marți, aprilie 16, 2024

Anamaria Maranda – jazz şi ortodoxie

Conservatorismul de avangardă [1] cred că este recunoaşterea şi asumarea identitară a valorilor perene ale omenirii în condiţiile deschiderii fireşti a propriei fiinţe către viitor pentru sine şi pentru semeni. Cum viitorul omenirii are o deschidere evident globală, iar valorile noastre perene în România sunt legate de creştinismul ortodox, am putea să credem că un astfel de conservatorism nu doar compatibil cu lumea civilizată şi diversă europeană, ci respirând direct în ea, asemenea unui lob al plămânilor culturali ai lumii, e doar ceva care va urma, ceva care se va întâmpla cândva.

Există însă un loc în România unde acest mod de a fi e constitutiv de multă vreme. Găsim în el prezentă o tradiţie simultan ortodoxă şi cosmopolită. Este oraşul Sulina. La graniţa aceasta dintre lumi convieţuirea oamenilor din diferite culturi e de la sine înţeleseasă, ortodoxia e imediat urbană şi cosmopolită. Nu trebuie să faci marele tur al centrelor culturale ale omenirii ca să fii deschis pentru că ele şi-au trimis singure reprezentanţi aici. Din acest loc miraculos vine muziciana de jazz Anamaria Maranda, o exponentă a comunităţii greceşti locale.

Legenda figurii 1: Imagine a oraşului Sulina seara.

Nu trebuie să mire pe nimeni că poate fi auzită nu doar pe scena cluburilor împreună cu prietenii dânsei, ci şi în strana de la Sf. Ecaterina alături de alte prietene ale domniei sale. Şi nu poate fi surpinzător că şi-a cultivat cu efort talanţii vocaţiei muzicale prin absolvirea Universităţii Naţionale de Muzică, sau că visează la un doctorat despre oameni, în antropologie.

Specialiştii de jaz spun nu numai că a fost o mare promisiune, ci şi că este o certă confirmare. În ce mă priveşte, ca un banal consumator de jazz, decreţel care dormeam în sac printre tufişurile de lângă amfiteatrul din Costineşti pe vremea festivalurilor de acolo tolerate de comunişti, am fost fascinat mereu de întrepătrunderea planurilor, de unitatea duhovnicească a felului de a se exprima prin voce. Când are în trupă oameni cu atitudine de lider se vede smerenia, aşezarea de la sine în planul doi, deşi talentul debordează, iar când are în trupă oameni care aleg să o susţină ca să se înalţe se vede generozitatea cu care cere publicului aplauze mereu pentru alţii. În cei câţiva ani de când o ascult a crescut mereu, pas cu pas, concert cu concert, învingând toate greutăţile afirmării, şi sunt sigur că ne va încânta tot mai mult.

Legenda figurii 2: Anamaria Maranda în concert de jazz, colinde şi în cor la Conservator.

Firescul vieţii oraşelor, cu cluburile, evenimentele lor culturale diverse, în condiţiile unui fond creştin naşte frumuseţe, echilibru, pace chiar acolo unde mentalitatea noastră obişnuită de demonizare a urbanului nu se aşteaptă să le găsească. Anamaria Maranda oferă mereu această frumuseţe tuturor celor care sunt deschişi să o primescă. Un om care poate să fie model celor şovăielnici pe drumul către un conservatorism de avangardă în ţara noastră (dar vă rog să nu îi spuneţi asta).

Legenda figurii 3: Valoarea unui om se recunoaşte după greutăţile pe care le învinge. Semn de carte produs de Anamaria Maranda (sursa foto: https://www.facebook.com/anascriefrumos )

Notă

[1] Expresia „conservatorism de avangardă” o datorez domnului Teodor Baconschi.

Distribuie acest articol

24 COMENTARII

  1. „recunoaşterea şi asumarea identitară a valorilor perene ale omenirii” […] „viitorul omenirii are o deschidere evident globală, iar valorile noastre perene în România sunt legate de creştinismul ortodox”

    Si cum impacati universalul cu parohialul? Intreb de curiozitate…

    • Citez aprox. „Sfârșitul lumii este când nu va mai fi [nevoie, adică de] cărare de la om la om”. Atunci vine 《împăcarea》(la propriu, am utilizat ghilimelele pentru a vă cita)

  2. Domnule Leo, poate punând întrebarea în alt fel, dacă s-ar vedea că e cazul punerii unei întrebări. Sau nepunând-o şi lăsând persoanele să se apropie de la sine sau să îşi vadă de viaţa lor. Sau acceptând diferenţa şi lipsa de înţelegere pe care o am asupra altor oameni, ceea ce m-ar face să îmi văd de treaba mea. De la caz la caz, fiecare persoană e unică, parohial şi universal sunt în cărţi.

    Gânduri bune,

  3. Jazzul și ortodoxia sînt în aceeași comuniune inefabilă precum legendarul „instrument” al lui Ion Ilici Iliescu și proverbiala Prefectura.

    Nu există nimic nici măcar creștin (ca să nu menționăm universal, aia chiar că e o glumă !) în îmbîcsita, sinistra ortodoxie, fanarioto-bulgaro-legionaro-protoronisto-coruptă-pînă-la-măduva-măduvei.

    Ortodoxia este ce a distrus definitiv – înainte de, dar și, cînd a venit vremea, în conivență cu comunismul – fibra morală, estetică și economică a unei națiuni cu potențial considerabil.

    PS „(…) de întrepătrunderea planurilor, de unitatea duhovnicească a felului de a se exprima prin voce [sic]” . Vă rog, orice alte competențe v-ați asuma, nu pozați în critic muzical.

    • Ceea ce scrieți dumneavoastră se citește în cheia schismei nerecunoscute în interiorul ortodoxiei. Poate autorul va avea timp de un articol pe această (eventual falsă) temă.

        • @Absurdistan – din păcate, si dvs. ar trebui să mergeți prin niște sate românești, ca să stați de vorbă cu niște oameni obișnuiți. Cei mai mulți dintre ei nu sunt ca în clipul lui Răzvan Anghelescu. Eu nu-l întreb așa ceva, dar dvs. ați putea să-l întrebați: o să fie îngropat cu slujbă la biserică sau fără?

          Un subiect de meditație: di câte spune Jordan Peterson, în US armata nu recrutează oameni cu un IQ sub 83 pentru că nu are nimic de făcut pentru ei. Asta înseamnă cam 10% dintre americani. Dacă facem un reportaj cu oameni aleși special dintre acei 10%, rezultatele arată mai rău decât în clipul lui Răzvan Anghelescu.

          • Draga Harald, va raspund pentru ca va respect inteligenta, contributiile si pentru ca sintem de acord in multe privinte! Va admir curajul opiniilor.

            Imi dau seama ca va contrariez in alte privinte dar trebuie sa imi asum parerile. Sint poate exagerate (voit) dar nu atit de mult pe cit poate ati crede.

            Am mai spus-o – in Romania sint „progresist”, in Occident sint „de dreapta”.

            Pare inconstant si „inconsistent”, din nou imi asum acest lucru . . . dar realitatea este ca nu fac decit sa reactionez viu la ceea ce vad.

            Anti-crestinismul, progresivismul, ateismul agresiv occidental ma oripileaza, in vreme ce ortodoxia (care, asta chiar cred, nu prea are legatura cu crestinismul, cu toate ca am avut ghinionul de a fi botezat ortodox) romaneasca ma oripileaza si aia. (Sint de acord cu dv. ca nu merita dispretuiti [toti] romanii de la tara care merg la biserica . . . in afara de cei care chiar merita.)

            Ce vad comun intre stinga extrema („progresista”) occidentala si ortodoxia romaneasca este FANATISMUL, ideologizarea si inapoierea. Nu ma intereseaza daca au spoiala religioasa au ba, daca sint de stinga sau de dreapta. Reactionez, viu sper, la prostie, intoleranta, ticalosie si inapoiere.

            Vad asta in ortodoxia noastra si in stinga vestica. Poate gresesc dar asta e.

            Multumesc pentru comentariu si urari de bine.

            • @Absurdistan – comentariul meu nu era despre dvs, era despre clipul respectiv. Răzvan Anghelescu a ales cei mai ”neajutorați” oameni pe care i-a putut găsi, încercând să acrediteze ideea că așa arată credinciosul ortodox obișnuit. Nu, nu așa arată. Am văzut cu miile și nu așa arată. Cel pe care i-a ales el sunt dintre cei 10% aflați la cel mai de jos nivel, asta era ideea din acel comentariu.

              Poate nu sună deloc încurajator, dar o țară ca România are totuși vreo 2 milioane de oameni la nivelul celor prezentați în clip, iar o țară ca Statele Unite are probabil vreo 30 de milioane de același nivel. Asta este, așa arată societatea umană. Nu devenim cu nimic mai buni sau mai inteligenți dacă ne batem joc de cei mai ”neajutorați” decât noi. Dar Răzvan Anghelescu asta se pare că încearcă să demonstreze. Cât de elevat e el, prin comparație cu oamenii pe care alege să-i prezinte.

            • Dragă Harald, vă înțeleg perspectiva și vă mulțumesc.

              Sincer să fiu, aveți dreptate . . . oameni mai „săraci cu duhul”/educația/etc. NU merită să-ți bați joc de ei cu bucurie ieftină, în măsură în care ei își trăiesc credința în felul lor, fără agresivitate și fără să încerce să impună societății un model știrb de trăire. M-ați „tras la răspundere” (și rușinat un pic) pe meritate, a propos de a nu face mișto de cei neajutorați. Încă o dată va mulțumesc.

              Poate vă va surprinde să vă spun că am avut mai multe probleme cu „ortodoxul de elită” decît cu betivanul – inocent pe fond – gen videoul cu pricina, din care nu am întîlnit nici eu prea mulți în viața reală.

              Am avut însă prieteni inițial minunat de dotați, intelectual și emoțional și estetic, care și-au sacrificat inteligența și discernamintul și simțul nuanței pe altarul unui cult, asta mențin, care are mai multă rizgiială, țîfnă, „judgmentalism” și pură meschinărie decît orice valoare derivată din frumusețea creștinismului. Cel puțin asta a fost experiența mea.

              Da, cunosc oameni frumoși care se identifică drept ortodocși, nu am întîlnit NICIODATĂ un om care să fi fost transformat în bine de aderența la ortodoxie. Admit, e o experiență personală și limitată. Mulțumesc pentru dialog.

            • @Absurdistan – despre „elită” aveți dreptate, șeful cel mare arată mai degrabă a căpetenie de hoți decât a om cu frica lui Dumnezeu :)

              Dar niște credincioși obișnuiți, pe care n-o să-i vedeți vreodată în București, arată mai degrabă ca în clipul următor:

              https://www.youtube.com/watch?v=ivEq85ufCZ4

              Iar pe la minutul 15:25 puteți chiar asculta un cioban vorbind despre panentheism, deși în mod sigur habar n-are că așa se numește ceea ce descrie el.

        • Absurdistan,

          You have too much time on your hands mate. N-ai ce vorbi cu astia, ei deja stiu, au linie scurta cu Dzeu. Da’ altfel sunt politicosi, ganduri bune ‘n’ shit. Pai, nu te umple de umilinta non-combatu’? Conu’ Leo a prins-o din zbor. Altfel, okay, o fata desteapta si-a spus, pai daca aia au Gospelu’, noi de ce nu putem sa facem orto’ mai digerabila, accesibila etc? Cum facem asta, pai, eu stiu sa cant. Foarte corect, desi nu adreseaza tarele fundamentale ale BOR si Iordachii aferenti, unde rezida buba. Ganduri bune, fie ca lumina sfanta, etc.

  4. care i legatura intre valorile perene si neo marxism / globalism ?! daca i „perena” insemna ca i vivace locului, asta nu inseamna ca va ramine la fel daca i stramutata. cultul sobolanilor poate exista intr o anumita regiune, dar poate fi el exportat orisiunde? apoi, cine decide care s valorile universal valabile ?

  5. Domnule Iordache,

    Faptul ca nu ne intelegem pe subiecte din zona intangibilului nu blocheaza comunicatia per se. Faptul ca faceti afirmatii contradictorii si dupa aceea raspundeti obiectiilor (mai mult sau mai putin elegante, recunosc!) cu „ganduri bune”, „pace” samd e tocmai grebla ascunsa in iarba de pe drumul comunicarii intre oameni.

    Nu pot sa va urez decat gandire buna si luminare; vad ca ganduri bune si iluminare aveti cu prisos.

  6. „Conservatorismul de avangardă [1] cred că este recunoaşterea şi asumarea identitară a valorilor perene ale omenirii în condiţiile deschiderii fireşti a propriei fiinţe către viitor pentru sine şi pentru semeni.”De ce trebuia impuscat Ceausescu ? Pentru vorbe fara sens ca astea? Pentru trancaneli ortodoxe de doi lei ?Cea mai mare nenorocire din Romania dupa 90 e ortodoxia.Distruge tot: gandire, filosofie morala,stiinte,arta,jazz,tot.amin.

    • Soarec, nu sunt vorbe fara sens. Dom Iordache face umpic de misionariat, face ceea ce ar trebui sa faca PRul BOR, sa faca ortodoxia asa cum e ea in Romania cat de cat digerabila. De-aia incearca relationarea cu valorile perene ale omenirii si deschiderea descrisa ca fireasca, cand stim cu totii ca BOR numa’ deschisa nu e, valori ioc, cat despre conectarea cu umanitatea, prin valori sau altcumva, sa fim seriosi, singura conectare e intru Mercedes. Ce vrea Sir Iordache se poate face, in beneficiul nostru al tuturor, dar nu asa, nu fara o admitere si asumare cogenta a greselilor trecutului, cerinta ar fi de un soi de reconciliere a bisericii ortodoxe cu natiunea. Nici macar campionii ortodoxiei n-au standing moral pentru asta,mcelnputin nu inca, eg, domnu’ Iordache, cum e cu popii si mertanele? Aveti ceva mai explicit decat ‘ganduri bune’ pe tema? Ca Mertzanul lu’ popa e in ochii fiecarui roman, n-ai cum pisici sa nu-l vezi? Cred si sper ca intr-un tarziu ortodoxia o sa-si revina intru relevanta, intrebarea e, Soarec, o sa mai fim vii atunci :).

  7. omul poate invinge greutatile in mai multe moduri..infringerea greutatilor este, de fapt, o chestie elementara, o indeletnicire cotidiana, un mod de a te identifica cu majoritatea…asa ca, valoarea nu ar avea aproape nimic in comun cu aceasta…parerea mea.

  8. Comentez si eu aici in speranta ca voi obtine ganduri bune. :)
    Nu zic, suna duios elucubr, pardon, eseul domnului Iordache. Dar, pentru un iubitor al jazzului asa cum am cunoscut pana acum [sute de oameni] tot iritanta ramane alaturarea din titlu, indiferent de confesiune. ‘Jazz si ortodoxie’ e ca baba si mitraliera, ca nuca si peretele, ca avantul prabusirea. Ortodoxia noastra a incurajat vreme de decenii -impreuna cu proteveul si antenele- paranghelia, kitschul, miorlaiala si topaiala fara masura si fara gust. Nuntile si botezurile bunilor crestini bastinasi sunt o catastrofa pentru orice meloman, si din pacate beneficiaza de sonorizari din ce in ce mai puternice; la fel prestatia bisericilor in preajma sarbatorilor religioase, de’acum intrate in obicei a fi difuzate in piata publica prin intermediul unor boxe de stadion. Grohaiala, gemetele, zbiaratele, mugetul infernal ce il imprastie ‘sacrul’ romanesc nu cred ca pot fi incadrate la jazz, poate la rap post-modernist cu elemente ethno, sau hai, la dodecafonie de maidan. Dar mai degraba la cacofonie. Asa suna ortodoxia neaosa: ca un concert al vulgatei afone in buricul targului. Si d’aia zic: mai bine sa nu se atinga de jazz, ca’l pangaresc si p’asta, sa se ocupe in continuare de ‘populara’ si maneaua lor. Jazzu’i jazz, nu are culoare religioasa, nu’i nici ortodox, nici catolic, nicidecum islamic [asta mai ramane: sa ne dea muezinii scat musliman din minarete]….doamne fereasca de asa trasnaie.. [si o spun ca ateu : ]

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro