Anul 2014. Anul Presedintilor

UE, NATO si ONU isi vor alege noii reprezentanti incepand cu vara lui 2014. In perioada 22-25 mai 2014 vor avea loc alegeri pentru Parlamentul European, iar Presedintele Comisiei Europene va fi ales in iulie 2014.

Alegerea noului sef al Comisiei Europene se va face inainte de vacanta parlamentara de vara, iar audierile pentru noii comisari se vor sustine in toamna. Viitoarea Comisie va prelua functia la 1 noiembrie 2014. Mandatul Secretarului General al NATO, Anders Fogh Rasmussen, se incheie la 31 iulie 2014, iar cel al Presedintelui Parlamentului European, expira la 1 decembrie 2014.

Parlamentul European a incurajat in repetate randuri propuneri din partea statelor mai tinere din UE pentru a creste prezenta la vot, increderea electoratului si pentru intarirea vocii acestuia. In 2009 s-au prezentat la urne doar 43% dintre alegatori, cel mai mic procent inregistrat de cand au inceput alegerile parlamentare europene directe in 1979.

NATO va acorda o atentie serioasa candidatilor din statele nou intrate in Alianta, deoarece aceasta posibilitate a fost luata in considerare si la ultimele alegeri, in 2009.

Polonia – candidatul cu cele mai multe sanse

Polonia, ca de obicei, are ambitii mari si in acelasi timp promite destul de mult. Dar ce pozitie ar dori Polonia sa obtina si la care are cele mai multe sanse?

Donald Tusk, actualul Prim Ministru, si Radoslaw Sikorski, in prezent Ministru de Externe, sunt nominalizarile pentru functiile de presedinte al Comisiei Europene si, respectiv, Inaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate.

Cel mai probabil cei doi nu vor putea obtine pozitiile vizate, deoarece triunghiul de putere al UE (presedintele Parlamentului, presedintele CE si Inaltul Reprezentant) trebuie sa fie, de fapt, o balanta echilibrata din punct de vedere geografic si politic, in niciun caz cele doua functii nu vor fi din partea aceluiasi stat membru.

Rolul acestei constructii politice este sa rezolve problemele legate in primul rand de legitimitatea democratica, si sa diminueze ingrijorarea conform careia Uniunea este lent divizata intr-un grup al zonei euro si un inel exterior format din cei care nu vor sa accepte regulile zonei. Alegerea celor trei depinde in mare masura de evolutia crizei din zona euro, care va continua sa remodeleze politica europeana pana la alegerile din mai 2014.

Germania l-ar putea sustine pe Tusk cu scopul de a intari alianta politica dintre Berlin si Varsovia si pentru ca a sosit momentul ca un oficial din noile state membre sa ocupe una din functiile de top ale Uniunii. In cazul in care Tusk nu poate fi un candidat suficient de puternic pentru presedintia CE, atunci el ar putea fi unul din posibilii inlocuitori ai lui Herman Van Rompuy. Tusk ar putea pierde mandatul la Comisia Europeana in favoarea lui Martin Schulz sau Viviane Reding.

Radoslaw Sikorski are putine sanse sa obtina o functie in Uniunea Europeana din doua motive. In primul rand, se va confrunta cu opozitia severa a Marii Britanii, doarece Sikorski promoveaza o politica de integrare europeana foarte deschisa. In al doilea rand, ar putea deveni urmatorul Secretar General al ONU, inlocuindu-l pe Ban-Ki Moon, deoarece conform principiului rotatiei, pozitia tinde sa revina unui oficial est-european. Sikorski ia in considerare si functia de Secretar General al NATO.

Polonia, ca de obicei, are ambitii mari si in acelasi timp promite destul de mult. Dar ce pozitie ar dori Polonia sa obtina si la care are cele mai multe sanse?

Orientarea militara a Poloniei s-a conturat in ultimii ani prin aliantele cu vecinii europeni, dar si cu partenerii euroatlantici. Functia de Secretar General al NATO ar fi cea cu cele mai multe sanse de reusita si nu ar exclude „achizitia” uneia din cadrul Uniunii Europene.

La functia de Secretar General NATO regasim si tari precum Turcia cu Abdullah Gul, Italia cu Franco Frattini, Norvegia, Belgia, Slovacia, Slovenia, Romania.

Pascal Lamy – sansa Frantei de a-si intari pozitia in UE

Pascal Lamy ar fi cea mai buna propunere pe care presedintele Frantei o poate face pentru pozitia de Presedinte al CE. In cazul obtinerii functiei, lui Lamy ii revine responsabilitatea de a redobandi caracterul influent al Frantei si o pozitie mult mai activa in UE, care s-au deteriorat datorita insecuritatii si a racirii relatiilor dintre Paris si Berlin.

Anders Fogh Rasmussen – de la Secretar General al NATO la Inalt Reprezentant UE sau Presedintele Parlamentului European

Anders Fogh Rasmussen ar fi unul dintre canditatii de valoare pentru aceasta functie. Fostul prim-ministru danez s-ar putea baza pe experienta sa de Secretar General al NATO pentru a dezvolta si consolida slabele structuri militare si de securitate ale UE.

Actualul guvern danez, condus de fostul parlamentar european Helle Thorning-Schmidt, este o coalitie de partide socialiste, care nu l-ar nominaliza pe Rasmussen deoarece acesta este liberal. In prezent, Thorning-Schmidt este atat de nepopulara ca prim-ministru incat exista posibilitatea sa renunte la acest post si sa ia in calcul rolul de comisar UE.

Rasmussen intra in competitie si pentru mandatul de presedinte al Parlamentului European, punand in dificultate pozitia liberalului Guy Verhofstadt la Comisia Europeana. Liberalii din grupul ALDE inca nu sunt hotarati ce ar dori – presedintia Comisiei Europene sau a Consiliului European. In mod cert ambele functii din cadrul Uniunii nu pot reveni liberalilor.

Iar daca ne gandim la stategia popularilor europeni – aceea conform careia nimeni nu se afiseaza cu nume finale cu un an inainte de alegeri – intelegem si ezitarea liberalilor in a se pronunta ferm.

In orice caz, daca liberalii intra in competitie pentru Comisie, ii vor intalni pe Martin Schulz din partea socialistilor europeni si pe Donald Tusk din partea PPE, ceea ce face sa fie o cursa greu de castigat.

Romania pentru un loc in noul val de presedintii

Romania ar putea avea un loc de castigat atat la NATO cat si la institutiile europene. Se vehiculeaza ca functia de Secretar General al NATO va reveni unui stat est-european, cu contributii militare semnificative, dar si financiare, iar pentru institutiile Uniunii se incurajeaza candidatura noilor state membre.

Un roman la Bruxelles in cadrul acestor ecuatii nu este o pretentie exagerata ci un scop in sine, atat pentru reprezentarea mai buna a tarii la nivel european, pentru imbunatatirea imaginii, dar mai ales pentru a demonstra capacitatea de a gestiona dosare importante pentru intreaga Europa sau pentru intreaga lume.

Oricine va veni la carma institutiilor UE, NATO sau ONU va fi supus unor situatii extrem de delicate. Dinamica europeana si cea mondiala cunoaste o extraordinara schimbare de directie, trenduri si principii. Urmatorii responsabili pentru gestionarea aceastei stari de fapt ar trebui sa aiba un profil favorabil in a reusi sa pastreze pacea si sa aduca prosperitatea mult asteptata.

In mod firesc, configuratia noii conduceri va deveni mai clara pe masura ce ne apropiem de momentul alegerilor si exista posibilitatea ca rezultatul acestora sa nu fie deloc surprinzator.