt banii locuitorilor adunati din taxe si impozite pt a fi folositi in interesul comun. Cum de se dau aprobari aiuristice pt constructii? Cum de se fac investitii nenecesare in dauna altora necesare? Cine aproba? Avem deja mari santiere necesare dar abandonate (Muzeul de Istorie, Canalul Bucuresti-Dunare, canalul Siret-Baragan, sistemul national de irigatii, Podul Ciurel, lacul Vitan, autostrada Bucuresti-Brasov si altele) care au fost proiectate si incepute pe banii nostri ai tuturor si au fost abandonate politic. Chiar nu e nimeni in stare sa termine constructiile incepute? Ar fi locuri de munca berechet care s-ar plati si cu banii de la ajutoare sociale iar pomenile ar deveni retributii. Cine ia taurul de coarne?
Problema e marginalizarea opiniilor specialistilor din Romania (aia pe bune) si multimea de mici ceausesti catarati acolo unde se iau deciziile (si de unde se poate ciupi, sa manance si gura lor o paine). Cei capabili de performanta au plecat (si pleaca in continuare) iar sfantul potir pentru cei ramasi e sa „lucreze” la stat, sau cu statul.
Din punct de vedere cultural, de la un an la altul vad to mai mult, sa-i zic, neobalcanism, estetica derivata din termopan alb, reparatie in loc de restaurare, contrast strident, oroare de vid, amatorism, gunoi, agresivitate, manele, mici, saracie, bmw-uri (masini nemtesti second, in general)…
Interesant mi s-a parut ca aceasta estetica/cultura(?) se poate intalni aproape copy-paste in tari precum Albania, care de altfel se afla la o distanta apreciabila de noi.
Sunt curios cati dintre cei care comenteaza aici si sunt in mod evident specialisti extrem de buni in anumite domenii tehnice profeseaza de fapt in Romania si au un cuvant de spus in urbe. Senzatia mea e ca majoritatea sunt pensionari in strainatate.
Fratilor, se vede ca vorbiti din fata ecranului. Mergeti un pic in teren si , daca reusiti sa intelegeti, studiati locurile din Bucuresti si mentalitatea oamenilor. Veti fi surrprinsi sa vedeti ca pe oamenii ” nedigitalizati inainte de a fi alfabetizati” ii preocupa cu totul alte probleme.
La ora actuala nu am depasit stadiul de centralism al statutului. Astfel, padurile, lacurile, apele minerale, zacamintele de minereuri apartin si sunt gestionate de agentii ale statutului consumatoare de milioane de lei de la bugetul statului. Multe resurse naturale ar trebui sa fie ale comunitatilor locale, pentru a face investitii, a crea locuri de munca si a obtine venituri la economia locala. Descentralizarea nu exista in realitate si de aceea avem 4,5 milioane de romani sa munceasca pentru alte tari. Statul ar trebui sa faca doar actiuni de control, si acestea prin firme independente, pentru a se elimina orice conflict de interese si a exista obiectivitate. Statul poate obtine doar taxe de folosire, si acestea doar 1/3, restul la comunitatile locale. Asa ca fara reforma statului, a org.teritorial administrative si modificarea legii adm.locale nu se va face nimic. Vom bate apa in piua, in continuare inca 20 de ani!!!
La modul general, orice se poate :-)
Doar ca o parte din prioritati concureaza pe aceeasi resursa: terenul. Imi este foarte greu sa imi imaginez cum se poate face in acelasi timp: a) spatiu verde b) parcari c) spatiu pietonal.
Desigur, totul devine foarte usor cand le dai altora sarcina sa faca :-).
===
Nu poti discuta decat la concret, daca vrei si rezultate concrete. Iei harta sectorului, PUG/PUZ si incepi discutia punctual pe locul x, locul y, locul z.
Apoi pe bani – cat este bugetul.
Altfel, „sa se faca” … nu duce la nimic,
===
Am observat de cativa ani incoace o aptenta as zice maladiva pentru teoretizare.
Toata lumea face sondaje, clasificari etc. Apoi le pune un grafice stralucitoare, Si aici se termina tot.
Lipseste pragmatismul.
Va dau la concret un exemplu. O comuna detine pe teritoriul ei un sistem de doua lacuri cu supr.de 100ha. Dar nu poate amenaja lacurile pentru locuri si cabane de pescuit cu taxe aferente, nici locuri de plimbare cu barca pentru turisti, loocuri de picnic, pentru ca acestea sunt pastorite de Regia Apele Romane, ce nu da nici un leu comunei. Proprietarul terenului este comuna. Vor ajunge probabil sa se judece, caci ar trebui sa fie recunoscut dreptul de proprietate si folosinta a comunei. Aceste este doar un caz din miile din tara si apoi se vaita guvernul ca avem saracie multa la sate si se depopuleaza masiv.