vineri, martie 29, 2024

Angajam IT-ist. Persoană tânără, ambițioasă, cu abilități de comunicare și lucru în echipă.

Nu știu dacă m-am angajat vreodată prin procedura oficială. Posibil ca la primul meu job, care a durat 10 luni, la IEMI. Am citit anunțul despre concurs într-un ziar (era în 1991, no Internet)  , m-am prezentat, acolo am dat un test ( cu un inginer electronist cu care am fost ulterior coleg, chiar dacă lucram la secții diferite), am luat notă de trecere și m-am angajat. ( Mă rog, sar peste amănuntele birocratice ale unei companii de stat în primul an după desființarea “repartițiilor”, ar merita povestite de dragul anecdotei, dar las pe altădată).

La majoritatea job-urilor de după asta am fost fie “recomandat” fie chemat de câte un fost coleg care voia să își dezvolte o echipă și știa la ce mă pricep.

Am mai fost de-a lungul vremii la interviuri; lumea IT este dinamică și e bine din când în când măcar să îți validezi statutul, sau cel puțin așa consideram într-o vreme.

Incetul cu încetul, domeniul recrutării a început să fie ocupat de noile generații de absolvenți – mai degrabă absolvente – ale facultăților de științe sociale. ( Pentru cei care au poposit în România mai de curând, ar trebui precizat că în acest domeniu există un hiatus cauzat de desființarea de către Ceaușescu a facultăților de profil, în vremea așa-zisului scandal al “meditației transcendentale”). Lipsite de experiența “lucrului cu oamenii” cum se spunea pe vremuri, acestea au început cu sârg selecția modelului uman de succes zugrăvit de cinematografia americană: se caută persoană tânără, ambițioasă, cu abilități de comunicare și lucru în echipă. Indiferent de domeniul de activitate, acest șablon a devenit un pat al lui Procust prin validarea căruia trebuie să treacă orice candidat. La un moment dat mi-am scos din cv diploma de absolvent de Litere; am remarcat că era principala “pată” a CV-ului meu, care denota nehotărâre și lipsă de interes față de profesie, un caracter ezitant etc. Nu aș vrea ca cele de față să fie luate ca o nemulțumire personală; deja nu mai pot scoate din CV un al doilea amănunt, vârsta, care mă face din start incompatibil cu modelul; mă consider deci deja distanțat de subiect, mai ales că fiind self-employed nu mă cert prea des cu patronul.  Am fost de multe ori și în cealaltă poziție: a celui care angajează; cum în general pentru o poziție de IT o firmă primește zeci, sau dacă lucrează cu site-uri de recrutare, sute de CV-uri, sarcina preselecției cade mereu în spinarea unei persoane le la departamentul HR. Evident, mai întâi va trebui să elimine CV-urile “Junk” – cele care nu corespund cerințelor cu nici un chip și care probabil vor fi cam 80%; din cele rămase va trebui să cheme câțiva oameni la interviu cărora le va aplica de obicei șablonul despre care vorbeam.

Nenorocirea este că de obicei un IT-st bun este exact opusul acestui șablon. Lucrul cu noțiuni abstracte îi face pe mulți necomunicativi; în plus timpul îndelungat petrecut în fața monitorului te poate face destul de antisocial; un profil psihologic de obicei nu ia în seamă abilitățile de comunicare pe instant messenger ci pe cele de comunicare directă, la care eu personal nu știu prea mulți în domeniu care să exceleze. Nu zic că nu ar fi bine să le aibă; experiența mea de administrator de sistem îmi spune că abilitățile de comunicare valorează foarte mult în dezamorsarea unor situații critice; însă evident abilitățile tehnice valorează mai mult. Ar fi bine să poți explica pe înțeles de ce ai introdus cutare restricție sau de ce în tocmai în dimineața în care era atât de mult de lucru ( în orice dimineață e atât de mult de lucru) tu ai lansat un update critic. Dar e mai bine să știi să le faci, în primul rând, acestea sunt doar abilități ajutătoare.

Bineînțeles, în orice firmă care se respectă, cei care au trecut acest test vor ajunge la un al doilea interviu, cel tehnic. De cele mai multe ori însă candidații vor fi dezamăgitori, pentru că dacă ai nevoie de ceva experiență într-un domeniu anume, criteriul “tinereții” intră mereu în conflict cu cerința “experienței”. Ori experiența similară e greu de identificat pentru cineva din exteriorul domeniului. De multe ori mă amuzam cu colegii că Bill Gates (prea bătrân) ori Linus Torvalds (antisocial) nu ar avea nici o șansă să se angajeze la firmele din România. Evident, cu timpul și lucrând in acest domeniu ajungi să ai o oarecare experiență; să întelegi măcar că dacă cineva  care a lucrat zece ani  la competitorul tău direct trimite un CV treaba e serioasă. Însă din păcate e greu să ajungi la un asemenea nivel pe o piață fluidă ca a noastră, unde domeniul HR este mai degrabă auxiliar și prost plătit, motiv pentru care e privit mereu ca o poziție temporară și părăsit cu prima ocazie.

Sigur că probabil lucrurile se vor mai îndrepta în timp; până atunci probabil fiecare IT-st poartă în raniță bagajul său de povești amuzante de spus colegilor în preajma unei beri.

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. Simpla denumire „resurse umane” mi se pare de-a dreptul cinică, demnă de regimuri totalitariste în care cetățenii sunt proprietatea statului. Și Germania lui Bismarck se încadrează aici, ca să nu credeți că aș avea ceva special împotriva lui Ceaușescu :P

    Iar departamentul în sine o fi fost bun pentru fabrici cu 3.000 de confecționere sau pentru uzine cu 3.000 de oțelari, dar în lumea IT-ului chiar nu are ce căuta. Sunt necesare săptămâni întregi pentru a evalua un IT-ist bun și pentru asta tot cineva din domeniu e necesar.

    • De fapt „pe vechi” departamentul se numea „Personal”. In ’91 „norocul” meu a fost ca acel departament era oarecum compromis asa ca nu s-au implicat in nici un fel in angajari. In plus, pe vremea aia puteai gasi un inginer competent cu destul timp liber ca sa se ocupe de asta, industria nu prea mai facea comenzi :) HR e denumirea „pe stil nou”

      • Mea culpa! :) Într-adevăr, se numea Serviciul Personal pe vremuri, asta cu ”resurse umane” e mai degrabă contribuția inestimabilă a corporatismului.

  2. Ma bucur ca ati abordat subiectul. Problema e mai serioasa decat pare. Eu conduc o echipa intr-o companie multinationala din domeniul IT. Cand trebuie angajati oameni noi preselectia o face HR-ul. Mi s-a intamplat nu o data sa intalnesc la al doilea interviu, cel tehnic, oameni care aveau competente profesionale foarte precare dar care stiau „sa se vanda”. Sunt obligat sa ma gandesc ca probabil oameni foarte capabili profesional ar putea fi eliminati la primul interviu din cauza ca nu sunt suficient de entuziasti, sau nu exceleaza la capitolul comunicare.
    Stiti care a fost solutia mea? Ii rog pe colegii din echipa sa-mi recomande oameni alaturi de care au lucrat, le solicit acestora CV-urile si le trimit chiar eu la HR. In felul acesta fac o preselectie inainte de preselectie. Dar multi manageri de multinationala sunt ei insusi foarte limitati profesional. Acestia dau mana libera HR-ului cand vine vorba de angajari, iar rezultatele se vad in structura personalului. O clasa politica in miniatura …

  3. Nu stiu altii cum sunt, dar mie interviurile de HR mi s-au parut o formalitate indiferent de experienta pe care am avut-o la data sustinerii lui si de multiplele abordari pe care le-am avut la aceste interviuri, unele memorabile … Domnitele sunt in general agreabile, discutia e semi-open, nici o parte nu da totul din casa, decizia lor e una cinica pentru ca hai sa fim seriosi, in IT de la un anume grad de experienta incolo, tot ce conteaza sunt banii pe care ii ceri, nu feedback-ul HR-ului. Asa ca nu prea inteleg unde bate articolul.

    Nu sunt de acord ca HR-ul este prost platit si auxiliar. In general HR-ul este in organigrama firmei destul de bine plasat. Despre fetele de la recrutare si experientele proprii cu ele as putea sa spun multe, insa ce mi se pare cu adevarat important si trist in acelasi timp este ca majoritatra incearca sa te incadreze intr-un sablon ceea ce, pana la un punct este OK, insa uneori pot exista si prejudecati, vizibile din intrebarile pe care le pun. Ele nu iti vor face un profil psihologic detaliat pentru ca nu asta li se cere, ci doar vor sa se asigure ca esti relativ sanatos normal la cap, ceea ce pentru domeniul IT poate fi tricky … :). Deasemenea, fata de rigiditatea sales-like pe care uneori o abordeaza, ea nu incanta un IT-ist care este in general un spirit liber; insa pana nu vezi lucrurile si din tabarea celalta; pana la urma in procesul de recrutare reprezinta firma si nu pe ele, deci e bine sa pastreze o eticheta, pentru ca orice face ori spune ea la interviuri este aspru judecat de candidatii respinsi si se poate intoarce impotriva companiei. Asa ca trebuie sa tinem seama, ca din punct de vedere al libertatii de exprimare, in procesul de recrutare ele nu dispun de prea multa.

  4. de unde mitizarea asta IT? ca demult a preluat joburile plictisitoare in aviatie, medicina, centrale atomice, cinematografie etc, peste tot, chiar si in HR (nu doar sa evalueze rata de selfie-uri a candidatilor, de la moderat,exagerat,la ponta-rate). chiar daca e banal, insa pare cool ca un cioban cu celular sa aiba blog.
    am vorbit cu niste consultanti IT de la o banca, cica in loc sa aplice teoria combinarii, sortarii si impachetarii de 1- si 0-uri in fel si chip, ce au invatat ani de zile, se chinuie sa inteleaga de ce nu se pupa diferite standarde si sisteme, si au impresia ca e un lobby IT care are menirea sa complice lucrurile artificial, sa-si justifice importanta (noroc cu forumurile si google, unde se gasesc si altii care au avut de rezolvat acelesi ciudatenii), iar industria bancara e 90% IT (deci nu doar cei care au grija de servere si retele) si lejer ar putea fi concediati1/4 din personal.
    iar cei care ieseau de la cafea,imbracati ca bancheri, cica ar fi fost fizicieni, care pricep mult mai repede si bine decat economistii sistemul garbage in, garbage out.

  5. Maniera asta de angajare e intr-adevar un mare BS.

    Am trecut prin cateva interviuri de succes in SUA, in care am observat procesul de recrutare.

    In cateva cazuri persoana din HR era specializata sa recruteze exact tipul de persoane cautate. Stia sa puna intrebarile care trebuie ca sa elimina lipsa de experienta, si in plus am fost supus la un tir de intrebari referitoare la lucrul in echipa, rezolvarea conflictelor si alte cele legate de leadership.

    Interviul respectiv era eliminatoriu. Numai daca treci de el mai ajungi sa ai un interviu tehnic cu echipa in care urmeaza sa lucrezi.

    Dupa toate interviurile complete, treci printr-o verificare de trecut destul de minutioasa. Toate vechile locuri de munca sunt verificate, si referintele produse trec printr-un interviu ele insele, si intrebarile nu sunt usoare si raspunsurile coroborate. La jobul curent, interviul de referinta a avut loc la telefon si a durat 30-40 de minute cu fiecare referinta, plus ca mi-au cerut sa specific cel putin o referinta fost sef.

    Unii mai trec si prin verificare care sa ateste ca nu consumi droguri si cazierul iti este curat.

    Spre deosebire de Romania, in SUA este ilegal sa intrebe recruiterul sau echipa de interviu varsta candidatului. Insa postarea jobului trebuie sa contina un anumit nivel de experienta cerut, in general un numar de ani. Pentru joburile cu calificare foarte inalta am vazut si 15 ani ceruti ca experienta profesionala.

  6. Parţial de acord, numai că şi necesarul de oameni în IT este într-o creştere continuă, care nu prea poate fi satisfăcută numai de oameni competenţi tehnic.

    În sensul acesta, nu înseamnă neapărat că oamenii tehnici şi pricepuţi sunt lăsaţi uitării sau respinşi de HR, ci mai degrabă că se merge mult pe ideea că odată ce ai un nucleu de oameni experimentaţi în firmă, ei vor creşte şi poamele sau prospăturile comunicative trântite de HaşEr în timp ce-şi văd şi de atribuţiile propriu-zise. Ai profesionişti formatori, ai vărzoi pe care plăteşti puţin, dar care vor învăţa mult şi sunt dornici şi tot ce trebuie să ai grijă este să menţii cât de cât nucleul experienţei stabil.

    Se face programare de consum. Se lucrează adesea cu sisteme închise sau copy-paste-uri ruşinoase şi luat din pilă. Şi în IT, se produce mult mai mult decât este cu adevărat necesar şi de o calitate cu mult sub linia de plutire, în multe cazuri.

    Pe lângă asta, cred că problema e valabilă şi invers. HR-ul poate prezenta distorsionat imaginea companiei pentru care intervievează şi poate crea false aşteptări sau de-a dreptul spune minciuni, ceea ce de regulă rezultă în plecări rapide din iniţiativa angajatului.

    De regulă, Tot ce pleacă în perioada de probă sau la foarte puţin timp după trecerea ei e greşeaă de recrutare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Badici
Mihai Badici
Absolvent al Facultății de Electronică si Telecomunicații București ( 1991) Administrator de sistem cu peste zece ani de experiență cu specializari in sisteme de stocare si securitatea datelor. De asemenea a absolvit in 1996 Facultatea de Litere la Universitatea Bucuresti. In prezent, consultant IT independent, colaboreaza pe mai multe proiecte legate de infrastructura de date.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro