joi, martie 28, 2024

Angelism, fatalism și terorism

După atentatele teroriste din ultima vreme, se aude din ce în ce mai des, explicabil dar de neînțeles, un hotărât apel la luciditate. În diferitele lui variante, prin acest apel pripit ni se cere să nu ne pripim, să nu facem confuzii, să nu facem ceva, ca nu cumva să facem vreo confuzie, să nu facem nimic, căci nu e nimic de făcut, o formă a lucidității mioritice, și, în fine, să nu ne temem, din cel puțin două motive, unul, pentru că am mai avut de a face cu terorismul, în alte forme domestic-europene și alt doilea, pentru că strict statistic riscul de a muri în urma unei acțiuni teroriste este infim, față de riscul de a muri din alte motive.

Confuzii și confuzii

Prima reacție prin care ți se cere imediat după un atentat să nu faci confuzii e cel puțin nepotrivită și induce ea însăși confuzii. Nu-ți cere nimeni să ai public compasiune pentru victime. Este la fel de adevărat că victimele au fost vizate indistinct. Dar dacă te uiți bine la ce s-a întâmplat, victimele nu sunt cele pe care ni se cere să nu le confundăm. Nu am asistat la un atac rasist asupra celor pe care ni se cere să nu le confundăm. Sensul celor întâmplate nu e acesta.

Cine trăiește în lumea asta și cu picioarele pe pământ poate să vadă că nu trăim într-o epocă de opresiune în care victimele ar fi cele pe care ni se cere să nu le confundăm. Din fericire, în lumea civilizată nu există lagăre, nu există segregare rasială, nu există politici rasiale. Democrația e, atât cât se poate, bine mersi, tot așa, statul de drept și drepturile omului.

Această reacție are marele dezavantaj de a induce o confuzie, de a face o legătură pe care nu toată lumea o face, de a apropia pe de-a-ndoaselea chestiuni pe care nu toată lumea le pune împreună. Negația logică poate avea uneori o valoare contextuală, nu neapărat una pur logică și abstractă. Adică, dacă o să spui unui înalt demnitar, unui președinte de țară, de pildă, cu toată buna credință: „Domnule președinte nu sunteți un incompetent !” „Domnule președinte nu sunteți un nimeni!” „Domnule președinte nu sunteți stupid!”, apropierea, deși logic e invalidă, e deja făcută. În mod ciudat, acestă serie de negații capătă valoarea unor afirmații. Când ni se cere să nu facem confuzii, într-un context atât de sensibil, transferul de la teroriști la cei pe care ni se cere să nu-i confundăm e ca și făcut.

Resemnare și alte confuzii

Ni se cere lucid să ne resemnăm. În acest caz, prin acest așa-zis argument, ni se spune că actele teroriste au devenit la ordinea zilei, sunt ceva cotidian. Deci, dacă sunt ceva cotidian, să le trăim ca pe ceva cotidian, ca pe ceva normal. Ideea aceasta a resemnării este de neînțeles. În sine, e circulară: dacă există terorism, atunci există terorism și, dacă există, nu e nimic de făcut. Deci, să ne resemnăm, să luăm lucrurile ca tare.

Doar că terorismul nu e o catastrofă galactică, una care, astăzi, ar fi, foarte probabil, imposibil de combătut. Nu. Terorismul este un rău social cam tot așa cum sunt furtul, crimele, accidentele de mașină, bolile de tot felul. Pentru toate acestea, societatea s-a înarmat, a luat măsuri. Există poliție, justiție, cod rutier, legi, spitale și medici. Dacă este așa, nu văd de ce societatea nu ar căuta măsurile adaptate contra terorismului.

Atenție însă, ne îndeamnă cei care fac apel la luciditate, nu se pot lua măsuri, căci asta ar însemna să faci confuzii, caz în care măsurile, prost înțelese, ar însemna reprimarea nu doar a teroriștilor, ci și a celor pe care ni se cere să nu-i confundăm. Ba chiar, s-ar isca, ți se spune, un conflict între creștini și musulmani. În acest caz, se asumă că, dacă cei care iau măsuri sunt sau au fost de origini creștine, atunci automat orice măsură legitimă împotriva islamiștilor ar fi una de proporțiile unui război religios, aici amestecându-se supoziții și confuzii. Se confundă combaterea unui rău social cu un război religios și combaterea teroriștilor islamiști cu a musulmanilor. A combate islamiștii nu înseamnă a distruge musulmanii.

Este evident că terorismul nu se combate distrugând o populație. Cei care totuși declară asta nu au înțeles nimic și sunt din fericire marginali. Împotriva celorlalte forme de terorism, ETA, IRA, care sunt aduse în discuție, pentru a arăta că nici Europa nu e perfectă, s-au luat măsuri iar prin acestea nu s-a intenționat decimarea bascilor sau a irlandezilor. Analogia între ETA și IRA și terorismul islamist e inconsistentă logic. Cele două forme de terorism seamănă, dar din aceste asemănări nu poți trage aceleași concluzii.

Mai mult, a lua măsuri ar fi echivalent cu a face jocul teroriștilor, adică a te răzbuna și a crea panică. Calmul pare să fie confundat cu inacțiunea. Însă, a lua măsuri nu înseamnă a te răzbuna, ci a te apăra. Iar a te apăra e cât se poate de normal. Dacă te arde soarele, te pui la umbră, dacă te atacă un câine, fugi, dacă te atacă hoții, strigi după ajutor, suni la poliție. Luarea de măsuri nu înseamnă agitațiune, panică. E ca și cum ai spune că existența poliției, din punct de vedere social ar fi un semn de agitație, de panică. Oamenii panicați de hoți inventează corpul de poliție iar asta ar fi semn de panică și ceva rău, căci mai bine să nu fie panică.

Resemnarea prin statistică și stricta contabilitate a morții

Aflăm că nu trebuie să ne temem prea tare de terorism, asta pentru că statistic persoanele care mor ucise în urma unor acte teroriste sunt mult mai puțin numeroase decât persoanele care mor din diverse alte motive, accident de mașină, de avion, boli de tot felul, accidente domestice etc. Acest așa-zis argument, strict vorbind, o analogie, e falacios din mai multe motive.

Scopul principial al unui act terorist nu este omorârea propriu-zisă. Într-un act terorist, moartea este în principal un mijloc, unul prin care trebuie instalată teroarea, unul prin care se pot obține alte obiective. Scopul prim este terorizarea, unei națiuni, unei comunități și nu moartea.

În cazul altor feluri de a muri, altfel decât în urma unui act terorist, societatea caută să le preîntâmpine. Centură de siguranță, reguli de circulație, examen de permis de conducere, selecție specială pentru cei care devin piloți de avion, prevenție medicală, servicii de urgență, prevenții de tot felul etc. În plus, accidentele, de mașină, de pildă, deși se pot solda cu morți, nu sunt un mijloc folosit de o grupare, ceva plănuit, programat. Accidentele, după cum o spune și numele, sunt… accidentale. Nu se poate compara, deci, felul de muri de boală, în urma unui accident sau de moarte naturală, cu a muri în urma unui explozii de origine teroristă. Sigur, poți să găsești o alinare în această comparație, dar ea nu poate fi servită drept argument pentru inacțiune.

Măsurile adaptate și unitatea europeană în practică, nu în sloganuri

Să nu mai pornim războaie, ni se spune, să lăsăm armata în pace. Foarte bine. Însă, doar cei care nu au înțeles fac apel la armată. Armata, așa cum o știm, așa cum e concepută nu e o măsură potrivită. Ce a făcut armata pe străzile din Belgia sau pe cele din Franța ? Ce putea să facă armata ? Se poate combate terorismul intern cu armata ? În cine tragi ? Cu ce ?

Neluând în considerare politica, mijlocul de luptă cel mai adaptat pentru a combate terorismul este prevenția cu ajutorul serviciilor secrete, desigur specializate și competente. Ca să poți preveni, trebuie să afli dinainte ce anume și cine anume pune la cale, iar asta nu se poate face decât cu ajutorul agenților secreți. Agenții trebuie să fie secreți, pentru evidentul motiv că actele teroriste nu se pregătesc la vedere. Aceste servicii există. Nu trebuie inventate și nu trebuie să li se dea mai multă putere în detrimentul libertății noastre. Ele trebuie doar specializate și adaptate.

Uniunea Europeană are nevoie de un serviciu de informații unic, european, pe modelul intern al serviciilor naționale. Așa cum este SRI, unul intern, INFOPOL, şi altul, așa cum este SIE, extern, EXOPOL, căci, așa cum se vede, terorismul, deși de producție internă, e stimulat și din exteriorul Uniunii. Serviciile, failibile, sunt criticabile, dar nu pentru că fac prea mult, nu pentru că ne limitează libertățile, ci pentru că fac prea puțin, pentru că sunt inadaptate și pentru că la nivel european astfel de servicii sunt inexistente.

Din pricina vanităților naționale, pentru că statele europene nu vor să renunțe la o suveranitate prost înțeleasă, teroriștii vor avea întotdeauna un avantaj. Statele membre nu au dotat Uniunea Europeană cu instrumente specifice pe măsura acordurilor semnate. În cazul liberei circulații, care e unul dintre principiile europene fundamentale, nici măcar semne rutiere comune nu există, nici chiar plata amenzilor de la o țară la alta nu se aplică. Nu există nici măcar o forță de poliție comună și nici vameși europeni la frontierele externe. Desigur, există câte ceva, dar mai mult formă şi nefuncțional. Pentru chestiunile de afaceri interne colaborarea dintre cele 28, douăzeci și opt, de poliții naționale, reuniunea celor 28, douăzeci și opt, de miniștri de interne, toate acestea sunt, după câte se vede, ceva prea complicat, prea greoi și prea puțin, insuficient.

Peste toate, trebuie cât mai multă Europă. E foarte probabil că țările europene, în loc să se ocupe cu binele lor comun, încă își mai pierd timpul și resursele spionându-se unele pe altele, ca în filmele din deceniile trecute. Pentru cât mai multă Europă şi cât mai funcțională, trebuie politicieni care să aibă capacitatea de a gândi această Europă, însă aceasta e o altă poveste.

Distribuie acest articol

37 COMENTARII

  1. Un subiect dezbatut in aceste zile. Fiecare crede ca adauga ceva nou. Terorismul are o noua fata. Si nu de mult timp. In urma cu citiva ani un fost militar englez a fost decapitat in plina strada de un musulman.
    Metrourile din Londra, Madrid, Moscova a fost tinta unor atentate greu de uitat: zeci de morti si raniti. Avioanele, salile de concert, stadioanele, traseele de maraton (Boston) au fost tinta teroristilor. Oamenii mor si explicatiile sunt jignitoare. Cine sunt in spatele acestor atentate? Cine are interes sa continue teroarea? Este o conspiratie care depaseste puterea de intelegere a conducatorilor politici indreptatiti sa ia masuri cuvenite? Sau a serviciilor de securitate incapabile sa faca fata unor amatori (ce improvizeaza explozibili, ataca cu cutite). Este terorismul un fenomen cu care trebuie sa ne obisnuim? Trebuie contribuabilul sa plateasca si pentru siguranta personala? Cred ca sub presiunea terorii vor apare mijloace de control al vietii private a cetateanului. La ce sa ne mai asteptam? Atacuri care au destabilizat centrul financiar mondial l-am vazut online. Ce nu am vazut si ni se pregateste?

    • Domnu’ troll rusesc, Moscova nu are ce căuta pe lista de oraşe lovite de teroare. Nu în sensul în care vreţi să sugeraţi voi, ca un catalizator, vezi Doamne, al unei largi coaliţii împotriva terorii, care coaliţie să facă uitate, după modelul marii coaliţii antifasciste, mizeriile voastre de mai înainte prin Ucraina şi alte locuri. De ce spun asta? Vedeţi că a apărut recent în limba română – în engleză are câţiva ani – cartea lui Felshtinski si Litvinenko „ٌRusia explodează. Planul secret pentru resuscitarea KGB-ului”. Cartea aia are şi un epilog şi mai multe anexe. Epilogul trebuie citit cu mare atenţie (la ediţia în engleză, îl găsiţi de la pagina 166 la 170) Acolo sunt soluţiile la problemele pe care le ridicaţi aici. Nu într-o Mare Coaliţie antiteroare, cu Putin pe post de primadonă.

      • @Emil (26/03/2016 la 7:06)

        Multumesc pentru cartea recomandata. As dori s-o citesc (in engleza , nu locuiesc in Romania) dar n-am titlul original si/sau ISBN-10 / ISBN-13.

        „Cartea aia are şi un epilog şi mai multe anexe. Epilogul trebuie citit cu mare atenţie (la ediţia în engleză, îl găsiţi de la pagina 166 la 170) Acolo sunt soluţiile la problemele pe care le ridicaţi aici. Nu într-o Mare Coaliţie antiteroare, cu Putin pe post de primadonă.”

        Daca acea carte are in acel epilog solutii, cine credeti ca ar trebui sa le aplice, avand in vedere ca excludeti Rusia? Ma intreb ca orice persoana ca n-a citit-o inca.

        Multi dintre noi (inclusiv eu) stim ce si cum NU trebuie sa se faca mai greu este sa stim ce si cumTREBUIE sa se faca inclusiv ales detaliile.

        Zi buna.

        • Domnu’ Vasili, adica aveti autorul (autorii, care nu au scris decat o singura carte impreuna), aveti titlul în română al cărţii şi vă trebuie titlul în engleză+ISBN? Mă dezamăgiţi, domnu’….
          Vedeţi că au pus-o, la liber, pe site-ul unuia din autori, în limba dvs. maternă. :) :) :)

        • ISBN: 9781903933978, Blowing up Russia. Există două ediții, a doua conține și adăugiri. Cartea este interzisă în Rusia, big surprise :) însă există pe Internet versiuni pdf în engleză și rusă.

          • @Harald(26/03/2016 la 22:34)

            Multumesc. Scurt, clar, la obiect.

            @Emil (26/03/2016 la 18:12)

            Domnu’ Emili (similar cu …..Vasili)

            Exact opus raspunsului lui Harald; va place sa vorbiti/scrieti fara a raspunde concret la subiect.

            Cateva lamuriri pentru dvs.

            Pentru a cumpara pe Amazon.com iti trebuie titlul in engleza (recomandabil si IBSN).

            Limba mea materna este romana. Nu locuiesc in Romania (asa cum am scris mai sus) si prefer sa citesc in limba romana numai cartile publicate de autori romani.

    • @ 3φ Incerc sa schitez o parte dintr-un posibil raspuns:
      Extrase din:
      „The historical roots and contemporary threat…” de Dr. Peter Hammond (autorul deţine un doctorat în teologie)
      MODUS OPERANDI islam
      Islamul nu este o religie sau un cult. În forma sa, este un stil de viaţă complet.
      Islamul are componente religioase, juridice, politice, economice, sociale şi militare. Componenta religioasă serveşte pentru a le masca pe toate celelalte.
      Islamizarea demarează atunci când o ţară are suficient de mulţi musulmani încât aceştia încep să pretindă concesii de natură religioasă.
      Când societăţile deschise la diversitatea culturală, la corectitudinea politică şi la toleranţă consimt la cererile de natură religioasă ale comunităţii musulmane, celelalte componente se înfiltrează treptat.
      Iată cum funcţionează:
      Atâta timp cât populaţia musulmană rămâne în jurul valorii de 2% sau mai puţin, indiferent de ţară, aceasta va fi percepută de către alţi cetăţeni ca fiind o minoritate paşnică, şi nu ca o ameninţare. Acesta este cazul în prezent în:
      Australia: musulmani 2,25%
      Spania: musulmani 2,3%
      Statele Unite ale Americii: musulmani 2%
      Italia: musulmani 2,6%
      Între 2% şi 5%, conversia din cadrul celorlalte minorităţi etnice şi din grupurile marginalizate începe prin recrutarea de deţinuţi în închisori şi de tineret din zona marginalizată a bandelor de stradă. Acesta este cazul în:
      Germania: musulmani 5%
      Canada: musulmani 3%
      Danemarca: musulmani 4,1%
      Norvegia: musulmani 3%
      Marea Britanie: musulmani 4,6%
      Când ajung la 5%, musulmanii au deja o influenţă excesivă în raport cu procentul lor în populaţie. Ei vor începe să facă presiuni pentru introducerea de produse alimentare „Halal” (curate, conform standardelor islamice), asigurând angajarea musulmanilor în prepararea lor. Vor spori presiunea asupra lanţurilor de desfacere / comercializare a alimentelor, astfel încât acestea să introducă asemenea produse în vânzările lor, ameninţându-i cu represalii până la faliment dacă nu se conformează cererilor lor. Asta se întâmplă în:
      Olanda: musulmani 5,5%
      Suedia: musulmani 4,9%
      Elveţia: musulmani 5,7%
      Olanda: musulmani 5,5%
      Trinidad / Tobago: musulmani 7%
      Ajunşi în acest stadiu, musulmanii se vor înfiltra treptat în toate sferele de influenţă şi vor acţiona pentru ca Guvernele să le permită să se guverneze ei înşişi (în interiorul unor enclave de tip „ghetou”) în conformitate cu legislaţia sharia (legea islamică), scopul final al islamiştilor fiind instaurarea sharia în toate ţările din lume.
      Când numărul musulmanilor se apropie de 10% din populaţie, se amplifică nerespectarea legilor mergând până la provocări deschise, pledând pentru condiţii de viaţă conforme cu cultura şi credinţele lor. La Paris, vedem cu regularitate incendieri de automobile în enclavele musulmane. Orice acţiune percepută ca anti-musulmană are ca rezultat revolte şi ameninţări ale mulţimilor, ca în Amsterdam, unde s-au opus violent la benzile de desene animate cu Mohamed şi filmele despre Islam. Astfel de tensiuni apar zilnic, în special în enclavele musulmane din:
      China: musulmani 10%
      Franţa: musulmani 9,6%
      Guyana: musulmani 7%
      Israel: musulmani 16%
      Filipine: musulmani 10%
      Thailanda: musulmani 10%
      Când ajung la 20% din populaţie, ţările receptoare se confruntă cu focare de violenţă declanşate chiar pentru probleme minore, formarea miliţiilor jihadiste, crime, incendierea de biserici creştine şi de sinagogi evreieşti, ca în:
      India: musulmani 20%
      Kenya: musulmani 33%
      Rusia: musulmani 19%
      La 40%, naţiunile gazdă vor experimenta masacre sporadice, atacuri teroriste repetate şi de gherilă militare, incendieri de biserici creştine şi de sinagogi evreieşti fără răgaz, cum se întâmplă în prezent în:
      Ciad: musulmani 50%
      Etiopia: musulmani 50%
      De la 60%, naţiunile vor asista la persecuţia neîngrădită a cetăţenilor nemusulmani (necredincioşi) aparţinând tuturor religiilor (inclusiv musulmani care nu se conformează ideologiei fundamentaliste), purificarea etnică, utilizarea legii sharia ca o armă de represiune şi aplicarea „Jizya” (taxă asupra necredincioşilor), astfel ca în:
      Albania: musulmani 79,9%
      Bosnia: musulmani 60%
      Malaezia: musulmani 60,4%
      Qatar: musulmani 77,5%
      Dincolo de 80%, întimidarea este permanentă, opresiunea şi jihadul violente şi agresive, epurarea etnică este etatizată mergând până la genocid. Fundamentaliştii persecută sau elimină toţi necredincioşii (neconvertiţii) căci ţările pe care le ocupă trebuie să devină 100% musulmane, ca în:
      Bangladesh: musulmani 90,4%
      Egipt: musulmani 95%
      Indonezia: musulmani 88%
      Iran: musulmani 99%
      Irak: musulmani 97%
      Iordania: musulmani 94%
      Liban: 99% musulmani
      Maroc: musulmani 99%
      Pakistan: musulmani 96,3%
      Palestina: musulmani 98%
      Sudan: musulmani 97%
      Siria: musulmani 90%
      Turcia: musulmani 99,8%
      Când scopul final este atins şi populaţia a devenit 100% musulmană, s-ar putea presupune că asta va conduce la „Dar es Salaam”, Casa Islamică a Păcii. Toţi locuitorii sunt musulmani, madrasele sunt singurele şcoli, iar Coranul este singurul cuvânt admis, aşa ca în:
      Afganistan: musulmani 100%
      Arabia Saudită: musulmani 100%
      Somalia: musulmani 100%
      Yemen: musulmani 100%
      Din păcate, niciodată nu va fi pace, pentru că în aceste ţări, 100% musulmane, cei mai radicali vor exercita un control total, vor deţine puterea absolută şi îşi vor satisface setea insaţiabilă de sânge ucigându-i pe coreligionarii lor care sunt mai puţin radicali decât ei…..
      Este foarte important să înţelegem că, în unele ţări, cu populaţii musulmane mult sub 100%, cum ar fi Franţa, oamenii care trăiesc în aceste enclave (ghetouri) sunt 100% musulmani; această populaţie trăieşte în conformitate cu legislaţia Sharia. Poliţia naţională franceză nu intră în interiorul acestor enclave. Acolo nu există nici jurisdicţie de stat, nici şcoli, nici facilităţi religioase nemusulmane. Copiii frecventează madrasa (şcoli religioase islamice), învaţă doar Coranul. Simplul fapt de a avea contacte cu necredincioşii este pasibil de pedeapsa cu moartea. În consecinţă, în unele locuri din aceste ţări, Imamii musulmani şi extremiştii exercită mai multă putere decât autorităţile alese ale statului şi forţele de poliţie…
      Astăzi, cei peste 2 miliarde de musulmani constituie 28% din populaţia lumii. În acelaşi timp, rata natalităţii la musulmani depăşeşte cu mult rata natalităţii la creştini, hinduşi, budişti, evrei şi alţi credincioşi sau necredincioşi. În acest fel, musulmanii vor depăşi 50% din populaţia lumii până la sfârşitul secolului.

      • Exceptionala statistica dar „politrucilor corecti” (asta asa ca o alintatura in loc de political corecti) astept reactii, contraziceri, contrastatostici statistica , hai dragalasilor ca ati ramas cu gura cascata ca intra si liliecii si nu vazui nimic care sa emane de la nume norvegiene sau de alta natura ca ele par mai documentate. :) , sub respectiva postare a lui Smaranda careia ii multumesc mult si cu voia ei, voi rostogoli pe unde pot acest text, asa ca postez eu aceasta mica contributie.

  2. suntem intr-o democratie oare? Poate la noi, in Romania, asa imperfecta cum ne tot critica vesticii da. Dar la ei, deja ma indoiesc….Apropos de corectitudinea politica impinsa la extrem si legiferata-vedeti aici:

    http://www.hotnews.ro/stiri-international-20892336-britanic-fost-arestat-dupa-scris-twitter-cerut-unei-femei-musulmane-explicatii-despre-atentate.htm

    Imi pare rau pt d-voastra, dar daca erati in UK pt un astfel de articol ati fi fost acum in inchisoare!

    Crima de gandire si exprimare(libera) devine motiv de arest si proces.

    • Chiar asa este, acest articol nu trecea cenzura bolsevica din unele ziare occidentale, partidele de stanga si ONG-urile stangiste iti sar in cap, mai ales ca deja au facut legile in asa fel incat sa nu poti vorbi liber, asa ca te pomenesti cu tot felul de denuntii tip Petru Clej. Un fel de tiranie surda a incalicat occidentul, ca sa nu mai zic ca spalarea la creier functioneaza la multi cetateni care chiar gandesc ca niste copii de gradinita, „nu incurajati ura” „nu discriminati” etc. sarmanii ei, chiar cred ca cu 2-3 solutii hippy rezolvi tot pe lumea asta. Si mai ridicole par feministele cand apara ultra grobienii musulmani sau gay care sunt aruncati de pe bloc in zonele controlate de isis.

    • @ AX – domnu’ propagandist, acel cetățean englez nu a fost pus sub acuzare, iar articolul de față nu conține nimic din aceeași categorie cu mesajele lui. Hotnews a publicat doar știrea inițială și nu s-a mai deranjat nimeni să actualizeze articolul.

      Exprimarea liberă nu înseamnă să mă acuzi pe mine pentru laptopurile și telefoanele furate de români în Londra, pe motiv că și eu sunt român. Acel cetățean asta a făcut, în esență. Iar în urma discuțiilor dintre poliție și procuratură (Crown Prosecution Service) s-a ajuns la concluzia să nu va fi opus sub acuzare, deci nu va ajunge în fața unui judecător, spre deosebire de ce scrie Hotnews.

    • @ AX – update: povestea s-a mai lămurit între timp (sau complicat, depinde de punctul de vedere al celor implicați). Se pare că poliția l-a arestat pe Matthew Doyle invocând Section 19 din Public Order Act 1986, nu Racial and Religious Hatred Act 2006. Însă poliția britanică nu are competența de a pune pe cineva sub acuzare în baza Section 19 din Public Order Act 1986, deci arestarea în sine a fost ilegală. Chiar dacă asta e mai mult ”technicality”.

      Matthew Doyle a fost eliberat și nu va apărea în fața unui judecător. Între timp, dă interviuri pentru publicații irlandeze și amenință că va da poliția în judecată, ceea ce ar fi un lucru bun în sine. Însă fapta cu care s-a lăudat pe Twitter tot nu e în regulă: ”I confronted a muslim woman yesterday in Croydon. I asked her to explain Bruxelles. She said ”Nothing to do with me”. A mealy mouthed reply”

      Povestea e relatată pe larg în The Guardian, dar realitatea care nu apare în ziare este că Matthew Doyle a încercat să practice un joc psihologic clasic, descris de Eric Berne în Games People Play, iar femeia musulmană a fost destul de inteligentă să nu se implice în acel joc pentru că nu putea decât să-l piardă.

      http://www.theguardian.com/uk-news/2016/mar/26/charges-dropped-against-man-who-confronted-muslim-woman-croydon

  3. „Peste toate, trebuie cât mai multă Europă. E foarte probabil că țările europene, în loc să se ocupe cu binele lor comun, încă își mai pierd timpul și resursele spionându-se unele pe altele, ca în filmele din deceniile trecute. Pentru cât mai multă Europă şi cât mai funcțională, trebuie politicieni care să aibă capacitatea de a gândi această Europă, însă aceasta e o altă poveste.
    Pai da, cat mai multa Europa, dar buba e exact ca Europa nu e gandita (sau, ca in Planeta Mediocrilor, de gandit gandim de ne trec sudorile, dar gandim gresit…), asa ca lumea nu vede un proiect convingator, in jurul caruia sa vrea sa se adune.
    Chestia nu e legata de acorduri formale, tratate, reglementari. Vestul e autist, traieste in lumea lui. In loc sa se apere, occidentalii canta Imagine langa cadavre si fac desene pe asfalt. Orgoliul politicienilor e conectat cu incompetenta lor si cu inadaptarea alegatorilorilor (o majoritate sclifosita si infantila si o minoritate radicala care are si cativa criminli in serie). Trebuie sa se stabilesca sau sa se revina la principii. Nu am stabilit inca daca supravietuirea intr-un aeroport vestic e mai importanta decat drepturile homosexualilor si fumatul in public. Pe cat ca sumele alocate pentru reglementarea, informarea si controalele pt fumatul in public si sprijinirea LGBT sunt mai mari ca sumele pt securitatea aeropoartelor?

  4. ” trebuie cât mai multă Europă.”?, asta ziceam si eu, pana am vazut ca doamna Merkel este cu capul in nori, mi-am dat seama ca pana si domnul Vanghelie instinctiv identifica corect pericolul. Ca sa nu mai zic ca si birocratii de la Bruxelles sunt la fel de politic corecti deci fac parte din problema. Imi pare rau sa spun, dar prefer europa natiunilor decat euroarabia. Burocratia europeana a fost mai preocupata sa dea palme nationalistilor decat islamistilor. Doar votul dat nationalistilor i-a facut sa le vina mintea la cap burocratilor si daca ne uitam la belgia nici asa.

    • Dvs. și ”domnul Vanghelie” ați fost educați în aceeași societate bolnavă, de asta aveți impresia că el vede corect pericolele, iar Merkel ar fi cu capul în nori. Pe Merkel n-o duce mintea la șmenurile la care-l duce mintea pe Vanghelie, așa e? :P

      Votați-l în continuare pe Vanghelie, că s-a dovedit demn de încrederea dvs. :)

      • Sa inteleg ca societetea din RDG era una mult mai sanatoasa? Sau ca Helmut Kohl n-a reusit, pana la urma, decat sa-si invete pupila sa foloseasca corect tacamurile la un dineu?

        • Nu, ceea ce ar trebui să înțelegeți e altceva: economia Germaniei are nevoie de 500.000 de imigranți, Merkel i-a invitat să vină, numai că ei au venit 800.000. Așa că problema s-a complicat un pic, dar nu e de nerezolvat. Sigur că la români nu se iau decizii în funcție de nevoile economice, românii preferă să-și reducă nivelul de trai, dar să se simtă ”stăpâni la ei acasă”. Mulțumit? :P

  5. Bună ziua,
    Articolul este interesant şi m-a pus pe gânduri. Cine au fost, de fapt, cei care au provocat exploziile de la Paris şi Bruxelles? Nu cumva au fost nişte oameni care au dorit să se autoevidenţieze, să fie recunoscuţi de către concetăţenii lor ca fiind extraordinari? Ce a fost în mintea lor: megalomanie, invidie faţă de semenii lor, dorinţă de a ieşi din cotidian într-un mod absurd (la fel ca personajele din filme)? De ce trebuie să le spunem „terorişti” unor oameni care aveau un complex de inferioritate şi au fost copleşiţi de acesta? De ce trebuie să utilizăm cuvântul „terorist” pentru a explica evenimentele tragice de la Paris şi Bruxelles, în condiţiile în care acei oameni au fost în primul rând nişte anarhişti criminali?
    Andres Behring Breivik, norvegianul care a ucis 77 de persoane la Oslo (22 iulie 2011), nu a săvârşit un act terorist, ci crime multiple cu premeditare.
    De unde provine moda aceasta, de a utiliza cuvântul „terorist” pentru orice explozie sau crimă cu premeditare care apare la un moment dat în statele Uniunii Europene sau în America de Nord?
    Sunt multe întrebări şi nu am găsit încă răspunsul la acestea.

    • Daaa, si BBC-ul folosea odata sintagma „luptatori pentru libertate” pentru cei ce se aruncau la Ceruri pentru cele 72 de fecioare :P
      Citri oameni mai trebuie sa moara pina va veti lamuri cum sa le spuneti, dle Opris?
      Pentru agentiile alea de stiri, corecte politic, nici comunismul nu a fost criminal, ci un mod de viata :P

      • Aveţi dreptate, domnule victor L. Întrebările rămân, totuşi. Este dificil să accept faptul că nişte dezaxaţi teribilişti doresc să se autointituleze „terorişti”/”luptători pentru libertate” şi să se arunce singuri în aer pentru a-şi rezolva în acest mod complexul de inferioritate. Se pare că belgienii care s-au sinucis erau foarte supăraţi deoarece poliţia era pe urmele lor şi au refuzat să îşi asume răspunderea pentru faptele săvârşite în cursul evenimentelor de la Paris din noiembrie 2015. Toţi trei au ales să moară pentru a nu ajunge în închisoare, unde, probabil, le era locul. Asta se numeşte, simplu, fugă de răspundere, combinată cu teribilism şi un evident complex de inferioritate faţă de semenii lor.
        Din câte am citit până acum, nu a rezultat nici o informaţie despre stabilirea unui contact direct între cei trei „ciudaţi” şi unul dintre liderii aşa-zisei organizaţii ISIS. Au vrut, oare, să demonstreze celor de la ISIS că ei meritau să fie consideraţi membri ai acestei organizaţii? Numai Dumnezeu ştie (doar dacă îl interesează problema respectivă).

  6. Dle dr Dorel Bucur,

    De acord cu multe din cele spuse in articol, dar intrucat am sprijinit solutiile eficiente de felul celei indicate de dl Cioculescu pe firul deschis de dsa si am contrazis un anume fel de corectitudine politica dilematica si descurajanta doresc sa sublinez ca singure masurile de tip inteligence nu sunt suficiente decat daca scopul lor real este altul si o sa explic:

    Exista doua moduri de a judeca si condamna niste actiuni si anume dupa cum privesti vinovatia:

    a)Solutia liberala, democratica a omului liber nemasificat si anume:
    Vinovatia este individuala, este a persoanelor fizice indiferent cum sunt ele organizate si este si de grup, desigur daca grupul este organizat sau mai bine spus criteriul sau de agregare este tocmai efectuarea ilegalitatilor, crimelor de care dorim sa ne ferim, pe care dorim sa le prevenim numindu-se tocmai de aceea acel grup mai mare sau mai mic grup infractional si orice cercetare din prisma infractiunilor comise chiar daca pe langa organizarea lor infractionala are si un alt criteriu de agregare etnic, rasial, religios, sexual chiar si social cum ar fi saracia nu trebuie ignorat dar nu trebuie aociat scopului care este comiterea de infractiuni si nu militare pentru vreo libertate sau vreun drept. Rog cittorul sa inteleaga acest aspect si din acest exemplu voi f poate mai bine inteles , adica consider ca este gresit sa spui ca daca un numar de romi se asociaza in vederea comterii unor infractiuni caracterul lor de romi ii incrimineaza ceea ce ar fi rasism curat ci aracterul de planificare de infractiuni dar cei care cerceteaza sociologic problema trebuie sa aiba in vedere atunci cand au de afacere cu un grup infractional si orice alt criteriu de agregare care-i uneste pe toti. De exemplu pe teroristii musulmani poate ca nu religia ii face in mod obligatoriu sa fie teroristi pentruca nu tot musulmanii sunt teroristi, dar daca toti din grup indiferent de alte caracteristici, sunt adepti ai Profetului si ai jihadului atunci este clar ca nu se poate ignora in preventie acest caracter care devine esential pentru separarea grupului din multimea in vecinatatea si in cuprinsul careia se afla. Deci trebuie gasit si sanctionat grupul format din infractori la legle statului in care acesta se afla si criteriul de agregare fundamental este apartenenta tuturor indiferent de orice alta nota distinctiva la multimea jihadistilor. Asadar actiunea corecta si legala este cea in care vinovatii sunt depistati ca persoane care actioneaza individual sau in echipa si sanctionati ca atare fie dupa comiterea actiunii dar de preferat inainte si astfel putand impiedeca actiunea lor din fasa, adica putand cu dovezile necesare a fi gasiti in locurile unde se ascund alaturi de complici pasivi sau activi, care si ei terebuie sanctionati cand raspunderea complicitatii pasive este evidenta.
    O asemenea atitudine este si morala caci respecta individul care fiind liber este si responsabil si desigur ca da o raspundere mare serviciilor secrete dar nu numai.
    b) Vinovatia este difuza, de clasa, de rasa, de sistem economic in speta capitalismul cu colonialismul sau etc, etc adica ne ocupam de cauze storice masifcante, o luam de la sistemul colonial, de la razboie religiase etc si ajungem astfel si la vina noastra colectiva de crestini colonizatori , ne ocupam de circumsatantele atenuante(adica cum spune dl Sorin Ionita intram in mintea acestor criminali) care justifica ca dintr-o colectivitate anume sa apara teroristi fiind astfel dispusi ca sa ne culpabilizam prin ceea ce s-ar numi ura de sine si sa le dam peste masura circumstante atenuante care ajung in cele din urma sa primeze si vinovatia individuala si sanctionabila prin lege cat si prin preventie legala la sursa sa se disipeze.
    Atente: nu spun ca trebuie sa eliminam din analiza orice argument care sa lumineze mai bine situatuia dar nu sa inversam si rolurile caracteristica fundamentala a ipocriziei corectitudinii politice actuale.
    In consecnta dezvoltam un sistem de supraveghere al intregii populatii caci nu-i asa, acest teroristi pot fi oriunde intrucat suntem o tara libera si nu putem face deosebire intre cetateni sau rezidenti si deci trebuie toti observati, supraveghiati, amprentati cipuiti localizati oriunde si oricand exact ca in 1984 , procedeu standad al regimurilor totalitatare cu securitatile lor, macar acelea avand un motiv ideologc clar asumat si vinovatia colectiva este de clasa, de etnie, de rasa, de sex etc.
    Cu alte cuvinte se ajunge(cam ca in Ferma Animalelor) pornind de la o situatie reala sa se adopte metode totalitare fata de intreaga populatie.
    CE este foarte important ca aceste metode nu vor avea nici-un efect cat timp un simulacru de democratie se va pastra adica cat timp controll nu va deveni total si absolut si el va deveni caci lipsa rezultatelor de parcurs va fi pusa nu pe seama metdei ci pe insufcienta ei dezvoltare cum de fapt se si intampla. Adica nu vor fi efecte care sa reduca atentatele ba din contra decat daca intreaga populate va trai ca in comunsm caci stim cu totii ca doar acolo prin grija sistemului criminal si nelegitim o securitate criminala facea ca nici pasarea sa nu treaca nestiuta si liniste dorita si regretta si de Iliescu sa fie perfecta.
    Oare in Romannia lui Ceausescu se puteu intampla acte de terorism altele decat cele excutate de securitate asadar de regula ordonate desi erau si multe abuzuri?
    Oare nu se explica azi de catre toti ca ce s-a intamplat in Jugoslavia -a produs prin caderea regimului comunism in speta a aparatului de teroare care era securitatea comunista fara o contracarare corecta si anticipativa a efectelor perverse pe care acest lucru il va produce?
    Sublinez ca toate aceste masuri umaniste corecte politic bazate pe supraveghere si inteligence si pe culpabilzarea noastra si o asa zisa intelegere a motivatiilor teroristilor, nu au nici-o eficienta daca libetatea cetateanului nu este pe fond anulata total ca in comunism cu deosebirea ca pentru salvarea aparentelor doar lantul ramanand suficient de lung pentru ca „animalul” sa nu stie ca de fapt este priponit
    Si in comunism erau multi carora daca li se dadea nu simteau sau nu le pasa de lantz si acestia toti sunt cei care il regreta si nu l-ar fi rasturnat. Si in Occident sunt destui care orbiti de aparentul umanism al corectitufdnii politice nu inteleg ce li se intampla si aplauda scurtarea acestui lant pe care inca insa nu-l simt si cand il vor simti va fi poate , sa ne fereasca Dumnezeu, prea tarziu

    Atunci intrebarea esentiala este: cei care recomanda masurile astea corecte politic nu doresc reinstalarea totalitarismului sub acperirea apararii libertatii si democratiei? Este o intrebare grava si foarte importanta la care trebuie sa ne gandim fiecare si dupa capacitatea, libetatea si cinstea noastra sa incercam sa raspundem.

  7. Eu as zice ca, daca te ataca un caine, nu te ajuta cu nimic sa fugi, fiindca el fuge mai repede si, daca esti cu spatele la el, te apuca mai usor de fund. Trebuie sa dai cu pietre in el. Sigur, organizatiile pentru protectia animalelor vor lua apararea cainelui, dar asta nu inseamna ca solutia pietrei nu e corecta, pentru siguranta ta.
    Statele europene ar trebui sa se aseze la o masa (rotunda, neaparat!) si sa conceapa solutii eficiente pentru sufocarea „jihadismului”. Citesc despre enclavele musulmane in care politia franceza (sau belgiana) nu intra si mi se pare inacceptabil ca a fost permisa coagularea acestor enclave. Orice guvern responsabil, orice serviciu secret responsabil, orice politician responsabil trebuie sa gandeasca si sa actioneze in sensul legilor statului respectiv, inainte de orice altceva. In sensul respectarii acelor legi de catre TOTI cetatenii statului respectiv. Restul e abureala si zgomot de fond.
    Cancerul, lasat de capul lui, provoaca metastaze. Cancerul terorismului in Europa trebuie tratat, obligatoriu. Chiar prin amputari, acolo unde nu se poate altfel.
    Orice incompatibilitate intre „Sharia” si legislatia europeana trebuie transata in favoarea legislatiei europene, pe teritoriul Europei. Granita intre libertate religioasa si autoguvernare in afara legislatiei trebuie trasata clar si mentinuta ferm.
    Daca la mine in casa nu se intra decat descaltat, nu te primesc cu pantofii in picioare. Daca tii musai sa ramai incaltat, esti liber sa te duci in alta casa. Pot sa pun si o pancarta, ca sa fie clar, de la inceput, pentru toata lumea: „in aceasta casa, nu se intra incaltat”. Europa trebuie sa puna pancarta asta, pe usile sale de intrare. Pana nu e prea tarziu. Apoi, trebuie sa-i descalte pe toti cei care au fortat intrarea incaltati – in primul rand, pe cei ce umplu podelele de noroi. Daca n-are legi pentru asta, trebuie, inainte de orice altceva, sa le conceapa si sa le adopte.

    • @ Decebal – e mai complicat decât atât și am crescut destui câini de talie mare ca să-mi pot exprima o părere avizată: ca să te poți înțelege cu el, un câine trebuie să înțeleagă două lucruri:
      1. că nu ți-e teamă de el și
      2. că nu reprezinți un pericol pentru el.

      Povestea aceea de la stână că ”trebuie să vorbești cu blândețe și să ai la tine un ciomag mare” e cât se poate de valabilă. Numai că ciomagul trebuie să atârne neglijent în mână, să fie vizibil, dar să nu fie pregătit pentru a lovi. A arunca cu pietre e o soluție foarte proastă, provoacă inutil câinii, reprezintă pentru ei o amenințare pe care omul s-ar putea să nu fie capabil să o pună eficient în practică și ar putea sfârși atacat tocmai din cauza asta. Puteți speria un maidanez cu pietre, dar nu un câine mare, conștient de forța lui.

      Dacă fugi de el, orice discuție e inutilă, e clar că o să te vâneze și o să te și prindă, fiindcă aleargă mult mai repede ca tine. Însă chiar dacă nu fugi de el, te va ataca dacă simte că ți-e frică, pentru că așa procedează ei între ei. Cel care se simte amenințat ”clipește primul”, ca să zicem așa și celălalt îl atacă pentru a-și impune dominația. Îl bate pentru a stabili clar ierahia, mai pe românește spus.

      Cred că la momentul ăsta analogia e deja clară, oamenii sunt mult mai asemănători cu câinii decât le-ar plăcea lor să o recunoască. Masa rotundă între statele europene nu va duce nicăieri, pentru că la acea masă vor fi numai incompetenți. Legislația europeană este destul de bună în general, iar musulmanii nu ar trebui decât să se conformeze, la fel ca și ceilalți cetățeni.

      Însă incompetenții non-musulmani care aplică acea legislație sunt problema. Ei nu știu clar ce aplică, ei nu înțeleg distincția între discriminare și toleranță prost înțeleasă, ei sunt cei care i-au eliberat condiționat pe frații Bakraoui, de parcă a deține Kalașnikov-uri și a trage cu ele asupra polițiștilor ar fi din aceeași categorie cu a merge la moschee.

      Sharia nu reprezintă o amenințare în sine. Există chestiuni succesorale pe care ei le preferă rezolvate după Sharia, există credite bancare Sharia și sunt mult mai cinstite decât cele europene (debitorul rambursează o sumă fixă în rate egale, negociată anticipat, fără niciun fel de comisionae și dobânzi procentuale) ș.a.m.d.

      Ceea ce este inacceptabil este un sistem penal bazat pe Sharia, iar sistemul penal nu îl stabilesc musulmanii, că nu dețin ei majoritatea în parlamentele europene. Însă amenințarea reală este zero, din punctul ăsta de vedere. Există și români care își omoară nevestele în bătaie sau cu cuțitul, pe motive sau pretexte de infidelitate, dar asta nu înseamnă că sistemul penal românesc include adulterul ca infracțiune sau că acela care se consideră lezat ar avea dreptul să aplice pedepse singur. Deci nu e nevoie de nicio masă rotundă, sistemele penale europene sunt bune așa cum sunt și trebuie doar aplicate.

      Ce va fi mai greu de rezolvat e altceva: dacă presa germană sau suedeză ascunde publicului infracțiunile comise de musulmani, iar asta chiar la cererea autorităților, este asta vina musulmanilor? Nu, dar ei vor comite acele infracțiuni în continuare dacă nu sunt pedepsiți. Iar asta nu are nimic de-a face cu Sharia, ci cu incompetența funcționarilor europeni.

      • Evident, ati inteles metafora. Evident, este vorba de maidanezi, nu de caini de rasa de talie mare. Evident, maidanezul trebuie sa stie ca-i poti face rau. :)
        Cat despre masa rotunda, e posibil sa ma fi exprimat eu nefericit… In loc de „Statele europene”, ar fi trebuit sa scriu „Creierele din statele Uniunii Europene”. Iar masa trebuie sa fie rotunda. In lume se intampla lucruri importante, care nu pot fi lasate pe mana politicienilor. :)

        • Nici dacă ar fi toți maidanezi, n-ar fi chiar simplu. La lumina zilei poate părea ușor de câștigat disputa, arunci două-trei pietre, maidanezii fug și gata. Însă pe întuneric, pe un maidan de pe lângă blocuri sau (atunci când se întrerupe iluminatul public) chiar și printre blocuri, e mai greu să te descurci cu 10-15 maidanezi care te atacă și pe întuneric n-ai unde să cauți pietre. Plus că uneori cei atacați sunt femei și copii, chiar nu ne putem aștepta ca ei să se descurce pe întuneric.

    • Solutia fugii din fata cainelui agresiv este cea convenabila din punct de vedere correct politic. Autorul nu a vrut sa se puna rau cu politia animalelor.

      Solutia practica este atitudinea ferma dublata de un ciomag la vedere; nici nu este nevoie neaparat sa-l atingi. Asta tine cainele agresiv la distanta si, in scurt timp, il indeparteaza. Fie se duce sa se culce pe undeva fie isi gaseste o tinta mai vulnerabila.
      Evident, ciomagul trebuie dimensionat dupa caine.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dorel Bucur
Dorel Bucur
Doctor în filosofie al Universității Jean Moulin Lyon 3, Institutul de Cercetări Filosofice din Lyon, cu un subiect despre raportul cu celălalt. Master profesional „Culture et santé”, Universitatea Jean Moulin Lyon 3, stagiu efectuat la Spitalul de geriatrie Antoine Charial din Lyon. Absolvent la Facultății de Filosofie, Universitatea București.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro