duminică, aprilie 11, 2021

Anticiparea reacției Rusiei la viitoarele sancțiuni UE: divizare, dezinformare sau destabilizare?

Mutarea confruntării dintre putere și opoziție în afara frontierelor ruse, generată de persecutarea lui Alexey Navalny, după tentativa eșuată de otrăvire, a pus în fața UE decizia de a multiplica sancțiunile împotriva Rusiei. Noua categorie de sancțiuni urmărește pedepsirea pentru violarea drepturilor omului și a fost agreată de statele membre la reuniunea Consiliului Afacerilor Externe al UE (22 februarie, 2021). Accentul sancțiunilor cade pe politizarea procesului de judecată a lui Navanly și reprimarea brutală a protestelor pro-Navalny. Fiasco-ul de la Moscova al șefului diplomației europene, Josep Borrell (IPN, February 2021), a coagulat o masă critică suficientă pentru a extinde lista sancțiunilor contra guvernanților ruși. Discursul liderilor europeni de la Conferința de Securitate de la Munich (MSC, 19 februarie, 2021) a arătat că aceștia au moralul pregătit pentru sancționarea autorităților ruse. Pe finalul mandatului său de cancelar, dar și mai mult cu scopul de a mitiga blamarea Germaniei privind tolerarea gazoductului Nord Stream 2, Angela Merkel a formulat o critică tranșantă părții ruse pentru impasul în pacificarea Donbasului. Liderul francez Emmanuel Macron a adoptat o poziție mai echilibrată vizavi Moscova, optând pentru dialog. În orice caz, înăsprirea poziției Occidentului în raport cu provocarea strategică estică (adică Rusia) este iminentă după ce administrația lui Joe Biden a anunțat restabilirea dialogului transatlantic. Revenirea SUA la statutul de promotor global al democrației, abandonat în 2016-2020, servește ca factor benefic pentru manifestarea ambițiilor geopolitice ale decidenților europeni. În acest avânt, liderii europeni și instituțiile europene sunt dispuse să manifeste îndrăzneală și fermitate în privința Moscovei, inclusiv pe dimensiunea sancțiunilor.

Adoptate șapte ani în urmă (2014), primele sancțiuni împotriva Rusiei au reieșit din necesitatea de a descuraja agresiunea militară rusă împotriva Ucrainei. Zdrobirea avionului civil MH17, care efectua un zbor internațional tranzitând spațiul aerian ucrainean, aflat sub controlul indirect al militarilor ruși, a forțat UE să adopte sancțiuni economice (sectoriale) împotriva Rusiei. Măsurile restrictive europene au condiționat oprirea discuțiilor diplomatice pe marginea „noului parteneriat strategic”, Răspunsul Rusiei a fost imediat, fiind inspirat din peste un deceniu de utilizare a embargourilor împotriva republicilor ex-sovietice – Georgia, Moldova, Ucraina și inclusiv Belarus. Astfel, partea rusă a introdus contra-sancțiuni de ordin comercial împotriva companiilor europene, lovind în importul de produse agro-alimentare de origine europeană. În asemenea mod Moscova declara răspicat că refuză să admită orice responsabilitate pentru încălcarea flagrantă a integrității teritoriale ucrainene.

Intimidarea europenilor urmărită prin intermediul embargoului rusesc nu a rupt rândurile UE în privința Ucrainei. În consecință, sancțiunile anti-rusești sunt prelungite în fiecare an, din 2015 încoace, până la evacuarea forțelor militare ruse din Donbas și restabilirea controlului Kievului asupra tuturor frontierelor ruso-ucrainene. Al doilea și al treilea val de sancțiuni europene, care au implicat Rusia, au fost de tip “orizontal”. Unul a țintit cetățeni și entități ruse suspectate de desfășurarea unor atacuri cibernetice împotriva infrastructurii tehnologice a parlamentului german (2015) și a celei care aparține Organizației pentru Interzicerea Armelor Chimice, situată în Olanda (2018). Celălalt s-a referit la folosirea substanței chimice „Novichok”, pe teritoriu britanic, asupra membrilor familiei Skripal (2018) și a lui Alexey Navalny în Rusia (2020).

