joi, martie 28, 2024

Antipa – Human Body, expozitie a viitorului. Pentru eliminarea parazitilor din mintea tinerelor generatii

Se spune deseori că societatea modernă este o societate a informaţiei, iar economiile cele mai avansate şi productive, oferind cel mai înalt nivel de bunăstare şi securitate cetăţenilor lor sunt cele bazate pe cunoaştere. În realitate, însă, aş dori să conving cititorii că nu doar societatea românească ci chiar şi ţările mai dezvoltate, nu sunt decât la începutul unui proces de deschidere reală către cunoaştere, inovare, şi accesul universal la informaţie.

Expoziţia „The Human Body” a fost un test important al gradului de deschidere către această nouă realitate a societăţii moderne, şi din păcate controversa care a înconjurat-o, chiar şi în ţările unde nu a fost prezentată, arată că o mare parte din societăţile noastre sunt tributare încă unei mentalităţi primitive şi dogmatice, şi într-o închistare intelectuală devenită azi complet perimată. Ba mai mult, chiar realizatorii expoziţiei, înţelegând cu siguranţă barierele socio-psihologice retrograde cu care se va confrunta creaţia lor, s-au auto-cenzurat într-o mare măsură, pentru a contribui totuşi, gradual şi încet, dar sigur, la o deschidere treptată a mentalităţilor. Cu alte cuvinte, privind cu obiectivitate şi detaşare de orice preconcepţii arhaice, expoziţia este deja perimată, din punctul de vedere al valorii pedagogice, precum şi al forţei de a influenţa în bine mentalităţile tinerelor generaţii, către care a fost în mod evident orientată.

Pentru a explica, să privim peisajul informatic al vieţii moderne. În deceniile de după al doilea război mondial, există trei tendinţe fundamentale ale ştiinţei, economiei şi societăţii în general: acestea au devenit mai dinamice, mai interactive, şi mai inter- şi multi- disciplinare.

Această tendinţă se manifestă la nivel ştiinţific prin evoluţia conceptelor, tehnicilor şi instrumentelor de la cele statice, precum echilibrul termodinamic, clasificarea particulelor elementare şi a legilor fizicii, sau clasificarea speciilor sau patologiilor din medicina umană, către cele dinamice: studiul sistemelor dinamice complexe, studiul interacţiunilor complexe în acceleratoarele de particule sau laseri de mare putere, imagistica „in vivo”, pentru a observa comportamentul materiei vii, sau biologia sistemelor, pentru a înţelege ecosisteme complexe în continuă evoluţie precum pădurea ecuatorială, coralii, marile migraţii (animale sau umane), sau chiar climatul planetei în încălzire. Acest dinamism este transferat în toate sferele vieţii: o piaţă a muncii tot mai fluidă şi incertă, o geo-politică instabilă şi în flux continuu, unde vechi poli de putere sunt înlocuiţi de alţii noi, politica internă a multor state se depărtează tot mai mult de stabilitatea dihotomiei stânga versus dreapta, către o zonă pragmatică unde orice pare să fie posibil, remedii medicale precum antibioticele sunt în permanentă evoluţie pentru a rămâne cu un pas înaintea bacteriilor în continuă adaptare, şi exemplele pot continua.

Studiul sistemelor dinamice atrage după sine imediat şi o altă trăsătură fundamentală: interactivitatea. Nu se poate studia un sistem în mişcare, de orice natură ar fi el, fără a-l perturba, voit sau nu, fără ca observatorul să fie el însuşi implicat în observaţie. Acest element a devenit evident pentru prima oară la începutul secolului trecut, în contextul descoperirii fizicii cuantice. Un sistem cuantic dinamic este prin definiţie interactiv, şi viceversa. Între timp, în ultima sută de ani de la schimbarea de paradigmă pe care a constitutit-o fizicia cuantică, această abordare a devenit standard în majoritatea celorlalte domenii ştiinţifice, în special în studiul sistemelor biologice şi sociale, care astăzi pot fi nu doar observate, ci şi alterate şi perturbate în plină acţiune. Aceasta a condus la noile discipline care încep cu termenul „inginerie”. Este vorba de ingineria nucleară, ingineria genetică, ingineria socială, ingineria economică, ingineria financiară. Omul de astăzi nu mai este un spectator al marelui spectacol universal, dinamic şi viu, din care facem parte. Omul a devenit un participant, sau „jucător”, care poate altera universul prin propria voinţă.

Şi nu în ultimul rând, ajungem şi la ultima trăsătură fundamentală a societăţii bazate pe cunoaştere, şi anume multi-disciplinaritatea. Realitatea este că disciplinele sunt construcţii conceptuale umane, iar realitatea obiectivă nu este în niciun fel obligată să le respecte. A rămâne închis în compartimentalizări arbitrare este o garanţie a irelevanţei şi lipsei de flexibilitate şi deschidere intelectuală, în special în cazul copiilor, cei care vor făuri, şi vor trăi în adevărata societate a cunoaşterii, cea care va urma, şi în care noi, generaţiile la vârsta adultă în prezent, încă nu suntem pregătiţi să păşim. Aeasta s-a observat din controversele care au înconjurat expoziţia „The Human Body” în toate ţările în care a fost prezentată.

Revenind la observaţia iniţială, să încercăm să vedem expoziţia prin ochii acestei noi generaţii, copiii care s-au născut în era informaţiei, pentru care totul din jur este dinamic, interactiv, şi multidisciplinar. Ea este în mod clar inadecvată, fiind totuşi concepută de către şi pentru vechea generaţie, cea ale cărei rădăcini sunt încă strâns legate de un intelectualism închis şi arhaic.

Expoziţia a prezentat o serie de obiecte imobile, care puteau fi observate doar pasiv, şi care capturau doar o componentă îngustă a fiinţei umane: anatomia. Dar mai există o întreagă serie de alte aspecte, cel puţin la fel de importante, în special fiziologia, patologia şi psihologia. Pentru o experienţă pedagogică cu adevărat orientată către viitor, este necesară realizarea unei expoziţii unde copiii să poată interacţiona cu exponatele, pentru a explora cu adevărat nu doar funcţionarea unor sisteme fiziologice precum cel respirator, circulator sau digestiv, ci şi reacţiile psihologice ale exponatelor, asociate cu aceste interacţiuni dinamice (copiii ar putea îndepărta ei înşişi pielea exponatelor, şi secţiona diferitele ţesuturi, observând reacţiile). Spre exemplu vocalizările exponatelor, mimica feţelor şi limbajul corpului, eventualele încercări de a determina oprirea observaţiei interactive prin persuasiune (exponatele ar avea membrele ataşate pentru a nu le permite să interfereze cu procesul pedagogic), sau invocarea de către exponate a unor personaje mitologice de sorginte religioasă, toate acestea ar constitui un proces pedagogic apt de a pregăti noile generaţii pentru o viitoare societate a cunoaşterii şi a informaţiei, o societate cu adevărat deschisă şi dezrobită de preconcepţiile seculare încă larg răspândite în generaţiile aflate în prezent la maturitate.

