miercuri, februarie 19, 2025

Anul demografic 2020 în UE – 27. Declin natural al populației în 19 țări

Cuprins:

  1. Introducere
  2. Creștere a populației  în 18 țări, declin în 9 țări
  3. Contribuția mișcării naturale a populației și a migrației externe
  4. Mai multe despre România
  5. Privind spre viitorul demografic al României prin ochii Eurostat

Introducere

Datele pe care Eurostat le publică în luna iulie a fiecărui an asupra bilanțului demografic în Statele Membre ale Uniunii în anul anterior erau așteptate cu interes mai mare în acest an, urmările pandemiei Covid-19 asupra mișcării naturale  și migrației internaționale fiind doar parțial cunoscute din comunicatele publicate asupra evoluției pandemiei. Se intuiau efecte negative asupra mortalității, în primul rând, dar și asupra natalității, nupțialității și migrației externe. Tabloul 2020 al Eurostat permite cuantificarea și plasarea efectelor în ansamblul schimbărilor survenite. Evoluțiile sunt predominant  negative, continuându-le, de fapt pe cele anterioare, iar dezvoltările în contextul pandemiei le-au agravat. Pe acest fond și pe cel încă necunoscut dar amenințător al dezvoltărilor viitoare ale pandemiei, alimentat din lumea medicală și de presă, problemele viitorului celor mai multe dintre populațiile europene apar mai actuale și mai preocupante  ca  niciodată. Intrată în al 32-lea an de declin al populației alimentat și prin scădere naturală și prin migrație externă netă negativă, situația României, cu un declin al populației în anul 2020 de 143 mii locuitori, a devenit și mai dramatică prin perspectivele ritmului și dimensiunii depopulării țării.

Creștere a populației  în 18 țări, declin în 9 țări

Populația Uniunii Europene – 27 a scăzut în anul 2020 cu 312 mii locuitori. S-ar putea spune că nu este un recul prea important pentru o populație care la începutul anului era de 447,3 milioane locuitori. Ceea ce este important nu poate fi însă subestimat ca mesaj și perspective: declinul natural a depășit  1  milion de locuitori și numai migrația externă pozitivă de 827 mii persoane a contribuit la compensare și la acel declin total de numai 312 mii locuitori. Dacă migrația netă ar fi fost la nivelul celei din anul 2019, populația Uniunii nu ar fi fost în declin. În contextul pandemiei, al închiderii frontierelor  și al marilor restricții de circulație, ca și al crizei economice,  migrația externă pozitivă a fost în anul 2020 cu 40 la sută mai mică. Cifrele menționate reflectă efectele agregate ale mișcării naturale și migrației. Coborând la nivelul țărilor, radiografia este mai relevantă asupra contribuției mișcării naturale și a migrației externe asupra creșterii/scăderii numărului populației în cele 27 de țări și în tabelul de mai jos pot fi examinate combinațiile dintre cele două componente.

Pozițiile țărilor din UE – 27 după creșterea sau scăderea numărului populației în anul 2020 și componentele creșterii / scăderii (Sursa: Eurostat)

În 19 dintre cele 27 de țări s-a înregistrat declin natural al populației în anul 2020, cu 4 mai multe decât în anul precedent. Doar în 4 dintre ele și migrația externă netă a fost negativă, declinul populației având astfel două surse: Croația,  Letonia,  România și Italia.  Primele trei țări au avut și în ani anteriori scădere naturală și migrație negativă. Prezența Italiei nu este surprinzătoare, declinul natural fiind de multă vreme instalat dar diminuat ca impact asupra declinului populației în anii precedenți  prin masivă migrație externă netă pozitivă. În anul 2020 manifestările virulente ale pandemiei în Italia au dus la un număr de decese mai mare cu 18 la sută față de anul 2019 (la nivelul UE-27 creșterea a fost de 11 la sută, în România de 14 la sută). Pe de altă parte,  manifestările de excepție ale pandemiei în Italia, închiderea frontierelor și celelalte măsuri restrictive draconice  au constituit bariere pentru imigrație. S-au adăugat acestor 4 țări  cu sursă dublă a declinului populației alte 5 țări cu declin al populației  provenind din scădere naturală mai mare decât migrația externa netă pozitivă – Bulgaria, Germania, Grecia, Polonia și Ungaria. O migrație netă pozitivă importantă s-a înregistrat și  în anii anteriori în Germania și Grecia și moderată în Polonia și Ungaria. În anul 2020 dimensiunea acestei migrații a fost considerabil mai mică, pe fondul pandemiei și măsurilor restrictive,  iar scăderea naturală a cunoscut o amplificare, îndeosebi în Germania și Polonia, nivelul acestei componente depășindu-l pe cel al migrației pozitive și instalarea declinului populației în cele 5 țări a fost inevitabilă.  În cazul Bulgariei migrația pozitivă din anul 2020 apare drept surprinzătoare. Dacă nu este vorba de erori în date,  înseamnă că în anul 2020 a existat un flux masiv de migrație de retur din țările dezvoltate în contextul crizei economice și creșterii șomajului în aceste țări.

În pofida efectelor predominant negative ale pandemiei asupra mortalității, natalității și migrației externe,  numărul populației a continuat să crească și în anul 2020 în  cele mai multe dintre Statele Membre, în 18. Se poate vedea în tabel, în 8 dintre acestea a existat atât o creștere naturală a populației, cât  și o migrație netă pozitivă:   Cipru, Danemarca, Franța, Irlanda, Luxemburg, Malta, Olanda și Suedia. În celelalte 10, a existat o scădere naturală a populației dar migrația externă netă pozitivă a depășit-o ca dimensiune și a asigurat un progres al numărului  populației:  Austria, Belgia, Cehia, Estonia, Finlanda, Lituania, Portugalia, Slovenia, Slovacia și Spania.

Dacă privirea este una comparativă, anul 2002 și anul 2019, la nivelul ratelor creșterii/scăderii populației,  vom constata că bilanțul  general ca număr de țări cu populație în ascensiune și număr de țări cu populație în declin, este identic: 18 țări cu populație în progres al numărului și 9 cu recul al numărului.  În figura 1, una foarte „aglomerată”, ce-drept,  pot fi examinate valorile ratei de creștere/scădere în cei doi ani. Pozițiile se păstrează în bună măsură,  neglijând unele  „excese” ale ratelor  într-un an sau altul la populațiile mai mici de 1 milion (Cipru, Luxemburg, Malta).

Scăderea naturală  domină   în populațiile din UE -27. Impactul pandemiei a mărit numărul țărilor  cu declin natural al populației de la 15 la 19, cele 4 țări  intrate în anul 2020 în această categorie fiind  Austria Belgia,  Cehia și Slovacia.  Am văzut că în 10 din cele 19 țări migrația netă pozitivă  a depășit mărimea scăderii naturale și declinul populației acestor țări  a fost  evitat. Sunt 4 țări în care declinul natural a depășit în anul 2020  nivelul amenințător de 100 de mii locuitori: Italia – 342 mii, Germania – 212 mii, Polonia -122 mii și România -120 mii.  Aceste valori trebuie corelate cu mărimea populației dar ele evidențiază,  în sine, la nivelul exercițiului,  cât de mare ar fi dimensiunea migrației externe nete pozitive care ar putea stopa declinul populației.  Un obiectiv nerealist, ne-sustenabil (și periculos) ca perspective.

Contribuția mișcării naturale a populației și a migrației externe

O privire prospectivă asupra potențialelor dezvoltări viitoare  ale declinului populației în țările UE – 27 poate fi conturată examinând valorile natalității, mortalității, creșterii/scăderii naturale și migrației nete în cele 27 de țări în anul 2020, în figurile A-D din Anexă.  O natalitate mai mică de 9 născuți la 1000 locuitori se înregistrează în 10 țări (figura A) iar unele dintre ele se regăsesc în figura B între țările cu mortalitatea generală cea mai ridicată, combinarea celor două componente ducând la valorile cele mai ridicate ale scăderii naturale,  în figura C. Valorile migrației nete din figura D completează tabloul general al evoluției populației  în cele 27 de State Membre.

Nivelul general scăzut al natalității în țările UE este semnificativ ilustrat de faptul că în numai 4 țări natalitatea este în jurul valorii de 11 născuți la 1000 locuitori (Irlanda, Cipru, Suedia și Franța).  Acest nivel al natalității provine și el dintr-o rată a fertilității totale mai mică de 2 copii la o femeie, valoare care ar asigura doar înlocuirea în timp a generațiilor iar stabilitatea în timp a unui nivel mai mic de această valoare-prag duce în mod automat  la reducerea numărului de născuți prin deteriorarea structurii pe vârste a populației.

Diferențele în nivelul natalității provin din context economic diferit dar nu în cea mai mare măsură, factorii culturali punându-și cu forță amprenta. Natalitatea scăzută din țări ca Austria, Belgia, Finlanda, Germania, Olanda poate fi argument. S-ar putea adăuga diferențele dintre politicile care vin în sprijinul copilului, al familiei cu copii.  Nivelul mortalității  în țările UE este mai eterogen decât cel al natalității, factorii determinanți ai nivelului fenomenului fiind mai numeroși, pe lângă cei economici, sociali, culturali,  medicali și de mediu, intervenind   gradul de îmbătrânire demografică,   aproape 80 la sută dintre decesele anuale având loc la persoane în vârstă de peste 70 ani. Ratele ridicate de peste 12 la mie din Grecia și Italia  aici își au originea. Creșterea mortalității în anul 2020  a provenit și din impactul pandemiei în unele țări. În țările cu proporții ale deceselor prin Covid-19 semnificative, mai mari de 8 la sută (figura E),  este evidentă corelația dintre aceste proporții și creșterea numărului total de decese: Belgia, Bulgaria, Cehia, Italia, Suedia. În fine, rata creșterii naturale și ce a migrației nete din figurile C și D completează informațiile asupra creșterii/declinului populației în anul 2020 în țările UE – 27. Câteva aprecieri asupra contribuției migrații externe la evoluția numărului populației  cuvin a fi avansate.  Nu se cunosc încă țările de origine ale  fluxurilor de imigranți care au asigurat o migrație netă pozitivă în anul 2020 în 23 de țări, în 10  dintre acestea având o contribuție particulară, asigurând o creștere a populației, migrația netă pozitivă depășind scăderea naturală. Dacă în anul cu atât de multe restricții în circulația internațională a persoanelor și închideri de frontiere o migrație netă pozitivă de ordinul a câtorva mii ori zeci de mii de persoane în unele țări poate fi  înțeleasă ca desfășurare, în primele luni ale anului, fiind vorba probabil de migrație  intra-europeană, surprinde  o migrație netă pozitivă ce depășește 200 de mii persoane în Germania și Spania. Poate fi ea intra-europeană la aceste dimensiuni? Exista însă în Italia și Grecia îndeosebi, dar posibil și în alte țări, imigranți din alte continente în diverse forme de locație (tabere) , și care în anul 2020 au fost, probabil,  acceptați de cele două țări și de altele.

Examinând componentele creșterii populației în unele țări putem vedea  modul în care o migrație netă pozitivă de numai câteva mii de persoane sau doar câteva zeci de mii de persoane au schimbat  evoluția numărului populației din declin, prin componenta naturală negativă,  în progres. Migrația externă poate fi remediu la declinul populației doar în unele cazuri, cu declin natural moderat,  și nu pe o perioadă foarte lungă de timp.

Este de așteptat ca după trecerea pandemiei și  a crizei economice politicile de imigrație să fie revăzute. Țările dezvoltate vor avea nevoie de mână de lucru străină, ca și până acum, economiile lor fiind croite pentru o forță de muncă mai numeroasă decât cea națională. Se extinde ca motivare a nevoii impactul ieșirilor  masive la pensie din generațiile mari născute după război, din anii  de baby-boom 1950-1960. Pe de altă parte, este posibil ca forțatele experiențe de  muncă la domiciliu din perioada pandemiei să ducă la un nou model de organizare a muncii cu implicații încă necunoscute asupra pieței forței de muncă ca dimensiune și geografie.

Mai multe despre România

Câteva aprecieri asupra poziției României în graficele din Anexă pot fi utile cititorului. Poziția mediană a  natalității în  spațiul UE ridică un semn de întrebare, cel al mecanismului prin care un număr  apropiat de născuți la nivelul anilor calendaristici duce la o natalitate staționară sau în progres ușor.  Mecanismul se află în  declinul anual al numărului populației. Stabilitatea numărului de născuți într-o populație în regres numeric nu poate proveni decât din progresul ratelor de fertilitate pe vârste și sinteza acestora – rata fertilității totale, însemnând numărul mediu de copii aduși pe lume de o femeie de-a lungul vieții. Datele Institutului Național de Statistică  indică o astfel de creștere după anul 2010, de la 1,3 născuți vii la o femeie în anii anteriori la 1,6 în anul 2020.  Cât de reală poate fi o astfel de schimbare?  Nu putem ști pentru că nu cunoaștem cu suficientă exactitate nici numărul populației rezidente și nici structura pe vârste a acesteia.  Unui nivel scăzut (dar median în spațiul UE) al natalității îi corespunde o rată a mortalității generale extrem de ridicată între populațiile UE,  aproape 16 decese la 1000 locuitori (figura B).

O informație utilă înțelegerii stării de sănătate  a populației din țara noastră ne este oferită de  persistenței unei mortalități excesive la nivelul populației infectate cu SARS-coV-2 . În figura 2 pot fi examinate ratele de mortalitate la 1000 persoane infectate în țara noastră și în populația Uniunii Europene. Curbele au ritmuri de desfășurare total diferite. Explicația nivelului ridicat al mortalității din țara noastră ar putea fi găsită în starea gravă de  sănătate  a persoanelor decedate prin coronavirus, raportul ultim (din 14 iulie) al Centrului de Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT) precizând că 72,1% dintre persoanele decedate aveau afecțiuni cardiovasculare, 31,3% aveau  diabet, 21% aveau afecțiuni neurologice, 19,2% aveau obezitate  și lista continuă (CNSCBT). În ce măsură această stare precară a sănătății persoanelor infectate și decedate este tipică întregii populații nu se știe.

Ce  a însemnat recrudescența mortalității în anul 2020 asupra  nivelului speranței de viață la naștere? Creșterea mortalității după luna iunie a determinat reculul speranței de viață la întreaga populație (bărbați și femei)  în lunile iulie și august cu 1 an și 1 an și jumătate comparativ cu aceleași luni din anul 2019. În lunile octombrie-decembrie,  cu o recrudescență și mai marea  a mortalității, speranța de viață s-a redus cu 3 ani în luna octombrie, cu 5 ani în luna noiembrie și cu  4,5 ani în luna decembrie, față de valorile din anul 2019. La nivelul întregului an, regresul speranței de viață în anul 2020 a fost de 1,6 ani la bărbați și de 0,9 ani la femei. Rămâne de văzut când nivelul indicatorului va reveni la cel dinaintea pandemiei și își va relua așteptatul progres pentru a reduce decalajul de 6-7-8 ani față de țările dezvoltate. În primele 4 luni din anul 2021 indicatorul este, ca medie,   mai mic cu 1 an față de nivelul din anul 2020  (la întreaga populație,  bărbați și femei). Va fi instructiv  de văzut  cum va evolua indicatorul în a doua jumătate a anului, mortalitatea prin coronavirus la 1 milion de locuitori fiind acum aproape de zero. Lipsa  unei redresări consistente ar putea fi  expresia efectelor negative asupra sănătății populației și mortalității  provenite din  tot ce a însemnat și înseamnă  încă îmbolnăvirea cu SARS-CoV-2, efectele tratamentelor și, posibil,  ale vaccinării, semnalele lumii științifice medicale referitoare la aceste efecte post-vaccinare înmulțindu-se.

Problemele mortalității în România sunt vechi,  grave, în deteriorare  iar stagnarea nivelului speranței de viață la naștere după anul 2013  la valorile cele mai scăzute din Uniunea Europeană ridică semne de întrebare asupra resurselor pe care societatea românească le are  în transferul din creștere economică spre calitatea vieții.

Privind spre viitorul demografic al României prin ochii Eurostat

Eurostat a publicat în anul 2000 ultima serie de perspective ale populației în Statele Membre (și în alte câteva țări). Se pleacă de la populația la începutul anului 2019. Sunt câteva scenarii construite cu ipoteze diferite asupra ratei fertilității totale (număr mediu de copii la o femeie),  speranței de viață la naștere la bărbați și la femei și migrației externe. Unul dintre scenarii este cel de bază, cu ipotezele apreciate a fi cele mai realiste. Trebuie precizat că în acest scenariu ipotezele asupra celor trei componente sunt optimiste, surprinzător de optimiste pentru toate țările și pentru  România îndeosebi. Potrivit acestui scenariu,   populația României  ar avea următoarea evoluție până la mijlocul secolului (în milioane):

2019202520302035204020452050
19,418,517,817,216,616,015,5.

Depopularea ar urma să capete dimensiuni dramatice iar principalele caracteristici ale populației în anul 2050  – natalitate, mortalitate, creștere naturală și totală,  conturează parametri de  ne-sustenabilitate și depopularea s-ar accentua. Voi menționa că în seria anterioară a perspectivelor Eurostat, din anul 2018, populația proiectată la mijlocul secolului era considerabil mai mare -16,7 milioane. Schimbările anuale negative ale indicatorilor demografici majori, întinse pe cele trei decenii din acest secol,   au căpătat o  anumită rutină  în aprecieri (înaintea pandemiei) și simpla lor extrapolare poate contura degradarea în continuare a demografiei țării dar nu iau în considerare dinamica internă a demograficului, generatoare  de mecanisme de amplificare a degradării. Așa putem explica de ce  populația proiectă pentru anul 2050 este atât de diferită în cele două serii de proiectări. Amploarea depopulării țării apare la dimensiuni reale în profil teritorial și  în figura 3 poate fi examinată  scăderea relativă a populației județelor în perioada 2020-2050 potrivit  proiectărilor Eurostat. Comentariile își găsesc cu greu cuvintele.

Depopularea masivă este aproape generală. Județul Ilfov urmează a fi singurul în care populația ar urma să crească. Nu și în Capitală, unde declinul ar ajunge la aproape un sfert din populația actuală. Județul Iași ar urma să-și păstreze dimensiunea actuală a populației. În toate celelalte județe populația ar urma să scadă considerabil. Declinul ar urma să aibă proporții dramatice în județele din sudul țării dar nu numai. Județele cu declin mai redus, sub 15 la sută, sunt fie județe mai dezvoltate și care atrag migrație internă, fie județe, nu multe,  in care dimensiunea scăderii naturale este mai moderată, prin natalitate și mortalitate încă neafectate la cotele cele mai mari.

Clasa politică nu dorește regionalizarea  din motive lesne de înțeles. Este de admis că un decupaj administrativ pe regiuni nu ar fi favorizat gradul actual de depopulare la nivelul județelor, prin cumulare de resurse umane și materiale favorabile dezvoltării în unități teritorial-administrative mai mari și mai puternice.

În fața acestor perspective întrebarea firească este dacă se mai poate face ceva. Nimeni nu poate avea un răspuns pozitiv fundamentat realist, situația fiind mult prea gravă după 32 de ani de acumulări negative și construirea unor mecanisme determinante extrem de solide și rigide. Clasa politică nu a abordat niciodată viitorul populației țării cu voință autentică, competență, responsabilitate și viziune pe termen lung.  Dublarea sau triplarea alocației de stat pentru copii, atunci când guvernanții vor avea bani, ori alte măsuri similare, doar financiare, nu vor putea schimba starea demografică actuală a țării și perspectivele ei pentru că nu știm în măsură suficientă ce factori și prin ce mecanisme determinante au produs și întrețin degradarea, îndeosebi a natalității.  Dacă ar fi să apară idei și soluții de diminuare a vitezei declinului și depopulării țării ele nu pot veni decât de la populați tânără. Pentru a le cunoaște este nevoie de cercetări selective pe eșantioane mari de populație tânără și adultă, cercetări care să identifice factorii care determină deciziile de a nu avea copii la sute de mii de tinere cupluri  ori de a avea un singur copil, la alte sute de mii de tinere cupluri.  Este doar  factorul economic  cel aflat în spatele  acestor decizii ori sunt  și alți factori?  S-ar putea identifica problemele reale ale tinerelor familii, aspirațiile și preferințele asupra dimensiunii familiei, ce fel de măsuri ar putea schimba deciziile de a nu avea copii ori de a avea un singur copil,  ce forme de sprijin sunt dorite, financiare ori combinații cu servicii adresate copilului, familiei cu copii, mamei. Cu toate aceste cunoștințe, s-ar putea  contura astfel o strategie pe termen lung care să urmărească reducerea dimensiunii anuale a declinului populației și depopulării țării, cu răbdare, adaptare a măsurilor, monitorizare profesionistă și corecții de parcurs, adoptând mijloace și soluții viabile din alte țări și alocând resurse care nu pot fi decât foarte mari.

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Combaterea nivelului scăzut al natalității – cu tendința clară de generalizare in Uniunea Europeană! – nu ar fi firesc să fie preocuparea de căpătîi a Renew Europe (scuzați înjurătura, dar cum mama dracului se traduce „renew europe”)? Iar preocupările d-lui Cioloș & co sunt taman pe dos…

  2. Nu prea cred că-i așa natural. Declinul zic. Dar nu văd de ce ar trebui să fim impacientați, ca cetățeni europeni dedicați cauzei: suntem pe linie cu Acordul de la Paris, căci mai puțini oameni pe continent înseamnă un consum redus, mai puține emisii de codoi, deci șanse mai mari la atingerea țintelor stabilite de Comisie pentru intervalul 2035-2050 in ceea ce privește neutralitatea climatică. Poate nu ați înțeles, deși aveți toate datele, toate semnele și, in plus, un Plan Verde lansat de Ursula și paradiscutat in presă. Liderii UE NU vor să vă mai înmulțiți ca iepurii, nu vor să fiți prosperi, longevivi și tribali.

  3. KAKAIA PROBLEMA!
    Totul merge perfect, conform planului.
    Nici ca se putea mai bine.
    Avem un milion de motive care ne educa precum ca e bine sa scade natalitatea.
    Din articol lipseste o explicatie stiintifico-ateista pentru ce e bine ca sa nu scada natalitatea.
    Disparem? Si ce ? Darwinismul in actiune. Au disparut dinozaurii. Acum dispar europenii si albii in general. Foarte bine. Asta am invatat de la Critical Race Theory.
    Va aparea o noua super rasa umana de mutanti care va coloniza galaxia. Trans-umanismul sa traiasca. Ce faceti dl. Ghetau, va opuneti evolutiei si stiintei?!
    Wakanda va renaste din cenusa si singele albilor. Sau cam asa ceva am inteles eu din CRT. Viitorul e luminos si negru in acelasi timp.

  4. Scaderea natalitatii e strans legata de tinerii care parasesc tara, Cum ai putea sa iti intemeiezi o familie, sa locuiesti in conditii decente, sa poti sa iti educi copii si sa le oferi un viitor , in orase moarte economic, unde salariul minim pe economie este vis iar locurile de munca sunt numarate pe degete. Intr-o tara anormala, in care visul oamenilor este sa lucreze la stat, in care statul se imprumuta sa plateasca pensii si salarii la bugetari, unde dai spaga sa-ti fie copilul acceptat la cresa, gradinita, unde faci mutatie in acelasi oras ca sa il inscrii la o scoala mai buna, unde siguranta personala e inexistenta, declinul demografic este o normalitate.

    • Cercetarea stiintifica demografica ne ofera imaginea unui fenomen accelerat de scadere numerica a populatiei si este meritul autorului. Dar cauzele sunt multiple. Legi proaste, impo
      ozitarea de 45%pe forta de munca, lipsa impozitarii graduale pe venituri si avere, taxe si impozite prea msri pentru micile afaceri, scoala ineficienta, diplome de bac si univ. fara valoare, sistem medical prost si corupt, transport public prost calitativ, sistem de pensii/salarizare cu diferente enorme intre val. minima si maxima, sistem bugetar extins, multa coruptie, descurcareala si lene.

  5. Va mai trebuie si copii acum. Pai in vremea mea erau ~1.4 angajati pentru fiecare pensionar si acum sunt ~0.9. Oamenii sunt inglodati in datorii pentru urmatorii 30 de ani pentru un amarat de apartament si o rabla de masina si voi mai vreti si un copil. Lasati ca fac romulanii votanti copii, pana isi platesc romanii imprumuturile :))). Pace.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vasile Ghetau
Vasile Ghetau
Prof. univ. dr. – Diplomă de Excelență, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială Universitatea din București Din activitatea profesională: -Director al Direcției Statisticii Populației, Institutul Național de Statistică. -Director general al Direcției generale pentru Recensământul Populației și al Locuințelor din luna ianuarie 1992, Institutul Național de Statistică. -Titular al cursului de Demografie (1992-2010), Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea din București. -Director al Centrului de Cercetări Demografice "Vladimir Trebici", Academia Română. - Autor a peste 300 de studii și articole cu tematică demografică, publicate în țară și străinătate. - Lucrări reprezentative: - Autor si Coordonator, Demografia României, Editura Academiei Române, Seria Civilizația Românească, nr. 9, 2018. - Capitolul 1. “Populația și evoluțiile demografice” în: Economia României după Marea Unire, vol. II –Economia sectorială, coordonatori Aurel Iancu-coordonator principal, George Georgescu, Victor Axenciuc, Florin-Marius Pavelescu, Constantin Ciutacu, Editura Academiei Române, Seria Civilizația Românească, nr. 16, 2018, pp. 1-42. - Drama noastră demografică, Editura Compania, 2013. - Declinul demografic și viitorul populației României, editura ALPHA MDN, 2007. - Anul 2050: va ajunge populația României la mai puțin de 16 milioane de locuitori?, editura ALPHA MDN, 2004. - Misiuni de consultanță în domeniul populației sub egida ONU, Consiliului Europei și Comisiei Europene. - Membru ales al: - International Union for the Scientific Study of Population (IUSSP) (din anul 1974) - European Association for Population Study (EAPS)(din anul 2002) - Population Association of America (PAA) (din anul 2007) - British Society for Population Study (BSPS) (din anul 2001) - Association Internationale des Démographes de Langue Française (AIDELF) (din anul 1977, membru fondator).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro