In memoria Monicăi Lovinescu, a lui Virgil Ierunca și a luptei lor impotriva totalitarismului
Imaginea lui Orwell despre totalitarism surprinde impecabil care este natura sistemului, aparenta sa ineluctabilitate: „Inchipuiți-vă un om peste a cărui gură se află un bocanc. Pentru totdeauna”. Acest „pentru totdeauna” este lucrul cel mai terifiant în tragedia pe care a impus-o totalitarismul. Încă din anii 50, Hannah Arendt a spus, și avea dreptate, că lagărul de concentrare este spațiul totalitar desăvârșit. Tot ea numea universul concentraționar drept infernul devenit lume. Nu era o metaforă, cum nu a fost o metaforă la Aleksander Wat și la Leszek Kołakowski desemnarea diavolului ca prezență palpabilă în istoria veacului trecut. Totalitarismul nu este pur și simplu o negare a moralității. El falsifică, vorba lui Vladimir Soloviov, noțiunea binelui. Alain Besançon si Robert Conquest au scris tranșant și persuasiv despre acest subiect. La fel, Monica Lovinescu si Virgil Ierunca.
https://www.contributors.ro/cultura/conditia-antigonica-monica-hannah-nadejda/
Autoritarismul este un regim politic tradițional în sensul că nu-și propune scopuri de transformare radicală a societății și condiției umane. Nu propune o mutație seismică în condiția umană. Nu este, spre a relua termenul lui Roger Griffin, palingenetic. Teroarea polițienească este instrumentată pentru intimidarea și prigonirea opoziției reale, nu a celei imaginare. Totalitarismul ii prigonește și pe cei care spun „da”, cum observa Hannah Arendt. Este ceva nou în istoria ideilor și instituțiilor politice: își intinde tentaculele dominatoare asupra a tot ce definește umanul, de la corpul politic și social la cel biologic. Este ceea ce-au examinat în scrierile lor gânditori precum Cornelius Castoriadis, Claude Lefort, Ágnes Heller și Ferenc Fehér. Este concluzia lui Leszek Kołakowski din finalul marii sale trilogii despre aventura intelectuală a marxismului.
Regimul încheiat în decembrie 1989 (mă rog, aș putea glosa puțin asupra moștenirilor acestui regim cu care continuăm a ne confrunta) a fost unul mnemofobic, axiofobic și intelofobic. Memoria, valorile și spiritul însuși s-au aflat sub atac. Cât privește putinismul, cred că Vestul este pe cale de trezire. Este o nouă încarnare a ceea ce Umberto Eco a numit fascismul primordial: militarism, machism, salvaționism, expansionism, cultul forței și al disciplinei, al comunității organice, al rădăcinilor pure și al pământului ancestral. Este o temă reluată de eseistul olandez Rob Riemen în cartea sa despre eterna reîntoarcere a fascismului. Pe scurt, Blut und Boden redux. Din nou eliminarea Celuilalt acuzat de lipsă de apartenență. Dar nu doar fascismul revine, ci și bolșevismul, cu ale sale inclinații ultra-centraliste, sectare, intolerante și mesianice. În ce mă privește, consider că, în fazele lor radicale, regimurile comuniste au fost sisteme genocidare, similare celui nazist. Nu kadarismul din anii 70, ci rakosismul de la începutul anilor 50. Ori perioada de maximă intensitate teroristă a dictaturii comuniste din România (Canalul, lagărele, reeducarea, deportările, munca forțată). Poziția mea legată de regimul comunist din România și practicile sale criminale este destul de cunoscută. Într-atât încât să mă fi văzut criticat pentru că susțin aplicarea termenului de genocid pentru crimele în masă sistematic organizate de regimurile de tip leninist, mai degrabă decât conceptele de sociocid, politicid ori democid. Care sunt valabile, însă mai greu accesibile unor cititori care nu urmăresc constant literatura academică.
Deschis în cazul nazist, învăluit în ceața dialecticii în cazul dictaturilor comuniste, crezul politic adânc al sistemelor totalitare, numitorul lor comun, presupunea dezumanizarea adversarului și reducerea sa la condiția de parazit, microb, insectă dăunătoare, vermină. Patologiile totalitare abuzau de studiul agenților patogeni. Citiți ce avea de spus Lenin despre preoți (Richard Pipes, „The Unknown Lenin”). Soluția era așadar stârpirea, asemeni buruienilor, exterminarea, asemeni ploșnițelor. Soluția definitivă, finală. Grigori Zinoviev, șeful comunist din Petrograd, cel mai apropiat colaborator al lui Lenin, declară în 1918: “Dacă prețul victoriei socialismului înseamnă exterminarea a milioane de oameni, el merită plătit”. Spunea Goebbels ceva esențial diferit?
Originile acestor proiecte asasine se află în visele unor ideologi posedați de pasiunea regenerării totale a rasei umane, de omogenizarea absolută a corpului politic prin excluderea, eliminarea și în final exterminarea celor considerați drept ființe inferioare, agenți corozivi, factori de disoluție. Cele trei etape (excludere, eliminare, exterminare) au fost discutate de Daniel Jonah Goldhagen în cartea sa „Hitler’s Willing Executioners”. Titlul recenziei lui William Pfaff din New York Review of Books la cartea mea „The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century” (tradusă superb în limba română la Humanitas de Marius Stan) este „Pure, Purifying, and Evil”. Totalitarismele sunt utopii purificatoare și tocmai în această ambiție rezidă sâmburele ororii.
Nu mai vorbesc de eforturile de a echivala genocidul armean, marea foamete din Ucraina, Shoah, Katynul, Gulagul, ororile Khmerilor Roșii cu colonialismul ori războiul din Vietnam. Este vorba de un relativism etic și istoric care amestecă deliberat lucrurile, înlătură criteriile analitice, ignoră ce înseamnă asasinatul în masă al unor întregi categorii decretate subumane, ori non-umane, genocidul (democidul, sociocidul) întreprins de aparate statale din rațiuni și cu justificări ideologice. Tocmai de aceea susțin că a fi anti-totalitar a fost și rămâne o obligație morală. Asemeni aceleia de a fi inteligent, spre a relua aici o idei faimoasă. Un imperativ categoric, mai cu seamă in timpuri innourate, evocând titlul unui volum de eseuri al lui Octavio Paz.
Articolul de mai sus este versiunea largită a textului transmis la postul de radio Europa Liberă si publicat pe blogul meu de pe site-ul acestui post de radio:
http://www.europalibera.org/archive/vladimir-tismaneanu-blog/latest/2269/17100.html
Textul poate fi ascultat aici:
http://www.europalibera.org/audio/26869237.html
Recomandări:
http://www.humanitas.ro/humanitas/etica-neuitarii-eseuri-politico-istorice
http://www.humanitas.ro/humanitas/jurnal-esen%C5%A3ial
https://www.contributors.ro/cultura/planeta-humanitas-de-vladimir-tismaneanu-%c8%99i-marius-stan/
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
De cele mai multe ori e vorba de relativism, dar nu intotdeauna.
De ce sa nu comparam foametea din Ucraina cu foametea PROVOCATA din Irlanda din 1845 (1 milion de morti)?
Sau sa ne amintim ca sistemul lagarelor de concentrare a fost inaugurat de britanici in razboiul cu burii din 1899-1902? Familiile luptatorilor buri au fost internate in lagare unde mortalitatea era uriasa, mai ales in randurile copiilor.
Diavolul in istorie…
Poate ca nu m-am facut inteles. Totalitarismul este ceva nou, este crima in masa organizata cu totate resursele tehnologice si ideologice de care dispune un stat pentru anihilarea totala, integrala, completa, definitiva a unei categorii sociale ori etnice decretata drept subumana. In nazism, evreii sunt exclusi din specia umana, trebuie sa dispara fizic, toti. In bolsevism, kulacii sunt suboameni, paraziti, lipitori. Nicio indoiala ca au existat oribile masacre in istorie, dar nu cu acest gen de justificare ideologica bazata pe falsificarea ideii de Bine. Nu spun ceva original, este teza fundamentala din „Originile totalitarismului” de Hannah Arendt, este ceea ce-a spus si a scris in chip continuu Monica Lovinescu. Este ceea ce afirma Vasili Grossman in marele sau roman „Viata si destin”.
Dar nu vorbiti doar de totalitarism, ci si de genocidul armenilor. Ura nationala este si cauza foametei din Irlanda si a lagarelor din Africa de Sud.
Exista situatii in care dictatura este preferabila „democratiei” originale sau nu sau celei contemporane din tara sau europa.
Avantajul dictaturii consta in faptul ca este justificata moral si legal rasturnarea ei, dar democratia originala metamorfozata cu caracteristica cameleonice si accente fasciste, trebuie acceptata fara sa exista posibilitati de actiune si aparare.
Regimul anterior anului 89 nu a fost al unui singur om ci el a fost numai fatada si tapul ispasitor.
Puterile occidentale au accepta ca puterea sa ajunga la cei care erau la putere si inainte de 89 poate intrucit acestia nu erau dispusi sa introduca democratia intrucit nu erau dispusi sa o practice.
Din pacate sunteti poate ultimul care mai aminteste cite un nume si nu uita pe cei care au contribuit la caderea comunismului.Acestia si-au distrus viata intrucit credeau in idealuri si in special in faptul ca occidentul va continua sa fie ceea ce era si nu va deveni un mutant ca in prezent.
Fascisumul revine in forta atit pe fata cit si in forme aparent democratice.
Ca sa vulgarizez aici se potriveste motto din filmul Apokalypto al lui Mel Gipson.
Nici o putere nu a scapat de virusul defectelor interne.
Va rog sa primiti admiratia mea profunda pentru acest micro-eseu, sincer si taios
Este nevoie de intelegerea clara a asemanarii intre cei doi diavoli ai secolului XX – coumnismul si nazismul – pentru a putea rezista azi la cintecul de sirena al celor ce vor sa ii reinvie.. Il voi reciti oricind.
Terorismul religios Islamic, aceasta noua ” falsificare a notiunilor „este azi o noua fata a aceluias diavol. Se pare ca saminta raului este genetic inscrisa in fiinta umana .
A propos, nu cred ca se poate scrie ” luminos ” despre totalitarism. ( ” Alain Besançon si Robert Conquest au scris luminos despre acest subiect. La fel, Monica Lovinescu si Virgil Ierunca” ) Se poate scrie clar ca lumina soarelui, dar nu luminos.
Va sunt recunoscator pentru cuvintele generoase. Voi inlocui „luminos” cu tranșant și persuasiv. Ma gandeam ca scrierile lor au luminat aceste subiecte grave și dureroase, ceea ce este indubitabil, dar nu vreau sa pluteasca nicio ambiguitate :)
Cred că nu greşesc dacă recomand, întru a înţelege cât mai în profunzime aceste mecanisme, cartea lui Robert Lifton despre spălarea creierului şi psihologia a ceeace a numit „Totalism”.
„Thought Reform and the Psychology of Totalism: A Study of „Brainwashing” in China”
Cu stimă.