Odată cu traducerea în viață a celui de-al patrulea val de sancțiuni, preconizată pentru martie 2021, în baza „Actului Magnitsky European”, Rusia se va converti în unica țară din lume penalizată de UE concomitent pe patru filiere – destabilizarea Ucrainei, atacurile cibernetice, acțiunile de răspândirea armelor chimice și încălcarea drepturilor omului. Acest val de sancțiuni va avea o încărcătură considerabilă de simbolism geopolitic și poate fi sursa unor reacții în lanț imprevizibile. În primul rând, spre deosebire de alte sancțiuni cauzate de activitățile ruse de destabilizare în străinătate, noile restricții vor accentua problemele legate de afacerile interne din Rusia. Chiar dacă sancțiunile UE vor fi individuale (Reuters, Februarie 2021), acestea vor nominaliza numele celor implicați în comiterea abuzurilor împotriva drepturilor omului și chiar a statului de drept. Sancțiunile date vor fi mai specifice și mai bine țintite decât deciziile Curții Europene pentru Drepturile Omului ignorate sau ridiculizate de Rusia. Noile sancțiuni ajută UE să depășească handicapul „diplomației declarative” (IPN, Noiembrie 2020). De asemenea, acest lucru denotă o maturizare a relației cu Rusia, tratată anterior cu multă precauție și rezervă decât alte state din vecinătatea estică, pentru violarea drepturilor omului de proporții similare. Al doilea aspect rezidă în setarea unui precedent istoric, cu efecte pe termen lung. Opoziția rusă și societatea civilă l-ar putea folosi ca referință pentru a extinde, mai ușor, sancțiunile asupra altor oficiali ruși, care dispun de averi pe sol european, inclusiv asupra oligarhilor. Nu în ultimul rând, este cert faptul că sancțiunile din cel de-al patrulea val vor fi catalogate de Rusia drept ingerință în afacerile sale interne, nu numai ca măsuri extra-teritoriale ce subminează universalismul Consiliului de Securitate al ONU (MID.ru, 19 Februarie 2021). De aceea, cunoscută pentru revanșism, Rusia nu va ezita să reacționeze cu forță în domeniile de importanță strategică pentru UE  – realizarea „angajamentelor de la Minsk”, situația din țările Parteneriatului Estic sau strategie de vaccinare împotriva pandemiei.

Lecția sancțiunilor legate de Ucraina

Chiar dacă sancțiunile aplicate în contextul ucrainean au fost avut impact negativ profund pentru Rusia, regimul lui Vladimir Putin a acceptat provocarea. Obiectivul de a paraliza dezvoltarea Ucrainei în calitate de stat suveran și democratic prin „donbasizarea” acesteia, copiind inițiativa de „federalizare”, eșuată în Moldova în anul 2003, primează în prioritățile Rusiei. Din lista costurilor asumate de Kremlin pentru destabilizarea necontenită a țării vecine face parte popularizarea calificativului de „țară agresor”, marginalizarea companiilor ruse pe piața financiară europeană și însărăcirea cetățenilor ruși, nevoiți să plătească pentru produse alimentare non-europene mai scumpe (între 7 și 10 miliarde USD anual sau 70 USD per persoană anual).

În ultimii șapte ani, pentru a reduce impactul negativ al propriului embargou asupra bunurilor europene, Rusia a investit în dezvoltarea capacităților de substituire a importurilor. Totodată, regimul a convins populația că asigurarea auto-suficienței alimentare corespunde imperativului de a reduce dependența de lumea exterioară, tot mai ostilă. Pierderile suportate de producătorii și transportatorii europeni, erau inițial estimate să constituie 5 miliarde EUR anual. Dat acest lucru nu s-a materializat în totalitate, deoarece multe produse continuă să ajungă pe piața rusă, dar sub formă de re-exporturi din țări eligibile (Belarus, Serbia, Azerbaijan, Moldova, China etc.). Nici prejudiciile pentru consumatori și nici re-exportul nu a schimbat atitudinea Rusiei față de contra-sancțiunile rusești împotriva bunurilor europene. Pe de o parte, embargoul servește ca instrument tranzacțional în dialogul cu statele europene mai mici, prin ocolirea UE. Pe de altă parte, dintr-o perspectivă pur geopolitică, mutualizarea sancțiunilor permite autorităților ruse să proiecteze aparențele unei balanțe de puteri în raport cu europenii. În final, standardele de calitate le-a permis producătorilor europeni să-și diversifice exporturile eliminând dependența de piața rusă, care nu oferă previzibilitate din cauza frecventelor ingerințe politice. Totodată, Kremlinul a dovedit că preferă mai mult să adapteze populația și statul la înrăutățirea condițiilor economice, decât să facă concesii de ordin geopolitic, în vederea respectării dreptului internațional.

Cel de-al patrulea val de sancțiuni nu poate genera costuri de ordin economic, ci preponderent  politic. Prin intermediul sancțiunilor legate de Navalny, UE se va poziționa, indirect, dar în mod public, de partea societății civile și a opoziției ruse. Probabil, regimul lui Putin va acuza Bruxelles-ul de imixtiuni în treburile interne și va pedala dezinformarea despre „dușmanii interni” și „externi”, cu scopul de a descalifica discuția despre încarcerarea Alexey Navalny, devenit prizonier politic. O escaladare plenipotențiară a tensiunilor în relația UE-Rusia, cu ciocniri frontale, va fi evitată în continuare de către ambele părți. În schimb, Rusia se va focusa pe dialogurile bilaterale cu statele din interiorul UE (Ungaria) și vecinătatea imediată (Serbia) pentru a încuraja exclusivismul național împotriva supranaționalismului pan-european. Vaccinarea rapidă a aliaților – Ungaria și Serbia – cu ajutorul vaccinului rusesc (Sputnik V) ar putea permite Moscovei să acumuleze anumit prestigiu și legitimitate externă. Același lucru va impulsiona speculațiile pe marginea eficienței strategiei de vaccinare coordonată de Comisia Europeană. Dezinformarea va fi unul din reperele principale în reacția Rusiei la cel de-al patrulea val de sancțiuni europene. Incertitudinile privind stoparea pandemiei și inocularea lentă a vaccinului anti-COVID-19 pot provoca explozii de proteste sociale, iar dezinformarea rusească le poate intensifica, alimentând neîncrederea față de guvernele naționale din interiorul UE.

Competiția UE-Rusia în Parteneriatul Estic

Consolidarea legăturilor cu vecinii estici constituie unul din cele cinci principii care ghidează relația UE cu Rusia. De aceea, stabilitatea politică și de securitate din aceste țări poate fi în atenția Moscovei, care dispune de un set de pârghii pe care le poate utiliza în defavoarea intereselor geopolitice europene. Situația din Belarus și Armenia conțin premise politice clare pentru perpetuarea și respectiv revenirea la puterea a unor regimuri care doresc altceva decât reforme și stat de drept. Alexandr Lukashenko alunecă în discuții mai nuanțate legate de integrarea într-o entitate statală comună cu Rusia și ignoră oportunitatea de a democratiza sistemul de guvernare bielorus în cadrul unei reforme constituționale inclusive autentice. Protestele anti-guvernamentale din Armenia, conduse de Mișcarea Salvării Naționale, slăbesc continuu legitimitatea lui Nikol Pashinyan, fără de care reformele radicale și durabile sunt tot mai puțin probabile. UE încearcă să pompeze oxigen în regimul lui Pashinyan prin ratificarea Acordului de Parteneriat Cuprinzător și Consolidat, planificată în martie 2021. Concurența europeană cu factorul rusesc nu este pe picior de egalitate, deoarece Moscova s-a transformat într-un un actor indispensabil pentru securitatea comunităților armene din Karabah pe termen lung. Totodată, apropierea Azerbaidjanului de Turcia cimentează dependența Erevanului de Moscova în materie de securitate, adițional la legăturile comerciale rezultate din aderența la Uniunea Economică Euroasiatică. În momentul de față, aceste țări conțin mai multe compatibilități cu Rusia decât cu UE, ceea ce exclude orice nevoie a Moscovei de a le destabiliza.

Celelalte trei țări ale Parteneriatului Estic – Georgia, Moldova și Ucraina – sunt în criză politică sau de reformă.

Georgia este la un pas de la reînnoirea protestelor anti-guvernamentale, după ce instanțele au aprobat arestarea liderului opoziției Nika Melia, iar premierul Giorgi Gakharia a demisionat slăbind legitimitatea majorității parlamentare, controlate de „Visul Georgia”. Deși intervenția UE în gestionarea crizei politice georgiene a fost ineficientă, aceasta a încercat, împreună cu SUA, să creeze punți de comunicare între guvernare și opoziție. Următoarea încercare de a facilita dialogul va fi realizată de către președintele Consiliului European, Charles Michel, care va vizita Geogria în martie 2021. În prezent, Rusia nu are nicio pârghie robustă asupra situației politice interne din Georgia. Dar crizele politice îndelungate produc monștri – guverne populiste, naționalism radical și slăbirea încrederii publice în instituțiile de stat. Totodată, lupta crâncenă pentru putere pune pe plan secundar reformele și integrarea europeană a țării.

Starea lucrurilor în Moldova pare a fi mai pozitivă, deși doar parțial, deoarece la prezidențialele din 2020 a câștigat un politician (Maia Sandu) cu un demers pro-reformă ferm. Exponenții instituțiilor europene contează pe popularitatea internă și credibilitatea externă a Maiei Sandu, cu care este asociată revitalizarea relațiilor bilaterale UE-Moldova. Totuși, dinamizarea reformelor poate începe cu adevărat după alegerile parlamentare anticipate, pe care Maia Sandu încearcă să le declanșeze, cu orice preț. Curtea Constituțională urmează să decidă asupra constituționalității deciziilor recente ale președintelui, iar UE se abține de la orice comentariu critic vizavi de prestația Maiei Sandu. Ezitarea Bruxelles-ului este simptomatică, deoarece eurocrații preferă să omită aspectele problematice legate de liderii pro-europeni, dacă aceștia demonstrează consecvență în dezaprobarea corupției și pledează pentru repararea statului de drept. Același tip de comportament al Bruxelles-ului se observă în cazul Georgiei și Ucrainei. Forțele pro-ruse (Socialiștii) moldovenești au poziții puternice în actualul parlament și le pot păstra în cazul anticipatelor, care, conform sondajelor, vor propulsa la guvernare, în proporții identice, atât forțe pro-reformă cât și populiști sceptici față de reforme. Astfel, interesele geopolitice ale Rusiei în Moldova par a fi asigurate pe termen mediu și scurt, în special în ceea ce ține de protejarea minorităților vorbitoare de rusă și gestionarea dosarului transnistrean, referitor la care Rusia s-a obișnuit cu o abordare precaută din partea Chișinăului.

Stagnarea reformelor din sectorul justiției și blocarea instrumentelor anti-corupție pune sub semnul întrebării capacitatea și voința politică a președintelui Volodymyr Zelensky. UE pare entuziasmat de progresul sectorial atins de Ucraina, inițiind modernizarea Acordului de Asociere, dar este evazivă în privința importanței strategice a combaterii corupției. Nedorința UE de a face presiuni poate fi contraproductivă pentru avansarea reformelor, care este improbabilă fără o justiție integră. Sancționarea liderilor politici ucraineni cu conexiuni rusești (Viktor Medvedchuk) arată că Zelensky prioritizează securitatea internă, pe care o folosește pentru a compensa neajunsurile legate de reformele esențiale ce pivotează în jurul statului de drept. Destabilizarea Donbasului poate fi o modalitate oportună prin care Rusia s-ar putea revanșa împotriva UE pentru al patrulea val de sancțiuni, dar numai dacă și când aceasta va coincide cu obiective strategice mai mari.

În loc de concluzii…

Adoptarea unor noi sancțiuni împotriva Rusiei se face realitate. Materializarea lor vor nemulțumi Moscova mai mult decât sancțiunile legate de atacurile cibernetice sau utilizarea armelor chimice, deoarece aduc atingere politicii interne rusești. După sancțiunile sectoriale introduse de UE în lumina agresiunii rusești contra Ucrainei, Kremlin a persuadat populația rusă să dezvolte reziliență pentru a înfrunta ostilitatea externă. Cazul lui Navalny și sancțiunile generate de acesta are potențialul de a fisura vitrina argumentelor false impuse publicului autohton de către regimul lui Vladimir Putin.

Pe lângă combaterea dezinformării rusești împotriva strategiei de vaccinare europeană, UE ar trebuie să prevină sau măcar să minimalizeze impactul influenței rusești asupra statelor din Parteneriatul Estic. Georgia, Moldova și Ucraina sunt predispuse la auto-generarea de crize politice și blocaje de reforme, ceea ce corespunde intereselor Moscovei de a discredita integrarea europeană cu mâinile forțelor pro-europene. Susținerea necondiționată a reformelor structurale trebuie să prevaleze. În egală măsură, UE are capacitatea tehnică, puterea financiară și autoritatea morală de a juca rolul de arbitru obiectiv ce poate preveni mișcarea actorilor politici locali într-o direcție greșită, dar oricum favorabilă factorului rusesc.

Articol aparut pe site-ul IPN.md

Distribuie acest articol

18 COMENTARII

  1. Sanctiunile contra Rusiei e ca atunci cind nea Ion isi pedepseste muierea si nu-si face datoria de barbat. Muierea se duce la vecin.
    EU e un tigru fara dinti economic, politic, militar. Niste clowni.
    Sanctiunile caraghioase europene ii intareste puterea lui Putin, care va arata cu degetul catre dusmanii poporului si se va indrepta catre China.
    Daca rusii vroiau sa-l omoare pe Navalnii il vaccinau de mult cu Sputnik.

    Pt rusi Europa e doar un parc de distractii, Saint Tropez, Amalfi, Weimar, Paris etc.

    • Circa 87% dintre rusi au un salar mediu sub 700 Euro /luna. Asadar, marea lor majoritate cunosc parcul de distractie doar din poze. Le vinde insa Putin gogosi umpluti cu aer rece (chipurile ei sunt mari jucatori in politica iexterna;)

      Cat despre tigrul UE, dpdv economic (si al nivelului de trai) face o figura chiar f buna, in special in vestul continetului. A ramas ca decalajele sa fie reduse asap, cativa membri din Est insa trebuie sa suflece manecile in privinta reformelor structurale si in privinta absorbtiei fondurilor europene.

      P.S. in ceea ce priveste sfera militara, membrii UE isi unesc fortele (in cercetare, dotare, echipamente high tech de ultima generatie, etc). Cred ca rusii vor ramane de caruta si in acest domeniu, mai jos cateva proiecte.

      https://pesco.europa.eu/
      https://www.airbus.com/defence/fcas.html

        • Domnule, cine urmareste evolutia capabilitatii de aparare, se informeaza pe paginile surselor credibile e.g. Consiliul European, Ministerele de Aparare ale membrilor UE, NATO, PESCO, companiile din domeniu gen Airbus Defence, MTU Aero Engines, etc (mirama-si sa se rataceasca cineva pe siteul uni bloger anonim cu 20 de followers). Apropo, Germania a comandat recent 40 de Eurofighters, intre timp, membrii UE mai construiesc si ceva submarine si drone invizibile, o platforma pentru integrarea statiilor radar si a fortelor aeriene, navale, etc, vezi Airbus (Multi-Domain Combat Cloud) , Zephyr scenarios: Maritime Surveillance, Connectivity and Border Security, un centru comun de aparare cibernetica de Ultima generatie samd. Proiectele le gasati si pe pagina PESCO.

        • Doar ca idee, incaodata cateva aspecte despre noile provocari in asigurarea securitatii. Asa cum arata si lincurile de mai jos. europenii nu sunt chiar „trigru fara dinti” asa cum insinuati, stam mult mai bine decat rusii (la capitole precum finante, resurse umane, cercetare, inginerie, etc), ceea ce ne permite dezvoltarea noilor capabilitati de ultima generatie.

          https://www.airbus.com/defence/Multi-Domain-Combat-Cloud.html

          https://qt.eu/about-quantum-flagship/newsroom/new-encryption-to-prevent-quantum-cyber-attacks/

          https://www.youtube.com/watch?v=1DXpPmpmcak

          P.S. Desigur, imensele resurse necessare pentru asigurarea securitatii ar putea fi folosite in scopuri pasnice (cercetare, educatie, sanatate, prosperitate, etc) pentru aceasta ina, actorii /puterile globale si regionale trebuie sa cada la un comun acord. https://www.youtube.com/watch?v=XEre1EeeiBs

          • Fiti amabil si dezvoltati putin subiectul capabilitatilor de ultima generatie si noilor provocari necesare asigurarii securitatii in cadrul structurii EUROGENDFOR, din care face parte si Romania.
            Credeti ca se pot face conexiuni intre respectiva structura si imperativele securitare din dosarul „10 August” ?

      • Putin este ajutat in mod ACTIV nu numai de Germania cu toti KGB-istii adanc infiltrati in sistemul politic si economic de acolo.
        Am gasit ieri si pe finlandezi printre colaboratorii economici apropriati.
        https://renews.biz/66837/fortum-to-build-largest-solar-farm-in-russia/

        In timpul celui de-al doilea razboi mondial Finlanda a fost de partea Germaniei.
        Dupa razboi a fost asa-zis neutra, de fapt preferata URSS care a incercat o mare si reusita operatiune de pacalire si dezinformare a vestului cu faimosul „proces de la Helsinki”, ironizat in Romania ca fiind „procesul de la Hel-sanchi”.

        E de mirare ca prea tanara (35-36 de ani) fosta lucratoare la brutarie si casierita la supermarket si cu studii de politruc administrativ intelege istorie si ce face?
        Las altora sa decida.

        Dar revenind la proiectul companiei Fortum. Este intr- o zona asa-zis autonoma a Rusiei si a au avut si ei deportari ca si in multe alte zone din URSS.

        Asa ca despre ce „sanctiuni” UE vorbim???
        Daca ar fi sa emulam ironia care am mentionat-o, s-ar putea spune:
        „Sanchi sanctiuni UE”!
        Cat despre Navalnyi, cred ca este doar o alta alternativa KGB-ista pentru uzul vesticilor naivi.

  2. Eu nu cred sa asistam, vreodata, la „inasprirea” (reala) a pozitiei Occidentului in raport cu Rusia, cel putin nu pe termen scurt / mediu.
    Cel mult, ca si acum, un joc „good cop – bad cop”, cu Macron si Merkel sau mai-stiu-eu-cine in rolurile principale.
    A fi „in contra” cu toata lumea are avantaje (poti lovi si-n stanga si-n drepta) dar si dezavantaje (e nevoie de resurse si de efort continuu, sustinut). „Fluviul” curge intr-un singur sens – catre est, chiar daca se mai poticneste si se formeaza si „insule” pe cursul sau (Serbia, Ungaria). „Simpatia” Ungariei pentru Rusia dateaza (mult) dinainte de a aparea domnul Victor Orban pe esichier, iar „contributia” Ungariei (alaturi de Rusia) in revolutia romana va iesi la iveala, pana la urma.
    „divizare, dezinformare sau destabilizare?” Toate trei, ca si pana acum, ca nu doar de la sanctiuni incoace le aplica Rusia.

  3. Sancţiunile UE contra Rusiei sunt ipocrite şi gratuite( în sensul că au un efect limitat).
    Parteneriatul Estic s-a dovedit un eşec, nu s-a reuşit îmbunătăţirea situaţiei economice, politice şi democratice a acestor ţări.
    Trebuie o altă abordare a UE în relaţiile cu Rusia, mai dură, dar atât timp cât Germania şi Franţa una zic şi alta fac, Rusia nu se simte ameninţată de nimic. Ea controlează direct şi indirect TOATE ţările din Parteneriatul Estic, başca cele din Caucaz.
    Politica duplicitară a Germaniei şi Franţei referitoare la Rusia a început să nemulţumească ţări ca Polonia, Ţările Baltice, România, etc, prin luări de poziţie mai agresive în raport cu colaborările economice Germania-Rusia, sau prin tolerarea de către UE a conflictelor îngheţate din toate ţările din Parteneriatul Estic.
    Aşa că deocamdată să nu ne facem iluzii: Europa de Vest se bălăcăreşte public cu Rusia, dar se pupă pe sub masă…..

  4. Asadar, UE pare impotenta in fata Rusiei, cel putin in ce priveste statele Georgia, Ucraina, Armenia, Moldova. Al patrulea val de sanctiuni ar enerva Rusia atat de tare, incat ar fi in stare sa porneasca ceva conflicte prin Donbas si chiar mai aproape de UE. Sanctiunile punctuale din partea UE (oligarhi sau politicieni apropiati lui Putin) nu va rezolva mai nimic. Au mai existat astfel de sanctiuni si Rusia a continuat sa-si faca jocul destabilizator in Europa. Cred ca o sanctiune cu adevarat importanta ar fi anularea North Stream2. Pana atunci…n-avem ce discuta si nu mai credem in diplomatia UE.

  5. Un articol ,aproape echilibrat, care scoate in evidenta ca autorul cunoaste problematica dar pune o usoara apasare mai mult pe un taler al balantei ( va las sa ghiciti pe care taler ! ).

    In fapt in momentul de fata avem de a face cu un ” low intensity warfare ” cu perspective doar de remiza .
    Nu cred ca cineva rational de prin vest ar indrazni sa ridice prea mult intensitatea confruntarii pentru ca acest lucru ar putea duce la situatii periculos explozive si potential distructive

    E bine sa nu se uite ca :
    “The Russian Federation keeps the right to use nuclear weapons in retaliation to it or its allies being attacked by nuclear or other weapons of mass destruction, and in case of direct aggression versus Russian Federation with the use of conventional weapons, when the very existence of the state is threatened.”

    Military Doctrine of Russia, revision of 2014.

    Deocamdata se fac presiuni politice,,punerea in discutie a drepturilor omului, saparea la temelia oranduirii interne a Rusiei combinate cu aratari de muschi militari,prin zboruri de avioane militare,cu nave de razboi defiland pe langa granitele acesteia, in speranta dezintegrarii din interior a sistemului social rusesc asa cum s-a reusit dezintegrarea URSS.
    Acest lucru ar putea fi posibil daca establishmentul rus ,conducerea politica ( sa-l exceptam pe Putin ) ,ofiteri ai armatei ruse de rang inalt si mai putin inalt,serviciile secrete,marea majoritate a rusilor inclusiv miliardarii rusi ar putea fi ” intorsi”, folosind un termen din vocabularul serviciilor speciale .
    Numai ca se pare ca rusii au invatat lectia si nici nu au uitat inca anii ’90,de aceea pe termen mediu si chiar lung acest lucru nu pare credibil.
    Sa nu uitam,desi poate nu ne place,nici nostalgia de mare putere a Rusiei care este inca prezenta ,atat in mase cat si la nivele mai inalte.

    Rusia face la fel la randul ei speculand nemultumirile, existente si reale ,din sanul societatilor occidentale pe care nu le poate nega nimeni. E de ajuns sa accesezi informatii de pe platforme de informare ,altele decat cele care arata mereu ce rai sunt rusii.
    Interesant este ca pentru a contracara ofensiva ruseasca au inceput sa apara incercari de distantare fata de regimul din Arabia Saudita ( v.cazul Jamal Khashoggi ) ,de condamnarea loviturii militare din Mianmar ,ba chiar si o oarecare schimbare de atitudine fata de Assange asta pentru a lua apa de la moara rusilor care zic ca exista incalcari ale drepturilor omului si prin alte parti ale lumii care nu sunt insa tratate cu aceeasi intensitate precum cazul Navalny.

    In ceea ce priveste presiunile economice acestea au determinat Rusia sa dezvolte propriile capacitati de productie ,industriale si agricole si sa-si diversifice pietele de aprovizionare cu real succes si oricat ar incerca unii sa-l minimizeze nu reusesc in mod convingator.
    Am doar un exemplu care pune in evidenta modul amatoricesc in care au fost instituite unele sanctiuni.
    Rusii cumparau de la americani motoare de aviatie pentru avioanele lor civile.
    Cand SUA au adoptat sanctiuni impotriva Rusiei exportul de motoare a incetat iar rusii si-au construit propriul lor motor.
    Intrebarea era: cand stii ca rusii au o indelungata traditie in fabricarea de motoare reactive pentru aviatia lor militara,cand produc motoare racheta de mare performanta cat de prost poti sa fii sa crezi ca nu vor fi in stare sa faca si motoare pentru avioane civile.
    Cine o fi avut de pierdut in acest caz ?

    • Problema nu e ca rusii tin cu rusii. Problema e ca si occidentalii tin tot cu rusii. Hai sa zicem ca partea vestica si centrala a Europei depind de gazul rusesc. Si au garantat contractul cu fabricile pe care le-au trimis zalog. Dar SUA ? Are o gramade de fabrici in Rusia. De ce ? Parerea mea este ca marile puteri nucleare , consiliul de securitate , isi impart lumea intre ele. Dar ca la oricare alt pact intre talhari incearca mereu sa se si fure reciproc si sa-si bage bete in roate si fac si „bisericute” , precum China cu Rusia.
      Iar vestea proasta e ca si India se va alia cu China .

  6. Din experientele anterioare reiese ca embargourile si sanctiunile nu prea produc efecte, vezi Cuba si Venezuela. Doar dau celor care le initiaza sentimentul ca au facut ceva.
    Cu rusii e mai complicat.
    Ei sunt xenofobi prinnatura lor, iar pana acum istoria le-a dat dreptate, nici europenii nici americanii nu s-au purtat prea amical. Nu ca rusii ar fi niste ingerasi, sunt hrapareti si agresivi cand si unde pot.
    Cazul Navalni pare mai curand un conflict personal cu Putin, decat o ciocnire de principii.

      • Am inteles ca ii vor sterge contul de pe Twitter, ca pedeapsa. Si vor continua afacerile ca de obicei, casa saud sint prieteni ai familiei Bush, se vizitau acasa la ranch chiar in saptamana 9/11 .

  7. Nu ei se tem. SUA se teme. Arabii au cui vinde. Chinei. Pericolul este sa inceapa a vinde si in alte monede, nu doar in usd . Au avut o intelegere pe care americanii sint obligati sa o incalce , din cauza presiunilor interne exact ca in cazul Vietnam. S-au aflat prea multe despre Yemen. Despre Kashogi.
    SUA nu poate impaca acum si pe sauditi si opinia publica deci ii tradeaza pe sauditi.
    Dar sint caldicei, vorba lui Fumi, deci pierd pe ambele fronturi. Cum poti explica cuiva ca tu continui sa faci afaceri si sa-i vinzi arme unui individ care a casapit cu satarul un jurnalist ?

  8. Ooh! Un nou comentator (Al-Salami Al Branza, in mod evident un ioropean necunoscator al legilor religioase halal) venit din perioada cand Abdel Khalim Kaddam se ducea la Dar-Es-Salaam si noi mancam, ca delicatesa ca nici asta nu se gasea, salam cu soia!
    Sunt ultimul care sa apere/justifice un regim religios-dictatorial, dar v-a trecut prin cap rolul nevestei (supusa sultanului Erdogan) in afacerea asta dubioasa?
    Sau trebuie sa va amintiti de perioada cand se fredona:
    „Si Stefan cel Mare in lupta la SOCHI a prins o …”
    Aveti de facut doar o substitutie de nume de lider …
    ;)
    De mii de oameni aruncati in inchisori in Turcia, asa … ca ioropean … ati auzit?
    De represiunea pe scara larga de zeci de ani de zile din Iran ati auzit?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Denis Cenusa
Denis Cenusahttp://contributors
Denis Cenușa este cercetator la Universitatea din Giessen si Expert-Grup, Chisinau.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro

Top articole

Invitarea Ucrainei în NATO – marea lovitură strategică a SUA în Estul Europei şi scenariul care dă fiori regimului Putin

Agitaţie mare în estul Ucrainei, de ambele părţi ale frontierei cu Rusia. Informaţii contradictorii, acuzaţii reciproce de escaladare a conflictului, masarea trupelor...

Cum am decis să mă implic în politică: povestea unei generaţii

Într-o zi, în cursul anului 2017, în mica bucătărie comună a Reprezentanţei Comisiei Europene în România discutam cu...

Țară-Țară, vrem… români!

România stă inertă pe propriu-i catafalc, acoperită din cap până-n picioare cu un cearșaf numit naționalism. România trăiește de...

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Azi sunt alegeri în Bulgaria. Tot ce trebuie să ştiţi despre ele. Cu poze

Ca şi în România, dincolo de pandemie tema politică majoră rămâne Statul de Drept / Rule of Law. Într-o conferinţă recentă un...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.