luni, mai 16, 2022

Anul Centaurului

Aceasta este o istorisire despre momentul în care cineva vrea să îți incendieze căminul în care se află familia ta iar pe tine te preocupă exclusiv idila poștașului. Atunci când casa ta se numește România, potențială combustie poate fi inițiată oricând de Rusia sau „Ținutul Secuiesc”, pentru a aminti doar două amenințări serioase și imediate la siguranța sa.

Acum aproape o suta de ani, niște arhitecți inimoși, destoinici și iscusiți au construit cu eforturi nebănuite, o casă durabilă și primitoare. Deși câțiva vecini binevoitori s-au opus, anvergura fundației și măiestria ziditorilor au contribuit definitoriu la succesul demersului aparent nerealizabil. Datoria noastră este de a o întreține, consolida sau chiar extinde conform proiectului inițial. Statutul de locatar nu este suficient fară asumarea convinsă și a statutului de străjer, de păzitor al celor sfinte nouă.

Privindu-ne în oglinda nepartinica a identității noastre, constatăm că am reușit în anul Centaurului mult mai puțin decât ne-am propus. Pornind în căutarea titanilor vremurilor noastre, trebuie să ne mulțumim adesea cu prezența unor personaje din ce în ce mai vizibile în Olimpul nostru actual: bufoni full-time sau part-time fără contracte de exclusivitate, bocitoare fatidice neplătitoare de TVA, harpii imaculate înființate prin lege specială, grifoni made in China, hidre reeșapate, menestrei și corifei tocmiți cu ora, cavaleri fără cap, cai și noblețe și mulți, mulți centauri. Știți voi, acele personaje ostile și conflictuale, neiubitoare de oameni, dominate de instincte și controlate de zeii atotputernici. Sunt ușor de recunoscut, sunt jumătate oameni si jumătate animale, având o înclinație deosebită către dezbinare, violența și dihonie. Construiesc cu măiestrie ruguri „la cheie” și ghilotine sau spânzurători virtuale, din produse lingvistice tradiționale românești.

Dincolo de paronimia propusă, anul 2018 este despre noi, cei de ieri, cei de astăzi și cei de mâine, despre mândrie, responsabilitate, încredere, speranță și respect, despre parinții națiunii și continuatorii lor. Deși realitatea momentului este decriptată paranoid parcă, într-o cheie de tip Don Quijote de la Mancha sau într-o notă similară „Războiului Lumilor” așa cum a fost prezentat într-o emisiune radiofonică cu accente realiste (devenită istorie) în anul 1938, realitatea virtuoasă contemporană este alta. Titanii noștri sunt aici, trăiesc prin fiecare dintre noi, simt puternic românește, sunt înrădăcinați în ființa națională și nu au încetat niciodată să creadă în România! Și au mereu în preajma lor o pasăre Phoenix!

În prezența stejarilor maiestuoși care ne înconjoară și ne acaparează privirile, acele simboluri umane naționale, perpetuate cu demnitate, din generație în generație, avem puterea de a invalida centaurii prin ignorare. Deși a existat un centaur – Chiron – care prin modelul de viață oferit a devenit un simbol în vremurile sale și a ajuns să dea numele unei constelații, feriți-vă totuși de centauri sau dacă nu o faceți, amintiți-vă de călcâiul lui Ahile. Chiar și centaurii il au, mai ales în anul marelui Centenar! Fie ca se numește călcâi sau copită!

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Slab, foarte slab! Referinte livresti fara vreo legatura cu subiectul/titlul. Care sa fi fost, atunci, in 1918, acei „vecini binevoitori” care s-au opus: Ungaria – infranta, Polonia – renascuta, Cehoslovacia – nou aparuta, Serbia, Bulgaria – infranta, Ucraina – efemera, Rusia Sovietica – in razboi civil?! Limbajul sibilinic nu foloseste adevarului istoric. Si cam mult spus „parinti fondatori”: la SUA si la UE se justifica.

  2. Cred ca locul centaurilor pe care ii face raspunzatori nu stiu cum autorul – avand in vedere ca pe jumatatea buna erau ca oameni, desi semanau cu Pan si satirii lui pe cealalta JUMATATE – a fost luat de UnuL cu barba, copite si coarne, in „mitologia” crestina, intruchipand Raului.
    (parodie, satira, ironie? la adresa cui?)

  3. Acum 100 de ani enormul sacrificiu de sange al DOROBANTULUI a facut Romania Mare.
    Buna sau rea a fist o casa pentru toti si in plus nu se stie cati fara acte.

    Care prin „diiligenta” unora zisi elita s-a risipit ca un fum in 1940 … si sitiatia a fots pecetluita la tratatul de la Paris.

    Acum daca chiar vreti sa onorati memoria celor care au facut UNIREA ..mergeti cu flori ,a Mauseilieul de la Marasesti, la mormantul lui Ionel si .. nu uitati in Valea Piersicilor .Jilava ptr a onora pe Ion cel Fara de Mormant .
    Si cei tineri la varsta legiuita – mergeti si va instruiti militar !

    Şi-acum, români, un fier şi-un scut!

    Nu imi cer scuze ca am sentimente de dreapta!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Zeno Sustac
Zeno Daniel Șuștac este Doctor în domeniul „Alternative Dispute Resolution”, expert internațional în domeniul medierii, vicepreședinte al Consiliului de Mediere, autor în domeniul ADR și cadru universitar asociat la Universitatea de Vest din Timișoara. De asemenea, este Co-Președinte al Uniunii Naționale a Mediatorilor și Negociatorilor din România și Director al Centrului de Studii Internaționale în domeniul Medierii și Negocierii. Este Managing Partener SCPM Șuștac&Asociații, pe lânga calitatea de mediator deținând și calitatea de avocat și arbitru.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro