Un număr de 20 de cercetători, într-un fel sau altul profesional legați de Facultatea de Teatru în limba maghiară a Universității de Arte din Târgu Mureș (e vorba despre cadre didactice, actuali sau foști doctoranzi și studenți) și-au reunit eforturile și au publicat în 2024, grație colaborării dintre editurile UArtPress și Presa Universitară Clujeană, o carte pe care o socotesc extrem de importantă. Volumul, consistent, de aproape 400 de pagini, se cheamă Analize Philter asupra teatrului maghiar din România. E coordonat de Mária Álbert, Kinga Boros, Magdolna Jákfalvi, Árpád Kékesi Klin. Continuă în modul său propriu solide demersuri istoriografico-teatrologice consistente anterioare. E fundamentat pe principii academice și metodologice clare (recte metoda Philter) și e primul de acest fel publicat în limba română.
Cartea pune la dispoziția celor interesați o suită de 23 de analize riguroase ale unor semnificative spectacole produse de teatrele maghiare din România în intervalul de timp dintre anii 1969-2009. Spectacole importante din perspectiva drumului spre modernizare a expresiei teatrale, a dinamizării și reconfigurării ideii însăși de spectacol, a repoziționării unor instituții, a colaborării dintre creatorii români și maghiari.
În 1969, Radu Penciulescu, socotit de mulți a fi creatorul școlii de regie românești moderne, poposea la Teatrul din Târgu Mureș unde a montat Dansul sergentului Musgrave la Secția română și a asigurat regia spectacolului Micul Prinț de la Secția maghiară. Spectacol în care juca binecunoscuta actriță Illyés Kinga. Treizeci de ani mai târziu, regizoarea și dramaturga Gianina Cărbunariu monta un teatru particular din aceeași localitate (Yorick) 20/20, un spectacol de mare forță despre acel de neuitat martie negru din 1990. Spectacol în a cărui distribuție figurau cinci actori de etnie română și cinci maghiari, angajați ai Companiei Tompa Miklós. Mostră de teatru documentar despre care și istoricii de meserie au spus că “există o singura evocare a evenimentelor din martie pe care ambele părți o acceptă. 20/20”.
Printre cei 5 actori de etnie maghiară se afla și regretata Tompa Klára, memoriei căreia îi e dedicat volumul.
În tot acest interval de timp, în Teatrele maghiare din România au montat mari spectacole legendarul Harag György și Tompa Gábor care, în repetate rânduri, au subliniat legăturile lor cu școala românească de regie (Harag a fost un admirator necondiționat al lui Liviu Ciulei, Tompa și-a făcut studiile academice la București). Lor li s-au alăturat János Taub, fondatorul Teatrului Maghiar de Stat din Timișoara, apoi regizor la Bulandra și profesor la IATC,Kincses Elemer, Kovács Ildikó, Bocsárdi László. Cu toții au realizat spectacole de referință la companii românești. Trimit în acest sens la analiza dedicată Livezii de vișini, spectacol testamentar al lui Harag György, a cărui naștere e detaliată exemplar în studiul ei de Boros Kinga, ori la aceea a spectacolului Ubu Rege , montat de Kovács Ildikó.
Regizori români de primă mână precum Vlad Mugur,Silviu Purcărete, Andrei Șerban, Alexandru Colpacci, Victor Ioan Frunză, Anca Bradu,Mihai Măniuțiu, Sorin Militaru, Gavril Pinte și deja amintita Gianina Cărbunariu au colaborat cu teatre maghiare de pe teritoriul României. Livada de vișini (Mugur), Unchiul Vanea (Șerban),Lorenzaccio, Hamlet. Tom Paine, Rosencratz și Guildenstern sunt morți (Frunză), Cumnata lui Pantagruel (Purcărete), Woyzeck (Măniuțiu), Deșteptarea primăverii (Bradu) înseamnă mult pentru spectacologia românească. Mai sunt și altele cu impact și de valori similare.
Care e structura cărții? Avem la început trei studii semnate de Nánai István, Mágdolna Jákfálvi, Árpád Kekesi Kun. Care lămuresc scopul lucrării, urmăresc dinamica transferurilor teatrale româno-maghiare și explică esența și avantajele metodei Philter. Cele 23 de analize detaliază Contextul cultural-teatral, Textul dramatic. Dramaturgia., Regia, Jocul actoricesc, Scenografia și sunetul și, în fine, Istoria efectelor spectacolului. În foarte multe situații, secvența dedicată contextului cultural-teatral mi s-a părut a fi extreme de importantă. În anii ’80, de pildă, controlul ideologic, cenzura se întăresc. Lucrurile sunt și mai drastice în cazul spectacolelor maghiare. Bănuite foarte adesea de mesaje subversive. Unde mai pui că în aceeași perioadă se înmultește numărul plecărilor definitive ale unor artiști de naționalitate maghiară din România. Așa se face că un spectacol precum Hamlet din 1987 (Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca), analizat minuțios de Réka Kincses, se joacă în semiclandestinitate. Fără afișe, fără a se putea menționa în cronici numele protagonistului Hejja Sándor. Care avea cerere de plecare definitivă. Culmea a fost că și succesorul lui în rol a formulat aceeași opțiune.
În anii ’90. Tompa Gábor, preluând conducerea Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, operează schimbări de esență, vizibile încă din 1992, în Cântăreața cheală, fapt ce produce o seamă de agitații în rândul publicului maghiar și al comentatorilor. În mod similar stau lucrurile la Teatrul Maghiar de Stat din Timișoara atunci când conducerea este preluată de Demeter András care a făcut o foarte bună echipă cu regizorul Victor Ioan Frunză și scenografa Adriana Grand. István Kovács J. comentează spectacolul cu Turandot de la Teatrul Csiki Játekszin din Miercurea Ciuc, montat acolo de regizorul Gavriil Pinte, prin comparație cu spectacolul cu același text de la Bulandra, pus în scenă de Cătălina Buzoianu.
Textele din volum au fost scrise inițial în limba maghiară. Sunt acum traduse în românește de cercetători a căror limbă maternă este maghiara. Pentru simplul motiv că nu mai prea avem traducători români adevărați din maghiară în română. Asta se vede. Nu însă în așa măsură încât să afecteze în vreun fel valoarea cărții.
Mária Álbert, Kinga Boros, Magdolna Jákfalvi, Árpád Kékesi Klin (editori)- ANALIZE PHILTER ASUPRA TEATRULUI MAGHIAR DIN ROMÂNIA; Uart Press –Presa Universitară Clujeană Târgu Mureș, Cluj-Napoca, 2024