Pentru a asigura un proces cât mai relevant, ar fi important ca specimenele umane expuse să nu provină din vecinătatea copiilor care ar beneficia de acest proces educativ, pentru a nu le influenţa deschiderea spre a absorbi noile informaţii. De aceea, ar fi preferabil ca exponatele să provină din societăţi depărtate, în special China, dar şi Africa sub-sahariană, triburi amazoniene, sau eventual chiar din ţări mai apropiate, atâta timp cât clasa socială a exponatelor este mult inferioară clasei sociale a copiilor, pentru ca aceştia să considere procesul pedagogic unul cât mai natural. În mod evident această preocupare faţă de eficienţa şi naturaleţea procesului a jucat un rol important şi pentru creatorii actualei expoziţii. În următoarele iteraţii ale expoziţiei, acest element trebuie să fie extrem de bine controlat, pentru a nu provoca un şoc copiilor, care s-ar putea regăsi pe neaşteptate în faţa unei rude, poate mai îndepărtate, şi cu care nu au fost în contact o perioadă mai lungă de timp. Aceasta ar putea dăuna asimilării de cunoaştere.

Evident că aceste expoziţii, şi cursuri, ar trebui generalizate în toate şcolile, cu susţinerea Ministerului Educaţiei. Însă ele ar genera costuri semnificative, şi orice contribuţie pentru a face procesul sustenabil ar fi binevenite. În acest sens, corpurile specimenelor expuse, odată procesul educativ încheiat, ar putea fi folosite în diferite scopuri productive: grăsimea ar putea fi convertită în săpun sau alte cosmetice, fiind larg cunoscut faptul că echilibrul mineral face ca cel mai bun săpun să provină din grăsime umană. Restul materialului organic, foarte bogat în proteine, ar putea fi folosit ca hrană în fermele zootehnice, realizând şi o creştere a competitivităţii industriei agro-alimentare româneşti pe piaţa europeană şi internaţională. Dealtfel, chiar şi în prezent numeroase corpuri umane perfect sănătoase rezultate din accidente rutiere, sau avorturi, rămân nevalorificate, datorită aceloraşi blocaje psihologice iraţionale.

Este important de subliniat un ultim aspect extrem de interesant, şi neaşteptat. În cele de mai sus am menţionat importanţa desprinderii de închistarea intelectuală şi dogmatică caracteristică veacurilor trecute. Dar nu toate veacurile au avut parte de aceeaşi închidere intelectuală care caracterizează ultimele 4-5 secole (în special de după Renaştere) şi nu toate regiunile pământului sunt şi în ziua de azi îngheţate în această iraţionalitate refractară la cunoaştere. Am putea oferi trei exemple extrem de instructive.

Primul este cel al vechii civilizaţii greceşti. Atenţie, aici nu ne referim la perioada clasică, mai cunoscută publicului, ci la perioada care a precedat-o. Este vorba de era descrisă în marile epopei homerice, Iliada şi Odiseea. Citind aceste capodopere ale literaturii universale, putem dobândi o cunoaştere extrem de detaliată şi practică nu doar a anatomiei umane (descrieri detaliate ale diferitelor moduri de dezagregare a corpurilor umane pe un câmp de luptă preistoric) ci şi a fiziologiei şi psihologiei asociate. Moartea eroilor şi sângele sau alte secreţii corporale ţâşnind sau prelingându-se  din diferite sectoare ale corpului, sunt descrise în tandem cu istoria şi contextul social şi familial al exemplarelor respective, pentru a ajuta cititorul să înţeleagă şi ultimele gânduri, sau chiar cuvinte, ale acestor „exponate” antice. La sfârşitul lecturii, cititorului i s-a operat în mod foarte eficient o modificare a percepţiei: în locul fiinţei umane, aşa zis „însufleţite”, cu o „valoare intrinsecă”, cititorul este re-educat să perceapă nimic altceva decât un asamblaj temporar util de materie organică în lentă dar inevitabilă descompunere. Deschiderea intelectuală a acestei perioade preistorice este evidentă, şi este doar umbrită de tendinţa imobilizantă care a caracterizat civilizaţia greacă clasică şi târzie, mai cunoscute publicului modern datorită accidentului istoric al păstrării unui volum mai mare de documente. Dar chiar şi această civilizaţie decăzută, încă mai păstra unele elemente de deschidere intelectuală, cu siguranţă relicve ale perioadei luminate premergătoare, cum ar fi sodomia infantilă sau sclavagismul.

Un caz similar, mai apropiat de era prezentă, este perioada de largă deschidere intelectuală care a urmat colapsului imperiului roman apusean. În această perioadă glorioasă de aproape 1000 de ani, care s-a încheiat din păcate odată cu Renaşterea, lipsa de inhibiţii dogmatice ale oamenilor este larg cunoscută, tinerele generaţii fiind expuse, încă de la cele mai fragede vârste, la lecţii dinamice, interactive şi multidisciplinare de anatomie, fiziologie, şi psihologie, pe specimene umane vii, în cadrul şedinţelor săptămânale de execuţii sau „tortură” publică. Ghilimelele sunt menite să sublinieze caracterul subiectiv al acestui termen introdus în perioade ulterioare, în special după Renaştere, perioade în care oamenii şi-au pierdut capacitatea de a aprecia potenţialul formator al acestor practici, etichetându-le superficial şi arbitrar cu termeni depreciativi precum „tortură”.

Revenind în sfârşit în prezent, este încurajator să observăm că există zone ale lumii unde până în ziua de azi, deschiderea către cunoaştere este încă vie. Un excelent exemplu se referă la auto-cunoaşterea indusă tinerelor fete din unele ţări mai emancipate al Africii sub-sahariene, unde explorarea şi cunoaşterea detaliată a propriului sistem reproductiv, inclusiv din unghiul psihologic şi mai ales comportamental, este realizată prin diverse proceduri de experimentare anatomică şi fiziologică. Evident, în contextul aşa-zisei civilizaţii occidentale, mai puţin deschise, aceste practici fascinante sunt subsumate subiectiv şi superficial unor etichete precum „circumcizie feminină”, sau chiar  „mutilare genitală”, ignorându-se în totalitate caracterul profund formator şi pedagogic al acestor experienţe.

Este aşadar extrem de important pentru elitele intelectuale şi factorii de decizie să realizeze importanţa adaptării societăţii noastre la realităţile noului secol al cunoaşterii. Iar principalul obstacol şi exponent al forţelor retrograde rezistente la această evoluţie naturală, este tradiţia creştină, şi în special cea ortodoxă, mult mai activă şi mai prezentă în spaţiul public, în contrast cu omoloaga sa apuseană, din fericire demult retrasă complet din spaţiul public, cel puţin în ţările avansate ale Europei. Este important ca elitele intelectuale ale societăţii româneşti să fie unite pentru a lupta împotriva conceptelor desuete şi chiar toxice diseminate constant de acele segmente retrograde ale societăţii, precum „valoarea intrinsecă a vieţii umane”, „egalitatea a priori” a fiinţelor umane, indiferent de provenienţă, fie ea şi chineză, precum şi alte manipulări sordide precum „demnitatea umană”, „iubirea aproapelui”, sau, punctul culminant al panteonului psiho-criminal creştin: „smerenia”.

Nu putem decât să sperăm că în curând intelectul tinerelor generaţii va fi eliberat de aceşti adevăraţi viruşi şi paraziţi ai minţii, pentru a permite instaurarea domniei milenare a informaţiei ca valoare în sine. Nimic şi nimeni nu poate sta în calea tăvălugului psihologic al accesului la informaţie ca valoare în sine: orice informaţie, pentru oricine, oricând, şi cu orice preţ.

______________

Revenind la un ton mai serios, textul de mai sus este evident satiric, dar sper că transmite un mesaj important. Încercând a evita un anumit tip de imobilizare intelectuală, este foarte uşor a cădea în alta, uneori, şi mai dăunătoare. Informaţia ca valoare absolută este în fond doar o „rebranduire” a nihilismului. În acest context, adevărata monedă de schimb a epocii pe care o traversăm nu este informaţia, aceasta fiind oricum devalorizată într-o spirală inflaţionistă, ci discernământul. Poziţia sa centrală în mesajul creştin şi intensa actualitate a acestuia este deloc întâmplător subliniată şi de Andrei Pleşu (Parabolele lui Iisus, Partea a II-a).

Bine aţi venit în minunata lume nouă şi veche a discernământului.

Distribuie acest articol

54 COMENTARII

  1. Dincolo de cheia satirica in care este scris textul, dezbaterea si controversa legate de „Human Body” sunt nascute de folosirea corpurilor umane. Unii accepta asta, altii nu. Poate daca ar fi fost folosite modele anatomice, artificiale, nu era nicio problema. Piata este plina de carti, aplicatii care diseca corpurile umane. Ideea este ca o parte a publicului se poate intreba in ce masura subiectii au stiut ca le vor fi folosite corpurile in acest fel. Sau vor fi fost in situatia sa accepte prin liber consimtamant folosirea corpurilor sau au fost constransi ? Toata povestea este de fapt o gaselnita de business, cu o intreaga justificare. Lumea de fapt nu vine sa vada trupuri si anatomie, ci cadavre ale unor decedati, desfacute in bucati. Ca despre asta este vorba. Daca erau niste fake-uri din plastic, nu dadea nimeni doi bani pe ele.

    • Eu as zice ca totusi lumea vine sa vada trupuri si anatomie DIN cadavre ale unor decedati, desfacute in bucati, nu din plastic. Este ca diferenta intre a-ti vedea actorul favorit in realitate la 2 metri de tine sau a-l vedea intr-o statuie de ceara la Madame Tussauds.
      Da, cu stiinta actuala se prea poate ca si din plastic sa faci niste mulaje 99,9% asemanatoare realitatii (ca doar nu sta nimeni sa pipaie la modul propriu exponatul). Dar na, lumea vrea „realitatea”. De aia diamantele naturale vor fi intotdeauna mai „valoroase” decat cele artificiale.

    • Aha, si? De ce ar minimiza acest lucru valoarea lor stiintifia? Poate ca TOCAMAI de aceea, pentru ca sunt reale, umane, aduc aceasta plus valoare stiintei.

      • Pentru ca o transforma intr-un show. Stiinta nu e show. „Stiinta” de la muzeul Antipa e ca documentarele de la Discovery: lumea casca gura si chicoteste, dar nimeni nu ramane mai castigat.

        • :))) Ai fi surprins sa afli ca noile modalitati de Comunicare a Stiintei implica si showul (aka Brainiac).

          Studiile arata ca oamenii in stare de relaxare absorb mult mai bine informatia. Nu o pot reproduce direct pentru ca ei si creierul lor sunt in stare de relaxare, dar informatia ramane si iese la suprafata in perioade de criza.

          Informatiile cu impact emotional sunt cele care raman in memorie. De aceea ne amintim faptele legate de sentimente, nu cele impersonale.

          • Brainiac, Mythbusters si Discovery et comp sunt spectacole la care stai pasiv sa-ti cada para malaiata a stintei in gura. Efectul cred ca e marginal, pentru ca nimic nu se prinde de tine fara sa-ti folosesti activ circumvolutiunile (prin imaginatie / utilizare practica etc). Relaxarea adevarata inseamna joc activ si imaginatie (jocul mintii), nu cascat gura pasiv la tv sau exponate.

            De pe urma acestor showuri ramane mai degraba o falsa impresie de a fi mai informat, de genul care-ti permite doar sa poti flecari banalitati la o bere. Parerea mea. Nu neg ca ar putea fi un efect marginal benefic, dar in general sunt de parere ca imaginatia este mai importanta decat imaginea propriu-zisa, iar imaginatia are de suferit atunci cand prevaleaza showul de dragul showului.

            • :))) Esti prea riguros Kinn. Nu uita ca astfel de expozitii nu se dreseaza specialistilor. Si decat nimic, mai bine o para malaiata.
              Cat despre imaginatie .. ea complexeaza realul, nu apare din nimic. Ne putem imagina Parisul doar dupa cartile postale si unora le ajunge asta. Specialistii (cei care ajung in Paris) cuprind mult mai mult, dar si ei au avut un punct de pornire.
              Expozitia aceasta se vrea doar un punct de pornire (chiar si despre o carte postala se poate vorbi la nesfasit, ca este incompleta si nu cea mai sugestiva).

            • Expozitia se vrea punct de pornire pentru ce? Pentru stiinta? :)))) Hai sa fim seriosi.

              Cat timp atrage vizitatori tocmai prin latura sa grotesca, nu se deosebeste de un show pacatos care si el tot prin grotesc atrage. Pai altfel te pomenesti ca spectatorii ghilotinarilor de altadata or fi fost interesati de stiinta anatomica a gatului.

              Nu ma incalzeste cu mai nimic daca spectatorii sunt atrasi de grotescul corpului uman disecat in locul grotescului corpului uman intreg incarnat in specimene becaliene si biancoase.

  2. Domnule Cabuz, felicitari!
    Cred ca doar 1% din societatea din Ro va intelege. Pentru a va intelege si cei din Ministerul Educatiei cred ca ar trebui sa rescrieti la nivelul lor. Chiar si asa, tot nu cred ca vor intelege vreodata competitivitatea si nivelul cercetarilor din America. Ideea de Stiinta.

  3. Stefan, tu ai citit pana la capat? Eu am impresia ca nu. Si daca ai fost cumva de acord cu ce s-a scris pana la linia dinaintea penultimului paragraf, ii bai cu tine.

    D-le Cabuz, era cat pe ce sa cred ca nu sunteti cu toate acasa… pana am citit finalul. Felicitari!

    • Domnule y_daddy, dvs aveti pretenia ca toti ceilalti sa gandeasca la fel ca dvs. Acesta este unul din lucrurile cele mai grave care pot limita evolutia.

    • Daddy, mi-a placut textul lui AC. Un melanj de cuvinte si idei contrare care pot manipula in orice directie. Cu aplombul unui om de stiinta.

      Desigur ca putem discuta la nesfarsit despre cadavrele pe care le-a disecat Leonardo da Vinci, despre cadavrele pe care fac practica studentii de la medicina etc. Dar dincolo de toate acestea este Stiinta!

  4. Nu inteleg de ce un comentator este atat de sigur ca articolul este scris in „cheie satirica”, chiar daca destulele enormitati plasate cu o siguranta intangibila parca, sugereaza cititorului si o astfel de abordare a articolului.

  5. Excelent articol,domnule Cabuz! recunosc ca nu am sesizat tonul satiric si ca nota de subsol a fost salutara in acest caz.n-as fi fost surprins pentru ca intalnesc foarte des in ultimul timp acest mod de a gandi care,desi sustine eliberarea de prejudecati,etc,invitand la toleranta si intelegere,tocmai aceasta specie de intelectuali este cea mai putin dispusa sa arate intelgere si acceptare.Discernamantul,aici e cheia,cum spuneati si dumneavaostra,care ne opreste de la autoextinctie.
    Cel mai bine realizat articol,felicitari!

  6. Este important ca elitele intelectuale ale societăţii româneşti să fie unite pentru a lupta împotriva conceptelor desuete şi chiar toxice diseminate constant de acele segmente retrograde ale societăţii, precum „valoarea intrinsecă a vieţii umane”, „egalitatea a priori” a fiinţelor umane, indiferent de provenienţă, fie ea şi chineză, precum şi alte manipulări sordide precum „demnitatea umană”, „iubirea aproapelui”, sau, punctul culminant al panteonului psiho-criminal creştin: „smerenia”.

    Nu vad nimic satiric in pragraful de mai sus. Pana nu vom expluza din constiinta colectiva acest puroi care este crestinismul cu toate „valorile” lui, o sa ramanem inchisi intr-o carapace care nu ne va permite cunoasterea adevarata

    • Boris, ce este cunoasterea adevarata? Vad ca esti dispus sa renunti la „demnitatea umana”, „iubirea aproapelui” etc, pentru „adevarata cunoastere”. Ceva asemanator au facut si fascistii si comunistii, adica au sacrificat vietile oamenilor pentru o ideologie, pentru adevarata ideologie. Prefer sa nu mai zic nimic din respect pentru „demnitatea umana” a domniei tale de care sunt nevoit sa tin cont ca si crestin.

    • Cred ca paragraful final v-a salvat satira. :)
      Bun, ma bucur ca folositi termeni ca discernamant, imobilism etc. Scientismul, asa cum e el radicalizat de tipi ca Dawkins, Dennett etc, e la fel de periculos ca oricare din ideologiile radicale ale secolului XX. Povestea asta de la Antipa a fost exacerbata fals de domni ca Patrascu, si oricum e fara chichirez daca acolo nu sunt luate in discutie resturile unor Paraschiva, Nectarie etc si destinul educatiei romanesti din perspectiva lor; fals pt ca evident daca in locul moastelor ar fi fost racla lui Tutankamon, Antipa si toata discutia asta probabil n-ar fi existat. N-ar fi rau daca ati accentua mai des pe imobilism, discernamant etc pe viitor, temele astea dupa cum vedeti sunt in voga

      • Acum serios, Dawkins e radical? Atunci dvs. cum sunteti d-le. Balasoiu? Moderat? Rezonabil? Si cand faceti aceasta pledoarie va asteptati si sa fiti crezut?

        Dvs. d-le Balasoiu sunteti imaginea cea mai plenara a radicalismului ortdox din prezent. Sunteti un taliban al ortodoxismului prin pozitiile pe care le adoptati. Pe forumurile de pe Contributors sunt suficiente exemple.

        Prin urmare recomandarea mea e sa incercati sa nu mai cadeti in pacatul fariseilor, incercand sa pareti altceva decat sunteti doar prin simpla aratare cu degetul catre altii. Invatati mai intai ce inseamna echilibrul, moderatia, modestia chiar si apoi aratati cu degetul catre altii. Altfel nu nu faceti decat sa dovediti odata in plus ca daca ati fi fost langa Iisus cand a fost adusa femeia adultera inaintea lui, dvs. ati fi fost primul (si evident singurul) care sa ridice piatra si sa dea.

        • Dle, radicalismul meu, oricare ar fi ala, nu-l scuza pe al lui Dawkins. Sa faceti bine sa va refaceti lecturile sau cel putin sa-i vedeti documentarele (aici aveti ocazia sa-l vedeti in multe ipostaze, inclusiv vegetative). Eu unul n-am intalnit in lumea savantilor altceva mai obtuz decat opiniile lui Dawkins despre religie; nici macar nu e original, adica din toata stiinta el s-a oprit nu stiu de ce la ce au gandit despre asta in general Marx si cam toata garnitura de savanti comunisti atei care i-au succedat un secol mai tarziu. Marx macar avea o scuza, adica era vax teologie si nexam studii religioase; cam asa era si in epoca, nu doar in capul lui. Dawkins n-o mai are.
          Cat despre lectii de moderatie, cred ca nu v-ar strica nici dvs una, adica daca va inchipuiti ca puteti transforma talibanismul meu intr-o scuza pentru talibanismul dvs va inselati. Cautati-va pe altcineva pentru deseurile astea moraliste.

          • D-le Balasoiu,

            Credeti ca adoptand o astfel de pozitie prezumtioasa si aroganta in raspunsul dvs. catre mine deveniti mai convingator. Amandoi stim ca oamenii simpli pot fi convinsi ca o minciuna e un adevar daca e spusa cu multa convigere si elocventa, dar nu prea cred ca e cazul celor care citesc Contributors. Acesti oameni nu prea au profilul enoriasilor ortodocsi de rand cu care dvs. sunteti mai obisnuit.

            Ma tem ca orgoliul si increderea de sine exagerate va fac sa gresiti mult si flagrant. Eu recunosc, sunt un admirator al lui Dawkins si i-am urmarit indeaproape ideile. Nu exista filmulet de pe youtube cu el pe care sa nu-l fi vazut. Deci in loc sa va bazati pe supozitii cum ca eu nu stiu cine este Dawkins ati putea incerca totusi cu niste argumente mai solide. Altfel daca vorbiti asa din imaginatie nu dati dovada decat de pozitii PARANOIDE. Cum altfel poate fi calificat un om care descrie ceva din imaginatia proprie si nu fapte reale? Si acum ca sa fiu clar pana la capat trebuie sa spunem ca religiosii au avut intotdeauna pozitii paranoide, asta cel putin in conformitate cu definitiile cele mai elementare date de psihiatrie termenului „paranoia”.

            Apoi asemanarea pe care o faceti intre Dawkins si Marx e cel putin ridicola. Marx era un ideolog care isi promova mai ales convingerele politice si in acele convingeri ale lui ateismul se potrivea cumva, ca intr-un puzle, fapt pt care l-a adoptat. In cazul lui Dawkins motivatiile si argumentele sunt cu totul altele. Exista la fel de multa asemanare intre Dawkins si Marx pe cat exista intre parintele Cleopa si un staret ortodox de manastire ortodoxa din Moldova de pe vremea lui Cuza care isi batea sclavii tigani cand nu-i placea cum muncesc. Vedeti? Mai sunt unii dintre noi care au citit si istoria reala a ortodoxiei romane, nu doar pe cea de propaganda.

            Deci nu va impaunati prea tare pentru ca folosind doar niste tactici de astea de argumentare ridicole, gen atac la persoana, prezumtiozitate, supozitii paranoide, nu sunteti deloc credibil, ci dimpotriva. Si ma tem ca prin astfel de pozitii faceti mai mult rau decat bine cauzei pe care doriti s-o aparati.

  7. Folosirea corpurilor umane in acest fel este degradant din punct de vedere morel, o otrava pentru un spirit in formare. Pentru un adult e motiv de curiozitate. Pentru un copil e un dezastru. De ce sa nu ducem copii sa vada un viol in direct? E ceva natural, se intimpla pe glob peste tot si chiar des.

  8. Nu inteleg necesitatea ultimului comentariu al autorului. Savoarea scrierii consista tocmai in generarea unei pendulari emotionale a cititorului prin diversele sentimente zamislite de biochimia mai mult sau mai putin educata a posesorului de constiinta.
    Acest articol ar fi trebuit sa fie un test de autocunoastere, incognito, ce ar fi putut genera cel putin o dorinta de evolutie. Dezvaluirea caraterului satiric al articolului nu a facut decat sa rupa ata fina ce ridica spre lumina mica intelectualitate, lasand-o sa cada din nou in abisul stiintei nevoilor imediate, loc in care se vor zbate pana la sfarsit.
    Felicitari pentru articol, cu rezervele de mai sus.

    • Exact asta a fost şi intenţia originală. De fapt ideea era de a-l publica anonim, sub pseudonimul Tyler Durden. Dar în ultimul moment am ales varianta mai transparentă…

  9. Ehe, stati numai sa vedeti pana da dl. Balasoiu peste articolul dvs. Sa vedeti atunci sofisme menite sa va convinga ca nu aveti dreptate si ca de fapt lucrurile stau fix pe dos. Pregatiti-va, doar atat va zic. :)

  10. cred ca mai degraba titlul ar trebui sa fie ‘pentru contaminarea cu paraziti a mintilor tinerilor’. Ce legatura are credinta ortodoxa cu o expozitie ce se vrea a fi stiintifica? Sau e mai mult de atat ?

  11. Dezbaterea pro si contra poate merge la infinit.

    Eu raman la parerea ca e vorba de voyeurism ieftin in cazul acestei expozitii.

    Insa nimeni nu a facut o cerectare sociologica simpla: cati din cei care viziteaza expozitia au fost acum cel mult un an la Muzeul National de Arta? Sau la Muzeul National de Istorie? Sau la Muzeul Tehnic?

    Ar fi un indicator serios. Tare imi este teama ca dintr-o astfel de cercetare va reiesi ca nu avem a face cu consumatori de cultura, care vin acolo dintr-o curiozitate culturala, ci de consumatori de senzational impinsi de un instinct voyeuristic. Insa cat nimeni nu vrea sa faca aceasta cercetare discutam cu totii degeaba, practicam sportul national favorit „datul cu parerea”.

    • @fefe: Din ce spuneti reiese ca daca nu am fost la vreun muzeu precum cele pomenite inultimul an, dar am mers la Human Body, am facutun act de voyeurism. Daca este asa, mi se pare incorect.

      Eu am fost si nu mi-a placut asa mult, dar m-am dus pentru ca sunt biolog si ma interesau din punct de vedere profesional anumite aspecte. Deci m-ai atent cu astfel de generalizari ca jigniti pe cei din jur.

  12. Nu ştiu pe cine ajută această caricaturizare a textelor ştiinţifice. În niciun caz pe autor, care pare să lupte împotriva propriei tabere, mai ales prin afirmaţia ridicolă că o ideologie antică bazată pe promovarea şi răsplătirii credulităţii ar avea ceva de-a face cu „discernământul”.

    • Va inteleg perfect. Autorul v-a tradat cauza scientista. Stiu sigur ca Poincare avea dubii ca studiind elefantul exclusiv la microscop poti sa pretinzi ca stii ce e un elefant. Cand ma uit la cat de urat vorbiti de antici sau ce idioti creduli sunt pt dvs, imi dau seama ca stiinta nu are sanse multe sa-si inteleaga limitele prea curand; asta ca sa nu zicem nimic de potentialul ei distructiv si ororile in care a fost implicata doar in secolul trecut (vedeti ca nu era nici urma de antici pe acolo, doar politicieni pragmatici si savanti atei).

      • Scientism… Ce cuvânt frumos şi cât de gol de conţinut.
        Dumneavoastră plecaţi de la premisa că există oameni care se bazează exclusiv pe ştiinţă, simultan respingând orice altă formă de înţelegere umană, nu-i aşa? Evident, şi autorul crede asta, de aici caricaturizarea de care ziceam. I-aţi şi pomenit, Dawkins şi Dennet (pe care fie nu i-aţi citit, fie i-aţi interpretat complet greşit, plecând de la prejudecăţile unui credincios). Şi eu, şi-n general orice ateu. Pentru că atunci când îl extragi pe Dumnezeu ca pe-o măsea stricată, nu mai rămâne decât sterpul scientism. Or so you would have us believe. Poate o să vină o zi când o să înţelegeţi că ştiinţa nu înseamnă doar analizarea elefantului la microscop şi că fericirea, revelaţia, înfiorarea, catharsis-ul nu sunt mărci înregistrate ale credinţei şi/sau religiei.
        De asemenea, observ că aveţi o mică problemă cu înţelegerea celor 3 rânduri pe care le-am scris ieri. Nu am spus nicăieri că anticii (la modul general) sunt idioţi sau creduli. I hold this truth to be self-evident, e de ajuns să recitiţi.
        Cât despre potenţialul distructiv al ştiinţei şi ororile secolului trecut… nu cred că puteţi vorbi serios. În fond, comunismul ESTE o religie, iar nazismul şi religia merg mână în mână. Gott mit uns, vorba ceea. Ceea ce nu înseamnă că nu recunosc că ştiinţa poate avea un potenţial distructiv. Orice poate avea un potenţial distructiv, să vedeţi ce poate face un copil cu un simplu băţ… Dar nu cred totuşi că adevărul, oricât de crud ar fi el, poate avea un potenţial distructiv mai mare decât o minciună. Pentru că adevăratul conflict, în măsura în care el există, între ştiinţă şi religie nu este unul între potenţial benefic/creativ vs. potenţial malefic/distructiv, ci unul între adevăr şi minciună, între realitate şi basm.
        Doar că nu eu am opus ştiinţa religiei, ci dumneavoastră. Nu ştiu cum aţi ajuns de la mesajul meu la scientism, dar bănuiesc că vine dintr-o intuiţie profundă a faptului că ştiinţa l-a fugărit pe Doamne-doamne în ungherele tot mai obscure prin care se mai ascunde ignoranţa umană. El, atotputernicul, care l-a început se manifesta în tot ce exista, în fulgere şi tunete, care a creat viaţa as is, care a creat Universul şi lumina şi întunericul, tocmai El să fie contestat de scientisme mizerabile precum fizica, chimia, evoluţia etc. ? O, minunată lume nouă, cât de rece eşti tu fără calda-mbrăţişare a prietenului imaginar, nespa?

        • Cosmine, sa faci bine pe viitor sa-ti clarifici gandurile inainte de a scrie. Nu faci decat sa confirmi punctual tot ce am gandit in cele sase randuri despre scientism si despre legatura ta si cu stiinta, si cu religia/credinta, si cu anticii etc. Imi vine sa spun ca am de-a face cu o simpla exacerbare a egoului tau.
          Intre noi, daca scoti geniul stiintei de ex din WWI&II ma tem ca din toata tragedia nu mai ramane decat o rafuiala cretina intre cateva bande de descreierati. Oricum, daca iti inchipui ca poti da vina pe fascismele epocii, trebuie sa fii intr-o ureche: savantul si-a jucat rolul din plin aici, dar a facut-o chiar mai bine si pe multe alte segmente si mai tarziu (a functionat excelent in regimuri politice extrem de diferite), vezi de ex Barry Commoner, Circle Closed (poti sa sari pe sectiunile unde discuta el despre impactul testelor nucleare, limiteaza-te de ex la tehnologia detergentilor).
          Bun, eu nu vad in atitudinea ta decat infantilism si infatuare si mai vad ca nu o sa ajuti pamantul prea mult sa avanseze in felul asta; de fapt se prea poate sa fie pe dos, daca plec urechea la colegii ecologisti (care zic multe despre modul in care stiinta a fost practicata pana acum si ca asta trebuie sa inceteze). Oricum, a-ti intelege limitele, tu stiinta, e o proba de maturitate. Cand ma uit la oameni ca voi imi dau seama ca asta e ceva ce trebuie sa mai astepte.

          • Mai întâi am vrut să scriu un mesaj ironic, care să înceapă cu „Constantine,…” şi să continue cu tot atâta condescendenţă pe cât a conţinut şi mesajul dumneavoastră, însă n-ar fi avut rost.
            Apoi am vrut să nu mai răspund deloc, dar lipsa unei replici n-ar transmis nimic din regretul pe care simt faţă de o altă (a câta oare?) conversaţie eşuată cu un fundamentalist. O să încerc un răspuns, dar probabil că e ultimul. Să adopt eu atitudinea creştin-iertătoare într-o conversaţie îmi tulbură nervii de ateu arogant, cred c-o să vă las s-aveţi ultimul cuvânt.

            Aşadar: un mesaj teribil de confuz şi de arogant de la cineva care-şi acuză interlocutorul de neclaritate şi infatuare. Dar e bun şi ăsta, pentru că măcar am învăţat cum priviţi dumneavoastră ştiinţa. Vedeţi, eu am presupus că prin „ororile secolului trecut” vă referiţi la comunism şi Holocaust, de obicei astea sunt puse de credincioşi în seama ateismului şi ştinţei. Şi mă pregăteam să contraargumentez împotriva unor afirmaţii precum „materialismul lui Marx etc.” şi „politicile eugenice naziste etc.” Dar probabil veţi fi aflat că-n niciun caz nu pot astea fi urcate în cârca „scientismului”, aşa că aţi sărit la altele. Dacă vorbeaţi despre asta, înţelegeam, puteaţi argumenta (în mod fals) că ştiinţa ar fi stat la baza unor ideologii.
            Însă, prin refererirea la volumul lui Commoner (care se cheamă The Closing Circle, nu Circle Closed, apropo) aţi cârmit cu argumentul într-o zonă în care nu are ce căuta. Aici aţi cam încurcat borcanele. Commoner era el însuşi un om de ştiinţă şi teza lui principală era eliberarea ştiinţei de sub tirania politicii şi punerea ei în serviciul public. În niciun caz nu era Commnoner de părere că ştiinţa era principala plagă a secolului. Cu alte cuvinte, nu reproşaţi ştiinţei ceea ce puteţi reproşa ideologiei. Nu în numele ştiinţei s-au aruncat bombe la Hiroshima şi Nagasaki, nu în numele sau în beneficiul ştiinţei se exploatează petrol sau gaze de şist, se împănează carnea cu chimicale sau corpurile noastre cu medicamente inutile.
            Şi, în caz că stimaţii dvs. colegi ecologişti nu v-au spus, ştiinţa este de partea lor. Ecologiştii nu luptă împotriva oamenilor de ştiinţă, ci împotriva corporaţiilor prea puternice sau oamenilor politici corupţi. Când ştiinţa spune „climate change”, politicienii şi corporaţiile deopotrivă strigă „asta nu-i ştiinţă”. În SUA, spre exemplu, republicanii aka dreapta creştină sunt pro-Exxon şi anti-ecologie, nu nenorociiţi de liberali care vor arde-n flăcările iadului pentru că „God hates gays”. Fără o bază ştiinţifică minimă, nu eşti ecologist pentru că habar nu ai pentru ce lupţi şi împotriva a ce protestezi. Şi dacă n-o au, şi protestează pentru că „suferă mama Gaya” or whatnot, nu sunt ecologişti, sunt altceva. Ce, habar n-am.

            Dar toate astea sunt cumva pe lângă subiect. Eu spusesem că ştiinţa, cum o fi, bună sau rea, măcar tratează lucruri reale şi are rezultate vădite în tehnologiile pe care ni le oferă. N-am văzut să acuzaţi ştiinţa când vă folosiţi de calculator să vă publicaţi pe Internet textele ignoranţa scientiştilor. Pe când religia.. Nu ştiu, dumneavoastră să-mi spuneţi.

            • L-ati facut praf pe Commoner. A dat vina explicit pe tehnologie si stiinta pentru degradarea mediului, nu doar pe sistemul economic care le-a produs. Pt el, principala probl e ca societatea a iesit din ceea ce unii numesc capacitatea de resilience a mediului (revedeti cele 4 legi ale ecologiei). Si de vina nu e cresterea populatiei, nu e nici standardul de viata, care n-a crescut (el le discuta pe fiecare in carte si le scoate din cauza), ci tehnologia, care s-a dezvoltat in schimb fabulos. Amintiti-va macar de ceea ce el numeste ‘viciu tehnologic’ sau revedeti pasajele in care leaga el natura fragmentara a tehno-stiintei de dezastrele ecologice pe care le mentioneaza sau cel putin vedeti ce critica la el unii ca Robert Kates. Oricum, Commoner nu e singurul care vede asa lucrurile, de ex Allan Schneiberg (de ex, treadmill production – pt el, in chestiune e productia si nu consumul, adica cresterea consumului de energie merge mana in mana cu dezv tehno-stiintei, nu invers, standardul de viata n-a crescut) si multi altii. Nu e prea destept sa va las singur cu textele astea, devin de nerecunoscut in mana dvs. Aveti dreptate intr-o singura privinta, titlul: The Closing Circle. Cat despre rolul savantului si al stiintei in toate marile tragedii ale secolului trecut, mai aveti nevoie de timp, dupa cum spuneam.
              Sa argumentez in favoarea religiei inseamna sa ma distantez de text (dar va livrez niste titluri bune, sa le vedeti). Am avut in cap o singura idee dupa ce v-am intalnit: limitele stiintei si scientismul, principala perspectiva asupra lumii a Occidentului secular de azi. Altcineva a incurcat borcanele. :)

              http://classes.maxwell.syr.edu/soc400/readings/Schnaiberg,%20et%20al,%20Treadmill%20of%20Production.pdf
              http://www.scribd.com/doc/135704377/COMMONER-Barry-Cercul-Care-Se-Inchide-Ed-Politica-Bucuresti-1980
              http://www.scribd.com/doc/104762069/Faith-and-Modernity-Karen-Armstrong
              http://www.scribd.com/doc/103584058/Eliade-Mituri-Vise-Si-Mistere
              http://www.curteaveche.ro/teologia-in-contextul-stiintei.html

            • Mulţumesc pentru linkuri.
              V-aş recomanda şi eu o lectură uşoară, vreun roman poliţist poate, dar mi-e că veţi ajunge la concluzia că vinovat de crimă e cuţitul şi nu cel care l-a mânuit.

  13. Stiinta nu se invata la muzeu, ci in facultati de top. Nici un premiu Nobel nu s-a acordat pentru o expozitie la un muzeu. Cei care au fost sa vada expozitia Human Body „in numele stiintei” nu au gasit nici macar informatii banale cum ar fi numarul de oase din care e facut cheletul uman sau care sunt cauzele aparitiei cancerului. In ceea ce priveste cadavrele, ele apartin unor detinuti chinezi nerevendicati. Asta ce inseamna? Ca detinutii erau politici probabil si ca familiile lor probabil nici nu au stiut cand au murit. De aici libera decizie a directorilor de a vinde cadavrele „nerevendicate” cui da mai mult si evident in numele „stiintei”.
    Acum 25 de ani cine se ducea la Moscova trebuia sa-l vada pe Lenin impaiat. Era obligatoriu. Atunci se duceau de nevoie. Acum daca nu ne ducem sa vedem cadavre plastifiate suntem catalogati ca avand „cu siguranţă barierele socio-psihologice retrograde”. Care e diferenta intre Lenin impaiat si expozitia Human Body? E vorba numai despre povestea din jurul cadavrului. In rest e acelasi lucru. Expozitia „Human body” cauta sa faca profit in numele cui o vrea presa, ca nici nu mai conteaza. Este o expozitie socanta unde platesti ca sa intelegi pana unde poate ajunge denigrarea conditiei umane. Cine stie, poate maine o sa putem cumpara si suveniruri, un degetel sau un ochi de detinut nerevendicat, nu? La urma urmei daca tot nu exista nici o bariera… putem face orice „in numele stiintei”.

    • Dar s-a facut deja orice este posibil in numele Stiintei. Desigur, in Ro nu se discuta decat despre Bianca sau Becali.
      Sa vorbim de clonare, fertilizare in vitro? Centrale nucleare? Smartphonul tau? Face recognition?
      S-a facut TOT! Ce este posibil cu tehnologia si cunostintele actuale, evident.

    • Mumiile? Astea sunt expuse bine mersi cred de cam 100 de ani si nimeni nu are nici o problema. Ce, aia nu-s tot morti? Nu le-au fost deranjate mornintele pt a fi adusi la muzeu? Expozitia asta e doar pasul urmator dupa mumii. Asta cu detinutii chinezi, o fi sau nu adevarat…e o mica problema fata de ce gasim in istoria umanitatii, ia sa vedem niste exemple:
      Acum 400-500 de ani cei executati erau folositi ca material de studiu pt doctori, sa aiba pe ce studia anatomia, daca nu ma insel.
      Sa nu mai pomenesc de diversele moduri „umane” in care se desfasurau anumite executii in ultimii 2000 de ani (crucificare, eviscerare, tras pe roata, jupuit pielea, tras in teapa, ars pe rug, fiert, diverse aparate care oricum schilodeau, daca mai supravietuia victima – desi scopul era sa marturisesti ca sa-ti salvezi sufletul…oricum te ardeau pe rug/decapitau la final, conta doar in ce stare ajungeai la locul executiei)
      Ce s-a intamplat in WW2 intrece cu mult masura din nou, pe langa atrocitatile comise de germani, rusi, japonezi pe front, mai avem si experimentele medicale: Germania a folosit destui subiecti, dar si Japonia a facut experiente medicale pe prizonierii chinezi. Sa nu mai zicem de bombardamentele care aproape au ras destule orase de pe harta (Dresda si Varsovia, probabil cele mai cunoscute cazuri)
      URSS/SUA care au facut diverse „experiente” si dupa WW2: soldati „voluntari” pusi sa faca manevre in zone unde s-au detonat arme atomice, sau expusi diversilor agenti chimici, teste asupra efectelor drogurilor facute pe „voluntari” (unii s-au sinucis sarind pe geam), folosirea substantelor chimice in razboiul din Vietnam

      Dar deh, acuma suntem prea sensibilosi…

  14. „şi alte manipulări sordide precum „demnitatea umană”, „iubirea aproapelui””

    Nu-mi vine sa cred ce citesc !!!! Demnitatea umana sau iubirea aproapelui sunt pt dvs „manipulari sordide” ????

  15. Articolul este excelent. Ideea expozitiei cu corpurile expuse astfel poate ca va determina o reconsiderare a rasei umane: se consuma extrem de multe resurse cu niste lucruri care, de fapt, nu au nici un rost. De fapt totul trebuie redus la ceea ce este el de fapt: carbohidrati, proteine, glucide adica resurse valoroase pentru cei vii. Nu doar arta poate beneficia. De ce sa nu profitam de aceasta bogatie uriasa si sa nu dezvoltam noi si noi ramuri economice si stiintifice? Doar de dragul unor conventii? Stiinta trebuie sa triumfe si sa permita aparitia de noi materiale plastice, tesaturi, noi surse de energie. Problema hranei va putea fi rezolvata definitiv, cu mijloace cat se poate de modeste si la indemana oricui. E suficient doar sa vrem…
    Welcome to the Matrix!

  16. Domnule A.Cabuz,ati fost foarte bine inspirat in conceperea acestui articol remarcabil,pentru care va felicit !
    Imi place si tipul de polemica pe care l-ati instigat prin ambiguitatea textului,in ciuda ultimului paragraf,pe care tot ne intrebam daca sa-l luam sau nu in consideratie…!?
    Atunci,ca sa nu spunem baliverne prea mari,mai citim o data,ne mai gandim un pic,etc.etc.,cu alte cuvinte facem o utila gimnastica a mintii si in plus,ne punem si discernamantul la treaba,ce pot sa mai adug?Multumim pentru cadou!

    Cat despre evenimentul de la Antipa,in sine,eu cred ca ne-a fost folositor multora,desigur nu din aceleasi motive…
    Se spune ca,o metoda eficienta pentru a-i face pe oameni sa-si depaseasca limitele (limitarile!) pe care le au,si care consideri ca i-ar impiedica sa evolueze,este sa incepi cu ale tale…
    Probabil deci,ca unii dintre noi ar avea de spart ceva ziduri,zilele astea,imi dau seama deja ca este cazul meu si al solidei fortarete pe care mi-o tot cladesc de-o viata…

    • „Inainte de a darama un gard opreste-te atat cat sa te intrebi: de ce a fost pus acolo dintru inceput”? (G. K. Chesterton)
      Mi se pare inspaimantator ca cineva vede ambiguitate in acest text, chiar facand abstractie de ultimul paragraf.

      • Textul are o anumita ambiguitate, dar nu in ceea ce priveste acel ultim paragraf, de care nu era de fapt nevoie pentru un cititor atent. Cei care au priceput despre ce-i vorba doar cand au ajuns cu lectura la acel paragraf (inclusiv dl. Balasoiu) inseamna ca n-au citit tot, sau au citit pe sarite (lucru cumva de inteles la un text cam lung).
        Ambiguitatea provine din altceva, zic eu. Articolul pare facut din alipirea a doua alte articole, nu neaparat avand legatura unul cu celalalt; primele paragrafe nu au practic nimic de-a face cu expozitia si cu restul articolului. Sau, in orice caz, prima parte este o lunga divagatie.
        Partea pe care o comentam noi aici si care, intr-adevar, imi pare excelent scrisa (iar unele din reactii, mai ales cele care-l urecheaza pe autor si-l acuza de „tradarea cauzei”) incepe de pe la paragrafele 7-8, cu „Expoziţia a prezentat o serie de obiecte imobile…”

  17. Prietene, cu un text prea mult. Umorul de speță ”Urzica” prindea. Prin anii 1975…Cel puțin mie așa mi se pare- și acum înțeleg și de ce cercetarea în perioada 2010-2012 avea pe undeva litera N. De la Nu. Sau de la Nașpa.

  18. Si cam ce anume ati inteles domnia voastra din conceptul crestin smerenie? Ca vad ca-l situati, corect de altfel, cau apogeu.

    Multumesc

  19. Este un articol interesant care provoacă. Citeam că la ora actuală creierul uman este identic cu cel al umanului de acum 30 000 de mii de ani la nivelul emoţional. Reptilian.

    Acum, referitor la expoziţie .
    Sincer, cred că în educaţie lucrurile trebuie prezentate aşa cum sunt. Sau mai aproape de realitate atunci când se poate. Departe de mistificaţiile anterioare epocii.

    Considerentul etic poate fi respectat, consider eu în cazul cadavrelor plastifiate acolo unde un consinţământ în prealabil scris şi conştient, a fost furnizat anterior morţii persoanelor folosite în expoziţie.Nu acelaşi lucru se poate spune despre cadavrele donate aparţinând unor persoane neidentificate(itineranţi , necunoscuţi )). Pentru că totuşi se bazează pe un act de autonomie individuală .

    La fel vizitatorul care plăteşte un bilet consfinţeşte a plăti o experienţă tot pe o bază voluntară şi conştientă. Nimeni nu te obligă să mergi la muzeu şi să urmăreşti ceea ce nu îţi place. La copii, întradevăr acest consinţământ este unul special, pentru că nu sunt într-o poziţie mentală de a decide pentru ei însăşi la o anumită vârstă…dar dacă abordăm viaţa pe o bază evoluţionistă unde multitudinea de organisme vii interacţionează şi mai puţin pe o abordare monocentrică bazată în jurul omului şi preocupărilor lui este evident că avem încă multe de învăţat. De la Natură. Fiecare zi ce trece aduce ceva nou în acest avans. Descoperim că şi alte animale sunt sociale. Şi alte animale au un limbaj de comunicare. Descoperim că bacterii rezistă în medii în care omul nu ar supravieţui o secundă, datorită temperaturilor ridicate sau acidităţii.

    Tot în tematică medicală, nu sunt specialist dar invit teologiştii să spună cum numesc următoareel avansuri medicale. Dacă sunt lipsite de discernământ în perspectiva salvării vieţii

    ATENŢIE IMAGINI MEDICALE.

    http://myscienceacademy.org/2013/04/04/heart-stop-beating/
    -uman care funcţionează fără inima biologică.

    http://www.guardian.co.uk/society/2013/apr/06/sam-parnia-resurrection-lazarus-effect
    -resurecţii medicale.

    Poate şoca dar e important de înţeles cum funcţionează organismul uman pentru a împinge mai departe medicina în general, iar orice subiect necesită un interes şi deschidere. Nu cred că se putea ajunge la aceste performanţe inimaginabile acum câţiva zeci de ani…fără a trece prin disecţia şi informarea publicului.Informarea publicului are ca efect în primul rând demitizarea realităţii pe care o cunoaştem. De la primele transplanturi de dinţi şi oase până azi la tomografe a fost cale lungă. Dar sigur nu se ajungea acolo prin contemplarea extazică a unor trupuri moarte fără a înţelege funcţionarea lor. Dinspre general la nivel vizual spre particular…la nivelul chimiei celulare. Desigur socialul este una. Dar socialul evoluează cu tehnologia. care schimbă stiluri de viaţă în mod rapid. Discernământul îmi place să cred, că până la urmă în cazul speciei umane, este de nu a distruge totul în favoarea umanului şi conservarea poolului de gene pe care viaţa pe pâmânt le-a selecţionat în milioane de ani. Fără a menţiona clar fragilitatea şi unicitatea a ceea ce denumim viaţă în univers.

  20. Pe mine nu m-ar deranja sa fac parte din ansamblul Human Bodies dupa ce mor si sa ma vada lumea din multe colturi ale planetei. Nu stiu ce opinie au avut actualii membri despre apartenenta lor la acest club.

    Vizitand expozitia sau nu, e alegerea dumneavoastra. Insa mergeti la muzeu – e o bazaconie sa nu credeti ca este o institutie de cultura. Si traversati si Soseaua Kiseleff spre a vedea Muzeul de Geologie.

  21. Am fost la expozitie si am ramas placut impresionat de ceea ce am vazut, afara erau cativa protestatari care vorbeau din auzite, care banuiesc ca nu au vazut expozitia.

  22. O întrebare simplă pentru cei ce sunt de acord cu expoziţia: Aţi fi de acord ca, după moartea dumneavoastră, să vi se expună astfel trupurile?

    • Dealtfel, o întrebare şi mai interesantă ar fi dacă în loc de chinezi ar fi fost vorba de câini comunitari din Bucureşti, cum ar fi reacţionat ONGurile preocupate de drepturile animalelor. Oare ar fi protestat că e „inuman” ? Sunt curios.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alexandru Cabuz
Alexandru Cabuz
Alexandru Căbuz a obţinut licenţa în inginerie electronică în SUA şi doctoratul în fizică în Franţa. Revenit în ţară în 2010 pentru a se implica în procesul de reformă a sistemului de cercetare-dezvoltare şi inovare din România, a fost consilier al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică între 2010 şi 2012. În această calitate a contribuit la elaborarea şi implementarea reformei eticii în cercetare, a sistemului de evaluare şi finanţare instituţională a cercetării, precum şi a sistemului de granturi competitive pentru cercetare. În prezent lucrează în mediul antreprenorial, focalizat în particular pe dezvoltarea unui ecosistem al inovării capabil să aducă rezultatele cercetării în piaţă.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro